Cursul 4: 1. Principiile de Baza Ale Programarii Structurate

Informatica aplicata-note de curs constructii20092010@gmail.com; http://scdsd.bluepink.
ro/cursur i
Cursul 4
1. Principiile de baza ale programarii structurate
Programarea structurata este o orientare in conceperea si alcatuirea programelor, avand ca
obiectiv o mai buna gestionare a complexitatii acestora, tinand cont de particularitatile gandirii umane.
Se stie ca programul are la baza un algoritm, iar acesta poate fi reprezentat printr-o schema logica
sau/si pseudocod. In cazul programelor complexe (care sunt necesare in rezolvarea majoritatii
problemelor reale) numarul de instructiuni este foarte mare si, deci, schema logica poate contine
legaturi foarte complicate intre aceste instructiuni.
La originea programarii structurate sta un articol al lui E.W.Dijkstra, aparut in anul 1968 si
intitulat "Go To Considered Harmful" in care se arata ca, pentru a reduce complexitatea
programelor si a usura intelegerea acestora, este preferabil sa se elimine din programe instructiunea
GOTO (mergi la ...) prin care, in limbajele de programare procedurale, se indica saltul de la o
instructiune la alta. Ulterior, Dijkstra impreuna cu alti cercetatori in domeniul informaticii au conceput
o teorie coerenta a programarii structurate, conform careia la conceperea unui program, este
recomandabil sa se respecte urmatoarele principii:
1. Teorema de structura: orice program poate fi intocmit folosind numai trei structuri de control
fundamentale: structura secventiala, structura alternativa si structura repetitiva.
2. La conceperea programelor se recomanda sa se aplice tehnica de elaborare descendenta (in
engleza Top-Down), numita si tehnica rafinarilor succesive.
3. Domeniile de valabilitate (de vizibilitate) ale variabilelor si structurilor de date trebuie sa fie
limitate.
In limbajul Java, pentru rezolvarea problemei realizarii cresterii eficientei muncii

programatorilor s-a adoptat conceptia moderna a programarii orientate pe obiecte. In consecinta,
modulele de program sunt mici si rolul programarii structurate este sensibil redus. Totusi, fiecare
metoda din limbajul Java este un mic program, la elaborarea caruia se aplica principiile programarii
structurate, ceeace s-a avut in vedere si la adoptarea instructiunilor de baza oferite de acest limbaj. Este
deci util ca si programatorii in Java sa cunoasca principiile fundamentale ale programarii structurate.
2. Instructiuni
Executarea unui program este controlata de instructiuni. Spre deosebire de expresii, la care intereseaza
in special valoarea acestora, instructiunile sunt executate pentru efectul lor. Pot exista si instructiuni
care au in componenta lor expresii sau alte instructiuni.
2.1. Declaratii de variabile

Instructiunile de declarare a variabilelor sunt utilizate pentru a specifica tipul si, eventual, valoarea
initiala a fiecarei variabile si au fost deja tratate anterior atat sub forma generala (pentru variabile
obisnuite si variabile finale) cat si pentru diferite tipuri primitive (booleene, intregi, reale, caracter)
si pentru variabile referinta.
2.2. Instructiuni-expresie
Orice expresie poate fi transformata in instructiune daca este urmata de caracterul punct si virgula (;).
In realitate, intrucat instructiunea se foloseste nu pentru valoarea, ci pentru efectul ei, are sens sa fie
1
Informatica aplicata-note de curs constructii20092010@gmail.com; http://scdsd.bluepink.ro/cursur i
scrise sub forma de instructiuni numai acele expresii care au efect lateral. Valoarea expresiei ramane,
in acest caz, nefolosita. Instructiuni-expresii:
a) instructiunea de atribuire formata dintr-o expresie de atribuire simpla sau compusa, urmata de
caracterul ';'. Iata exemple de astfel de instructiuni:
a+=3;
x=2*a-3*b;
k+=1+2*(a>b?a:b);
b) instructiunea de incrementare sau decrementare formata dintr-o expresie de incrementare sau
decrementare, urmata de caracterul ';', ca in exemplele urmatoare: instructiunea ++k; are acelasi efect
cu instructiunea k++;.
c) instructiunea de invocare a unei functii formata din expresia de invocare a functiei, urmata de
caracterul ';'. Exemple:
System.out.println("Un sir de caractere");
System.out.print("Alt sir de caractere");
Din punct de vedere sintactic, in astfel de instructiuni putem invoca orice functie. De exemplu, putem
introduce in program "instructiunea" Math.sin(alpha);
prin care este invocata functia matematica sin() pentru a calcula sinusul unghiului alpha. La
compilarea programului nu se va semnala eroare, dar la excutie aceasta instructiune nu va produce nici
un efect, deoarece functia nu are efect lateral, iar valoarea intoarsa de functie (valoarea calculata a
sinusului) nu este folosita. Se constata deci ca, in instructiunile de invocare a unor functii, are sens sa
fie folosite numai functii cu efect lateral.
2.3. Instructiunea nula

Instructiunea nula este un caz particular al instructiunii-expresie, in care expresia lipseste. In
consecinta, aceasta instructiune consta numai din simbolul terminator ';' (punct si virgula) si nu are nici
un efect. Ea a fost introdusa in limbaj numai pentru a nu se obtine eroare de compilare daca simbolul ';'
se pune dupa acolada de inchidere a unui bloc, unde acesta nu este necesar, dar nici nu produce
confuzie. Practic insa, dupa o acolada deschisa sau inchisa, sau intre doua instructiuni pot exista oricate
alte instructiuni nule, fara ca acestea sa aiba vre-un efect.
2.4. Structurile si instructiunile de control fundamentale

Aceste structuri se refera la modalitatile in care se pot inlantui instructiunile dintr-un program, deci in
care se transmite "controlul" de la o instructiune la alta in timpul executarii programului. Conform
"teoremei de structura" enuntate mai sus, sunt suficiente trei astfel de "structuri de control":
2.4.1. Structura secventiala

In mod "natural", se considera ca instructiunile se executa in ordinea in care acestea
figureaza in program. Inlantuirea instructiunilor (transmiterea "controlului" de la o
instructiune la alta) se face in acest caz conform schemei logice din figura 1.
In pseudocod, aceeasi secventa de program se scrie astfel:
<instructiunea_1>
<instructiunea_2>
....
<instructiunea_n>
Exista, deci, un numar oarecare (n) de instructiuni, care se executa una dupa alta, in
ordinea in care sunt scrise in program.
2
2. 4.2. Structura alternativa (conditionala, de decizie)
Un fragment de program are structura alternativa (numita si structura conditionala sau de decizie),
atunci cand se alege una din doua cai posibile, in functie de modul in care este satisfacuta sau nu o
anumita conditie. Conditie este o expresie booleana. Executarea acestui fragment de program decurge
astfel: se verifica mai intai daca este satisfacuta conditia. Daca ea este satisfacuta, deci expresia
Conditie are valoarea true, se executa Instructiunea 1, iar in caz contrar se executa Instructiunea 2.
In pseudocod, acest fragment de program se scrie astfel:
Daca <conditie>
atunci <instructiunea_1>
altfel <instructiunea_2>
Sfarsit_daca
In unele conventii de pseudocod, in loc de Instructiunea_1 si Instructiunea_2 pot fi puse secvente de

instructiuni.
• Instrucţiunea if - else
Luarea de decizii reprezintă o componentă de bază a oricărui program. Instrucţiunea if permite unui program să
reacţioneze diferit, în funcţie de rezultatul obţinut la evaluarea unei expresii logice.
Instrucţiunea if are două forme : simplă şi completă.
Forma simplă are sintaxa:

if (Expresie logica) Instructiune
Forma completă are sintaxa:
if (expresie logica) Instructiune1
else Instructiune2
Dacă evaluarea expresiei logice produce rezultatul true, atunci se execută Instructiune1. În cazul
în care evaluarea expresiei logice produce rezultatul false, atunci se execută Instructiune2.
Se observa ca exista o asemanare intre instructiunea alternativa si expresia conditionala. In ambele

cazuri se verifica daca este satisfacuta o conditie si - in functie de rezultatul obtinut - se alege una din
doua variante posibile. Deosebirea este urmatoarea:
- in cazul expresiei conditionale se alege una din cele doua expresii continute in aceasta, iar
rezultatul obtinut este valoarea expresiei astfel alese;
- in cazul structurii de control alternative se alege una din cele doua instructiuni continute in
aceasta; instructiunea astfel aleasa este executata, iar rezultatul obtinut este efectul (lateral) produs de
executarea acestei instructiuni.
Exemplu:
Descrieţi în pseudocod un algoritm eficient de afişare a tuturor divizorilor naturali proprii ai unui
număr natural n, citit de la tastatură.
3
//Alg. Pseudocod
citeste n {nr natural}

⎡pentru i ← 1,[n/2] executa
⎢
⎢ ⎡daca n mod i = 0 atunci
⎢⎣ ⎢ scrie i, " , "
⎣
• Instrucţiunea else-if
Prin intermediul instrucţiunilor de tip else-if se poate testa o întreagă gamă de condiţii care se
exclud reciproc. Programul următor tratează diferenţiat cazurile în care un program este lansat cu
mai multe argumente în linia de comanda.
// Program Java de testare a prezentei argumentelor

class TestArgs {
public static void main (String args[]) {
if (args.length == 0) {
System.out.println("Salut la toata lumea!");
}
4
else if (args.length == 1) {
System.out.println("Salut " + args[0]);
}
System.out.println("Salut " + args[0] + " "
+ args[1]);
}
+ args[1] + " " + args[2]);
}
+ args[1] + " " args[2] + " " + args[3]);
}
else {
+ args[1] + " " args[2]+ " " + args[3] + " si la toti
ceilalti!");
}
}
}
• Instrucţiunea switch
Limbajul Java oferă o alternativă la folosirea instrucţiunii else-if, deoarece structura acesteia poate
deveni prea complicată atunci când numărul de condiţii este prea mare. Această alternativă este
structura de decizie switch. Instrucţiunea switch este ideală atunci când condiţia de test este o
expresie care poate lua mai multe valori.
Următoarele secvenţe de cod sunt echivalente. Prima secvenţă foloseşte instrucţiunea else if , iar
cea de-a doua, instrucţiunea switch.
if (x == 0) instructiune0();
else if (x == 1) instructiune1();
else instructiuneDefault();
Instrucţiunea switch transferă controlul uneia dintre instrucţiunile componente, în funcţie de

valoare expresiei x:
switch (x) {
case 0:
instructiune0();
break;
case 1:
instructiune1();
5
break;
case 2:
instructiune2();
break;
case 3:
instructiune3();
break;
case 4:
instructiune4();
break;
default:
instructiuneDefault();
}
În fragmentul anterior, x trebuie să fie o variabilă sau o expresie care poate fi convertită la tipul
int, fără pierderea de informaţii. Înseamnă că variabila trebuie să fie de tipul int, byte, short
sau char. Valoarea variabilei x va fi comparată cu fiecare din etichetele case, până când una
dintre valori va fi egală cu valoarea lui x. Dacă nici o valoare nu se potriveşte, atunci se execută
instrucţiuneDefault.
Odată ce s-a găsit o potrivire, vor fi executate toate instrucţiunile următoare, până când se ajunge la
sfârşitul instrucţiunii switch sau se întâlneşte o instrucţiune break. În mod obişnuit, o instrucţiune
de salt break este inclusă în cadrul fiecărui bloc de tip case.
2.4.3. Structura repetitiva (ciclu, bucla)

In cazul structurii de control repetitive, o instructiune sau o secventa de instructiuni se repeta cat
timp este satisfacuta o anumita conditie. Structura repetitiva fundamentala, acceptata in teoria
programarii structurate, este cea de ciclu cu test initial. Schema logica a acestei structuri de control este
data in figura 3.
Executarea acestei structuri are loc astfel:
1. se evalueaza expresia booleana care reprezinta Conditia;
2. daca valoarea acestei expresii este true, deci conditia este satisfacuta, se
merge pe ramura DA si se executa instructiunea, dupa care se trece la punctul
1;
3. altfel (deci daca conditia nu este satisfacuta) se merge pe ramura NU si se
iese din ciclu.
Se observa deci ca se va executa instructiunea in mod repetat, cat timp este
satisfacuta conditia. In pseudocod, aceasta structura de control se programeaza
astfel:
cat_timp <conditie> executa
<instructiune>
sfarsit_ciclu
In unele versiuni de pseudocod, in loc de o singura <instructiune>se poate pune o secventa de

instructiuni.
6
Instructiunea while
Instrucţiunea while este întrebuinţată pentru execuţia repetată a unei
instrucţiuni. Execuţia unei instrucţiuni while începe cu evaluarea expresiei
logice. Dacă după evaluarea expresiei se ajunge la rezultatul true, se execută
instrucţiunea. După executarea instrucţiunii se reevaluează expresia logică. În
cazul în care expresia este falsă, execuţia instrucţiunii while se termină. În
caz contrar, while îşi continuă execuţia.
Exemplu
//Algoritmul pseudocod // Aplicatia Java

contorÅ0 public class TestWhile{
public static void main (String args[]){
⎡cat_timp contor < 10 executa int contor=0; //declara si
⎢ scrie contor //initializeaza contorul de iteratii
⎢ while (contor<10){ //testeaza valoarea
⎢⎣ contor = contor + 1 //contorului
System.out.println(„Contor = ” + contor);
//afiseaza valoarea
contor++; //incrementeaza contorul
}
}
Desi, din punct de vedere al teoriei programarii structurate, ciclul cu test initial este suficient ca
structura repetitiva, in multe limbaje de programare (inclusiv Java), din motive de comoditate a
programarii se admite si o a doua forma de astfel de structura, numita ciclu cu test final. Schema logica
a acestui ciclu este data in figura 4.
Se observa ca, in aceasta schema logica, executarea instructiunii se repeta,

ca si in cazul ciclului precedent, cat timp este satisfacuta conditia.
Deosebirea dintre cele doua forme de cicluri este ca in ciclul cu test initial
conditia este evaluata inainte de a se executa instructiunea, in timp ce in
ciclul cu test final evaluarea conditiei se face dupa ce instructiunea a fost
deja executata. Aceasta este o deosebire importanta, deoarece in cazul
ciclului cu test initial este posibil ca instructiunea sa nu se execute niciodata
(daca chiar de la prima evaluare conditia nu este satisfacuta), in timp ce la
ciclul cu test final instructiunea din ciclu va fi executata cel putin o data.
Asa dar, ciclul cu test final poate fi inlocuit prin unul echivalent cu test
initial, dar nu si invers. Iata dece, in teoria programarii structurate, ciclul cu
test initial este considerat ca structura de control fundamentala, in timp ce
cel cu test final este o structura d control admisa, dar nu fundamentala.
In pseudocod, ciclul cu test final reprezentat prin schema logica din figura 4 se scrie sub forma
generala:
executa
<instructiune>
cat_timp <conditie>
In unele limbaje (de exemplu in Pascal) pentru ciclul cu test final se adopta o schema logica in care se
deoseste de cea din figura 4 doar prin faptul ca cele doua ramuri DA si NU isi schimba locurile intre
ele, ceeace in pseudocod se scrie sub forma:
7
executa
<instructiune>
pana_cand <conditie>
In acest caz, instructiunea din corpul ciclului se va repeta cat timp NU este satisfacuta conditia, deci
pana cand se va constata pentru prima oara ca ea este satisfacuta.
In ambele cazuri, in unele variante de pseudocod instructiunea din corpul ciclului poate fi inlocuita
printr-o secventa de instructiuni. Daca se are in vedere utilizarea limbajului Java, utilizarea unei
secvente nu este necesara, deoarece ea se poate inlocui printr-o singura instructiune compusa, asa cum
se va arata ulterior.
Din examinarea structurilor de control prezentate in acest capitol putem constata ca au o proprietate
importanta: schemele logice ale tuturor structurilor de control admise de metoda programarii structurate
au un singur punct de intrare si un singur punct de iesire.
• Instrucţiunea for
Instrucţiunea for este cea mai des folosită instrucţiune repetitivă. Sintaxa unei instrucţiuni for Java
este :
for (initializare contor; expr_logica ; incrementare contor)

Instructiune
Exemplu:
int contor;
for (contor=0;contor<100;contor++)
System.out.println(„Contor = „ + contor);
În exemplul de mai sus, se iniţializează contorul iteraţiilor cu valoarea 0. Expresia logică contor
< 100 indică faptul că instrucţiunea trebuie să se execute atâta timp cât valoarea variabilei
contor este mai mică decât 100. În final se incrementează valoarea variabilei contor cu o
unitate. Oricare dintre expresiile iniţializare contor, expr_logica sau incrementare
contor poate să lipsească.
for (int contor=0;contor<100;){

contor+=2;
System.out.println(„Contor = „ + contor );
}
Este posibil ca într-o instrucţiune for să se folosească o listă de condiţii. Elementele care compun
lista de expresii de iniţializare, respectiv lista de expresii de actualizare, sunt separate prin virgule.
for (int i = 1, j = 100; i < 100 && j>0 ; i++, j--)

System.out.println(i + j);
8
Într-o instrucţiune for nu este posibilă includerea unei condiţii de test multiple. Instrucţiunea
următoare va genera o eroare la compilare:
for (int i = 1, j = 100; i < 100, j > 0; i++, j--)
Următorul program este un exemplu care ilustrează folosirea instrucţiunii for pentru scurtarea
programului de la instrucţiunea while.
// Program Java de testare a prezentei argumentelor

class TestArgs {
System.out.print("Salut "); // Afiseaza “Salut“
for (int i = 0; i < args.length; i = i + 1) {
// ciclu for
System.out.print(args[i]);
System.out.print(" ");
}
System.out.println(); // linie de sfarsit
}
}
2.4.4.Instrucţiunea do-while
Sintaxa instrucţiunii este următoarea :
do {
Instructiune
} while ( expresie logica )
Instrucţiunea este similară cu while, cu excepţia faptului că instrucţiunea conţinută în cadrul

ciclului va fi executată cel puţin o dată. În cazul unui ciclu while este posibil ca instrucţiunea să nu
se execute niciodată, deoarece testul este efectuat la început, comparativ cu ciclul do-while, în
care testul este efectuat la sfârşit.
// Program care exemplifica folosirea instructiunii do-while

class DoWhileTest {
int i = -1;
do {
if (i == -1) System.out.print("Salut ");
else {
System.out.print(args[i]);
System.out.print(" ");
}
i = i + 1;
} while (i < args.length);
System.out.println();
}
}
9
2.4.5. Instrucţiunea break
Instrucţiunea break realizează ieşirea forţată dintr-un ciclu. Instrucţiunea este folosită în principal
în cadrul unei structuri de decizie de tip switch. Programul ExBreak afişează un mesaj de eroare şi
iese din ciclul for dacă variabila i este mai mare decat 7.
public class ExBreak {

public static void main (String args [ ] ){
for (int i=0; i < 10; i++){

if (i>7){
System.out.println("Break ciclu for");
break;
}
System.out.println("i=" +i);
}
}
}
Rezultat:
i=0
i=1
i=2
i=3
i=4
i=5
i=6
i=7
Break ciclu for
2.4.6. Instrucţiunea continue
Aşa cum break poate fi folosită pentru a întrerupe forţat un ciclu, instrucţiunea continue poate forţa
un program să revină la începutul ciclului. Această instrucţiune poate fi întâlnită doar în cadrul
unor instrucţiuni repetitive (for, while, do while), unde este folosită pentru a termina forţat iteraţia
curentă.
Următorul fragment de cod ilustrează cum pot fi ignorate elementele cu indice par ale unui vector.
for (int i = 0; i < m.length; i++) {
if (m[i] % 2 == 0) continue;
// proceseaza elementele impare...
10
Instrucţiunea continue nu este foarte des utilizată în practică, în special datorită faptului că se pot
folosi şi alte metode mai simple pentru a ajunge la acelaşi rezultat. Fragmentul anterior putea fi
scris şi sub următoarea formă:
for (int i = 0; i < m.length; i++) {

if (m[i] % 2 != 0) {
// proceseaza elementele pare...
}
}
2.4.7. Folosirea etichetelor
Atunci când se folosesc instrucţiunile break şi continue în cadrul unor cicluri îmbricate, ele au ca
rezultat terminarea forţată a ciclului interior.
Exemplu:
for (int i=1; i < 10; i++) {

for (int j=1; j < 4; j++) {
if (j == 2) break;
System.out.println(i + ", " + j);
}
}
Rezultat:
1, 1
2, 1
3, 1
4, 1
5, 1
6, 1
7, 1
8, 1
9, 1
Când j este egal cu 2 se iese forţat din ciclul for interior. Ciclul for exterior îşi continuă însă
execuţia.
Pentru a forţa programul să termine execuţia ambelor cicluri, se poate folosi instrucţiunea break
<identificator eticheta>, unde <identificator eticheta> este eticheta asociată ciclului exterior.
bucla_i: for (int i=1; i < 3; i++) {

for (int j=1; j < 4; j++) {
if (j == 2) break bucla_i;
System.out.println(i + ", " + j);
}
}
Secvenţa va afişa 1, 1 deoarece ciclul exterior este terminat forţat atunci când j devine 2.
11
2.4.8. Instrucţiunea return
Instrucţiunea return provoacă părăsirea corpului unei metode. În cazul în care return este urmată
de o expresie, valoarea expresiei este folosită ca valoare de retur a metodei. Această valoare poate
fi eventual convertită către tipul de valoare de retur declarat al metodei, dacă acest lucru este
posibil. Dacă nu este posibil, va fi semnalată o eroare de compilare.
Este o eroare de compilare specificarea unei valori de retur într-o instrucţiune return din interiorul
unei metode care este declarată void, cu alte cuvinte care nu întoarce nici o valoare.
Instrucţiunea return fără valoare de retur poate fi folosită şi pentru a părăsi execuţia unui
iniţializator static.
3. Tehnica rafinarilor succesive

Adoptarea metodei programarii structurate a facut posibila elaborarea programelor prin tehnica
rafinarilor succesive (engl.: stepwise refinement), cunoscuta si sub numele de tehnica descendenta
(engl.: top-down).
La elaborarea unui program se porneste de la specificatia acestuia, in care se precizeaza CE trebuie sa

faca programul respectiv (CE problema trebuie rezolvata, CE rezultate trebuie obtinute) si se ajunge in
final la programul propriu-zis, care arata CUM trebuie actionat pentru a se obtine aceste rezultate. De
cele mai multe ori, programul elaborat contine un numar mare de instructiuni, cu numeroase ramificatii
si cicluri. Scrierea unui astfel de program poate fi o sarcina extrem de dificila si greu de indeplinit, daca
nu se procedeaza sistematic. In plus, daca programul nu este suficient de clar si de bine documentat, va
fi extrem de greu sau chiar imposibil sa fie depanat (sa se corecteze eventualele erori de programare) si
sa fie modificat ulterior, daca se modifica specificatia.
Tehnica rafinarilor succesive ofera o cale de a parcurge acest drum de la CE la CUM in mai multi pasi,
astfel incat sa se porneasca de la un numar mic de enunturi (pseudoinstructiuni) de nivel de
abstractizare ridicat, dupa care - la fiecare pas de rafinare - fiecare din aceste instructiuni se
descompune in mai multe instructiuni de nivel de abstractizare mai coborat (mai "concrete"), pana cand
se ajunge la instructiuni scrise direct in limbajul de programare folosit (de exemplu in Java). Se pune
deci un accent deosebit pe abstractizarea datelor si a instructiunilor. Dupa cum arata E.W.Dijkstra,
abstractizarea este calea prin care omul stapaneste complexitatea.
Daca privim schemele logice din sectiunea anterioara, constatam cu usurinta ca atat blocurile care
contin instructiuni, cat si structurile de control admise de metoda programarii structurate au fiecare un
singur punct de intrare si un singur punct de iesire. Aceasta inseamna ca orice bloc care contine o
instructiune poate fi inlocuit in schema respectiva printr-o structura de control. Ca urmare se poate
aplica urmatoarea cale de elaborare a programului specifica tehnicii rafinarilor succesive:
- initial se considera ca programul este alcatuit dintr-o singura pseudoinstructiune, de inalt nivel de
abstractizare, care consta chiar din specificatia problemei pe care o va "rezolva" programul respectiv;
- la pasul de rafinare urmator, aceasta "problema" se descompune in doua sau mai multe
"subprobleme"; aceasta inseamna ca unica pseudoinstructiune existenta initial se inlocuieste prin una
din structurile admise de metoda programarii structurate (structura secventiala, alternativa sau
repetitiva); aceasta structura contine in ea una sau mai multe instructiuni sau pseudoinstructiuni;
- la pasii de rafinare urmatori, fiecare pseudoinstructiune care nu are corespondenta directa in
limbajul de programare utilizat se inlocuieste, de asemenea, prin una din structurile de control admise;
textul ei poate fi, totusi, mentinut sub forma de comentariu, astfel incat sa se inteleaga mai usor
programul;
12
- se continua acest proces de rafinari succesive, pana cand toate instructiunile astfel obtinute au
corespondent in limbajul d programare utilizat.
4. Instructiuni compuse (blocuri)

In limbajul Java, un bloc este o secventa de instructiuni si de declaratii de variabile, cuprinsa intre
acolade. Forma generala a unui bloc este deci urmatoarea
{
<declaratie_de_variabile sau instructiune>*
}
Blocul se comporta ca o instructiune compusa, in sensul ca peste tot unde sintaxa limbajului prevede o
instructiune, aceasta poate fi inlocuita printr-un bloc. Aceasta inseamna, de asemenea, ca orice
instructiune din interiorul unui bloc poate fi ea insesi un bloc. Se observa ca insusi corpul metodei
main() este un bloc.
Din punct de vedere al programarii structurate, blocul este o structura de control secventiala.
5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor

Variabila declarata intr-un bloc este "vizibila" (este valabila, poate fi utilizata) numai in interiorul
blocului respectiv, inclusiv in blocurile cuprinse in interiorul acestuia, incepand dela locul in care ea a
fost declarata. In acest sens se vorbeste despre domeniul de vizibilitate al variabilei (in engl.: scope).
Prin aceasta limitare a domeniului de vizibilitate se satisface cea de a treia cerinta a metodei
programarii structurate.
Gruparea instructiunilor in blocuri prezinta urmatoarele doua avantaje:

a/ se restrange domeniul de vizibilitate al unor variabile, ceeace permite sa se urmareasca mai usor
modul in care se modifica valorile acestora prin alte instructiuni ale programului;
c/ se alcatuiesc instructiuni compuse, sub forma de blocuri, care pot fi utilizate in cadrul
instructiunilor de control, asa cum se va arata ulterior.
6. Etapele elaborarii unui program

La elaborarea unui program se parcurg urmatoarele etape: formularea problemei, analiza, conceperea
programului, codificarea, testarea si utilizarea.
6.1. Elaborarea unui program incepe intotdeauna cu formularea problemei de rezolvat, deci cu
stabilirea obiectivelor pe care trebuie sa le realizeze programul (CE trebuie realizat). Desi pare
simpla, aceasta etapa este deosebit de importanta, deoarece formularea incorecta a obiectivelor poate
orienta elaborarea programului pe o cale gresita, cu risipa mare de resurse.
6.2. Urmatoarea etapa este analiza problemei. In aceasta etapa, se face apel la cunostintele din
domeniul caruia ii apartine problema data (matematica, inginerie, contabilitate etc.) si se stabileste
metoda de rezolvare, fara a o formula, deocamdata, sub forma de algoritm. Cu aceasta ocazie se
reanalizeaza formularea initiala a problemei si - daca se constata ca nu este suficient de clara sau chiar
este incorecta - se cere reformularea acesteia.
13
6.3. In etapa de concepere a programului: datele si structurile de date cu care se opereaza, precum si
operatiile care se fac asupra acestora (algoritmul de prelucrare). Algoritmul poate fi reprezentat sub
forma de schema logica, sau in pseudocod.
6.4. Codificare - se scrie programul folosind un limbaj de programare (in cazul nostru limbajul Java).
Programul astfel scris se compileaza, eliminandu-se erorile indicate de compilator.
6.5. Urmatoarea etapa este testarea programului astfel obtinut. In acest scop, se executa programul cu
date astfel alese, incat sa se verifice cum se comporta acesta in diferite situatii care pot sa apara in
practica, iar rezultatele sa poata fi verificate. Daca la testare s-au obtinut rezultate corecte, se poate
trece la etapa de utilizare a acestuia. Daca insa rezultatele testarii nu sunt corecte, inseamna ca exista in
program erori de conceptie, care trebuie depistate si eliminate, ceeace poate necesita reluarea fazei de
conceptie, sau chiar a celei de analiza sau de formulare a problemei.
Din cele prezentate mai sus, se observa ca elaborarea unui program nu este o succesiune "liniara" de
etape, ci este un proces iterativ, in care in orice etapa se poate reveni la oricare din cele anterioare.
In cazul tehnicii descendente de elaborare a programelor, aceste etapele de formulare a problemei,
analiza si conceptie se parcurg nu numai pentru problema de ansamblu, ci si pentru fiecare din
subproblemele in care aceasta se descompune pe parcursul conceperii programului.
Exercitii propuse
Ex1:
Se consideră algoritmul alăturat descris în
pseudocod.
S-a notat cu x%y restul împărţirii numărului natural x
la numărul natural nenul y şi cu [z] partea întreagă a
numărului real z.
a. Scrieţi numărul care se va afişa dacă se citeşte
valoarea 123456.
b. Scrieţi o valoare cu exact 5 cifre care poate fi
citită pentru variabila n astfel încât numărul
afişat să fie format din toate cifrele lui n, scrise
în ordine inversă.
c. Corespunzător algoritmului dat, scrieţi programul
Java si schema logica
d. Scrieţi în pseudocod un algoritm echivalent cu
cel dat în care să se înlocuiască structura cât
timp... execută cu o structură repetitivă cu
test final
14
Ex2:
Se consideră algoritmul alăturat, descris în
pseudocod.
S-a notat cu [z] partea întreagă a numărului real z, iar cu
x%y restul împărţirii numărului natural x la numărul natural
nenul y.
a. Scrieţi numărul care se va afişa dacă se citeşte
numărul n=3072941.
b. b) Scrieţi un număr format din exact 5 cifre, ele
fiind în ordine strict crescătoare, care poate fi citit
astfel încât executarea algoritmului să determine
afişarea unui număr egal cu cel citit.
c. Scrieţi în pseudocod un algoritm echivalent cu cel
dat în care să se înlocuiască fiecare structură cât
timp… execută cu câte o structură repetitivă cu
test final.
d. Corespunzător algoritmului dat, scrieţi programul
Ex3:
Se consideră algoritmul alăturat, descris în pseudocod.
S-a notat cu [x] partea întreagă a numărului real x.
a) Scrieţi ce se afişează dacă se citesc, în această ordine,
valorile: 5, 8, 12, 15, 10, 25, 9, 8, 30, 10.
b) Dacă pentru n se citeşte valoarea 3 scrieţi un şir de date de
intrare astfel încât ultima valoare care se afişează să fie 3.
c) Corespunzător algoritmului dat, scrieţi programul Java si
schema logica
d) Scrieţi un algoritm pseudocod echivalent cu cel dat în care
structura repetă...până când să fie înlocuită cu o structură
repetitivă cu test iniţial.
Ex4:
Se consideră algoritmul alăturat, descris în
pseudocod.
S-a notat cu [z] partea întreagă a numărului real z, iar cu
x%y restul împărţirii numărului natural x la numărul natural
nenul y.
a. Scrieţi numărul care se va afişa dacă se citesc
pentru n valoarea 528791 şi pentru k valoarea 6.
b. Dacă pentru k se citeşte valoarea 8 scrieţi toate
valorile formate din exact 5 cifre care se pot citi pentru variabila
n, astfel încât rezultatul afişat să fie, de fiecare dată, 2008.
c. Scrieţi în pseudocod un algoritm echivalent cu cel dat
care să utilizeze în locul structurii cât timp ...
execută o structură repetitivă cu test final.
d. Corespunzător algoritmului dat, scrieţi programul Java si
schema logica
15
Ex5:
Se consideră algoritmul alăturat, descris în pseudocod.
a. Dacă se citeşte pentru n valoarea 10, scrieţi
valorile care se afişează, în forma rezultată în urma
executării algoritmului;
b. Scrieţi o valoare formată din exact două cifre care,
dacă se citeşte pentru n, determină ca printre
tripletele de valori afişate să existe unul alcătuit din
trei numere consecutive.
c. Corespunzător algoritmului dat, scrieţi programul
d. Scrieţi în pseudocod un algoritm echivalent cu cel
dat care să utilizeze exact două structuri repetitive.
Tema: Se vor redacta raspunsurile la Ex1 – Ex5 in Wordpad/Word/OfficeOrg si se

trimite fisierul Ex1_Ex5.doc, impreuna cu programele in Java (proiectul NetBeans
C4), in fisierul arhiva C4_nume+prenume.7z, prin e-mail, la adresa
constructii20092010@gmail.com. La subject: C4_nume+prenume;
Termen: 10 decembrie 2009, ora 8.00 a.m.
16

Cursul 4: 1. Principiile de Baza Ale Programarii Structurate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 4: 1. Principiile de Baza Ale Programarii Structurate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Informatica aplicata-note de curs constructii20092010@gmail.com; http://scdsd.bluepink.

In limbajul Java, pentru rezolvarea problemei realizarii cresterii eficientei muncii

2.1. Declaratii de variabile

2.3. Instructiunea nula

2.4. Structurile si instructiunile de control fundamentale

2.4.1. Structura secventiala

In pseudocod, aceeasi secventa de program se scrie astfel:

In pseudocod, acest fragment de program se scrie astfel:

In unele conventii de pseudocod, in loc de Instructiunea_1 si Instructiunea_2 pot fi puse secvente de

Forma simplă are sintaxa:

Se observa ca exista o asemanare intre instructiunea alternativa si expresia conditionala. In ambele

citeste n {nr natural}

// Program Java de testare a prezentei argumentelor

Instrucţiunea switch transferă controlul uneia dintre instrucţiunile componente, în funcţie de

2.4.3. Structura repetitiva (ciclu, bucla)

In unele versiuni de pseudocod, in loc de o singura <instructiune>se poate pune o secventa de

//Algoritmul pseudocod // Aplicatia Java

Se observa ca, in aceasta schema logica, executarea instructiunii se repeta,

for (initializare contor; expr_logica ; incrementare contor)

for (int contor=0;contor<100;){

for (int i = 1, j = 100; i < 100 && j>0 ; i++, j--)

for (int i = 1, j = 100; i < 100, j > 0; i++, j--)

// Program Java de testare a prezentei argumentelor

Sintaxa instrucţiunii este următoarea :

Instrucţiunea este similară cu while, cu excepţia faptului că instrucţiunea conţinută în cadrul

// Program care exemplifica folosirea instructiunii do-while

2.4.5. Instrucţiunea break

public class ExBreak {

for (int i=0; i < 10; i++){

2.4.6. Instrucţiunea continue

for (int i = 0; i < m.length; i++) {

2.4.7. Folosirea etichetelor

for (int i=1; i < 10; i++) {

bucla_i: for (int i=1; i < 3; i++) {

2.4.8. Instrucţiunea return

3. Tehnica rafinarilor succesive

La elaborarea unui program se porneste de la specificatia acestuia, in care se precizeaza CE trebuie sa

4. Instructiuni compuse (blocuri)

5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor

Gruparea instructiunilor in blocuri prezinta urmatoarele doua avantaje:

6. Etapele elaborarii unui program

Tema: Se vor redacta raspunsurile la Ex1 – Ex5 in Wordpad/Word/OfficeOrg si se

S-ar putea să vă placă și