Mihail Ursachi, pe numele său la naştere, a venit pe lume la 5 noiembrie 1880, la Paşcani, judeţul Iaşi,

fiind fiul avocatului Alexandru Sadoveanu şi al Profirei Ursachi, fiică de răzeşi din Verşeni.

Între anii 1887-1891, a urmat şcoala primară în Vatra Paşcanilor, avându-l ca învăţător pe Mihai
Busuioc, pe care avea să-l evoce mai târziu în ”Domnu Trandafir”, astfel: „„Era un om bine făcut,
puţin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt
nişte dinţi lungi, cu strungă mare la mijloc (…) învăţătura cealaltă, sufletească (…) ne-o da (…) nu
pentru că trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el şi pentru că
în acest suflet era ceva din curăţenia unui apostol”-

La absolvirea acestei şcoli, capătă numele Sadoveanu.

În anul 1897, a absolvit gimnaziul ”Alecu Donici” din Fălticeni, însă această perioadă a fost marcată
de moartea mamei sale, un moment dureros pe care avea să îl evoce, mai târziu, în volumul „Anii de
ucenicie”.

Între anii 1897-1900, a urmat cursurile ”Liceului Naţional” din Iaşi.

În anul 1897, a debutat literar, în revista ”Dracu” din Bucureşti, cu schiţa ”Domnişoara M. din
Fălticeni”, semnând cu pseudonimul Mihai din Paşcani, iar în 1899 a publicat versuri şi proză în
revista ”Pagini literare” sub pseudonimul M.S. Cobuz.

Tot în anul 1899, a publicat în ziarul „Opinia” din Iaşi o serie de povestiri vânătoreşti, cronici şi versuri
şi a editat împreună cu Matei Rusu revista literară „Lumea”