CRISTALIZAREA DRAGOSTEI

Stendhal vorbeste in cartea sa , "De L'Amour" , despre acest fenomen , care nu

înceteazã niciodata, atâta vreme cât douã fiinte se iubesc . La început , imaginatia
înzestreaza persoana asupra cãreia este revãrsat sentimentul cu însusiri deosebite .
Acest fenomen este comparat cu acela pe care îl povesteste un cãlãtor care a vizitat
minele de sare de la Salzburg . Acolo , dacã este lãsatã pentru un timp o ramurã fãrã
frunze , in scurtã vreme aceasta se acopera cu cristale strãlucitoare . Ea se
împodobeste cu o multime de diamante scânteietoare , astfel ca nu mai poate fi
recunoascuta creanga de odinioarã .
Cristalizarea dragostei ar fi , deci , acel fenomen prin care spiritul are revelatia unor noi
calitati . Persoana iubita ajunge sa întruchipeze perfectiunea , aceasta fiind etapa cea
mai arzatoare a unei pasiuni .
Se pare ca acelasi efect se poate obtine , mult mai repede , printr-un filtru magic al
dragostei .
Iubirea ia naştere printr-un fenomen de ” cristalizare” care a fost descris de
Stendhal( Despre iubire, 1822) şi care este analizat ca o fixaţie progresivă a bucuriei pe
care ne-o procură relaţiile cu o persoană determinată ; Stendhal opune iubirea
adevarată ” loviturii de fulger”, care cel mai adesea este destinată să dispară tot atât de
repede pe cât a venit.
( Tristan si Isolda )