Capra cu trei iezi, rezumat

A fost odată o capră cu trei iezi. Cei doi iezi mai mari erau obraznici și
neascultători, pe când cel mic era cuminte.
Într-o zi capra îi cheamă pe cei trei iezi de pe afară și le spune că ea merge în
pădure după mâncare, iar ei trebuie să încuie ușa și să o deschidă doar când o vor
auzi cântând “Trei iezi cucuieți…”.
Iezii îi promit că vor face întocmai și trag zăvorul, însă, în spatele casei stătea
ascuns lupul care auzise toată discuția.
Și, întrucât poftea de mult la cei trei iezi, începe a cânta la ușă cântecul
caprei. Iedul cel mic, însă, își dă seama dupa glasul gros că nu este capra.
Auzind acestea, lupul își ascute limba și dinții la fierar pentru a avea vocea mai
subțire și începe a cânta din nou la ușa iezilor.
De data aceasta, iedul cel mare nu l-a mai ascultat pe cel mic și a deschis ușa.
Între timp iedul cel mic s-a ascuns în horn, iar cel mijlociu sub covată.
Cel mare a încercat să se ascundă după ușă, dar lupul l-a înhățat de îndată. După
un timp l-a găsit și pe iedul mijlociu și a avut aceeași soartă ca și fratele său
mai mare.
După ce a văzut că nu mai găsește niciun ied, lupul mânjește pereții de sânge și
pune capetele celor doi iezi în geam.
Abia după ce-l aude pe lup plecând, iedul cel mic coboară din horn și zăvorăște
ușa.
Când în sfârșit capra se întoarce acasă, iedul îi povestește ce s-a întâmplat.
Îndurerată, aceasta pune la cale un plan pentru a se răzbuna.
Pregătește un praznic pentru iezi și-l invită pe lup la masă. Îl așează însă pe un
scaun de ceară deasupra unei gropi pline cu jăratec și acoperită cu crengi și
frunze.
Și, când înfuleca lupul mai bine din bucatele pregătite, se trezește deodată în
groapa cu flăcări.
Îi cere îndurare caprei, dar aceasta nu se lasă înduplecă. Împreună cu iedul cel
mic aruncă cu pietre în lup până îl omoară.
Auzind caprele din împrejurimi cum i-a venit de hac lupului, s-au adunat și au
petrecut împreună.