Ideea elaborării romanului s-a configurat în timpul unui eveniment familial,

moartea uneia dintre mătușile lui Călinescu, în casa cărora a crescut. La

înmormântare vine și verișoara sa, Otilia, o tânără care locuia în strănătate și pe
care o vede preț de câteva ore, lăsându-i impresia unei personalități enigmatice.
Chipul și atitudinea fetei sunt cele care generează ipostaza personajului
feminin./eponim
Circularitatea operei este afirmată în primul de raportul dintre secvenșa inițială și
cea finală, redate din perspectiva personajului-reflector, tânărul Felix Sima, rămas
orfan, care ajunge la Bucuresti pentru a locui în casa tutorelui său, Costache
GIURGIUVEANU. Începutul stă sub semnul balzacianismului și al tehnicii de
focalizare asupra detaliilor care vor evidenția elemente ale acțiunii și conflictul.
-fixare a coordonatelor spațio-temporale și introducerea motivului drumului, a
străzii pe care păseste tânărul- inceputul lui iulie 1909, strada răcăroasă și
fosnitoare ca o pădure-motivul labirintului- intrarea in aceasta lume este o probă
a maturizarii, personajul parcurgand o prima etapă a propriei deveniri
- portretul fizic al băiatului de 18-19 ani relevă inocența, eleganța, dar și hotărârea
de a se descurca, simbolizata de aerul bărbătesc-modul dezorientat în care
inaintează denotă confuzia, nesiguranța sa, mai ales ca spațiul îi inspiră
singurătate- strada era pustie și lumea părea adormită
- descrierea caselor de pe strada Antim este realizată din perspectiva unui
specialist, care urmăreste detalii de natură arhitectonică, linii, planuri, care
semnifică la rândul lor trasaturi ale locuitorilor- strada avea aspect bizar, casele nu
aveau cat superior- expresie a absentei elevatiei, a ascensiunii de natură morală,
spirituală-amestecul de stiluri, kitsch-ul, degradarea pereților transformă strada
într-o caricatură în moloz a unei străzi italice.- determinismul ambiental face ca
locuintele să vorbească de la sine despre oameni, senzația de pustietate și de
degradare întâmpinându-l pe tânăr și in fata casei unchiului
-clădirea se incadrează perfect in peisaj, dă aceeasi impresie de destramare,
cadere, părăsire, poarta și gardul stând să cadă, iar curtea este năpădită de
buruieni- intrarea in sptiul acesta presupune teamă, un sentiment negativ,
deoarece ușa scârțîie- epitetul schelălăit metalic sugerează suferința, goliciunea
de natură interioară.
- zgomotele aproape infernale ale scării pregătesc apariția bătrânului, un omulet
subțuire si putin incovoiat, aproape absent, care afirmă că Acolo nu stă nimeni,
dorind sa scape cât mai repede de musafirul nepoftit- bâlbâiala bătrânului îl
derutează pe Felix, care nu intelege daca a gresit adresa- aparitia Otiliei îi
confirmă că a juns unde trebuie și reprezintă un aspect important al incursiunii
sale in această lume- fata este o prezență fermecătoare, total nepotrivită în acel
mediu, o imagine a unei frumuseți feminine misterioase: un cap prelung și tânăr
de fată încărcat cu bucle căzând până pe umeri
- nu aceeasi impresie o are FELIX ÎN FINALUL ROMANULUI, când, intalnindu-se cu
Pascalopol, acesta îi arată o fotografie în care nu o recunoaste pe această Otilie pe
care o iubise și pe care o intalnise in casa unchiului său.- femeia din fotografie
avea un aer exotic, gen actriță intreținută și un aer de platitudine, o lipsă a trăirii.-
Pascalopol: o fată delicioasă, pentru mine a fost o enigmă.
- casa lui mos Costache pare neschimbată pentru Felix, care trecând pe aceeasi
stradă Antim, la varsta maturitatii, pare că aude vocea batrânului și bâlbâiala sa
inconfundabilă: Nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc.
- utilizarea adjectivelor leproasă și innegrită cu referire la casa lui Giurgiuveanu
dezvoltă aceeasi simbolistica a degradării materiale și spirituale, de care Felix
reuseste sa se detaseze, privind distant această lume in care odată a locuit