Opera literara Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela romantica

de inspiratie istorica din literatura romana, potrivit recomandarilor lui Mihail

Kogalniceanu din articolul-program al revistei Dacia literara, intitulat ”Introductie”,
publicata in 1840 .
5
Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al revistei sus-mentionate, nuvela
ilustreaza una dintre sursele de inspiratie romantica, si anume istoria nationala. Alexandu
Lăpuşneanu, voievod al Moldovei între anii 1552-1561 şi 1564-1568, este personajul
central al nuvelei, în jurul destinului său desfăşurându-se firul narativ ce-i urmăreşte
10 faptele, gândurile, sentimentele.

Costache Negruzzi, scriitor pasoptist, in alcatuirea operei se inspira din

specificul national, si anume din cronici si din folclor, fiind primul scriitor de gen care
a valorificat intr-o creatie literara cronicile moldovenesti (Letopisetul Tarii Moldovei,
15 de Grigore Ureche si de Miron Costin) si primul care a acordat o atentie deosebita
analizei psihologice a poporului sau prostimii, ca personajului colectiv in opera
Studiata (Prosti, dar multi!)

Autorul doreste, prin reimprospatarea unor elemente specifice istoriei

20 romanilor, sa reflecte un antimodel de conducator, modelul arhetipului fiind preluat de la
romantism. Aceasta tehnica poate fi observata si in analiza constructiei de personaj a
vornicului Motoc (boierul lingusitor si tradator) sau a postelnicului Veverita si a
spatarului Spancioc (boierii iubitori de mosie).

25 O alta trasatura a romantismului care se regaseste in nuvela este tehnica mottoului, asa
cum reiese din cele 4 capitole. Negruzzi a ales replici memorabile ale personajelor,
marcante pentru firul epic: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”, „Ai să dai samă,
Doamnă!”, „Capul lui Moțoc vrem” și „De mă voi scula, pre mulți am să popesc eu...”.

30 Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale

(cu calitati si defecte iesite din comun) aflate in situatii exceptionale și utilizarea
antitezei ca procedeu de constructie principal. Protagonistul este construit din contraste si
are o psihologie complexa, fiind acum însetat de putere si de razbunare, odată trădat de
boieri în timpul primei sale domnii.
35
Domnitorul însuşi recunoşte: „m-am arătat cumplit şi rău, vărsând sângele multora”,
mărturisire ce, aparent, poartă masca umilinţei, pentru a-i convinge pe boieri de bunele
sale intenţii şi pentru a le obţine iertare, în capitolul ”Capul lui Moțoc vrem”. De
asemenea, uciderea celor patruzeci şi şapte de boieri dezvăluie o cruzime ce se înscrie în
40 sfera patologicului.

Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul, bolnav fiind, se retrage in

cetatea Hotinului si este calugarit potrivit obiceiului vremii. Atunci cand isi revine,
domnitorul ameninta sa-i ucida pe toti (inclusiv pe propriul fiu, urmasul sau la tron), fapt
45 ce o determina pe doamna Ruxanda sa accepte sfatul boierilor Spancioc si Stroici de a-l
otravi. De aici antiteza: Când le promite moartea celor pe care-i consideră trădători, nu
 ajunge să-i ucidă, el însuşi câzând pradă duşmanilor ce reuşesc să o convingă pe doamna
Ruxanda să-l otrăvească.

Celelalte personaje îşi exprimă în mod direct părerile: pentru tânărul boier Stroici,
5 Lăpuşneanu este „un tiran cu sânge pângărit”; mitropolitul Teofan îl numeşte „crud şi
cumplit”, doar doamna Ruxanda îi găseşte calităţi, adresându-i-se cu apelativele : „bunul
meu domn” şi „viteazul meu soţ”.

Prin urmare, elementele romantice se impletesc cu cele clasice: echilibrul

10 compozitiei, constructia simetrica, aspectul credibil al faptelor, caracterul obiectiv al
naratiunii. Interesul romantic pentru specificul national si culoarea locala deschide
drumul observatiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al
unor scene, revolta multimii si prin personajele construite in antiteza.

15 Prin urmare, elementele romantice se impletesc cu cele clasice: echilibrul

compozitiei, constructia simetrica, aspectul credibil al faptelor, caracterul obiectiv al
naratiunii. Prin intermediul acestora este construit Alexandru Lăpuşneanu personaj ce a
impresionat puternic ca personaj de-a lungul timpului.

Naratiunea la persoana a III-a

(focalizare zero, viziune dindarat) aminteste, prin obiectivitate si concizie, de relatarea
25 cronicarilor. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor
narative si a episoadelor.