NEVOI, RESURSE, RAŢIONALITATE, COST DE

OPORTUNITATE

ECONOMIE
CLASA A XI A
NEVOILE

Nevoile reprezintă ansamblul trebuinţelor, cerinţelor, preferinţelor, aşteptărilor a

căror satisfacere condiţionează existenţa oamenilor şi calitatea acesteia.

Tipuri de nevoi
 după subiectul purtător, pot fi:
– individuale
– de grup sau colective
– sociale-generale
după gradul de complexitate, sunt:
– nevoi elementare
– nevoi complexe
după natura lor, pot fi:
– nevoi biologice, fiziologice, vitale sau de subzistenţă
– nevoi sociale (de asociere la un grup, de comunicare, de securitate)
– nevoi spirituale, psihologice, de vârf, elevate (de stimă, de respect, de afirmare, de
cunoaştere, de activităţi culturale, de activităţi creative)
CARACTERISTICI ALE NEVOILOR

Principala caracteristica a nevoilor: sunt virtual nelimitate (ca număr) -

progresul societăţii determină creşterea, multiplicarea şi diversificarea
nevoilor

Caracter dinamic – se modifică:

 odată cu evoluţia societăţii (condiţionare obiectivă)
 odată cu evoluţia individului (condiţionare subiectivă)

Acoperirarea nevoilor se poate face:

 direct, din producţia proprie (autoconsum), prin economia naturală,
fără a fi necesar schimbul de produse
 indirect, prin schimbul de produse, prin economia de schimb
BUNURI ŞI SERVICII
Bunurile - reprezintă concretizarea materială a elementelor necesare satisfacerii trebuinţelor prin consum.

În funcţie de diferite criterii, bunurile pot fi clasificate astfel:

 Bunuri libere – cele la care accesul este liber; ele sunt un dar al naturii care poate fi consumat liber în
funcţie de loc şi timp(aerul, caldura solara, apa izvoarelor etc.).
 Bunuri economice - care provin din activitatea economică, fiind caracterizate de raritate(sunt limitate),
iar obţinerea lor presupune un efort (consum de resurse materiale, umane, băneşti).

Bunurile economice pot fi:

 după destinaţie: de consum (satisfactori) şi de producţie (prodfactori)
 după gradul de prelucrare: primare, intermediare şi finale
 după modul cum circulă: marfare şi nemarfare
 după raportarea în consum la alte bunuri: substituibile şi complementare

Serviciile - reprezintă concretizarea nematerială a elementelor necesare satisfacerii

trebuinţelor prin consum (prestaţii utile consumatorului: lecţii predate, asistenţa medicală,
îngrijirea acordată aspectului exterior)
RESURSELE ECONOMICE

Resursele economice cuprind ansamblul elementelor materiale şi

umane ce sunt atrase, utilizate şi consumate în activitatea economică,
în scopul satisfacerii nevoilor.
Tipuri de resurse
după provenienţă: - primare ( resurse umane şi naturale)
- derivate - prin prelucrarea resurselor primare
după natura lor: - resurse umane
- resurse materiale
- financiare
- informaţionale
există resurse: - care pot fi reproduse de oameni, sunt regenerabile
- care nu pot fi reproduse - sunt neregenerabile
există resurse: - care pot fi refolosite, reintroduse în activitatea economică
- care nu pot fi refolosite în activitatea economică
CARACTERISTICI ALE RESURSELOR

- Principala caracteristica: sunt limitate sub aspect cantitativ şi

calitativ, deşi în timp au sporit ca volum şi s-au diversificat
structural.
- au întrebuinţări alternative (aceeaşi resursă poate fi folosită
pentru satisfacerea unor nevoi diferite, desigur nu în acelaşi
timp)
- raritatea - conturată în raport cu diversitatea şi multitudinea de
nevoi
Raritatea determină preocupări pentru economisire, utilizare
raţională, ţinând cont de caracterul nelimitat al nevoilor.
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A RESURSELOR

Activitatea economică - efortul conştient de atragere şi utilizare a resurselor

economice rare pentru producţie, repartiţie, circulaţie, consum de bunuri şi
servicii.

În sens economic, raţionalitatea utilizării resurselor desemnează o astfel de

folosire a lor, încât să permită obţinerea unor rezultate cât mai mari cu un
consum de resurse cât mai redus (maxim de efecte cu minim de efort).

Raţionalitatea economică se poate traduce prin două reguli:

 regula maximumului, care are în vedere obţinerea unui maxim de rezultate utile, cu
mijloace, resurse date;
 regula minimului, care are în vedere folosirea a cât mai puţine mijloace, resurse pentru
obţinerea unor rezultate utile.

Nerespectarea principiului raţionalităţii în economie conduce la risipă, care constă în

comsumul prea mare de resurse comparativ cu rezultatele obţinute.
COSTUL DE OPORTUNITATE

Insuficienţa resurselor , ne pune în situaţia de a alege nevoia cea mai stringentă,

care se cere a fi satisfăcută şi, totodată, de a renunţa la satisfacerea celorlalte.

Alegerea se face în temeiul unui raţionament care pune în balanţă mărimea

avantajelor unei alegeri cu dimensiunile pierderii provocate de renunţare.

Criteriul este acela al celui mai mare câştig posibil în condiţiile celei mai mici
pierderi posibile.

Costul de oportunitate este beneficiul asociat celei mai bune alternative la care s-
a renuntat în favoarea alternativei alese.
ŞTIINŢA ECONOMICĂ

Ştiinţa economică îşi propune :

 să descrie fapte şi procese economice
 să explice, încercând să răspundă la întrebarea “de ce” cu privire la fapte,
fenomene şi procese economice
 să prognozeze, pronunţându-se cu privire la evoluţiile viitoare, pe baza legilor şi
principiilor cunoscute
 să raţionalizeze activitatea economică, încercând să se apropie cât mai mult de
optimumul economic.

 mai este numită: Economie, Teorie economică, Analiză economică.

 studiază comportamentul uman în procesul de alocare a resurselor
limitate, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea unor nevoi
nelimitate.
 formulează principiile, legile de înfăptuire şi creştere a raţionalităţii şi
eficienţei în domeniul economic.