POVESTEA

,,Capra cu trei
iezi”
de Ion Creangă
Prezentator:

A fost odată ca niciodată, cîte ar fi nu s-ar povesti, o capră care avea 3 iezi. Ei
trăiau fericiți la marginea pădurii și atunci cînd mama era în prejmă se jucau lipsiți
de griji pe imașul de lîngă casă.
Edul cel mare și cel mijlociu erau neastîmpărați, iar cel mic era harnic și cuminte.
Într-o zi capra chema iezii și le spuse:

Capra:

Dragii mamei copilași, eu mă duc în pădure să vă aduc ceva de mîncare, iar voi
încuiați ușa după mine și să nu deschideți pină nu ve-ți auzi glasul meu. Ca să mă
recunoaște-ți am să vă cânt așa:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți
Că mama v-aduce vouă
Frune-n buze
Lapte-o mare
Drob de sare în spinare
Mălăieși în călcîieși
Smoc de flori pe subsuori

Pot să am încredere în voi?

Toți iezii:

Da mămică!

Iedul mare:

Să n-ai nici o grijă mămică, noi suntem deja băieți mari!

Iedul mijlociu:

Odată ce-am vorbit, vorbit rămâne!

Capra:

Dacă-i așa, veniți să vă sărute mama, aveți grijă unul de altul.

Iedul mic:

Mergi sănătoasă mămică! Să te întorci înapoi cu bine și să ne aduci de mâncare

Prezentator:

Capra ieși și se duse în treaba ei, iar iezii închise-ră ușa și trase-ră zăvorul. Dar
vorba veche: ,,Pereții au urechi și ferestrele ochi”. Lupul, un prieten de-al caprei,
care demult pândea prilejul să mănînce iezii, trăgea cu urechea la peretele din
dosul casei atunci când capra vorbea cu dânșii

Lupul:

Buuun! Acum e timpul! Vai ce poftă mi s-a făcut! De i-aș păcăli să-mi deschidă
ușa, doar asta-mi trebuie.

Prezentator:

Lupul se apropie de ușă , își drese vocea și începu să cânte:

Trei iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți
Că mama v-aduce vouă
Frune-n buze
Lapte-o mare
Drob de sare în spinare
Mălăieși în călcîieși
Smoc de flori pe subsuori

Hai deschide-ți fuguța dragii mamei

Iedul mare:

Băieți, ați auzit? Haideți să deschidem căci a venit mama și ne-a adus de mâncare
Iedul mic:

Să nu deschideți ușa că asta nu e mama. Vocea ei nu este așa de profundă și

răgușită, e mai subțire și mai frumoasă.

Prezentator:

Lupul auzi aceste cuvinte, se duse la un ferar și ceru să-i ascute limba și dinții
pentru ași subția glasul, apoi, se întoarse și începu încă odată:

Lupul:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți

Iedul mare:

Ei, vedeți dacă mă potrivesc eu vouă? Nu-i mămuca, nu-i mămuca!

D-apoi cine dacă nu-i ea? Că doar și eu am urechi! Mă duc să-i deschid

Iedul mic:

Frățioare, frățioare, nu deschide, cineva vrea să ne păcălească

Iedul mare:

Dacă mă voi potrivi vouă, mămica va sta mult și bine afară. Eu unul mă duc să
deschid.

Prezentator:

Atunci mezinul se vâră iute în horn, iar cel mijlociu tuștiu sub covată, fuga-i
rușinoasă dar e sănătoasă. Când cel mare trase zăvorul, lupul dădu buzna în casă și
nici una nici două îl înghiți pe iedul cel mare

Lupul:

Oare unde o fi ceilalți? Parcă au intrat în pământ

Prezentator:

Lupul scotoci prin casă, însă iezii, iei de unde nu-s. Lupul se așeză pe covată să se
odihnească și strănută o dată din răsputeri
Lupul:

Hapciu!

Iedul mijlociu:

Să-ți fie de bine lupule

Lupul:

Ptiu! Aici mi-ai fost, ghidușule!? Ia vino la mine să te pup

Prezentator:

Lupul ridică covata, și haști! îl înghiți pe iedul mijlociu. Vorba aia: ,,Pasărea pe
limba ei piere”. Pe urmă, se învârti prin casă, însă nu găsi nimic și-și căută de
drum. Imediat, iedul cel mic se dădu jos din horn, încuie bine ușa și se puse pe
plâns

Iedul mic:

Drăguții mei frățiori. De m-ați fi ascultat, lupul nu v-ar fi mâncat. Biata mama, nu
știe ce a venit pe capul ei

Prezentator:

Între timp, iată că și capra veni acasă, încărcată cu de-ale gurii. Ea se apropie de
ușă și cum ajunse începu să cânte

Capra:

Trei iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți
Că mama v-aduce vouă
Frune-n buze
Lapte-o mare
Drob de sare în spinare
Mălăieși în călcîieși
Smoc de flori pe subsuori

Prezentator:

Iedul mezin sări iute și-i deschise ușa mamei. Apoi se aruncă în brațele ei
povestindu-i cele întâmplate
Capra:

Aoleu, cine! Lupul? El, care mi-a promis să nu-mi sperie copilașii? Lasă, lupule, că
te-oi învăța eu minte

Prezentator:

Aproape de casa caprei era o groapă adâncă și acolo zăcea speranța ei. Capra își
suflecă mâinile, și se puse pe făcut bucate: sarmale, plăcinte, budincă, friptură,
toate gustoase. După, umplu groapa cu jăratic, puse deasupra gropii un mănunchi
de nuele, și înșiră peste ele un vraf de frunze și niște tărînă. Apoi, pregăti un scaun
de ceară special pentru lup și se duse să-l caute prin pădure, ca să-l poftească la
masă. Peste un timp îl și găsi, trântit sub un copac

Lupul:

Bună ziua. Ia spune ce vânt te-a abătut pe-aici?

Capra:

Bună să-ți fie inima, lupule.

Of, nu știu cine a fost la mine acasă, în lipsa mea și i-a înfulecat pe copilașii mei

Lupul:

Nu mai spune, vai de mine!

Capra:

Ori să spun, ori să nu spun, că mi-e totuna. Ei, mititeii nu mai sunt, și vreau să te
poftesc la masă. Să mâncăm ceva în cinstea lor.

Prezentator:

Și așa, capra porni înainte plângând. Și lupul după dînsa, prefăcându-se câ plânge
și el.

Capra:

Se vede că de ce ți-e mai drag pe lume, de aceea n-ai parte

Lupul:

Așa e, dar ce să-i faci. Nu-ți fă inimă rea.

Prezentator:

Și așa din vorbă-n vorbă, ajunseră la casa caprei. Capra luă scaunul de ceară și îl
puse deasupra gropii acoperite

Capra:

Ia, poftim lupule, stai jos, nu te osteni. Gustă din bucatele pe care le-am pregătit.

Prezentator:

Capra puse bucatele pe masă, în fața lupului și el începu să mănînce cu nesaț, de îi

intrau bucatele întregi pe gât. Cum se ospătă, ceara se topi și buf! Lupul căzu
zgomotos în groapa cu jăratic

Capra:

Ei bine, lupule, până aici ți-a fost. După faptă și răsplată

Lupul:

Văleu, tălpile mele. Scoate-mă de aici, că-mi arde și inima

Capra:

Ba nu, lupule, că și mie îmi arde sufletul. Ții minte când mi-ai promis să nu te
atingi de ieduții mei? Așa te ții tu de cuvânt?

Lupul:

Aoleeeeu, e fierbinte! Nu mă lăsa aici. Scoate-mă, te rog

Capra:

Să știi altă data, să nu te pui cu o mama care-și iubește puii

Prezentator:

Și așa se răzbună capra pe lupul pofticios. Iar caprele din vecinătate auzind una ca
asta, tare le păru bine. Se aduna-ră toate și o mulțumi-ră pentru isprava făcută, și
pentru că au scăpat în sfîrșit de lupul hapsân. Eram și eu acolo de față, și îndată
după aceea am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa.