Harry Potter și cei Trei Vrăjitori

Harry Potter este un băiat orfan, frumușel și năzdrăvan. Este un elev silitor și popular, cu
un vis măreț, la care visează des. Vrea să devină vrăjitor. Vrea să își mai vădă părinții încă odată.
Învață la o școală mare și are rezultate bune.O nouă zi la școală se transformă în poveste.Clădirea
în care învață are o cameră secretă unde nimeni nu are voie să intre. Cheia de la încăpere se află
în bibliotecă.

Curiozitatea îl împinge pe băiat la un gest necugetat. Acesta se furișează în bibliotecă, ia

cheia de la camera secretă. În grabă fuge, descuie și intră. Vrea să afle ce secret se ascunde acolo.
Căutând cu privirea, la un moment dat îi sare în ochi un glob strălucitor. Era atât de frumos încât
nu a rezistat și cu un gest necugetat l-a înfășcat. Îl bagă sub haină, încuie ușa si se întoarce în
clasă, unde îl ascunde în ghiozdan. În timpul orelor de curs, într-un moment de neatenție, globul
cade și se sparge.

O lumină puternică luminează tot în jur și deodată toată lumea din jur dispare. În schimb,
lângă băiat apare un pui dragon. Șocat de ce s-a întâmplat Harry rămâne blocat. Acesta află de la
dragon că tocmai l-a eliberat după ce a fost ținut captiv în acel glob, vreme de o mie de ani. Puiul
de dragon îi spune:

-Te ajut ajut să-ți împlinești visul frumos și părinții să-i mai vezi. Singura condiție pe care
trebuie să o îndeplinești este ca tu să mă ajuți să cresc. Numai așa am să-mi recapăt puterile și te
pot ajuta și pe tine. Pentru ca eu să cresc trebuie să mănânc frunze din Pădurea celor Trei
Vrăjitori. O să ai și tu puteri dacă o să accepți vraja mea să o stârpești.

Auzind acestea lui Harry băiețelul îi tresări suflețelul și fără să stea prea mult pe gânduri
acceptă.

-Să mergem!!! Zise Harry entuziasmat.

-Stai!!! Răspunde micul dragon. Drumul pănă la Pădurea celor Trei Vrăjitori este plin și
lung de pericole.

Chiar așa băiatul nu se lăsă descurajat și porniră la drum.

 Mergând vreme de câteva zile pe un drum anevoios, ajung la o pădure mare și
impunătoare cu copacii negrii și plante albastre. Pe copaci erau scrise cuvinte și nimeni nu
reușise să le pună în ordine. Aceste cuvinte care îi pareau familiale lui Harry ascundeau o
ghicitoare. Cine o deslușea reușea să scape de furia celor trei dragoni. La un moment dat o plantă
imensă îl încolaci pe băiat, sugrumându-l. Când o atinse cu mâinile, aceasta îngheță. Așa își dădu
băiatul seama că prinsese puteri. Aceștia și-au continuat drumul și au ajuns la o grădină mare și
un palat impunător.

Deodată, ca din pamânt își făcură apariția cei trei vrăjitori. Aceștia îi cerură băiatului și
dragonului soluția la ghicitoarea din pădure, amenințându-i că dacă nu o știu îi va transforma în
stană de piatră. Încurcat și în eroare, dragonul are o ezitare, dar din spate se aude:

-IUBIREA! Exclamă Harry. Aceasta este soluția.

Dintr-o dată cei trei vrăjitori dispărură, iar puiul de dragon începu să mănânce frunze și
creștea văzând cu ochii. Într-un colț al grădinii se zăreau două siluete. Erau părinții lui Harry.

Băiatul alergă într-un suflet la ei și îi îmbrățisă.

-Felicitări pentru curaj și istețime fiule! Sutem mândri de tine! Îi spuse tatăl.
-Să rămâi același copil cuminte și curajos. Noi o să fim tot timpul lângă tine. Spuse mama
acestuia în timp ce îî întinde o amuletă de lemn în formă de inimă.
În timp ce își îmbrățișa părinții, dragonul bătu din aripi atât de tare încât se porni un vânt
care îl luă pe micuț pe sus. Totul în jur dispăru.
Deodată se aude sunetul clopoțelului de pauză. Părea că nimic nu s-a întâmplat, iar Harry
parcă ar fi visat. Singura dovadă a celor petrecute era amuleta primită de la mama sa. Copilul a
păstrat-o ca pe o icoană, aducându-și aminte la tot pasul de părinții săi.