Surse de lumina

Toate corpurile emit radiatii electromagnetice ca urmare a miscarii termice a moleculelor lor;
aceasta radiatie, numita radiatie termica, este un amestec de radiatii de diferite lungimi de unda.
La o temperatura de 300°C cele mai intense dintre acestea se gasesc in regiunea infrarosie. La
temperatura de 800°C un corp emite suficienta energie radianta vizibila pentru a fi luminos si a
apare încalzit la rosu. La 3000°C, care este aproximativ temperatura filamentului unei lampi cu
incandescenta, energia radianta contine destul de multe lungimi de unda vizibile, încât corpul
apare încalzit la alb.
In lampile cu incandescenta, filamentul este o bobina de sarma fina de tungsten. Pentru a se
reduce evaporarea filamentului, in bec se introduce un gaz inert cum este argonul. Lampile cu
incandescenta variaza in marime de la lampi ce nu depasesc un graunte pana la lampi cu o
putere absorbita de 5000 W, folosite pentru iluminatul pistelor de aterizare.
Una dintre cele mai stralucitoare surse de lumina este arcul voltaic. Barele de carbune, de 10
pana la 20 cm lungime si aproximativ un cm in diametru, sunt plasate fie orizontal, fie înclinat.
Uneori, barele de carbune sunt acoperite cu cupru pentru a se imbunatati conductibilitatea
electrica. Pt a se declansa un arc voltaic, cei doi electrozi sunt conectati la o sursa de 110 sau
220 V, se ating pt un moment si apoi sunt departati. Un bombardament electronic intens al barie
pozitive face ca in capatul ei sa se formeze un crater extrem de fierbinte. Acest capat, aflat la o
temperatura de aproximativ 4000°C, constituie sursa de lumina. Pt a se mentine electrozii la
distanta potrivita in timp ce ei se consuma, se fol un motor electric sau un mecanism de ceas.
Arcul voltaic este utilizat in toate studiourile cinematografice, unda functioneaza cu intensitati de
al 50 la cateva sute de amperi.
O sursa de lumina obisnuita in laborator este lampa cu vapori de mercur. La capetele unui tub de
sticla sau cuart se introduc electrozi de tungsten. Intre electrozi se stabileste o diferenta de
potential si tubul este inclinat pana când mercurul realizeaza contactul dintre cei doi electrozi. O
parte din mercur se vaporizeaza si, când tubul este readus in pozitie verticala, o descarcare
electrica este intratinuta de catre electronii si ionii pozitivi de mercur. Când vaporii de mercur sunt
la o presiune joasa, atomii de mercur emit o lumina caracteristica, constand numai din culorile
galben, verde, albastru si violet. Folosindu-se diferite filtre se poate lasa o lumina verde intensa
care consta dintr-o banda foarte ingusta de lungimi de unda si care este foarte apropiata de
lumina monocromatica.
O sursa intensa de lumina galbena se obtine cu o lampa cu vapori de sodiu. De obicei aceasta
lampa este construita dintr-o sticla speciala care nu este atacata de sodiu, si in care se introduc
electrozii. Lampile cu sodiu sunt intrebuintate uneori pt iluminatul strazilor, deoarece sunt
economice, precum si datorita faptului ca se obtine o acuitate vizuala sporita prin absenta
aberatiilor cromatice ale ochiului atunci când se utilizeaza o lumina aproape monocromatica.
Un progres foarte important in tehnica iluminarii a fost realizat prin lampa cu fluorescenta. Ea
consta dintr-un tub de sticla continand argon si o picatura de mercur. Electrozii constau din
filamente de tungsten. Atunci când in amestecul mercur-argon are loc o descarcare electrica,
atomii de mercur si de argon emit in domeniul vizibil o lumina slaba. Exista insa o emisie
considerabila in ultraviolet - radiatie cu lungimea de unda mai mica decat cea a violetului vizibil.
Aceasta radiatie este absorbita de un strat subtire de material, cu care sunt acoperiti peretii
interiori ai tubului de sticla. Materialul este fluorescent, ceea ce inseamna ca el emite radiatie
vizibila când este luminat cu radiatie de lungime de unda mai mica. Se pot obtilne lampi cu
fluorescenta de orica culoare dorim, depinzand de natura materialului. Substantele fluoescente
utilizate in mid obisnuit sunt boratul de cadmiu pentru roz, silicatul de zinc pentru verde,
tungstatul de calciu pt alb.
Cea mai stralucitoare sursa dintre cele descrise mai sus este arcul voltaic, care radiaza o putere
considerabila de pe o suprafata relativ mica.
Alta sursa usor de procurat este laserul. Laserul poate produce un fascicul foarte ingust de
radiatie sxtrm de intensa, toata putand fi interceptata de o lentila si focalizata pe un obiect. Putere
acestui fascicul poate fi atat de mare încât laseri de intensitate ridicata sunt folositi in scopul
taierii otelurilor. In ultimii ani laserii si-au gasit o mare varietate de aplicatii practice. Intensitatea
mare a fasciculului laser face ca el sa poata fi folosit ca burghiu. Se poate sfredeli in diamant o
gaura foarte fina utilizabila ca filiera pt obtinera unor fire foarte subtiri.
Laserii isi gasesc din ce in ce mai multe aplicatii in stiintele medicale. Un laser poate vaporiza
orica in drumul sau. Aceasta proproetate este folosita in tratamentul dezlipirilor de retina; un puls
scurt de radiatie raneste o mica parte s retinei, iar cicatrice a formata fixeaza din nou retina de pe
coroidul de pe care se dezlipise. Fasciculele laser sunt folosite si in chirurgie; vasele se sânge
taiate de fasicul tind sa se inchida singure, ceea ca usureaza controlul sangerarii.