Tema: realizarea dreptului (normelor juridice)

1. Conceptul realizării dreptului

2. Formele de realizare a drepturilor
3. Aplicarea dreptului, forma specială de realizare a dreptului
4. Lacunele în drept

1 elaborarea normelor juridice este doar primul pas care reflectă esența dreptului, iar cel de-al doilea
pas al el este transpunerea în viață a prevederilor normelor juridice, adică realizarea lor. Autorul
Iabici afirmă că dreptul este nimic dacă dispozițiile lui nu-și găsesc realizarea în activitatea oamenilor
și a organizațiilor lor. De la bun început constatăm că pentru a asigura o eficienta realizare in practica
a normelor juridice, este necesar sa fie respectate anumite condiții:

 In primul rand traducerea în viața a prevederilor normelor juridice, implica participarea

activă a diferitelor subiecți de drept și anume ce subiecți de drept: persoane fizice, personale
juridice, organele statului, statul și fiecare dintre aceste este necesar să acționeze în spiritul
principiului legalității și a ordinii legale
 Este necesar ca fiecare subiect de drept să-și cunoască statutul său juridic, aducă drepturile și
obligațiile sale
 In al treilea rând, este necesar asigurarea de către stat a unui cadru organizatoric, care să
permită tuturor subiecților cărora normele juridice le sunt adresate să-și valorifice deplin și
nestingherit prerogativele legale
 Concomitent este necesar de fixat activitatea organelor competente ale statului (poliția,
procuratura, instanțele de judecată) în cazul în care subiecții de drept nu realizează conștiința
prevederile normelor juridice, le încălca.

Reieșind din cele expuse concluzionăm că

realizarea dreptului – este procesul de transpunere în viață a prevederilor normelor juridice, în

cadrul căruia oamenii că subiecți respectă¹ execută ² sau folosesc³ prevederile normelor juridice,
iar organele de stat, le aplică⁴ în limitele competenței lor.

2 auroriirusi Cercasov și Grugoriev in dependență de componenta subiecților evedentiaza două

forme de realizare a dreptului

¹ forma individuală (apatrizm)

² forma colectivă (statul)

Autorui romenani Ion Craiovean și Ioan Ceterchi in dependență de tipul normelor juridice,
precum și acțiunile, comportamentul subiecților evedentiaza 4 forme de realizare a dreptului

¹ respectarea dreptului (se referă la normele juridice prohibitive, este cea mai simpla de realizare
a dreptului, deoarece abținerea simplă de la săvârșirea unor acțiuni interzise, nu furi-nai furat,
are că consecință că subiecții de drept, realizeaza dreptul prin respectarea normelor juridice.

² executare dreptului (se referă la normele juridice onerative, adică normele juridice care îi obligă
pe subiecți sa săvârșește anumite acțiuni, de exemplu: să achite impozitele, serviciile comunale)

³ folosirea dreptului (utilizarea) se referă la normele juridice permisive: sunt acele norme care
nici nu interzic, nici nu-i obliga pe subiecți la săvârșirea unor acțiuni, cinle permit, de exemplu
cineva sa lase o moștenire. Însă daca subiecții pe aceste acțiuni permise le săvârșesc, atunci ei
folosesc dreptul pentru valorificarea intereselor sale subiective.

⁴ aplicarea dreptului, ea intervine atunci 1 când subiecții nu respectă normele prohevitive, 2 nu

execută normele onerative 3 folosesc normele permisive

3 Aplicarea dreptului – este o formă specială, de realizarea dreptului înfăptuita de organele de

stat in limitele competenței lor, conform unei proceduri speciale, în urma căreia sânt emise acte
de aplicare a dreptului, evedentiam următoarele trăsături a drepturilor:

 Aplica dreptul doar organele de stat sau funcționării publici special abilități cu așa
atribuții, in acest context consatatm că freptulmpoate fi aplicat

¹ atât de organe legislative (hotărârile nparlamentuluo republicii moldova, prin intermediul

cărora sânt numiți în funcție, judecătorii de la curtea supremă de justiție)

² cât și organele executive (hotărârile guvernului prin intermediul cărora se asigură

executarea legilor, decretele președintelui Moldovei de acordarea a ordine, medalii, de
numirea în funcție a judecătorilor, din cadrul judecătoriilor și de la curțile de apel, toate
aceste secrete și sunt acte executive, prin ele se pune in aplicare constituția)

³ celai frecvent aplica dreptul instanțele judecătorești (sentința judecătoriei Cimișlia,

Botanica)

 Dreptul este aplicat in limitele competenței cu care sunt investite organele de stat sau
funcționării publici (poliția, vama, procuratura) este prevăzută în diferite acte normative.
 Dreptul este aplicat respectaduse și în baza anumitor proceduri prevăzute în diferite acte
normativ juridice (codul procesual penal, codul procesual civil)
 Aplicarea dreptului are ca finalitate că sunt emise acte de aplicare a dreptului (sentința
judecății botanica in baza articolului 200 lui Ivanov i se da 5 ani de pușcărie).

Constatam că aplicarea dreptului este un proces complex, care presupune respectarea unor
anumite etape (faze) și cele mai complexe faze sunt aplicarea dreptului de instanțele de
judecată.

Evedentiem următoarele etape ale aplicării dreptului:

 Stabilirea stării de fapt ( constatăm că scopul principal al acestei etape este
de a acumula cat mai multe probe referitor la faptă săvârșită: pot fi numite
anumite expertize, pot fi audiați martorii, se pot expune anumiți specialiști)
 Alegerea normei juridice care se referă la acest caz ( alegerea normelor
juridice se efectuează din probele din primul fapt, că în acest sens constatăm
că mai întâi este aleasa ramura de drept: dreptul penal, administrativ, civil,
iar ulterior este aleasa norma juridică concretă, din aceasta ramură de drept.
Acest proces se numește calificarea juridică
 Interpretare normelor juridice (în cadrul acestei etape, organul de aplicare a
dreptului tălmăcind, explicând conținutul normei juridice argumentează că
anume aceasta norma juridică se referă la acest caz, prin interpretarea
normelor juridice, se face o legătură dintre fapta săvârșită și norma aleasă. Și
aceasta interpretare se numește cazuală (de caz).
  Elaborarea și emiterea actului aplicativ (sentintele, hotărârile) emise de
actele judecătorești, prin ele se aplica dreptul
 Atacarea actului aplicativ in instanțele ierarhic superioare
 Executarea actului aplicativ și controlul executării acestuia

4 Lacunele in drept

Cuvântul lacună, din latinescul lacuna, ceea ce înseamnă un gol, un spatiu gol, în acest
context, prin lacuna in drept subînțelegem, un gol în reglementarea juridică, adică cazurile,
când sunt prezente careva relații sociale, însă sunt absente anumite norme juridice, care ar
urma să reglementeze aceste relații sociale. In literatura de specialitate în acest sens sunt
utilizate mai multe noțiuni:

¹ lacuna in legislație care presupune absența legii în general

² lacuna in lege se subînțelege o reglementare incompletă a problemei într-o lege concretă

(când lege avem, însă au fost scăpate unele norme juridice)

³ lacuna lipsa unor norme atât în lege cât și în alte acte normativ juridice

⁴ lacuna in dreptul pozitiv, se ia în vedere că în acest caz nu exista nici lege, nici alt act
normativ, subordonate l legii și nici obiceiul legii, precedentul judiciar.

In cazul prezenței unor lacune în drept, pentru că acest caz sa fie soluționat, judecătorul
aplica o normă juridică, ce reglementează o relație socială asemănătoare și aceasta se
numește analogia legii siea poate fi aplicată în ramura dreptului privat (drotul civil, familiei)
iar în cazul în care sunt absente și normele juridice, care reglementează o relație socială
asemănătoare pentru ca acest caz sa fie soluționat, judecătorul va aplica principiile
fundamentale ale dreptului.