Harry Potter și cei Trei Vrăjitori

Harry Potter, băiat orfan, frumușel și năzdrăvan,

Are un vis în buzunar: să devină vrăjitor,

Spre a-și revedea părinții, de care-i e foarte dor.

Studiază în școală mare, rezultate bune are.

Clădirea în care învață are o cameră secretă;

Iar cheia de la încăpere se află în bibliotecă.

Vede un glob strălucitor, ascuns bine pe un hol

Și-atât de frumos era, încât nu a rezistat și cu un gest necugetat

Grăbit el l-a înșfăcat.

Direct sub haină l-a băgat!

Neatent el l a scăpat și globul frumos s a spart

Pe toți i a înlăturat și un dragon mic a ieșit.

El Lui Harry i a promis că îi îndeplinește visul mare

Dacă ii Dacă mâncare din gradina celor 3 vrăjitoare

Lui Harry băiețelul ii tresari suflețelul și îndată a acceptat

Împreună au plecat pe un drum anevoios.

La moment dar în cale o pădure impunătoare

Pe copacii scrijeliti se ascunde o ghicitoare.

Supărate foc și para apar cele 3 Vrăjitoare și fac o amenințare

Ca în piatră ii transformă dacă nu știu răspunsul la ghicitoare.

Dragonul are o ezitare, dar baiatul încântat

Răspunde i gura mare:Iubirea! Este răspunsul la ghicitoare.

La cuvântul fermecat vrăjitoarele s au spart.

Fericit peste măsură dragonul mănâncă o gura

Din frunzele fermecate și brusc, mare el se face.

În gradina cea imensă apar două siluete .

Sunt părinții de băiat, ce mare dor le a purtat.

Acesta ii îmbrățișează tare, simte fiecare răsuflare.

Fericiți peste măsură de mândria de băiat

El este felicitat.

Mama, icoana bună ii oferă o amuleta

Sa îl păzească de rele .

După o ultima imbrățișare toată lumea iar dispare.

Clopoțelul școlii sună, de parcă anunță o furtuna

Si trezit ca dintr un vis Harry sare optimist.

Realizează ca nu i gluma,

Vede amuleta în mână.

O păstrează cu sfințenie.
Îl bagă sub haină, încuie ușa si se întoarce în clasă, unde îl ascunde în ghiozdan. În timpul orelor
de curs, într-un moment de neatenție, globul cade și se sparge.

O lumină puternică luminează tot în jur și deodată toată lumea din jur dispare. În schimb,
lângă băiat apare un pui dragon. Șocat de ce s-a întâmplat Harry rămâne blocat. Acesta află de la
dragon că tocmai l-a eliberat după ce a fost ținut captiv în acel glob, vreme de o mie de ani. Puiul
de dragon îi spune:

-Te ajut ajut să-ți împlinești visul frumos și părinții să-i mai vezi. Singura condiție pe care
trebuie să o îndeplinești este ca tu să mă ajuți să cresc. Numai așa am să-mi recapăt puterile și te
pot ajuta și pe tine. Pentru ca eu să cresc trebuie să mănânc frunze din Pădurea celor Trei
Vrăjitori. O să ai și tu puteri dacă o să accepți vraja mea să o stârpești.

Auzind acestea lui Harry băiețelul îi tresări suflețelul și fără să stea prea mult pe gânduri
acceptă.

-Să mergem!!! Zise Harry entuziasmat.

-Stai!!! Răspunde micul dragon. Drumul pănă la Pădurea celor Trei Vrăjitori este plin și
lung de pericole.

Chiar așa băiatul nu se lăsă descurajat și porniră la drum.

Mergând vreme de câteva zile pe un drum anevoios, ajung la o pădure mare și

impunătoare cu copacii negrii și plante albastre. Pe copaci erau scrise cuvinte și nimeni nu
reușise să le pună în ordine. Aceste cuvinte care îi pareau familiale lui Harry ascundeau o
ghicitoare. Cine o deslușea reușea să scape de furia celor trei dragoni. La un moment dat o plantă
imensă îl încolaci pe băiat, sugrumându-l. Când o atinse cu mâinile, aceasta îngheță. Așa își dădu
băiatul seama că prinsese puteri. Aceștia și-au continuat drumul și au ajuns la o grădină mare și
un palat impunător.

Deodată, ca din pamânt își făcură apariția cei trei vrăjitori. Aceștia îi cerură băiatului și
dragonului soluția la ghicitoarea din pădure, amenințându-i că dacă nu o știu îi va transforma în
stană de piatră. Încurcat și în eroare, dragonul are o ezitare, dar din spate se aude:

-IUBIREA! Exclamă Harry. Aceasta este soluția.

 Dintr-o dată cei trei vrăjitori dispărură, iar puiul de dragon începu să mănânce frunze și
creștea văzând cu ochii. Într-un colț al grădinii se zăreau două siluete. Erau părinții lui Harry.

Băiatul alergă într-un suflet la ei și îi îmbrățisă.

-Felicitări pentru curaj și istețime fiule! Sutem mândri de tine! Îi spuse tatăl.
-Să rămâi același copil cuminte și curajos. Noi o să fim tot timpul lângă tine. Spuse mama
acestuia în timp ce îî întinde o amuletă de lemn în formă de inimă.
În timp ce își îmbrățișa părinții, dragonul bătu din aripi atât de tare încât se porni un vânt
care îl luă pe micuț pe sus. Totul în jur dispăru.
Deodată se aude sunetul clopoțelului de pauză. Părea că nimic nu s-a întâmplat, iar Harry
parcă ar fi visat. Singura dovadă a celor petrecute era amuleta primită de la mama sa. Copilul a
păstrat-o ca pe o icoană, aducându-și aminte la tot pasul de părinții săi.