Motto: „Ca un adevărat artist, Enescu urmăreşte descoperirea ideii compozitorului.

În tot ce
interpretează el, se simte pecetea unei gândiri profunde, a unei bogate culturi şi distincţii…Tonul
viorii lui avea un ce personal, un vibrato cald, iar trăsătura arcuşului era de o fineţe rar întâlnită.
Maestrul anima instrumentul, imprima întregii ambianţe enorma sa personalitate, te fascina şi crea o
atmosferă de mare înălţare artistică” – renumitul violonist David Oistrah, despre George Enescu

Joi, 19 august, se împlinesc 140 de ani de la naşterea lui George Enescu, compozitor, violonist,
pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai
important muzician român din toate timpurile. Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât
în ţară, cât şi în lume şi s-a implicat intens în promovarea muzicii româneşti, contribuind la
recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România.

George Enescu s-a născut la 7/19 august 1881, în comuna Liveni, în judeţul Botoşani, localitate care
astăzi poartă numele marelui muzician, părinţii săi fiind arendașul Costache Enescu și Maria, fiica
preotului Cosmovici. El a fost al optulea copil născut al familiei și primul care nu a murit în copilărie,
ceilalţi fraţi ai săi fiind răpuşi încă din primii ani de viaţă – cinci dintre ei în urma epidemiei de angină
difterică. Prin simplul fapt că a reuşit să trăiască, a fost semnul unei minuni, mama sa înconjurându-l
mereu cu o grijă aproape obsesivă.

A părăsit casa natală la vârsta de trei ani, când familia s-a mutat într-un conac impunător, la Cracalia,
în satul vecin.

La aceeaşi vârstă a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător,
pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal.
Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara
printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.

Tot în anul 1884, a început să descopere şi tainele pianului.

La vârsta de patru ani, știa deja să citească, să scrie, să facă adunări și scăderi.

Tot atunci a primit o vioară şi a început să cânte, la început sub îndrumările tatălui său, mai apoi,
după ureche, după un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul.

La cinci ani, în 1886, vârsta la care deja visa să devină compozitor, a pus în partitură prima sa lucrare,
”Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”.
George Enescu și Alfred Alessandrescu la intrarea în sediul Radiodifuziunii

„Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo
persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi
numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist
de radio.

În acelaşi an, George Enescu va trece sub îndrumarea renumitului compozitor Eduard Caudella, de la
Iaşi, care îi va călăuzi primii paşi în muzică, punându-şi puternic amprenta asupra carierei viitorului
ilustru muzician.

Părinții săi, care aveau să divorţeze mai târziu, l-au alintat cu numele „Jurjac”, dat de guvernanta
franceză Lydie Cedre, care a avut o influență profundă asupra educației sale începând cu vârsta de 6
ani.

În anul 1888, la îndemnul lui Caudella, Enescu s-a înscris la Conservatorul de Muzică din Viena, unde
a studiat cu mari profesori ca Siegmund Bachrich şi Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi Ludwig Ernst
(pian). Aici va învăţa elementele de bază ale studiului instrumentului, tehnica de interpretare a
operelor lui Beethoven şi Schubert şi tehnica dirijării unei orchestre.

A frecventat, apoi, cursurile teoretice muzicale cu profesorul de armonie Robert Fuchs.

La vârsta de 11 ani, Enescu va păşi pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, în
acompaniamentul Orchestrei Conservatorului.

Era momentul în care Enescu surprindea prin remarcabila polivalenţă muzicală, abordând rondoul,
sonata sau variaţiunea, dar şi prin felul unic în care stăpânea vioara şi pianul, cu o maturitate şi o
virtuozitate de necrezut pentru un copil de 11 ani. Nu întâmplător, critica muzicală vieneză l-a numit
”un Mozart român”.