Retele de Calculatoare

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC
Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro
Reţele de calculatoare
Material de învăţare – partea I
Domeniul: Electronică şi automatizări
Calificarea: Tehnician operator tehnică de calcul
Nivel 3
2009
AUTOR:
MUNTEA CRISTINA – Profesor de Informatică, definitivat
COORDONATOR:
LADISLAU SEICA - Informatician
CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT
GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
2
Cuprins:
I. Introducere....................................................................................................................................6
II. Resurse......................................................................................................................................15
Tema 1. Descrierea topologiilor reţelelor de date.....................................................................16
Fişa de documentare 1.1 Transmisia datelor în reţelele de calculatoare...............................16
Activitatea de învăţare 1.1.1 Moduri de transmisie a datelor................................................19
Activitatea de învăţare 1.1.2 Tehnologii de transmisie a datelor..........................................20
Activitatea de învăţare 1.1.3 Structura generală a unui cadru...............................................20
Fişa de documentare 1.2 Tipuri de reţele..............................................................................21
Activitatea de învăţare 1.2.1 Reţele LAN, MAN, WLAN....................................................25
Activitatea de învăţare 1.2.2 Reţele de tip peer-to-peer vs reţele client-server.....................25
Fişa de documentare 1.3 Topologii.......................................................................................27
Activitatea de învăţare 1.3.1 Topologiile fizice.....................................................................30
Activitatea de învăţare 1.3.2 Topologii logice.......................................................................31
Tema 2. Arhitectura reţelelor de calculatoare............................................................................32
Fişa de documentare 2.1 Arhitectura Ethernet, Token-Ring, F.D.D.I...................................32
Activitatea de învăţare 2.1.1 Arhitectura Ethernet................................................................35
Activitatea de învăţare 2.1.2 Arhitectura Token Ring...........................................................36
Activitatea de învăţare 2.1.3 Arhitectura F.D.D.I..................................................................37
Tema 3. Standarde Ethernet.......................................................................................................38
Fişa de documentare 3.1 Standarde pentru reţele Ethernet....................................................38
Activitatea de învăţare 3.1.1 Tehnologiile 10BASE-T, 100BASE-TX, 1000BASE-T.........41
Activitatea de învăţare 3.1.2 Standarde Ethernet pentru retele fără fir.................................41
Tema 4. Modele de date.............................................................................................................43
Fişa de documentare 4.1 Modelul OSI..................................................................................43
Activitatea de învăţare 4.1.1 Modelul OSI............................................................................47
Activitatea de învăţare 4.1.2 Descrierea modelului OSI.......................................................49
Fişa de documentare 4.2 Modelul TCP/IP (Transport Control Protocol/Internet Protocol)..50
Activitatea de învăţare 4.2.1 Modelul TCP/IP.......................................................................53
Activitatea de învăţare 4.2.2 Descrierea modelului TCP/IP..................................................53
Tema 5. Adresarea IP................................................................................................................55
Fişa de documentare 5.1 Structura unei adrese IP.................................................................55
Activitatea de învăţare 5.1.1 Adresa fizică şi logică.............................................................57
Activitatea de învăţare 5.1.2 Adresarea Ipv4........................................................................57
Fişa de documentare 5.2 Clase de adrese IP..........................................................................59
Activitatea de învăţare 5.2 Clase de adrese IP.......................................................................61
Fişa de documentare 5.3 Adresarea IP în subreţele...............................................................62
Activitatea de învăţare 5.3.1 Adresarea IP în subreţele.........................................................66
Activitatea de învăţare 5.3.2 Din ce subreţea fac parte?........................................................66
Activitatea de învăţare 5.3.3 Subnetarea într-un număr dat de subreţele..............................68
Tema 6 Serviciul de rezolvare a numelui..................................................................................69
Fişa de documentare 6.1 Descrierea serviciului DNS...........................................................69
Activitatea de învăţare 6.1 Descrierea serviciului DNS........................................................72
Tema 7 Suita de protocoale TCP/IP..........................................................................................73
Fişa de documentare 7.1 Protocoale TCP/IP.........................................................................73
Activitatea de învăţare 7.1.1 Protocoale TCP/IP...................................................................77
Activitatea de învăţare 7.1.2 Recunoaşteţi protocoalele TCP/IP?.........................................77
III. Glosar.......................................................................................................................................79
II. Resurse......................................................................................................................................85
3
Tema 7. Componentele fizice ale unei reţele de date....................................................................86
Fişa de documentare 7.1.1 Cabluri şi conectori coaxiale..........................................................86
Activitatea de învăţare 7.1.1.1 Cabluri şi conectori coaxiale...............................................88
Activitatea de învăţare 7.1.1.2 Cabluri şi conectori coaxiale...............................................89
Fişa de documentare 7.1.2 Cabluri şi conectori torsadate (Twisted Pair).................................90
Activitatea de învăţare 7.1.2.1 Cabluri şi conectori torsadate (Twisted Pair)......................94
Fişa de documentare 7.1.3 Cabluri şi conectori de fibră optică (Fiber Optic)...........................97
Activitatea de învăţare 7.1.3 Cabluri şi conectori de fibră (Fiber Optic).............................99
Fişa de documentare 7.2.1: Plăci de reţea................................................................................100
Activitatea de învăţare 7.2.1.1 Plăci de reţea......................................................................102
Activitatea de învăţare 7.2.1.2 Plăci de reţea......................................................................103
Fişa de documentare 7.2.2: Hub (Repetor multiport), componenta centrală a reţelei.............104
Activitatea de învăţare 7.2.2 Hub (Repetor multiport), componenta centrală a reţelei......106
Fişa de documentare 7.2.3: Switch (Bridge multiport), componenta centrală a reţelei...........107
Activitatea de învăţare 7.2.3.1 Switch (Bridge multiport), componenta centrală a reţelei.109
Fişa de documentare 7.2.4: Router (Ruter), legături între reţele.............................................112
Activitatea de învăţare 7.2.4 Router (Ruter), legături între reţele......................................114
Fişa de documentare 7.2.5: Wireless access point (Punct de acces fără fir), reţele fără cabluri
.................................................................................................................................................115
Activitatea de învăţare 7.2.5 Wireless access point (Punct de acces fără fir), reţele fără
cabluri..................................................................................................................................116
Fişa de documentare 7.2.6: Modem ADSL şi modem de cablu, porţi spre internet................117
Activitatea de învăţare 7.2.6.1 Modemul DSL / ADSL (Asymmetric Digital Subscriber
Line) şi Modemul de cablu (Cable modem)........................................................................120
Activitatea de învăţare 7.2.6.2 Modem ADSL şi modem de cablu, porţi spre internet......121
Fişa de documentare 7.2.7 Echipamente multifuncţionale......................................................122
Activitatea de învăţare 7.2.7.1 Echipamente multifuncţionale...........................................123
.............................................................................................................................................123
.............................................................................................................................................123
Activitatea de învăţare 7.2.7.2 Echipamente multifuncţionale...........................................124
Fişa de documentare 7.3: Interconectarea echipamentelor de reţea........................................125
Activitatea de învăţare 7.3.1 Interconectarea echipamentelor de reţea..............................129
.................................................................................................................................................129
.................................................................................................................................................129
Activitatea de învăţare 7.3.2 Interconectarea echipamentelor de reţea..............................130
Tema 8: Instalarea şi configurarea plăcilor de reţea....................................................................131
Fişa de documentare 8.1 Configurarea unei plăci de reţea......................................................131
Activitatea de învăţare 8.1.1 Configurarea unei plăci de reţea............................................132
Activitatea de învăţare 8.1.2 Configurarea unei plăci de reţea...........................................134
Fişa de documentare 8.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE...............................................135
Activitatea de învăţare 8.2.1 Configurarea unei conexiuni PPPoE.....................................138
Activitatea de învăţare 8.2.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE....................................139
Fişa de documentare 8.3 Configurarea unei conexiuni wireless.............................................140
Activitatea de învăţare 8.3.1 Configurarea unei conexiuni wireless...................................144
Activitatea de învăţare 8.3.2 Configurarea unei conexiuni wireless..................................145
Tema 9: Instalarea şi configurarea unui router / modem ADSL.................................................146
Fişa de documentare 9.1 Punerea în funcţiune a unui router / modem ADSL........................146
Activitatea de învăţare 9.1.1 Punerea în funcţiune a unui router / modem ADSL..............149
4
Activitatea de învăţare 9.1.2 Punerea în funcţiune a unui router / modem ADSL.............150
Activitatea de învăţare 9.1.3 Punerea în funcţiune a unui router / modem ADSL.............152
Fişa de documentare 9.2 Configurarea serviciilor a unui router / modem ADSL...................153
Activitatea de învăţare 9.2.1 Configurarea serviciilor a unui router / modem ADSL.........157
Activitatea de învăţare 9.2.2 Configurarea serviciilor a unui router / modem ADSL.........158
Tema 10: Depanarea unei reţele de calculatoare.........................................................................159
Fişa de documentare 10 Verificarea şi depanarea reţelelor de date.........................................159
Activitatea de învăţare 10.1 Verificarea şi depanarea reţelelor de date..............................162
Activitatea de învăţare 10.2 Verificarea şi depanarea reţelelor de date..............................163
III. Glosar................................................................................................................................166
IV. Bibliografie............................................................................................................................173
5
I. Introducere
Materialele de învăţare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de învăţare.
Materialul de învăţare are rolul de a conduce elevul la dobândirea competenţelor:
 analizează arhitectura şi standardele reţelelor de date

 analizează protocolul TCP/IP
Domeniul Electronică şi automatizări
Calificarea Tehnician operator tehnică de calcul
Nivelul de calificare: 3
Materialul cuprinde:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
- glosar
Prezentul material de învatare se adresează elevilor din cadrul şcolilor liceale,

domeniul Electronică şi automatizări, calificarea Tehnician operator tehnică de
calcul
Competenţa /
Rezultatul Teme Elemente componente
învăţării
1. Analizează  Tema1 Descrierea  Fişa de documentare 1.1. –

arhitectura şi topologiilor reţelelor de date Transmisia datelor în reţelele
standardele de calculatoare
reţelelor de date
 Activitatea de învăţare 1.1.1-
Moduri de transmisie a datelor

Tehnologii de transmisie a
datelor

Structura generală a unui cadru
6
Competenţa /
învăţării
 Fişa de documentare 1.2

-Tipuri de reţele
Reţele LAN, MAN, WLAN
Reţele de tip peer-to-peer vs
reţele client-server
 Fişa de documentare 1.3-

Topologii

Topologii fizice
 Activitatea de învăţare 1.3.2
-Topologii logice
 Tema 2. Arhitectura reţelelor  Fişa de documentare 2.1-

de calculatoare Arhitectura Ethernet, Token-
Ring, F.D.D.I

-Arhitectura Ethernet

Arhitectura Token Ring
 Activitatea de învăţare 2.1.3.-

Arhitectura F.D.D.I
 Tema 3. Standarde Ethernet  Fişa de documentare 3.1-

Standarde pentru reţele
Ethernet

Tehnologiile 10BASE-T,
100BASE-TX, 1000BASE-T
 Activitatea de nvăţare 3.1.2-

Standardele Ethernet pentru
reţele fără fir
7
Competenţa /
învăţării
 Tema 4 Modele de date  Fişa de documentare 4.1. –

Modelul OSI
 Activitatea de învăţare 4.1.1 –

Modelul OSI

Descrierea modelului OSI
 Fişa de documentare 4.2. –

Modelul TCP/IP

Modelul TCP/IP

Descrierea modelului TCP/IP
2. Analizează  Fişa de documentare 5.1. –
protocolul  Tema 5 Adresarea IP Structura unei adrese IP
TCP/IP  Activitatea de învăţare 5.1.1 –
Adresa fizică şi adresa logică
Adresarea Ipv4

Clase de adrese IP
 Activitatea de învăţare 5.2 –
Clase de adrese IP

Adresarea IP în subreţele
Adresarea IP în subreţele
Din ce subreţea fac parte?
Subnetarea într-un număr dat
de subreţele
 Tema 6 Serviciul de rezolvare

a numelui Fişa de documentare 6.1. –
Descrierea serviciului DNS
8
Competenţa /
învăţării
Activitatea de învăţare 6.1. -

Descrierea serviciului DNS
 Tema 7. Suita de protocoale Fişa de documentare 7.1. –

TCP/IP Protocoale TCP/IP
Activitatea de învăţare 7.1.1.-

Protocoale TCP/IP
Teme
Elemente component Activitatea de învăţare 7.1.2.-
 Tema 7 Recunoaşte-ţi protocoalele
Componentele  Fişa de documentare 7.1.1
TCP/IP ?
fizice ale unei Cabluri şi conectori coaxiale
reţele de date
 Activitatea de învăţare
7.1.1.1 Cabluri şi conectori
coaxiale
coaxiale
 Fişa de documentare 7.1.2

Cabluri şi conectori
torsadate (Twisted Pair)

Cabluri şi conectori de fibră
optică (Fiber Optic)
9
Competenţa /
învăţării

Cabluri şi conectori de fibră
(Fiber Optic)
 Fişa de documentare 7.2.1:

Plăci de reţea
7.2.1.1 Plăci de reţea
7.2.1.2 Plăci de reţea

Hub (Repetor multiport),
componenta centrală a
reţelei

Hub (Repetor multiport),
reţelei

Switch (Bridge multiport),
reţelei
7.2.3.1 Switch (Bridge
multiport), componenta
centrală a reţelei

10
Competenţa /
învăţării
Router (Ruter), legături între

reţele

Router (Ruter), legături între
reţele

Wireless access point
(Punct de acces fără fir),
reţele fără cabluri

Wireless access point
(Punct de acces fără fir),
reţele fără cabluri

Modem ADSL şi modem de
cablu, porţi spre internet
7.2.6.1 Modemul DSL /
ADSL (Asymmetric Digital
Subscriber Line) şi Modemul
de cablu (Cable modem)
7.2.6.2 Modem ADSL şi
modem de cablu, porţi spre
internet

Echipamente
multifuncţionale
7.2.7.1 Echipamente
multifuncţionale
7.2.7.2 Echipamente
multifuncţionale
 Fişa de documentare 7.3:

11
Competenţa /
învăţării
Interconectarea
echipamentelor de reţea

Interconectarea

Interconectarea
 Tema 8
Instalarea şi  Fişa de documentare 8.1
configurarea Configurarea unei plăci de
plăcilor de reţea
reţea
Configurarea unei plăci de
reţea

Configurarea unei plăci de
reţea

Configurarea unei conexiuni
PPPoE

PPPoE

PPPoE

wireless

wireless

12
Competenţa /
învăţării
wireless
 Tema 9
Instalarea şi  Fişa de documentare 9.1
configurarea Punerea în funcţiune a unui
unui router / router / modem ADSL
modem ADSL
Punerea în funcţiune a unui
router / modem ADSL

router / modem ADSL

router / modem ADSL

Configurarea serviciilor a
unui router / modem ADSL


 Tema 10
Depanarea  Fişa de documentare 10
unei reţele de Verificarea şi depanarea
calculatoare reţelelor de date
 Activitatea de învăţare 10.1

Verificarea şi depanarea
reţelelor de date
 Activitatea de învăţare 10.2

Verificarea şi depanarea
reţelelor de date
13
Absolvenţii nivelului 3, liceu, calificarea Tehnician operator tehnica de calcul, vor fi
capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de interconectare, punere în
funcţiune, configurare şi depanare a echipamentelor de reţea.
Temele din prezentul material de învăţare nu acoperă toate conţinuturile prevăzute în

curriculumul pentru modulul Reţele de calculatoare Pentru parcurgerea integrală a
modulului în vederea atingerii competenţelor vizate / rezultate ale învăţării profesorul va
avea în vedere şi materialul de învăţare Reţele de calculatoare partea II.
14
II. Resurse
Prezentul material de învăţare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite
de elevi:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
Elevii pot folosi atât materialul prezent (în forma printată) cât şi varianta echivalentă
online.
15
Tema 1. Descrierea topologiilor reţelelor de date
Fişa de documentare 1.1 Transmisia datelor în reţelele de calculatoare
Acest material vizează competenţa / rezultat al învăţării : analizează arhitectura şi

standardele reţelelor de date
O reţea de calculatoare este alcătuită dintr-un ansamblu de echipamente

interconectate între ele prin intermediul unor echipamente de reţea, cu scopul
transmisiei de date şi partajării resurselor.
Fig.1.1 Resurse în reţele de calculatoare
O reţea poate partaja diverse tipuri de resurse:
 Servicii – cum ar fi imprimarea sau scanarea
 Spaţii de stocare pe suporturi externe – cum ar fi hard-diskurile
 Aplicaţii – cum ar fi bazele de date
Echipamentele interconectate pot fi sisteme de calcul (desktop sau laptop) sau

echipamente periferice (imprimante, scannere etc)
Conectivitatea este asigurată de echipamente de reţea (hub-uri, switch-uri, rutere,

puncte de acces wireless)
Transmisia datelor se realizează prin medii de transmisie care pot fi:
 Conductoare de cupru – pentru transmisia datelor sub formă de semnale electrice
16
 Fibră optică – din fibre de sticlă sau materiale plastice – pentru a transporta datele sub
formă de impulsuri luminoase
 Medii de transmisie a datelor fără fir – transmit datele sub formă de unde radio sau raze
laser - în cadrul conexiunilor fără fir (wireless)
În timpul transmisiei de la un calculator sursă la un calculator destinaţie, datele suferă o

serie de modificări:
Înainte de a fi transmise în reţea, datele sunt transformate în flux de caractere

alfanumerice, apoi sunt împărţite în segmente, care sunt mai uşor de manevrat şi permit
mai multor utilizatori să transmită simultan date în reţea.
Fiecărui segment i se ataşează apoi un antet (header), care conţine o serie de informaţii
suplimentare cum ar fi: un semnal de atenţionare, care indică faptul că se transmite un
pachet de date; adresa IP a calculatorului-sursă; adresa IP a calculatorului-destinaţie;
informaţii de ceas pentru sincronizarea transmisiei) şi un postambul care este de obicei
o componentă de verificare a erorilor (CRC). Segmentul, astfel modificat se numeşte
pachet, pachet IP sau datagramă
Fiecărui pachet i se ataşează apoi un al doilea antet care conţine adresele MAC ale
calculatorului-sursă, respectiv ale calculatorului-destinaţie. Pachetul se transformă astfel
în cadru (frame)
START ADRESĂ TIP/LUNGIME DATE CRC STOP
Fig. 1.2. Structura generală a unui cadru
Cadrele circulă prin mediul de transmisie sub formă de şiruri de biţi. Există mai multe
tipuri de cadre, în funcţie de standardele folosite la descrierea lor (cadru Ethernet, cadru
FDDI, etc.)
Odată ajunse la calculatorul-destinaţie, şirurile de biţi suferă procesul invers de

transformare. Li se detaşează antetele, segmentele sunt apoi reasamblate, li se verifică
integritatea şi numărul, apoi sunt aduse la o formă care poate fi citită de utilizator.
Procesul de împachetare a datelor se numeşte încapsulare, iar procesul invers, de

detaşare a informaţiilor suplimentare se numeşte decapsulare. Trebuie menţionat că în
timpul încapsulării, datele propriu-zise rămân intacte.
Sunt definite două tehnologii de transmisie a datelor:
 transmisia prin difuzare (broadcast);
 transmisia punct-la-punct;
17
Transmisia prin difuzare utilizează de cele mai multe ori un singur canal de comunicaţie
care este partajat de toate staţiile din reţea. Orice staţie poate trimite pachete, care sunt
primite de toate celelalte staţii, operaţiunea numindu-se difuzare. Staţiile prelucrează
numai pachetele care le sunt adresate şi le ignoră pe toate celelalte.În unele reţele cu
difuzare este posibilă transmisia simultană de pachete către mai multe staţii conectate
la reţea, operaţiune ce poartă numele de trimitere multiplă. Această tehnică se
utilizează cu precădere în reţelele de mici dimensiuni, localizate în aceeaşi arie
geografică
Transmisia punct-la-punct se bazează pe conexiuni pereche între staţii, cu scopul

transmiterii de pachete. Pentru a parcurge traseul de la o sursă la destinaţie într-o reţea
de acest tip, un pachet va „călători” prin una sau mai multe maşini intermediare. Pot
exista mai multe trasee între o sursă şi o destinaţie motiv pentru care în aceste situaţii
este necesară implementarea unor algoritmi specializaţi de dirijare. Tehnica punct-la-
punct este caracteristică reţelelor mari.
Cantitatea de informaţie care poate fi transmisă în unitatea de timp este

exprimată de o mărime numită lăţime de bandă (bandwidth), şi se măsoară în
biţi pe secundă (bps). Adeseori în aprecierea lăţimii de bandă se folosesc
multiplii cum ar fi:
Kbps – kilobiţi pe secundă
Mbps – megabiţi pe secundă
O reţea suportă trei moduri de transmisie a datelor: simplex, half-duplex şi full-duplex
 Simplex- întâlnit şi sub numele de transmisie unidirecţională, constă în transmisia

datelor într-un singur sens. Cel mai popular exemplu de transmisie simplex este
transmisia semnalului de la un emiţător (staţia TV) către un receptor (televizor)
 Half-duplex – constă în transmiterea datelor în ambele direcţii alternativ. Datele circulă

în acest caz pe rând într-o anumită direcţie. Un exemplu de transmisie half-duplex este
transmisia datelor între staţiile radio de emisie-recepţie. Sistemele sunt formate din
două sau mai multe staţii de emisie-recepţie dintre care una singură joacă rol de
emiţător, în timp ce celelalte joacă rol de receptor
 Full-duplex – constă în transmisia datelor simultan în ambele sensuri. Lăţimea de bandă

este măsurată numai într-o singură direcţie (un cablu de reţea care funcţionează în full-
duplex la o viteză de 100 Mbps are o lăţime de bandă de 100 Mbps). Un exemplu de
transmisie full-duplex este conversaţia telefonică.
18
Activitatea de învăţare 1.1.1 Moduri de transmisie a datelor
Competenţa1. Analizează arhitectura şi standardele reţelelor de date
Obiectivul/obiective vizate:
- vei fi capabil să identifici modurile de transmisie a datelor

- vei fi capabil să defineşti modurile de transmisie a datelor
Durata: 10 min
Tipul activităţii: Imperechere (Potrivire)
Sugestii : activitatea se desfăşoară individual
Sarcina de lucru: completaţi tabelul cu răspunsul corect dintre cuvintele scrise

înclinat pentru enunţurile de mai jos:
modul simplex,modul half-duplex,modul duplex
a. Schimbul de date în ambele direcţii în acelaşi timp.
b. Transferul de date alternativ între cele două echipamente,

ambele fiind atât emiţător cât şi receptor dar nu simultan.
Astfel când unul din echipamente se găseşte în starea
de emisie celălalt se află în starea de recepţie
c. Propagarea informaţiei într-o singură direcţie, un echipament

fiind numai emiţător, iar celălalt numai receptor
19
Activitatea de învăţare 1.1.2 Tehnologii de transmisie a datelor
- vei fi capabil să caracterizezi tehnologiile de transmisie a datelor
Durata: 20 min
Tipul activităţii: observare
Sugestii: - activitatea se poate desfăţura desfăşura frontal
Sarcina de lucru: se va urmări o prezentare a cadrului didactic, o prezentare

multimedia sau un film despre tehnologiile de transmisie a datelor
Activitatea de învăţare 1.1.3 Structura generală a unui cadru
- vei fi capabil să identifici forma corectă a unui cadru de transmisie a datelor
Durata: 5 min
Tipul activităţii: Împerechere (Potrivire)
Sugestii: activitatea se desfăşoară individual
Sarcina de lucru: Pornind de la macheta structurii generale a unui cadru scrieţi

numărul informaţiei corecte corespunzătoare fiecărui loc liber din machetă
1.START, 2. DATE, 3.CRC, 4.TIP/LUNGIME, 5.STOP, 6. ADRESĂ
20
Fişa de documentare 1.2 Tipuri de reţele

O clasificare a retelelor după criteriul răspândirii pe arii geografice, al modului de

administrare şi al mediului de transmisie a datelor ar evidenţia, printre altele,
următoarele trei tipuri de retele, frecvent întâlnite în documentaţie:
 Reţele locale de calculatoare (LAN – Local Area Network)
 Reţele de întindere mare (WAN – Wide Area Network))
 Reţele fără fir (WLAN – Wireless Local Area Network)
Reţele locale de calculatoare
Fig. 1.3 Reţea locală de calculatoare
Reţeaua locală de calculatoare este o reţea de echipamente interconectate

răspândite pe o suprafaţă de mici dimensiuni (încăpere, clădire, grup de clădiri
apropiate).
Conform unor surse, conceptul de LAN face referire la o reţea de calculatoare

interconectate şi supuse aceloraşi politici de securitate şi control a accesului la date,
chiar dacă acestea sunt amplasate în locaţii diferite (clădiri sau chiar zone geografice).
În acest context, conceptul de local se referă mai degrabă la controlul local decât la
apropierea fizică între echipamente. Transmisia datelor în reţelele LAN tradiţionale se
face prin conductoare de cupru.
Reţelele de întindere mare
O reţea de întindere mare este alcătuită din mai multe reţele locale (LAN-uri)
aflate în zone geografice diferite. Reţelele de întindere mare acoperă arii
geografice extinse, o reţea WAN se poate întinde la nivel naţional sau internaţional
21
În mod specific în aceste reţele calculatoarele se numesc gazde (host), termen care se
extinde şi la reţelele LAN care fac parte din acestea. Gazdele sunt conectare printr-o
subreţea de comunicaţie care are sarcina de a transporta mesajele de la o gazdă la
alta. Subreţeaua este formată din două componente distincte: liniile de transmisie şi
elementele de comutare. Elementele de comutare, numite generic noduri de comutare,
sunt echipamente specializate, folosite pentru a interconecta două sau mai multe linii de
transmisie.
Unele reţele WAN aparţin unor organizaţii a căror activitate se desfăşoară pe o arie
largă şi sunt private. Cel mai popular exemplu de reţea WAN este Internetul, care este
format din milioane de LAN-uri interconectate cu sprijinul furnizorilor de servicii de
comunicaţii (TSP-Telecommunications Service Providers).
Fig.1.4. Reţea de întindere mare
Reţele fără fir
Sunt reţele locale în care transmisia datelor se face prin medii fără fir. Într-un
WLAN, staţiile, care pot fi echipamente mobile – laptop – sau fixe – desktop -
se conectează la echipamente specifice numite puncte de acces. Staţiile sunt dotate cu
plăci de reţea wireless. Punctele de acces, de regulă routere, transmit şi recepţionează
semnale radio către şi dinspre dispozitivele wireless ale staţiilor conectate la reţea
Punctele de acces se conectează de obicei la reteaua WAN folosind

conductoare de cupru. Calculatoarele care fac parte din WLAN trebuie să se
găsească în raza de acţiune a acestor puncte de acces, care variază de la
valori de maxim 30 m în interior la valori mult mai mari în exterior, în functie de
tehnologia utilizată.
22
Fig 1.5.Reţea LAN fără fir
Dacă ar fi să clasificăm reţelele după ierarhia pe care o au într-o reţea echipamentele

conectate, ar trebui să facem referire la două tipuri de reţele:
 Reţele de tip peer-to-peer
 Reţele de tip client-server
Într-o reţea peer-to-peer, toate calculatoarele sunt considerate egale (peers), fiecare
calculator îndeplineşte simultan şi rolul de client şi rolul de server, neexistînd un
administrator responsabil pentru întreaga reţea. Acest tip de reţele sunt o alegere bună
pentru mediile în care: există cel mult 10 utilizatori, utilizatorii se află într-o zonă
restrânsă, securitatea nu este o problemă esenţială, organizaţia şi reţeaua nu au o
creştere previzibilă în viitorul apropiat
Reţelele peer-to-peer au multe neajunsuri:
 Nu pot fi administrate centralizat
 Nu poate fi asigurată o securitate centralizată, ceea ce înseamnă că fiecare

calculator trebuie să folosească măsuri proprii de securitate a datelor
 Datele nu pot fi stocate centralizat, trebuie mentinute backup-uri separate ale

datelor, iar responsabilitatea cade în sarcina utilizatorilor individuali.
 Administrarea reţelelor peer-to-peer este cu atât mai complicată cu cât numărul

calculatoarelor interconectate este mai mare
Fig.1.6.Reţea peer-to-peer
23
Într-o retea client-server, informaţiile care trebuie partajate sunt gestionate de un
calculator de regulă mai puternic, conectat la reţea , care joacă rol de server. De regulă,
serverele sunt specializate (servere dedicate) în efectuarea diferitelor procesări pentru
sistemele-client, cum ar fi:
 Servere de fişiere şi imprimare – oferă suport sigur pentru toate datele şi

gestionează tipărirea la toate imprimantele partajate în reţea
 Servere pentru aplicaţii – cum ar fi serverele pentru baze de date
 Servere de mail – gestionează mesaje electronice
 Servere pentru gestiunea securităţii – asigură securitatea unei reţele locale când
aceasta este conectată la o reţea de tipul Internetului – exemple: firewall, proxy-
server
 Servere pentru comunicaţii – asigură schimbul de informaţii între reţea şi clienţii

din afara acesteia
Reţelele client-server se folosesc cu precădere pentru comunicarea de date în reţea,

marea majoritate a aplicaţiilor software dezvoltate au la bază acest model. Printre
avantajele reţelelor de tip client-server se numără: administrarea centralizată,
administratorul de reţea fiind cel asigură back-up-urile de date, implementează
măsurile de securitate şi controlează accesul utilizatorilor la resurse, funcţionarea cu
sisteme-client de capabilităţi diverse, securitate ridicată a datelor, controlul accesului
exclusiv la resurse a clientilor autorizaţi, intretinere usoară
Fig.1.7 Reţea client-server
Reţelele hibride – sunt o combinaţie a modelului client-server cu modelul peer-to-peer

Staţiile (peers) depozitează resursele partajate iar serverul păstrează informaţii în
legătură cu staţiile ( adresa lor, lista resurselor deţinute de acestea) şi răspunde la
cererea de astfel de informaţii. Un exemplu de serviciu oferit de o astfel de reţea este
descărcarea de fişiere de pe site-urile torrent.
24
Activitatea de învăţare 1.2.1 Reţele LAN, MAN, WLAN
Competenţa1: Analizează arhitectura şi standardele reţelelor de date
- vei fi capabil să defineşti tipurile de reţele

- vei fi capabil să identifici tipurile de reţele
Durata: 40 de min
Tipul activităţii: metoda grupurilor de experţi
Sugestii: elevii se vor împărţi in 3 grupe
Pentru realizarea activităţii consultaţi Fişa de documentare 1.2 precum şi

sursele de pe Internet.
Sarcina de lucru: Fiecare grupă trebuie să trateze una din următoarele teme LAN,
WAN, WLAN (20 min). După ce aţi devenit experţi în tema dată se reoganizează
grupele astfel încât in grupele nou formate să existe cel puţin o persoană din fiecare
grupă iniţială. Timp de 20 minute veţi impărţi colegilor din grupa nouă cunosţinţele
acumulate la pasul anterior.
Activitatea de învăţare 1.2.2 Reţele de tip peer-to-peer vs reţele client-

server
Competenţa1 Analizează arhitectura şi standardele reţelelor de date
- să explici conceptul de reţea peer-to-peer şi client server

- să identifici diferenţele între cele două
- să utilizezi terminologia ştiinţifică corect
Durata: 20 min
Tipul activităţii: joc de rol
Sugestii: activitatea se va desfăşura pe grupe formate din 3 elevi
Sarcina de lucru: În această activitate trebuie să jucaţi un rol în cadrul unei situaţii
imaginare în care prima persoana este un calculator care nu face parte dintr-o reţea şi
25
care doreşte să facă parte dintr-o reţea de calculatoare, fie peer-to-peer, fie client
server, a 2-a un calculator dintr-o reţea peer-to-peer, iar a 3-a persoană un calculator
din reţea client- server
Rolul calculatorului fără reţea: să pună întrebări celorlalţi despre informaţii legate de
reţeaua din care fac parte (definire, avantaje, comunicarea între calculatoare,
componenţă). Iar la final să ia decizia din care reţea doreşte să facă parte pe baza
răspunsurilor colegilor
Rolul celorlalte două calculatoare: este de a răspunde corect la cerinţele primului

calculator, dar in acelaşi timp având grijă să prezinte dezavantajele comparativ cu
avantajele oferite de reţeaua din care fac parte.
26
Fişa de documentare 1.3 Topologii

Topologia este un termen care desemnează maniera de proiectare a unei reţele. Există
două tipuri de topologii: topologia fizică şi topologia logică
Topologia logică descrie metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un

calculator la altul.
Cele mai comune două tipuri de topologii logice sunt broadcast şi pasarea jetonului
(token passing)
Într-o topologie broadcast, o staţie poate trimite pachete de date în reţea atunci când
reţeaua este liberă (prin ea nu circulă alte pachete de date). În caz contrar, staţia care
doreşte să transmită aşteaptă până reţeaua devine liberă. Dacă mai multe staţii încep
să emită simultan pachete de date în reţea, apare fenomenul de coliziune. După
apariţia coliziunii, fiecare staţie aşteaptă un timp (de durată aleatoare), după care
începe din nou să trimită pachete de date. Numărul coliziunilor într-o reţea creşte
substanţial odată cu numărul de staţii de lucru din reţeaua respectivă, şi conduce la
încetinirea proceselor de transmisie a datelor în reţea, iar dacă traficul depăşeşte 60%
din lăţimea de bandă, reţeaua este supraîncărcată şi poate intra în colaps.
Pasarea jetonului controlează accesul la reţea prin pasarea unui jeton digital secvenţial
de la o staţie la alta. Când o staţie primeşte jetonul, poate trimite date în reţea. Dacă
staţia nu are date de trimis, pasează mai departe jetonul următoarei staţii şi procesul se
repetă.
Topologia fizică defineşte modul în care calculatoarele, imprimantele şi celelalte

echipamente se conectează la reţea .
Topologii fizice fundamentale sunt : magistrală, inel, stea, plasă (mesh), arbore
Topologia magistrală
Foloseşte un cablu de conexiune principal, la care sunt conectate toate

calculatoarele. Cablul principal are la capete instalate capace (terminatoare)
care previn fenomenul de reflexie a semnalelor, fenomen care poate genera erori în
transmisia datelor.
Topologia magistrală
27
Topologia inel
Într-o topologie inel (ring), fiecare dispozitiv este conectat la următorul, de la

primul până la ultimul, ca într-un lanţ
Topologia inel
Topologia stea
Are un punct de conectare central, care este de obicei un echipament de retea,

precum un hub, switch sau router. Fiecare staţie din reţea se conectează la
punctul central prin câte un segment de cablu, fapt care conferă acestei topologii
avantajul că se depanează uşor. Dacă un segment de cablu se defectează, acest
defect afectează numai calculatorul la care este conectat, celelalte staţii rămânând
operaţionale
Topologia stea
Topologia plasă (mesh)
Într-o topologie mesh, fiecare echipament are conexiune directă cu toate

celelalte. Dacă unul din cabluri este defect, acest defect nu afectează toată
reţeaua ci doar conexiunea dintre cele două staţii pe care le conectează. Altfel spus,
dacă o parte a infrastructurii de comunicaţie sau a nodurilor devine nefuncţională, se
găseşte oricând o nouă cale de comunicare.
Topologia plasă (mesh)
28
Topologia arbore (tree)
Combină caracteristicile topologiilor magistrală şi stea. Nodurile sunt grupate în

mai multe topologii stea, care, la rândul lor, sunt legate la un cablu central.
Topologia arbore (tree)
29
Activitatea de învăţare 1.3.1 Topologiile fizice
- vei fi capabil să identifici topologiile fizice

- vei fi capabil să defineşti topologiile fizice (stea, inel, magistrală, arbore, plasă)
Durata: 10 min
Sugestii: activitatea se desfăşoară individual
Sarcina de lucru : completaţi tabelul cu litera corespunzătoare figurii corecte pentru

enunţurile de mai jos:
A B C D E
1. Combină caracteristicile topologiilor magistrală şi stea. Nodurile sunt

grupate în mai multe topologii stea, care, la rândul lor, sunt legate la un
cablu central.
2. În această topologie fiecare dispozitiv este conectat de următorul, de la

primul până la ultimul, ca într-un lanţ de interconectare
3. Această topologie foloseşte un singur cablu de conexiune principal iar

dispozitivele din reţea sunt conectate toate la această conexiune
4. În această topologie toate cablurile de conexiune ale dispozitivelor sunt

legate la un dispozitiv central (denumit concentrator). De regulă, acest
concentrator este un hub sau un switch.
5. În acestă topologie, fiecare echipament are conexiune directă cu toate

celelalte
30
Activitatea de învăţare 1.3.2 Topologii logice
- vei fi capabil să prezinţi topologiile logice
Durata: 50 min
Tipul activităţii: Rezumare
Sugestii: - activitatea se desfăşoară individual sau pe grupe de 2-3 elevi
- se poate utiliza fişa de documentare 1.3
Sarcina de lucru: Pornind de la titlul activităţii „topologii logice” consultaţi fişa de

documentare 1.3, sursele de pe Internet şi realizati un rezumat pe baza următoarele
idei:
- definiţia topologiei logice
- tipurile de topologii logice
- decrierea topologiilor logice.
31
Tema 2. Arhitectura reţelelor de calculatoare
Fişa de documentare 2.1 Arhitectura Ethernet, Token-Ring, F.D.D.I

Arhitecturile pentru LAN descriu atât topologiile fizice cât şi pe cele logice folosite într-o
reţea
Arhitectura Ethernet
Ethernet este denumirea unei familii de tehnologii de reţele de calculatoare, bazate pe

transmisia cadrelor (frames) şi utilizate la implementarea reţelelor locale de tip LAN.
Ethernetul se defineşte printr-un şir de standarde pentru cablare şi semnalizare
aparţinând primelor două nivele din Modelul de Referinţă OSI - nivelul fizic şi legătură
de date.
Arhitectura Ethernet foloseste:
o topologie logică de tip broadcast si o topologie fizică de tip magistrală sau

stea. Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps si 100 Mbps, iar noile
standarde specifice pentru arhitectura Gigabit Ethernet permit viteze de până la
1000 Mbps.
metoda de control a accesului CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access

Collision Detection = Acces multiplu cu detecţia purtătoarei şi coliziunii) .
Conform acestei metode, dacă o staţie din reţea doreste să transmită date trebuie ca
înainte să “asculte” mediul de transmisie, proces similar cu a aştepta tonul înainte de a
forma un număr pe linia telefonică. Dacă nu detectează nici un alt semnal, atunci poate
să trimită datele. Dacă nici una din celelalte staţii conectate la reţea nu transmite date în
acel moment, datele transmise vor ajunge în sigurantă la calculatorul destinatie, fără
nici o problemă. Dacă, însă, în acelaşi moment cu primul calculator, şi alt calculator din
reţea decide că mediul de transmisie este liber şi transmite datele în acelasi moment
cu primul, va avea loc o coliziune. Prima staţie din reţea care a depistat coliziunea,
adică dublarea tensiunii pe mediul de transmisie, va transmite către toate statiile un
semnal de jam, care le avertizează să oprească transmisia şi să execute un algoritm de
încetare a comunicaţiei pentru un timp (backoff algorithm). Acest algoritm generează un
timp aleator de una, două milisecunde sau chiar mai scurt, de circa o miime de
secundă, interval de timp după care staţiile să reînceapă transmisia. Algoritmul este
repetat ori de câte ori apare o coliziune în reţea.
cablu torsadat sau fibre optice ca mediu de transmisie a datelor
cadrul Ethernet al cărui structură este ilustrată mai jos:
32
PRE START AD AS TIP/LUNGIME DATE CRC
7 byte 1 byte 6 byte 6 byte 4 byte 46-1500 byte 4 byte
Fig.2.1. Structura unui cadru Ethernet
 PRE - Preambulul constă într-o secvenţă alternantă de 1 şi 0 ce indică staţiilor

receptoare sosirea unui cadru
 START - Delimitatorul de start al cadrului - conţine o secvenţă alternantă de 1 şi
0 şi care se termină cu doi de 1 consecutivi, indicând faptul că următorul bit
constituie începutul primului octet din adresa destinaţie ;
 AD - Adresa destinaţie - identifică staţia ce trebuie să recepţioneze cadrul.
 AS -Adresa sursă - adresa staţiei ce a emis cadrul ;
 TIP/LUNGIME- indică numărul de biţi de date conţinuţi în câmpul de date al
cadrului.
 DATE - o secvenţă de date de maxim 1500 de octeţi. Dacă lungimea cadrului de
date este inferioară valorii de 46 de octeţi, este nevoie să se completeze restul biţilor
până se ajunge la valoarea minimă impusă de standard (tehnică cunoscută sub
numele de padding) ;
 CRC - semnalizează apariţia unor eventuale erori în cadrul de transmisie.
Arhitectura Ethernet ste o arhitectură populară deoarece oferă echilibru între viteză, preţ
şi instalare facilă.
Arhitectura Token Ring
Este integrată în sistemele mainframe, dar şi la conectarea calculatoarelor personale în

retea. Foloseşte o tehnologie fizică stea-cablată inel numită Token Ring. Astfel, văzută
din exterior reţeaua pare a fi proiectată ca o stea, calculatoarele fiind conectate la un
hub central, numit unitate de acces multiplu (MSAU- Multi Station Access Unit), iar în
interiorul echipamentului cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel
logic.
MSA
Fig.2.2. Arhitectura Token-Ring
33
Arhitectura foloseşte topologia logică de pasare a jetonului. Inelul logic este creat astfel
de jetonul care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. Dacă
respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis înapoi către MSAU şi
apoi pe următorul port către următorul calculator. Acest proces continuă pentru toate
calculatoarele, dând astfel impresia unui inel fizic.
Foloseşte ca mediu de transmisie a datelor cablul torsadat, cablul coaxial sau fibra
optică
Arhitectura FDDI (Fiber Distributed Data Interface), bazată pe topologia logică

Token Ring, foloseşte fibra optică şi funcţionează pe o topologie fizică de tip inel
dublu. Inelul dublu este alcătuit dintr-un inel principal, folosit pentru transmiterea datelor,
şi un inel secundar, folosit în general pentru back-up (linie de siguranţă). Prin aceste
inele, traficul se desfăşoară în sensuri opuse. În mod normal, traficul foloseşte doar
inelul primar. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat
pe inelul secundar în directie opusă. Un inel dublu suportă maxim 500 de calculatoare
pe inel. Lungimea totală a fiecărui inel este de 100 km şi se impune amplasarea unui
repetor care să regenereze semnalele la fiecare 2 km. Inelul principal oferă rate de
transfer de până la 100 Mbps, iar dacă cel de-al doilea inel nu este folosit pentru
backup, capacitatea de transmisie poate fi extinsă până la 200 Mbps.
În FDDI se întâlnesc două categorii de staţii, fiecare având două porturi prin care se
conectează la cele două inele:
 staţii de clasă A, ataşate ambelor inele
 staţii de clasă B ataşate unui singur inel
Fig.2.3. Reţea FDDI
34
Activitatea de învăţare 2.1.1 Arhitectura Ethernet
- vei fi capabil să analizezi arhitectura Ethernet
Durata: 40 min
Tipul activităţii: Harta tip pânză de păianjen
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individiual sau pe grupe (2-3 elevi)
Sarcina de lucru: Folosind fişele de documentare, diverse surse (Internet, cărţi de

specialitate, caietul de notiţe, etc ), studiaţi tema Arhitectura Ethernet şi organizaţi
informaţiile obţinute după modelul următor:
DEZVOLTATĂ TOPOLOGII
DE: UTILIZATE
ARHITECTURA
ETHERNET
METODA DE MEDIU DE
CONTROL A TRANSMISIE
ACCESULUI
STRUCTURA
CADRULUI
ETHERNET
35
Activitatea de învăţare 2.1.2 Arhitectura Token Ring
- vei fi capabil să analizezi arhitectura Token Ring
Durata: 40 min
Sugestii: activitatea se poate desfăşura individiual sau pe grupe (2-3 elevi)
Sarcina de lucru Folosind fişele de documentare, diverse surse (Internet, cărţi de

specialitate, caietul de notiţe, etc ), studiaţi tema Arhitectura Token Ring şi organizaţi
FOLOSITĂ ÎN : TOPOLOGII
UTILIZATE
ARHITECTURA
TOKEN RING
METODA DE MEDIU DE
CONTROL A TRANSMISIE
ACCESULUI
MODUL DE
REPREZENTARE
36
Activitatea de învăţare 2.1.3 Arhitectura F.D.D.I
- vei fi capabil să descrii arhitectura F.D.D.I
Durata: 20 min
Tipul activităţii: observare
Sugestii: activitatea se poate desfăşura frontal
Sarcina de lucru: se va urmări prezentarea realizată de cadrul didactic sau o

prezentare multimedia, eventual un film despre arhitectura FDDI.
37
Tema 3. Standarde Ethernet
Fişa de documentare 3.1 Standarde pentru reţele Ethernet

Standardizarea asigură compatibilitatea echipamentelor care folosesc aceeaşi

tehnologie. Există numeroase organizaţii de standardizare, care se ocupă cu crearea de
standarde pentru reţelele de calculatoare.
IEEE (The Institute of Electrical and Electronic Engineers) este o asociaţie profesională
tehnică nonprofit fondată în 1884, formată din peste 3777000 de membrii din 150 de
tări, cu ocupaţii diferite – ingineri, oameni de ştiinţă, studenţi. IEEE este foarte cunoscut
pentru dezvoltarea standardelor pentru industria calculatoarelor şi electronicelor în
particular.
Pentru a asigura compatibilitatea echipamentelor într-o retea Ethernet, IEEE a dezvoltat

o serie de standarde recomandate producătorilor de echipamente Ethernet. Au fost
elaborate astfel:
 Standarde pentru reţele cu cabluri
 Standarde pentru reţele fără fir
Standarde pentru reţele cu cabluri
În cazul retelelor cu arhitectură Ethernet şi mediu de transmisie a datelor prin

cablu, a fost elaborat standardul IEEE 802.3
Au fost implementate o serie de tehnologii care respectă standardul Ethernet 802.3.

dintre acestea cele mai comune sunt: 10BASE-T, 100 BASE-TX (cunoscută şi sub
numele de Fast Ethernet deoarece dezvoltă o lăţime de bandă mai mare decât
precedenta), 1000BASE-T (cunoscută şi sub numele de Gigabit Ethernet), 10BASE-FL,
100BASE-FX, 1000BASE-SX, 1000BASE-LX
Numărul din partea stângă a simbolului ilustrează valoarea în Mbps a lăţimii de bandă a
aplicaţiei
Termenul BASE ilustrează faptul că transmisia este baseband – întreaga lăţime de

bandă a cablului este folosită pentru un singur tip de semnal
Ultimele caractere se referă la tipul cablului utilizat ( T-indică un cablu torsadat, F ,L si S

indică fibra optică)
38
Avantajele şi dezavantajele tehnologiilor Ethernet dezvoltate în medii de
transmisie prin cablu sunt ilustrate în tabela de mai jos:
Tehnologia Avantaje Dezavantaje
10BASE-T Costuri de instalare mici în Lungimea maximă a unui

comparaţie cu fibra optică segment de cablu este de
doar 100 m
Sunt mai uşor de instalat
decât cablurile coaxiale Cablurile sunt susceptibile
la interferenţe electromag-
Echipamentul şi cablurile netice
sunt usor de îmbunătăţit
100BASE-TX Costuri de instalare mici în Lungimea maximă a unui

comparaţie cu fibra optică segment de cablu este de
doar 100 m
Sunt mai uşor de instalat
decât cablurile coaxiale Cablurile sunt susceptibile
la interferenţe electromag.-
Echipamentul şi cablurile netice
sunt usor de îmbunătăţit
Lătimea de bandă este de

10 ori mai mare decât în
cazul tehnologiilor
10BASE-T
1000BASE-T Lătimea de bandă de până Lungimea maximă a unui

la 1 GB segment de cablu este de
doar 100 m
Suportă interoperabilitatea
cu 10BASE-T si cu Cablurile sunt susceptibile
100BASE-TX la interferenţe electromag-
netice
Cost ridicat pentru plăci de

reţea si switch-uri Gigabit
Ethernet
Necesită echipament su-

plimentar
39
Standarde Ethernet pentru reţele fără fir
În cazul reţelelor cu arhitectură Ethernet şi mediu de transmisie a datelor fără fir,

IEEE a elaborat standardul IEEE 802.11 sau Wi-Fi. Acesta este compus dintr-un grup
de standarde , pentru care sunt specificate frecvenţa semnalelor de transmisie radio,
lăţimea de bandă , raza de acoperire şi alte capabilităţi :
Raza de
Lătime bandă Frecventă Interoperabilitate
actiune
Incompatibil cu
IEEE 802.11a Până la 54 IEEE 802.11b,
5 GHz 45,7 m
Mbps IEEE 802.11g,
IEEE 802.11n
IEEE 802.11b Până la 11 Compatibil cu

2,4 GHz 91 m
Mbps IEEE 802.11g
IEEE 802.11g Până la 54 Compatibil cu

2,4 GHz 91 m
Mbps IEEE 802.11b
IEEE 802.11n Compatibil cu

Până la 540
2,4 GHZ 250 m IEEE 802.11b și
Mbps
cu IEEE 802.11g
40
Activitatea de învăţare 3.1.1 Tehnologiile 10BASE-T, 100BASE-TX,
1000BASE-T
- vei fi capabil să prezinţi tehnologiile Ethernet
Durata: 30 min
Tipul activităţii: Problematizare
Sugestii: activitatea se va desfăşura individual
Sarcina de lucru: În cadrul şcolii în care învăţaţi se primeşte un laborator nou de

calculatoare cu plăci de reţea de 1GB/s. Ce tehnologie Ethernet se poate utiliza pentru
a realiza reţeaua de calculatoare. Motivaţi alegerea!
Activitatea de învăţare 3.1.2 Standarde Ethernet pentru retele fără fir
- vei fi capabil să identifici grupul de standarde Ethernet pentru reţele fără fir
(standard IEEE 802.11),
Durata: 20 min
Sugestii: activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe (2-3 elevi)
Sarcina de lucru: completaţi tabelul cu litera corespunzătoare valorii răspunsului

corect:
41
până la 54 Mbps, până la 11 Mbps, până la 540 Mbps, 5 GHz, 2,4 GHz, 45,7 m, 91 m, 250 m
A B C D E F G H
IEEE 802.11a IEEE 802.11b IEEE 802.11g IEEE 802.11n
Lăţime bandă
Frecvenţă
Raza de acţiune
42
Tema 4. Modele de date
Fişa de documentare 4.1 Modelul OSI

Modul de comunicare în reţea a două calculatoare respectă următorul principiu: nivelul

n al unui calculator nu poate comunica direct cu nivelul n al altui calculator ci doar prin
nivelul inferior. Prin urmare, se presupune că regulile folosite în comunicare se numesc
protocoale de nivel n.
Conceptul de model de date a fost implementat cu scopul de a separa funcţiile

protocoalelor de comunicaţie pe niveluri uşor de administrat şi de înţeles, astfel
încât fiecare nivel să realizeze o funcţie specifică în procesul de comunicare în reţea.
Conceptul de nivel este folosit pentru a descrie acţiunile şi procesele ce apar în timpul
transmiterii informaţiilor de la un calculator la altul.
Într-o reţea, comunicarea are loc prin transferul de informaţii de la un calculator-sursă

spre un calculator-destinaţie. Informaţiile care traversează reţeaua sunt referite ca date,
pachete sau pachete de date.
Modelul OSI (Open Systems Interconnect)
A fost creat de Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Standards

Organization - ISO ) cu scopul de a standardiza modul în care echipamentele comunică
în reţea, şi a fost definit în standardul ISO 7498-1 . Modelul OSI are 7 niveluri şi este cel
mai frecvent utilizat de producătorii de echipamente de reţea.
În modelul OSI, la transferul datelor, se consideră că acestea traversează virtual de sus

în jos nivelurile modelului OSI al calculatorului sursă şi de jos în sus nivelurile
modelului OSI al calculatorului destinaţie.
43
Nivelul Aplicaţie asigură interfaţa cu aplicaţiile utilizator şi transferul informaţional
între programe. La acest nivel se defineşte accesul aplicaţiilor la serviciile de
reţea şi implicit comunicaţia între două sau mai multe aplicaţii.
Nivelul Prezentare se ocupă de sintaxa şi semantica informaţiilor transmise între

aplicaţii sau utilizatori. La acest nivel se realizează conversia datelor din formatul
abstract al aplicaţiilor în format acceptat de reţea, compresia şi criptarea datelor
pentru a reduce numărului de biţi ce urmează a fi transmişi, redirecţionarea datelor pe
baza de cereri.
Nivelul Sesiune asigură stabilirea, gestionarea şi închiderea sesiunilor de

comunicaţie între utilizatorii de pe două staţii diferite. Prin sesiune se înţelege
dialogul între două sau mai multe entităţi. Nivelul sesiune sincronizează dialogul
între nivelurile sesiune ale entităţilor şi gestionează schimbul de date între acestea. În
plus, acest nivel oferă garanţii în ceea ce priveşte expedierea datelor, clase de servicii
şi raportarea erorilor. În câteva cuvinte, acest nivel poate fi asemuit cu dialogul uman.
Nivelul Transport este nivelul la care are loc segmentarea şi reasamblarea

datelor. El furnizează un serviciu pentru transportul datelor către nivelurile
superioare, şi în special caută să vadă cât de sigur este transportul prin reţea. Nivelul
transport oferă mecanisme prin care stabileşte, întreţine şi ordonă închiderea circuitelor
virtuale; detectează “căderea” unui transport şi dispune refacerea acestuia; controlează
fluxul de date pentru a preveni rescrierea acestora. Sarcina principală a nivelului
transport este aceea de refacere a fluxului de date la destinaţie, deoarece datele sunt
fragmentate în segmente mai mici, cu rute diferite prin reţeaua de comunicaţii.
În cazul utilizării protocolului IP pe nivelul reţea, sunt disponibile două protocoale la

nivelul transport:
 TCP, Transmision Control Protocol este un protocol bazat pe conexiune, în care

pentru fiecare pachet transmis se aşteaptă o confirmare din partea echipamentului
de destinaţie. Transmisia următorului pachet nu se realizează dacă nu se primeşte
confirmarea pentru pachetul transmis anterior.
 UDP, User Datagram Protocol este folosit în situaţiile în care eficienţa şi viteza
transmisiei sunt mai importante decât corectitudinea datelor, de exemplu în reţelele
multimedia, unde pentru transmiterea către clienţi a informaţiilor de voce sau
imagine este mai importantă viteza (pentru a reduce întreruperile în transmisie)
decât calitatea. Este un protocol fără conexiuni, semnalarea erorilor sau reluărilor
fiind asigurată de nivelul superior, iar datele transmise nu sunt segmentate.
Nivelul Reţea Este unul dintre cele mai complexe niveluri; asigură conectivitatea
şi selecţia căilor de comunicaţie între două sisteme ce pot fi localizate în zone
geografice diferite. La acest nivel, se evaluează adresele sursă si destinaţie si se fac
translatările necesare între adrese logice (IP) şi fizice (MAC). Funcţia principală a
acestui nivel constă în dirijarea pachetelor între oricare două noduri de reţea. Cu alte
cuvinte, nivelul reţea realizează „rutarea” (direcţionarea) pachetelor de date prin
infrastructura de comunicaţii, această operaţie fiind efectuată la nivelul fiecărui nod de
44
comunicaţie intermediar. Nivelul reţea asigură interfaţa între furnizorul de servicii şi
utilizator, serviciile oferite fiind independente de tehnologia subreţelei de comunicaţie.
Nivelul Legăturii de date gestionează transmisia biţilor de date, organizaţi în

cadre, fără erori nedetectate, relativ la o anumită linie de transmisie. Schimbul de
cadre între sursă şi destinatar presupune trimiterea secvenţială a acestora urmată de
cadre de confirmare a recepţiei. Principalele atribuţii ale acestui nivel au în vedere
controlul erorilor, controlul fluxului informaţional şi gestiunea legăturii.
Acest nivel este format din două subnivele:
- MAC (Medium Access Control) – control al accesului la mediu
- LLC (Logical Link Control) – legatura logică de date
Nivelul Fizic, este nivelul la care biţii sunt transformaţi în semnale (electrice,
optice) Standardele asociate nivelului fizic conţin specificaţii electrice (parametrii
de semnal, proprietăţi ale mediului de comunicaţie) şi mecanice (conectică, cabluri). Ca
atribuţii nivelul fizic se ocupă de codarea şi sincronizarea la nivel de bit, delimitând
lungimea unui bit şi asociind acestuia impulsul electric sau optic corespunzător
canalului de comunicaţie utilizat. La acest nivel se definesc:
 tipul de transmitere şi recepţionare a şirurilor de biţi pe un canal de comunicaţii
 topologiile de reţea
 tipurile de medii de transmisiune : cablu coaxial, cablu UTP, fibră optică, linii
închiriate de cupru etc.
 modul de transmisie: simplex, half-duplex, full-duplex
 standardele mecanice şi electrice ale interfeţelor
 este realizată codificarea şi decodificarea şirurilor de biţi
 este realizata modularea şi demodularea semnalelor purtătoare (modem-uri).
Modelul OSI Nivelul Descriere
Aplicaţie 7 Asigură interfaţa cu utilizatorul
Prezentare 6 Codifică şi converteşte datele
Sesiune 5 Construieşte, gestionează şi închide o

conexiune între o aplicaţie locală şi una la
distanţă
Transport 4 Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de
45
date dintr-o reţea
Reţea 3 Asigură adresarea logică şi domeniul de

rutare
Legătură de date 2 Pachetele de date sunt transformate în octeţi

şi octeţii în cadre.
Asigură adresarea fizică şi procedurile de

acces la mediu
Fizic 1 Mută şiruri de biţi între echipamente
Defineşte specificaţiile electrice şi fizice ale

echipamentelor
46
Activitatea de învăţare 4.1.1 Modelul OSI
Competenţa 2. Analizează protocolul TCP/IP
- vei fi capabil să enumeri nivelele modelui OSI

- vei fi capabil să defineşti nivelele modelui OSI
Durata: 10 min
Tipul activităţii: Imperechere
Sugestii: activitatea se va va desfăşura individual
Sarcina de lucru completaţi tabelul cu numărul şi denumirea nivelului dintre cuvintele

scrise înclinat corespunzătoare fiecărui enunţ:
Fizic, Legătură de date, Reţea, Transport, Sesiune, Prezentare, Aplicaţie, 1,2,3, 4, 5,

6,7
Modelul OSI(Denumirea) Nivelul Descriere

(Nr.)
Codifică şi converteşte datele
Construieşte, gestionează şi închide o

conexiune între o aplicaţie locală şi una la
distanţă
Mută şiruri de biţi între echipamente
Defineşte specificaţiile electrice şi fizice ale

echipamentelor
Asigură adresarea logică şi domeniul de

rutare
Asigură interfaţa cu utilizatorul
Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de

date dintr-o reţea
Pachetele de date sunt transformate în octeţi

şi octeţii în cadre.
47
Asigură adresarea fizică şi procedurile de
acces la mediu
48
Activitatea de învăţare 4.1.2 Descrierea modelului OSI
- vei fi capabil să analizezi fiecare nivel al modelui OSI
Durata: 40 min

specialitate, caietul de notiţe, etc ), studiaţi tema Modelul OSI şi organizaţi informaţiile
obţinute după modelul următor:
LEGĂTURĂ
DE DATE
FIZIC REŢEA
MODELUL OSI
TRASPORT
APLICAŢIE
SESIUNE
PREZENTARE
49
Fişa de documentare 4.2 Modelul TCP/IP (Transport Control
Protocol/Internet Protocol)

Modelul de referinţă TCP/IP a fost creat de cercetătorii din U.S.Department of Defense

(DoD), este folosit pentru a explica suita de protocoale TCP/IP, şi are 4 niveluri:
Protocoalele de nivel Aplicaţie oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator cum ar

fi browserele web şi programele de e-mail. Câteva exemple de protocoale
definite la acest nivel sunt TELNET, FTP, SMTP, DNS, HTTP
Protocoalele la nivel Transport oferă administrarea de la un capăt la altul a

transmisiei de date. Una din funcţiile acestor protocoale este de a împărţi datele
în segmente mai mici pentru a fi transportate uşor peste reţea. La nivelul
Transport funcţionează protocoalele TCP(Transmission Control Protocol) şi UDP(User
Datagram Protocol) Acest nivel oferă servicii de transport între sursă şi destinaţie,
stabilind o conexiune logică între sistemul emiţător şi sistemul receptor din reţea
Protocoalele la nivel Internet operează la nivelul trei (începând de sus) al

modelului TCP/IP. Aceste protocoale sunt folosite pentru a oferi conectivitate
între staţiile din reţea. La nivelul Internet funcţionează protocolul IP (Internet
Protocol) Nivelul Internet are rolul de a permite sistemelor gazdă să trimită pachete în
orice reţea şi să asigure circulaţia independentă a pachetelor până la destinaţie.
Pachetele de date pot sosi într-o ordine diferită de aceea în care au fost transmise,
rearanjarea lor în ordine fiind sarcina nivelurilor superioare
Protocoalele de nivel Acces reţea descriu standardele pe care staţiile le folosesc

pentru a accesa mediul fizic. Standardele şi tehnologiile Ethernet IEEE 802.3,
precum şi CSMA/CD şi 10BASE-T sunt definite pe acest nivel. Nivelul Acces
reţea – se ocupă de toate conexiunile fizice pe care trebuie să le străbată pachetele IP
pentru a ajunge în bune condiţii la destinaţie.
Cele patru niveluri realizează funcţiile necesare pentru a pregăti datele înainte de a fi
transmise pe reţea. Un mesaj porneşte de la nivelul superior (nivelul Aplicaţie) şi
traversează de sus în jos cele patru niveluri până la nivelul inferior (nivelul Acces reţea).
Informaţiile din header sunt adăugate la mesaj în timp de acesta parcurge fiecare nivel,
apoi mesajul este transmis. După ce ajunge la destinaţie, mesajul traversează din nou,
50
de data aceasta de jos în sus fiecare nivel al modelului TCP/IP. Informaţiile din header
care au fost adăugate mesajului sunt înlăturate în timp ce acesta traversează nivelurile
destinaţie.
Modelul TCP/IP Stratul Descriere
Aplicaţie 4 La acest nivel

funcţionează protocoalele
la nivel înalt ( SMTP şi
FTP)
Transport 3 La acest nivel are loc

controlul de debit/flux şi
funcţionează protocoalele
de conexiune
Internet 2 La acest nivel are loc

adresarea IP
Acces reţea 1 La acest nivel are loc

adresarea după MAC şi
componentele fizice ale
reţelei
Dacă am compara modelul OSI cu modelul TCP/IP, am observa că între ele există o
serie de asemănări dar şi deosebiri.
Ambele modele de date descriu procesul de comunicaţie a datelor în reţea pe nivele şi

ambele conţin nivelele Aplicaţie şi Transport, cu funcţii asemănătoare. Spre deosebire
de modelul OSI care foloseşte şapte niveluri, modelul TCP/IP foloseşte patru Astfel,
nivelurile OSI sesiune şi prezentare sunt tratate de pe nivelul TCP/IP aplicaţie,
respectiv, nivelurile OSI legătură de date şi fizic de nivelul acces reţea. Modelul OSI
este folosit pentru dezvoltarea standardelor de comunicaţie pentru echipamente şi
aplicaţii ale diferiţilor producători, pe când modelul TCP/IP este folosit pentru suita de
protocoale TCP/IP.
51
Modelul de referinţă OSI Modelul TCP/IP
Fig 4.1.Modelele de date OSI şi TCP/IP
52
Activitatea de învăţare 4.2.1 Modelul TCP/IP
- vei fi capabil să enumeri nivelele modelui TCP/IP

- vei fi capabil să defineşti nivelele modelui TCP/IP
Durata: 10 min
Tipul activităţii: Împerechere
Sugestii: acitivitatea se desfăşoară individual
Sarcina de lucru completaţi tabelul cu numărul şi denumirea nivelului dintre cuvintele scrise
înclinat corespunzătoare fiecărui enunţ:
Acces reţea, Internet, Transport, Aplicaţie, 1, 2,3, 4
Modelul Nivelul Descriere

TCP/IP(denumirea)
(Nr.)
La acest nivel are loc adresarea IP
La acest nivel funcţionează protocoalele la

nivel înalt ( SMTP şi FTP)
La acest nivel are loc adresarea după MAC şi

componentele fizice ale reţelei
La acest nivel are loc controlul de debit/flux şi

funcţionează protocoalele de conexiune
Activitatea de învăţare 4.2.2 Descrierea modelului TCP/IP
- vei fi capabil să analizezi modelul TCP/IP
Durata: 20 min
53

specialitate, caietul de notiţe, etc ), studiaţi tema Modelul TCP/IP şi organizaţi
ACCES REŢEA INTERNET
MODELUL
TCP/IP
APLICAŢIE TRANSPORT
54
Tema 5. Adresarea IP
Fişa de documentare 5.1 Structura unei adrese IP
Acest material vizează competenţa / rezultat al învăţării : analizează protocolul TCP/IP
O adresă este un număr sau o înşiruire de caractere care identifică în mod

unic un echipament conectat într-o reţea, servind la comunicarea cu celelalte
echipamente ale reţelei.
Cu ajutorul adresei, un calculator poate fi localizat într-o reţea de către altul. Un

calculator poate fi conectat simultan la mai multe reţele. În acest caz, acesta va avea
asociate mai multe adrese, fiecare adresă îl va localiza în una din reţelele la care este
conectat.
Adresa fizică - cum este adresa MAC (Media Access Control) atribuită plăcii de
reţea - este o adresă care este fixă, nu poate fi schimbată – cum este pentru o
persoană , de exemplu, codul numeric personal
Adresa logică - Adresa IP (Internet Protocol), sau adresa de reţea – este

atribuită fiecărei staţii de către administratorul de reţea şi poate fi regenerată -
cum ar fi pentru o persoană, de exemplu, adresa la care locuieşte.
Adresarea IPv4
Adresa IPv4 este o versiune pe 32 de biţi a adresei IP. Este formată din 32 de
cifre binare (1 si 0), grupate în patru bucăţi de câte 8 biţi, numiţi octeţi. Pentru a
putea fi citită de către oameni, fiecare octet este reprezentat prin valoarea sa
zecimală, separat de ceilalţi octeţi prin câte un punct. Altfel spus, este formată din patru
numere zecimale cuprinse între 0 şi 255 şi separate prin puncte.
De exemplu, reprezentarea în binar: “01111101 00001101 01001001 00001111”

corespunde reprezentării zecimale: ”125.13.73.15.”
O adresă IP este un tip de adresare ierarhică şi din acest motiv este compusă din două
părţi. Prima parte - Reţea - identifică reţeaua căreia îi aparţine un echipament ş i a doua
parte - Gazdă - identifică în mod unic dispozitivul conectat la reţea.
Zona Reţea
Gazdă
Biţi
octeţi 1 2 3 4
Fig 6.1. Structura unei adrese IP pe 32 de biţi

55
Astfel, orice adresă IP identifică un echipament din reţea şi reţeaua căruia îi aparţine.
Într-o reţea, gazdele pot comunica între ele doar dacă au acelaşi identificator de reţea.
Dacă au identificatori de reţea diferiţi comunicarea se face prin intermediul unor
dispozitive specializate în conexiuni.
Adresele IP care au toţi biţii identificatorului gazdă egali cu 0 sunt rezervate

pentru adrese de reţea.
Adresele IP care au toţi biţii identificatorului gazdă egali cu 1 sunt rezervate

pentru adrese de broadcast. Adresa de broadcast permite unei staţii din reţea să
transmită date simultan către toate echipamentele din reţea (să difuzeze)
Teoretic, adresarea IPv4 acoperă adrese (in baza 10) intre 0.0.0.0 si 255.255.255.255,
în total în număr de 232
Adresarea IPv6
La sfârşitul anilor 90’ s-a răspândit vestea că adresele IP în clasă B vor fi epuizate, fapt
ce ar fi condus la compromiterea sistemului de adresare pe Internet, singura soluţie
viabilă pe termen lung fiind reprezentată de crearea unui nou IP cu adresare pe 128 de
biţi (IPv6-Internet Protocol versiunea 6 sau IPng – Internet Protocol New Generation).
Versiunea 6 de IP măreşte numărul de adrese viabile la 2 128 .
56
Activitatea de învăţare 5.1.1 Adresa fizică şi logică
- vei fi capabil să defineşti adresa fizică şi logică
Durata: 5 min
Sugestii: acitivitatea se desfăşoară individual
Sarcina de lucru completaţi tabelul cu denumirile corecte dintre cuvintele scrise înclinat
corespunzătoare fiecărui enunţ (fiecare enunţ are mai multe denumiri):
Adresa fizica, Adresa logică, Adresa MAC, Adresa IP, Adresa de reţea
Adresa Descriere
Este atribuită fiecărei staţii de către administratorul de

reţea şi poate fi regenerată
Atribuită plăcii de reţea - este o adresă care este fixă, nu

poate fi schimbată
Activitatea de învăţare 5.1.2 Adresarea Ipv4
- vei fi capabil să prezinţi adresarea Ipv4 şi Ip6
Durata: 40 min
Tipul activităţii: Expansiune
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe (2-4 elevi)

57
Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu care să trateze adresarea Ipv4 pe baza
următoarelor idei:
- descrierea adresării Ipv4
- structura
- exemplu de adresare
- descrierea adresării Ipv6
Dimensiunea eseului trebuie să fie de minim o pagină, iar durata de lucru să nu

depăşească 40 de min.
Pentru realizarea eseului consultaţi Fişa de documentare 5.1 precum şi sursele de pe

Internet.
58
Fişa de documentare 5.2 Clase de adrese IP
Pentru a gestiona eficient adresele IP acestea au fost împărţite în clase care diferă prin
numărul de biţi alocaţi pentru identificarea reţelei respectiv numărul de biţi alocaţi pentru
identificarea unui dispozitiv (gazda, staţia, host) în cadrul unei reţele. Există cinci clase
de adrese IP: A, B, C, D si E.
 Clasa A – primul bit are valoarea 0, primul octet este alocat pentru identificarea
reţelei, următorii trei octeţi sunt alocaţi pentru identificarea gazdei - pentru reţele
mari, folosite de companii mari şi de unele ţări.
REŢEA GAZDĂ GAZDĂ GAZDĂ
 Clasa B - primii doi biţi au valoarea 10, primii doi octeţi sunt alocaţi pentru
identificarea reţelei, următorii doi octeţi sunt alocaţi pentru identificarea gazdei -
pentru reţele de dimensiuni medii, cum ar fi cele folosite în universităţi
REŢEA REŢEA GAZDĂ GAZDĂ
 Clasa C - primii trei biţi au valoarea 110, primii trei octeţi sunt alocaţi pentru
identificarea reţelei, ultimul octet este alocat pentru identificarea gazdei - pentru
reţele de dimensiuni mici, atribuite de furnizorii de servicii de Internet clienţilor lor
REŢEA REŢEA REŢEA GAZDĂ
 Clasa D – primii patru biţi au valoarea 1110, toţi cei patru octeţi sunt alocaţi
pentru identificarea reţelei - folosită pentru multicast
REŢEA REŢEA REŢEA REŢEA
 Clasa E – folosită pentru testare
59
Adrese private
IANA (Internet Asigned Numbers Authority) a definit ca spaţiu de adresare privată

intervalele:10.0.0.0 - 10.255.255.255 (clasa A), 172.16.0.0 - 172.31.255.255(clasaB),
192.168.0.0 - 192.168.255.255 (clasa C)
Totodată intervalul 169.254.0.0 -169.254.255.255 este rezervat pentru adresarea IP

automată privată (APIPA - Automatic Private IP Addressing) utilizată pentru alocarea
automată a unei adrese IP la instalarea iniţiala a protocolului TCP/IP peste anumite
sisteme de operare . Adresele private sunt ignorate de către echipamentele de rutare
ele putând fi utilizate pentru conexiuni nerutate, in reţelele locale. Pentru clasele A,
adresa de retea 127.0.0.1 este de asemenea rezervată pentru teste in bucla închisă.
Restul adreselor au statutul de adrese IP publice beneficiind de vizibilitate potenţială la

nivelul reţelei mondiale Internet.
60
Activitatea de învăţare 5.2 Clase de adrese IP
- vei fi capabil să identifici clasele de adrese IP

- vei fi capabil să analizezi clasele de adrese IP
Durata: 20 min
Sarcina de lucru Folosind fişa de documentare 5.2, diverse surse (Internet, cărţi de
specialitate, caietul de notiţe, etc ), studiaţi tema Clase de adrese IP şi organizaţi
CLASA B
CLASA A CLASA C
CLASE DE
ADRESE IP
CLASA E CLASA D
ADRESE PUBLICE,
ADRESE PRIVATE
61
Fişa de documentare 5.3 Adresarea IP în subreţele
De multe ori, în practică, administratorii de reţea sunt nevoiţi să împartă o reţea în mai
multe reţele LAN de dimensiuni mai mici (subreţele). Împărţirea logică a unei reţele în
subreţele se întâlneşte sub numele de subnetare.
Deoarece gazdele dintr-o subreţea „se văd” numai între ele înseamnă că
trebuie să se definească punctul de ieşire/intrare în reţea, adică o adresa IP din
interiorul subreţelei respective asociată dispozitivului de rutare (interconectarea
cu alte subreţele). Acest punct comun sistemelor din subreţea se numeşte poartă de
acces (gateway).
Adresele pentru subreţele sunt unice, au 32 de biţi, şi conţin trei identificatori
Reţea Subreţea Gazdă
Reţea: numărul de indentificare a reţelei
Subreţea: numărul de indentificare a subreţelei
Gazdă: numărul de identificare a gazdei.
Pentru a crea o subreţea, administratorul va împrumuta un număr de minim 2 biţi din

secţiunea gazdă a unei clase şi să îi folosească în cadrul câmpului subreţea. Dacă s-ar
împrumuta un singur bit, am ajunge în situaţia de a avea doar o adresă de reţea (pt val
0 a bitului împrumutat) şi o adresă de broadcast(pentru val 1). Din acelaşi motiv, în
zona gazdă trebuie să rămână minim 2 biţi.
Pentru a asigură inter-vizibiliatea dispozitivelor dintr-o subreţea s-a introdus noţiunea de

mască de (sub)reţea.
Termenul de mască de subreţea (subnet mask), sau prefix, se referă la un

identificator care este tot un număr pe 32 de biţi, ca şi adresa IP, şi care are
rolul de a indica partea dintr-o adresă IP care este identificatorul reţelei,
partea care este identificatorul subreţelei şi partea care este identificatorul staţiei. La
măştile de subreţea, biţii din porţiunea reţea şi subreţea au valoarea 1, iar cei din
porţiunea staţie, au valoarea 0. Biţi folosiţi pentru a defini reţeaua şi subreţeaua
formează împreună prefixul extins de reţea.
Măştile de reţea implicite pentru clasele A, B şi C sunt ilustrate în tabelul de mai jos:
Clasa Masca de reţea implicită Număr de gazde
A 255.0.0.0 224-2
62
B 255.255.0.0 216-2
C 255.255.255.0 28-2
Să luăm ca exemplu o adresă 193.234.57.34, care este o adresă IP de clasă C cu

masca de subreţea 255.255.255.224 . Valoarea 224 a ultimului octet a măştii, care este
diferită de 0 ne sugerează faptul că staţia face parte dintr-o subreţea.
Mască de subreţea Baza 10 255 255 255 224
Baza 2 11111111 11111111 111111111 11100000
Cum ultimul octet din masca de subreţea are valoarea 224(10)= 11100000(2), primii trei
biţi au valoarea 1, ceea ce înseamnă că porţiunea reţea a fost extinsă cu 3 biţi,
ajungând la un total de 27, în timp ce numărul biţilor atribuiţi gazdelor, şi care au
valoarea 0, a fost redus la 5.
Numărul de subreţele posibile matematic depinde de tipul clasei din care face
parte segmentul de adrese IP care este subnetat. De fiecare dată când se
împrumută câte 1 bit din porţiunea gazdă a unei adrese, numărul subreţelelor
create creşte cu 2 la puterea numărului de biţi împrumutaţi. Prima şi ultima subreţea fac
parte din categoria celor rezervate, fiind deci inutilizabile. De fiecare dată când se
împrumută 1 bit din porţiunea gazdă a unei adrese, numărul adreselor disponibile
pentru o subreţea se reduce cu o putere a lui 2. În cazul subreţelelor, prima adresă
(numele subreţelei, toti biţii măştii cu valoarea „1”) şi ultima (adresa de trimitere multiplă,
broadcast, toţi biţii măstii pe „0”) nu sunt folosibile pentru adresarea gazdelor, deci la
fiecare subreţea „se pierd” două adrese. La o subreţea de 4 adrese 2 nu sunt
exploatabile, iar o subreţea de 2 adrese nu are sens.
De exemplu, pentru adresele din clasa C, cu masca de reţea 255.255.255.224, se pot

obţine 8 subreţele (23) din care doar 6 sunt utilizabile, numărul maxim al gazdelor pentru
fiecare subreţea este de 32(25) din care doar 30 sunt utilizabile.
În tabelul de mai jos este exemplificată împărţirea în subreţele a reţelelor de clasă C
Număr de biţi Masca de Număr de Număr de

împrumutaţi subreţea adrese de adrese-gazdă
identificatorului subreţea pe subreţea
de reţea utilizabile
2 255.255.255.192 2 62
3 255.255.255.224 6 30
4 255.255.255.240 14 14
63
5 255.255.255.248 30 6
6 255.255.255.252 62 2
Adresa subreţelei din care face parte o staţie se calculează înmulţind logic în
binar (aplicând operatorul logic AND) adresa IP a staţiei cu masca de subreţea.
Porţiunea gazdă a adresei se pierde pentru ca devine 0.
De exemplu, pentru staţia cu adresa IP 192.168.100.40, cu masca de reţea

255.255.255.224 se poate calcula adresa subreţelei din care face parte astfel:
Adresa IP gazdă 11000000 10101000 01100100 00101000
192.168.100.40
AND
Masca de 11111111 11111111 11111111 11100000

subreţea
255.255.255.224
=
Prin
Subreţea 11000011 10101000 01100100 00100000
192.168.100.32
urmare, staţia exemplificată face parte din subreţeaua 192.168.100.32
Subnetarea într-un număr dat de subreţele
De exemplu, se cere să subnetăm reţeaua 192.168.100.0 (care este o reţea de clasă C)

în 8 subreţele .
Masca de reţea implicită este
255.255.255.0 (11111111.11111111.11111111.000000000)
Va trebui să sacrificăm 3 biţi din secţiunea gazdă, pentru a forma profilul extins de
reţea. Ultimul octet al măştii de subreţea va avea valoarea în binar 11100000 adică
valoarea 224 în zecimal. Prin urmare, masca de subreţea va fi
255.255.255.224 (11111111.111111111.11111111.111000000)
Din 256 (echivalentul lui 28) scădem valoarea zecimală a ultimului octet din masca de
subreţea:
256-224=32
Adresele de subreţea vor fi multiplu de 32

64
Subreţea Adresa IP a Adresele gazdelor Adresa de broadcast
subreţelei
Baza 192.168.100.0
Subreţea 0 192.168.100.0 Rezervat Nici una
Subreţea 1 192.168.100.32 .33 la.62 192.168.100.63
Subreţea 2 192.168.100.64 .65 la .94 192.168.100.95
Subreţea 3 192.168.100.96 .97 la .126 192.168.100.127
Subreţea 4 192.168.100.128 .129 la .158 192.168.100.159
Subreţea 5 192.168.100.160 .161 la .190 192.168.100.191
Subreţea 6 192.168.100.192 .193 la .222 192.168.100.223
Subreţea 7 192.168.100.224 Rezervat Nici una
Subreşele 0 si 7, nu sunt în mod normal utilizabile, ele făcând parte din categoria celor
rezervate. Adresele IP ale subreţelelor sunt definite incrementând valoarea zecimală a
ultimului octet cu 32. Adresele gazdelor din fiecare subreţea se obţin incrementând
valoarea zecimală a ultimului octet cu 1.Sunt posibile 32 de adrese, prima şi ultima fiind
însă rezervate aşa cum s-arătat anterior. Rezultă un număr utilizabil de 30 de gazde
pentru fiecare subreţea.
Un dispozitiv cu adresa IP 192.168.100.33 ar fi prima gazdă din subreţeaua 1.

Următoarele gazde ar fi numerotate până la 192.168.100.62, moment în care
subreţeaua ar fi complet populată şi nu ar mai putea fi adăugate noi gazde.
65
Activitatea de învăţare 5.3.1 Adresarea IP în subreţele
- vei fi capabil să descrii adresarea IP în subreţele
Durata: 10 min
Tipul activităţii: Observare
Sugestii: activitatea se desfăşoară frontal
Sarcina de lucru se va urmări prezentarea cadrului didactic, o prezentare multimedia

despre subiect.
Activitatea de învăţare 5.3.2 Din ce subreţea fac parte?
- vei fi capabil să calculezi care este adresa de subreţea din care face parte o
adresă gazdă
Durata: 30 de min
Tipul activităţii: exerciţiu practic
Sugestii: activitatea se va desfăşura individual
utilizaţi în calcul fişa de documentare 6.3
Sarcina de lucru: cunoscându-se adresa gazdă şi masca de reţea impicită să se

calculeze adresa de subreţeaua din care fac parte staţiile, folosind în calcul schema de
mai jos:
66
Adresa IP gazdă 11000000 10101000 01100100 00101001
192.168.100.41
AND
Masca de 11111111 11111111 11111111 11100000

subreţea
255.255.255.224
Subreţea
Adresa IP gazdă 10101100 00010000 00001010 01100100
172.16.10.100
AND
Masca de 11111111 11111111 11111111 11100000

subreţea
255.255.255.224
Subreţea
67
Activitatea de învăţare 5.3.3 Subnetarea într-un număr dat de
subreţele
- vei fi capabil să calculezi intervalul de adrese de subreţea
Durata: 30 de min
Sugestii: - activitatea se va desfăşura individual
- utilizaţi în calcul fişa de documentare 6.3
Sarcina de lucru: se cere să subnetăm reţeaua 192.168.100.0 (care este o reţea de

clasă C) în 4 subreţele, cunoaştem masca de reţea implicită 255.255.255.0
(11111111.11111111.11111111.000000000). Datele obţinute se vor trece în următorul
tabel:
Subreţea Adresa IP a subreţelei Adresele gazdelor Adresa de broadcast
Baza
Subreţea 0
Subreţea 1
Subreţea 2
Subreţea 3
68
Tema 6 Serviciul de rezolvare a numelui
Fişa de documentare 6.1 Descrierea serviciului DNS
DNS (Domain Name System) – este un serviciu care permite referirea calculatoarelor
gazdă cu ajutorul adresei literale.
Adresa literală conţine succesiuni de nume asociate cu domenii, subdomenii sau tipuri
de servicii. Acest mod de adresare este utilizat exclusiv de nivelul aplicaţie şi este util
deoarece permite operatorului uman să utilizeze o manieră prietenoasă şi comodă de
localizare a informaţiilor. Forma generala a unei astfel de adrese este:
[tip_serviciu].[nume_gazda].[subdomeniu2].[subdomeniu1].[domeniu].[tip_domeniu]
Exemple: www.edu.ro, http://cisco.netacad.net etc
Practic, serviciul DNS transformă adresa IP într-o adresă literală, şi invers. Privit în
amănunt, DNS este un soft care gestionează şi controlează o bază de date distribuită,
constituită dintr-o sumă de fişiere memorate pe calculatoare diferite-localizate în spaţii
geografice diferite, ca pe o singură bază de date.
CERERE CLIENT RĂSPUNS SERVER DNS
www.concursuri.ro Concursuri.com=172.123.84.17
concursuri.com Returnează rezultatul către client
Fig 6.1. Formularea unei cereri către un server DNS
Conform figurii de mai sus, clientul doreşte să acceseze de pe calculatorul său personal
pagina web www.concursuri.ro , această cerere este trimisă unui server DNS care o
analizează şi returnează ca rezultat adresa IP a staţiei care găzduieşte site-ul solicitat.
În principiu, DNS este alcătuit din trei componente:
 Spaţiul numelor de domenii – reprezintă informaţia conţinută în baza de date,

structurată ierarhic.
 Servere de nume – programe server care stochează informaţia DNS şi răspund

cererilor adresate de alte programe
 Resolverele – programe care extrag informaţiile din serverele de nume ca

răspuns la cererile unor clienţi
69
Pentru a stabili corespondenţa dintre un nume şi o adresă IP, programul de aplicaţie
apelează un resolver, transferându-I numele ca parametru, resolverul trimite un pachet
UDP (printr-un protocol de transport fără conexiune) la serverul DNS local, care caută
numele şi returnează adresa IP către resolver, care o trimite mai departe apelantului.
Înarmat cu adresa IP, programul poate stabili o conexiune TCP cu destinaţia sau îi
poate trimite pachete UDP.
În continuare ne vom referi mai în amănunt la spaţiul numelor de domenii.
Internetul este divizat în peste 200 de domenii de nivel superior, fiecare domeniu
superior este divizat la rândul său în subdomenii, acestea la rândul lor în alte
subdomenii, etc. Domeniile de pe primul nivel se împart în două categorii: generice
(com, edu, gov, int, mil, net, org) şi de ţări (cuprind câte o intrare pentru fiecare ţară, de
exemplu pentru România : ro).
Fiecărui domeniu, fie că este un calculator-gazdă, fie un domeniu superior, îi poate fi

asociată o mulţime de înregistrări de resurse (resource records). Deşi înregistrările de
resurse sunt codificate binar, în majoritatea cazurilor ele sunt prezentate ca text, câte o
înregistrare de resursă pe linie. Un exemplu de format este:
Nume_domeniu Timp_de_viaţă Clasă Tip Valoare
 Nume_domeniu precizează domeniul căruia i se aplică înregistrarea. În mod

normal există mai multe înregistrări pentru fiecare domeniu
 Timp_de_viaţă exprimă, în secunde, cât de stabilă este înregistrarea. De

exemplu, un timp de 60 de secunde este considerat a fi scurt, iar informaţia
instabilă, pe când o valoare de ordinul a 80000 de secunde este o valoare mare,
informaţia este considerată stabilă.
 Tip precizează tipurile înregistrării. Cele mai importante tipuri sunt prezentate mai
jos:
Tip Semnificaţie
A Adresa IP a unui sistem gazdă
MX Schimb de poştă
NS Server de nume
CNAME Nume canonic
PTR Pointer
Înregistrarea A păstrează adresa IP a calculatorului gazdă
MX precizează numele calculatorului gazdă pregătit să accepte poşta electronică pentru

domeniul specificat. Dacă cineva doreşte de exemplu să trimită un mail lui
70
paul@edu.ro, calculatorul care trimite trebuie să găsească un server la edu.ro dispus să
accepte mail. Această informaţie poate fi furnizată de înregistrarea MX
NS specifică serverele de nume. De exemplu fiecare bază de date DNS are în mod
normal o înregistrare NS pentru fiecare domeniu de pe primul nivel.
Înregistrările CNAME permit crearea pseudonimelor. De exemplu, o persoană

familiarizată cu atribuirea numelor în Internet, care doreşte să trimită un mesaj unei
persoane al cărui nume de conectare la un sistem de calcul din departamentul de
calculatoare din cadrul Ministerului Educaţiei este paul, poate presupune că adresa
paul@dc.edu este corectă. De fapt, această adresă nu este corectă, domeniul
departamenului de calculatoare de la Ministerul Educaţiei fiind depc.edu. Ca un serviciu
pentru cei care nu ştiu acest lucru, totuşi, se poate genera o intrare CNAME pentru a
dirija persoanele şi programele în direcţia corectă.
Tipul PTR se referă, la fel ca şi CNAME la alt nume. Spre deosebire de CNAME care
este în realitate o macro-definiţie, PTR este un tip de date , utilizată în practică pentru
asocierea unui nume cu o adresă IP, pentru a permite căutarea adresei IP şi obţinerea
numelui sistemului de calcul corespunzător. Acest tip de căutări se numesc căutări
inverse (reverse lookups).
 Valoare poate fi un număr, un nume de domeniu sau un cod ASCII
71
Activitatea de învăţare 6.1 Descrierea serviciului DNS
- vei fi capabil să prezinţi serviciul DNS
Durata: 40 min
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe (2-4 elevi)
Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu care să trateze descrierea serviciului DNS pe

baza următoarelor idei:
- definiţia serviciului DNS
- descrierea modului de funcţionare
- alcătuirea serviciului DNS
- descrierea spaţiului de domenii
Dimensiunea eseului trebuie să fie de minim o pagină iar timpul efectiv de lucru este de
40 de minute.
Pentru realizarea eseului consultaţi Fişa de documentare 6.1 precum şi sursele de pe

Internet
72
Tema 7 Suita de protocoale TCP/IP
Fişa de documentare 7.1 Protocoale TCP/IP
Un protocol de reţea reprezintă un set de reguli care guvernează comunicaţiile

între echipamentele conectate într-o reţea. Specificaţiile protocoalelor definesc
formatul mesajelor care sunt transmise şi care sunt primite asigurând totodată şi
sincronizarea. Sincronizarea asigură un anumit interval de timp maxim pentru livrarea
mesajelor, astfel încât calculatoarele să nu aştepte nedefinit sosirea unor mesaje care
este posibil să se fi pierdut.
Protocoalele TCP/IP (Transport Control Protocol/Internet Protocol) sunt organizate pe

nivelurile modelului de date TCP/IP şi sunt caracterizate prin următoarele:
 Nu sunt specifice furnizorilor de echipamente;
 Au fost implementate pe orice tip de calculatoare începând cu calculatoare

personale, minicalculatoare, calculatoare şi supercalculatoare.
 Aceste protocoale sunt utilizate de către diverse agenţii guvernamentale şi

comerciale din diverse oraş
HTTP (Hyper Text transfer Protocol) - Protocol de transfer al hypertextului –

guvernează cum, de exemplu, fişierele de tip text, grafică, sunet şi video sunt
interschimbate pe Internet sau World Wide Web (www). Prin hypertext se înţelege o
colecţie de documente unite între ele prin legături (link) ce permit parcurgerea acestora
bidirecţional.
Aplicaţiile care folosesc acest protocol trebuie să poată formula cereri şi/sau recepţiona
răspunsuri (modelul client-server). Clientul cere accesul la o resursă, iar serverul
răspunde printr-o linie de stare (care conţine, printre altele, un cod de succes sau
eroare şi, în primul caz, datele cerute).
Resursa trebuie să poată fi referită corect şi fără echivoc. Pentru referirea unei resurse
în Internet, se foloseşte termenul generic URI -Uniform Resource Identifier. Dacă se
face referire la o locaţie spunem că avem de a face cu un URL -Universal Resource
Locator. Dacă se face referire la un nume avem de-a face cu un URN- Universal
Resource Name
Adresarea unei resurse în Internet se face prin construcţii de forma

protocol://[servciu].nume_dns[.nume_local/cale/subcale/nume_document
Cererile sunt transmise de software-ul client HTTP, care este şi o altă denumire pentru
un browser web.
73
Altfel spus, protocolul HTTP este specializat în transferul unei pagini web între
browserul clientului şi serverul web care găzduieşte pagina respectivă. HTTP defineşte
exact formatul cererii pe care browserul o trimite, precum şi formatul răspunsului pe
care serverul i-l returnează. Conţinutul paginii este organizat cu ajutorul codului HTML
(Hyper Text Markup Language), dar regulile de transport al acesteia sunt stabilite de
protocolul http.
TELNET –este o aplicaţie destinată accesului, controlului şi depanării de la distanţă a

calculatoarelor şi a dispozitivelor de reţea. Acest protocol permite utilizatorului să se
conecteze la un sistem de la distanţă şi să comunice cu acesta printr-o interfaţă.
Folosind telnetul, comenzile pot fi date de pe un terminal amplasat la distanţe foarte
mari faţă de computerul controlat, ca şi când utilizatorul ar fi conectat direct la acesta.
TelNet asigură o conexiune logică între cele două echipamente: cel controlat şi cel
folosit ca terminal numită sesiune telnet.
FTP(File Transfer protocol) – este protocolul care oferă facilităţi pentru transferul
fişierelor pe sau de pe un calculator din reţea. De multe ori pentru această acţiune
utilizatorul este nevoit să se autentifice pe calculatorul de pe care doreşte să
încarce/descarce fişiere. Facilitatea cunoscută sub numele de anonymous ftp lucrează
cu un cont public implementat pe calculatorul gazdă, numit guest.
În general, când se iniţiază un transfer prin ftp trebuie precizate următoarele aspecte:
Tipul fişierului.- Se specifică maniera în care datele conţinute de un fişier vor fi aduse
într-un format transportabil prin reţea:
• fişiere ASCII – calculatorul care transmite fişierul îl converteşte din formatul local text
în format ASCII.
• fişiere EBCDIC – similar cu ASCII
• fişiere binare (binary) – fişierul este transmis exact cum este memorat pe
calculatorul sursă şi memorat la fel pe calculatorul destinaţie
• fişiere locale – folosite în mediile în care cel care transmite precizează numărul de
biţi/byte
Controlul formatului – se referă la fişierele text care sunt transferate direct către o
imprimantă:
Structura
Modul de transmitere care poate fi:
• Stream – fişierul este transferat într-o serie de bytes
• Bloc – fişierul este transferat bloc cu bloc, fiecare cu un header
74
• Comprimat – se foloseşte o schemă de comprimare a secvenţelor de bytes identici.
În timpul unui transfer prin ftp nu există nici un mecanism de negociere a
transmisiei.
MAIL(POŞTA ELECRONICĂ)
Toate programele specializate în poşta electronică funcţionează pe baza unor

protocoale de comunicaţie.
SMTP(Simple Mail transport Protocol) – Protocolul de transport simplu de e-mail – oferă

servicii de transmitere de mesaje peste TCP/IP şi suportă majoritatea programelor de e-
mail de pe Internet.
SMTP este un protocol folosit pentru a transmite un mesaj electronic de la un client la

un server de poştă electronică. După stabilirea conexiunii TCP la portul 25 (utilizat de
SMTP), calculatorul-sursă(client) aşteaptă un semnal de la calculatorul-receptor
(server). Serverul începe să emită semnale declarându-şi identitatea şi anunţând dacă
este pregătit sau nu să primească mesajul. Dacă nu este pregătit, clientul părăseşte
conexiunea şi încearcă din nou, mai târziu. Dacă serverul este pregătit să accepte
mesajul, clientul anunţă care este expeditorul mesajului şi care este destinatarul. Dacă
adresa destinatarului este validă, serverul dă permisiunea de transmitere a mesajului.
Imediat clientul îl trimite, iar serverul îl primeşte. După ce mesajul a fost transmis,
conexiunea se închide.
Pentru ca un client al serviciului de poştă electronică să primească un mesaj de la

serverul specializat în aceste tipuri de servicii, apelează fie la Post Office Protocol
(POP), fie la Internet Message Access Protocol (IMAP) Spre deosebire de POP (mai
vechi) care presupune că utilizatorul îşi va goli cutia poştală pe calculatorul personal la
fiecare conectare şi va lucra deconcectat de la reţea (off-line) după aceea, IMAP
păstrează pe serverul de e-mail un depozit central de mesaje care poate fi accesat on-
line de utilizator de pe orice calculator.
Protocolul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) are scopul de a permite

calculatoarelor dintr-o reţea să obţină automat o adresă IP, printr-o cerere către serverul
DHCP. Serverul poate să furnizeze staţiei respective toate informaţiile de configurare
necesare, inclusiv adresa IP, masca de subreţea, default gateway, adresa serverului
DNS, etc.
Astfel, când serverul primeşte o cerere de la o staţie, selectează adresa IP şi un set de

informaţii asociate dintr-o mulţime de adrese predefinite care sunt păstrate într-o bază
de date. Odată ce adresa IP este selectată, serverul DHCP oferă aceste valori staţiei
care a efectuat cererea. Dacă staţia acceptă oferta, serverul DHCP îi împrumută adresa
IP pentru o perioadă, după care o regenerează.
Generarea adreselor IP prin serverul DHCP este o metodă utilizată pe scară largă în
administrarea reţelelor de mari dimensiuni.
75
Folosirea unui server DHCP simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul
ţine evidenţa adreselor IP. În plus, este exclusă posibilitatea de a atribui adrese IP
invalide sau duplicate.
Protocolul SNMP(Simple Network Manage Protocol) –permite administratorilor de

reţea gestionarea performanţelor unei reţele, identificarea şi rezolvarea problemelor
care apar, precum şi planificarea dezvoltărilor ulterioare ale reţelei.
SNMP are trei componente de bază:
 Staţiile de administrare (Network Management Station) - pot fi oricare din

calculatoarele reţelei pe care se execută programele de administrare
 Agenţii - dispozitivele administrate
 Informaţiile de administrare ( Management Information Base) – colecţie de date

organizate ierarhic care asigură dialogul dintre staţia de administrare şi agenţi
Protocolul SNMP permite unei staţii de administrare să interogheze un agent cu privire

la starea obiectelor locale şi să le modifice, dacă este necesar. În plus, dacă un agent
sesizează că s-a produs un eveniment, trimite un raport către toate staţiile de
administrare care îl interoghează ulterior pentru a afla detalii despre evenimentul care a
avut loc.
76
Activitatea de învăţare 7.1.1 Protocoale TCP/IP
- vei fi capabil să prezinţi protocoale TCP/IP
Durata: 40 min
Tipul activităţii: Rezumare
Sugestii: activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe (2-4 elevi)
Sarcina de lucru: Pornind de la titlul activităţii „protocoale TCP/IP” consultaţi fişa de

documentare 7.1, sursele de Internet şi realizaţi un rezumat pe baza următoarelor
idei:
- definiţia protocolului
- tipurile de protocoale
- decrierea protocoalelor
Activitatea de învăţare 7.1.2 Recunoaşteţi protocoalele TCP/IP?
- vei fi capabil să identifici tipurile de protocoale
Durata:20 min
Tipul activităţii: Împerechere
Sugestii: activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe (2-3 elevii)
Sarcina de lucru completaţi tabelul cu răspunsul corect dintre cuvintele scrise înclinat
pentru enunţurile de mai jos
77
HTTP, TELNET, FTP, SMTP, DHCP, SNMP
a. Un protocol care permite administratorului de reţea gestionarea

performanţelor unei reţele, identificarea şi rezolvarea problemelor
apărute in reţea
b. Un protocol care defineşte modul in care fişierele sunt schimbate pe Web
c. Un protocol care oferă servicii pentru transferul si manipularea de fişiere

pe sau de pe un calculator din reţea
d. Un protocol destinat accesului, controlului şi depanării de la distanţă a

calculatoarelor şi a dispozitivelor de reţea
e. Un protocol care permite calculatoarelor din reţea să obţină automat o

adresă IP, printr-o cerere către serverul DHCP.
f. Un protocol folosit pentru pentru a trimit mail-uri intr-o reţea TCP/IP şi

suportă majoritatea programelor de e-mail de pe Internet
78
III. Glosar
TERMEN DEFINIŢIE/EXPLICAŢIE
ADRESĂ IP Reprezintă un şir unic de numere ce identifică un computer din

mediul Internet. De regulă, astfel de numere sunt grupate în serii
separate prin puncte, în genul: 134.137.23.69.
ASCII American Standard Code of Information Interchange-Codul ASCII

standard este un set de 128 caractere, din care 95 printabile şi 35
caractere speciale, care pot fi codificare pe un octet (valori de la 0
la 127). Codul ASCII extins include pe lângă setul standard
caractere specifice diferitelor limbaje ajungând la un total de 256
caractere, folosind acelaşi octet drept unitate de măsură a spaţiului
de memorie folosit.
BACKUP Operaţie de copiere a unor informaţii mai importante de pe hard

discul local pe un drive extern, pentru a asigura existenţa unei copii
de siguranţă în cazul în care datele de pe hard disc ar putea fi
avariate. Backup-urile se realizează în principal pe benzi magnetice
sau pe dischete.
BAZĂ DE Baza unui sistem de numeraţie poziţional se defineşte ca fiind

NUMERAŢIE numărul unităţilor de acelaşi ordin de mărime care formează o
unitate de ordin imediat superior. Altfel spus, baza unui sistem de
numeraţie reprezintă numărul de semne distincte necesare scrierii
unui număr. Teoretic, există o mulţime de baze de numeraţie, dar
numai câteva s-au impus şi sunt folosite curent în viaţa de zi cu zi
(baza de numeraţie zecimală şi hexazecimală) sau în unele
domenii specifice (baza de numeraţie binară, octală,
hexazecimală).
BAZE DE DATE Colecţie de date şi informaţii organizate într-un fişier. Bazele de

date se compun din mai multe înregistrări, iar aceste înregistrări
sunt alcătuite din mai multe câmpuri. Datele sau informaţiile
efective sunt stocate în aceste câmpuri. Există software comercial
specializat pentru lucrul cu bazele de date, procesarea informaţiilor
şi întreţinerea acestora.
BIT Cea mai mică unitate a informaţiei binare, egală cu 0 sau 1.
BPS (biţi pe Viteza de procesare a informaţiilor este măsurată în numărul de biţi ce

secundă) pot fi transferaţi intr-o secundă. Noile generaţii de modemuri au viteza de
procesare a informaţiilor mai mare de 9.600 bps, măsurată în kilobiti per
secunda: 14,4 kbps constituie un minimum acceptabil.
79
BROWSER Program utilizat pentru a accesa informaţia disponibilă pe Internet,

organizată sub formă de pagini web. Exemple: Internet Explorer,
Mozzila Firefox, Opera
CLIENT Program care cere (într-o pereche client/server). De exemplu,

funcţionarea unui browser (navigator) de web, este legată de fapt
de nişte cereri pe care acesta le face către un server.
DATE Sunt acele informaţii, stocate, centralizate şi prelucrate cu ajutorul

sistemelor de calcul.
FIBRA OPTICĂ Fibră de sticlă, fabricată din materiale şi după procedee speciale,
care poate să transmită lumina, aproape fără pierderi pe parcurs,
prin fenomenul reflexiei totale. Transmisia datelor prin fibra optică
se bazează pe conversia impulsurilor electrice în lumină. Aceasta
este apoi transmisă prin mănunchiuri de fibre optice până la
destinaţie, unde este reconvertită în impulsuri electrice.
GATEWAY Deschidere - un program sau echipament hardware ce transferă

date între reţele informatice, termen cu utilizare frecventă în
accesarea site-urilor Internet sau în transferul de mesaje tip e-mail
intre diferite servere.
GUI Graphic User Interface- Defineşte o interfaţă bazată pe elemente

grafice între o aplicaţie şi utilizator.
HARD DISC Una dintre cele mai importante resurse hardware ale unui
calculator. Informatia în format electronic este stocată pe unul sau
mai multe hard-disc-uri. Hard disc-ul aparţine categoriei de
dispozitive de stocare interne, şi este (teoretic) amovibil (în sensul
ca nu este proiectat pentru a fi transportat de la un calculator la
altul în mod frecvent.
HTML (Hyper Text Markup Language - Limbaj de marcare hipertext)

Standard de codificare al informaţiilor existente pe Internet. Este
utilizat în scrierea paginilor web
HUB Componentă hardware este utilizată la conectarea computerelor

din cadrul unei reţele informatice (de regulă, în conexiune tip
Ethernet), servind ca punct comun astfel încât informaţiile să poată
circula din cadrul unei locaţii centrale către oricare computer din
reţeaua informatică.
INTERNET Reţea mondială de comunicare cu ajutorul calculatorului. Internetul

este organizat ca o reţea de noduri, fiecare nod fiind, de exemplu,
80
un calculator. Calculatoarele care sunt conectate la Internet pot să

se "vadă" între ele. Există mai multe servicii de Internet utilizate
pentru comunicare
MAINFRAME Sunt computere mari şi scumpe folosite de instituţii

guvernamentale şi companii mari pentru procesarea de date
importante pe domeniile: statistică, recensăminte, cercetare şi
dezvoltare, proiectare, prognoză, planificarea producţiei, tranzacţii
financiare ş.a.
NOD În cadrul unei reţele de calculatoare, un nod este un termen

generic pentru orice echipament conectat la reţeaua respectivă,
capabil să comunice cu alte dispozitive şi care este identificat
printr-un IP unic.
PACHET Un pachet IP reprezintă un bloc de date transferat în mediul

Internet prin utilizarea unui protocol Internet standard (IP). Fiecare
pachet începe cu antet ce contine informaţii despre adresa şi
sistemul de control.
PROTOCOL O metodă standardizată de comunicare. Fiecare transfer de date,

intern sau extern, este executat cu ajutorul unuia sau a mai multor
protocoale.
ROUTER Este un dispozitiv hardware sau software care conectează două

sau mai multe reţele de calculatoare. Ruterele operează la nivelul 3
al modelului OSI. El foloseşte deci adresele IP (de reţea) ale
pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către ce interfaţă de
ieşire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată
comparând adresa calculatorului destinaţie cu intrările din tabela de
rutare. Aceasta poate conţine atât intrări statice (introduse de
administrator) cât şi intrări dinamice, aflate de la ruterele vecine
prin intermediul unor protocoale de rutare.
SERVER Program de aplicaţie care furnizează servicii altor aplicaţii (numite

aplicaţii client), aflate pe acelaşi calculator sau pe calculatoare
diferite. De obicei, aplicaţia server aşteaptă conexiuni din partea
aplicaţiilor client. Se mai numeşte server şi calculatorul pe care
rulează una sau mai multe asemenea aplicaţii.
SISTEM DE Este unul dintre cele mai importante resurse software fără de care
OPERARE utilizarea calculatorului nu este posibilă. Sistemul de operare
controlează toate resursele calculatorului şi mijloceşte interacţiunea
utilizatorului cu aceste resurse. Exemple Linux, UNIX (şi clonele
acestuia), MS-DOS, Microsoft Windows 95/98, Windows NT şi
OS/2, WINDOWS XP, WINDOWS VISTA.
81
SWITCH Dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea

pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale includ
switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MO
pe secundă, la duplex jumătate sau integral.
URL Adresa paginii Web, ce defineşte un document în reţea. Un URL

conţine: numele domenului, denumirea fişierului şi subdirectoriului,
adresa de reţea a calculatorului şi metoda de acces la fişier.
WWW World Wide Web- reprezintă totalitatea calculatoarelor legate la

internet şi a resurselor web disponibile.
82
 Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia
legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice
generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.
Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte
lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de
specializarea clasei.
 Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante
pentru planificare sau feed-back.
 Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care
elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module.
Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru
ceea ce va urma.
 Competenţele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi
dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe
sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.
 Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete,
seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de
informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.
Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului

elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata
derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în
acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.
83
Absolvenţii nivelului 3, liceu, calificarea Tehnician operator tehnica de calcul, vor fi
capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de interconectare, punere în
funcţiune, configurare şi depanare a echipamentelor de reţea.
Temele din prezentul material de învăţare nu acoperă toate conţinuturile prevăzute în

curriculumul pentru modulul Reţele de calculatoare Pentru parcurgerea integrală a
modulului în vederea atingerii competenţelor vizate / rezultate ale învăţării profesorul va
avea în vedere şi materialul de învăţare Reţele de calculatoare partea I.
84
II. Resurse
Prezentul material de invatare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite
de elevi:
- fise de documentare
- activitati de invatare
Elevii pot folosi atat materialul prezent (in forma printata) cat si varianta echivalenta
online.
85
Tema 7. Componentele fizice ale unei reţele de date
Fişa de documentare 7.1.1 Cabluri şi conectori coaxiale
Acest material vizează competenţa / rezultat al învăţării : Utilizează componentele
fizice utilizate în reţelele de date.
Cablul coaxial constă dintr-un miez de cupru, înconjurat de un înveliş izolator,

apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică şi de o cămaşă exterioară de
protecţie (Fig 7.1.1.1). Ecranele protejează datele transmise prin cablu, eliminând
zgomotul, astfel datele nu vor fi distorsionate. Miezul unui cablu coaxial transportă
semnale electrice. Aceste semnale electrice reprezintă datele. Dacă miezul şi plasa de
sârmă se ating, se produce un scurtcircuit. Acesta conduce la distrugerea datelor care
circulă prin cablu. Cablul coaxial este destul de rezistent la interferenţe. Acesta a fost
motivul pentru care cablul coaxial a fost utilizat în cazul distanţelor mari.
Tipuri de cablu coaxial:
Thicknet 10BASE5 – Cablu coaxial gros care a fost folosit in reţelistică şi

funcţiona la viteze de 10 megabiţi pe secundă până la o distanţă maximă de 500
de metri.
Thinnet 10Base2 – Cablu coaxial subţire, care a fost folosit în reţelistică şi

funcţiona la viteze de 10 megabiţi pe secundă până la o distanţă maximă de 185
de metri, după ce semnalul începea să se atenueze. Face parte din familia
numită RG-58 şi are o impedanţă de 50 ohmi.
Thicknet 10BASE5 Thinnet 10BASE2
Fig. 7.1.1.1 Cabluri coaxiale
Conectori pentru cabluri coaxiale
Pentru conectarea la calculator se folosesc componente de conectare BNC (British

Naval Connector) – pentru cablul coaxial Thinnet 10Base2.
a) Conectorul de cablu (Fig. 7.1.1.2) este sertizat la cele două capete ale cablului.
b) Conectorul BNC-T (Fig. 7.1.1.3) cuplează placa de reţea din calculator la cablul
de reţea.
c) Conector BNC bară (Fig. 7.1.1.4) conectează doua segmente de cablu coaxial
subţire.
86
d) Terminatorul BNC (Fig. 7.1.1.5) se foloseşte la fiecare capăt al magistralei pentru
a absorbi semnalele parazite. Fără terminatoare o reţea de tip magistrală nu
poate funcţiona.
Fig. 7.1.1.2 Conector Fig. 7.1.1.3 Conector Fig. 7.1.1..4 Conector Fig. 7.1.1.5 Terminator
de cablu BNC BNC-T BNC bară BNC
87
Activitatea de învăţare 7.1.1.1 Cabluri şi conectori coaxiale
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să prezinţi cablurile coaxiale, caracteristicile

lor şi cazurile în care se folosesc.
Durata: 30 minute
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe de 2-3 elevi
Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu care să conţine informaţii despre cablurile coaxiale
pe baza următoarelor idei: tipuri de cabluri coaxiale folosite în reţelistică, vitezele de
transfer a cablurilor coaxiale şi distanţa maximă a unui segment de cablu coaxial.
Timpul de lucru este de 30 minute iar dimensiunea eseului să fie aproximativ 1/2 de
pagini.
Pentru realizarea eseului consultaţi Fişa de documentare 7.1.1 precum şi sursele de pe

Internet.
88
Activitatea de învăţare 7.1.1.2 Cabluri şi conectori coaxiale
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici conectorii folosiţi pentru cablul

coaxial Thinnet 10Base2.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Potrivire
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individual sau pe grupe
Sarcina de lucru: Completaţi tabelul de mai jos, potrivind imaginilor următoarele

cuvinte: conector de cablu BNC, conector BNC-T, conector BNC bară, terminator
BNC.
Pentru completarea tabelului consultaţi Fişa de documentare 7.1.1 precum şi sursele

de pe Internet.
89
Fişa de documentare 7.1.2 Cabluri şi conectori torsadate (Twisted
Pair)
Cablul torsadat este un tip de cablu, care în compoziţia sa conţine cupru.

Se foloseşte în reţelele telefonice şi în majoritatea reţelelor Ethernet. Constă din
două fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celuilalt. O pereche de fire
formează un circuit. Torsadarea oferă protecţie împotriva interferenţelor cauzate
de celelalte perechi de fire din cablu. Perechile de fire de cupru sunt acoperite
intr-o izolaţie de plastic codificată pe culori şi sunt torsadate împreuna. O izolaţie
exterioară protejează fasciculul de perechi torsadate.
Funcţionare, anularea surselor de zgomot
La trecerea curentului printr-un fir de cupru, este creat un câmp magnetic în

jurul firului. Fiecare circuit are doua fire, iar intr-un circuit cele doua fire au
câmpuri magnetice de sens opus. Astfel se produce efectul de anulare a
câmpurilor magnetice.
Tipuri de cablu torsadat:
Cablu torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP) – Cablu care are

patru perechi de fire (Fig. 7.1.2.1). Acest tip de cablu se bazează numai pe
efectul de anulare obţinut prin torsadarea perechilor de fire care limitează
degradarea semnalului cauzată de interferenţe electromagnetice (EMI) şi
interferenţe în frecvenţa radio (RFI). UTP este cel mai folosit tip de cablu în
reţele. Lungimea unui segment poate fi de maxim 100 m.
Cablu torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP) – Fiecare pereche de

fire este acoperită de o folie metalică pentru a ecrana şi mai bine zgomotul (Fig.
7.1.2.2). Patru perechi de fire sunt ulterior învelite într-o altă folie metalică. STP
reduce zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea reduce EMI şi
RFI din exterior. Lungimea unui segment poate fi de maxim 100 m.
Fig. 7.1.2.1 Cablu torsadat Fig. 7.1.2.2 Cablu torsadat ecranat Fig. 7.1.2.3 Cablu torsadat în folie
neecranat UTP STP FTP
Standarde şi specificaţii
90
Standardul EIA/TIA 568 cuprinde specificaţiile cablului UTP referitor la cablarea
clădirilor comerciale.
EIA/TIA – Electronic Industries Association / Telecommunications Industries
Association
1. Categoria 2 (CAT2) este certificat pentru transmisii de date de până la 4 Mbps
(Megabiţi per secundă). Conţine patru perechi torsadate.


5. Categoria 5e (CAT5e) este certificat pentru transmisii de date de până la 100

Mbps (Megabiţi per secundă). Conţine patru perechi torsadate. Are mai multe
torsadări pe metru decât cel de categoria 5. Este descris de standardul EIA/TIA
568-B. Este cel mai folosit tip de cablu în zilele noastre.
6. Categoria 6 (CAT6) este certificat pentru transmisii de date de până la 1Gbps

(Gigabiţi per secundă). Conţine patru perechi răsucite. Impune specificaţii mai
stricte pentru interferenţe (crosstalk) şi zgomotul de fundal (system noise).
7. Categoria 6A (CAT6A) este certificat pentru transmisii de date de până la 10

Gbps (Gigabiţi per secundă). Conţine patru perechi răsucite care pot avea un
despărţitor central pentru a separa perechile din interiorul cablului.
Conectori şi prize folosite pentru UTP şi STP / FTP
Tipul de conector şi priză folosit pentru cablul UTP şi STP / FTP se numeşte 8
Position 8 Contact (8P8C). Chiar dacă denumirea de conector şi priză RJ-45 este
greşită, noi o vom folosi pentru că denumirea este larg răspândită. Pentru cablul
torsadat UTP folosim conectorul RJ-45 neecranat, pentru STP şi FTP folosim
conectorul RJ-45 ecranat (Fig. 7.1.2.4).
Conectorul şi priza RJ-45 are 8 pini care fac legătura între firele cablului torsadat şi
priza UTP care se află îngropată în echipamente, de exemplu: în plăci de reţea (Fig
7.1.2.5).
Fig. 7.1.2.4 Conectori RJ-45 Fig. 7.1.2.5 Priză RJ-45

ecranat şi neecranat
91
Conectorul RJ-45 nu este identic cu conectorul RJ-11! Chiar dacă la prima vedere
arată la fel, între cele două tipuri de conectori există diferenţe mari.
Cleşte sertizor UTP - se foloseşte pentru montarea conectorului RJ-45 ecranat sau
neecranat (Fig 7.1.2.6).
Punchdown tool (Crone tool)- se foloseşte pentru fixarea (fixarea) firelor torsadate în
priza RJ-45 şi patch panel (Fig 7.1.2.6).
Fig. 7.1.2.6
Cleşte sertizor Punchdown tool
Pentru cablul torsadat STP şi FTP nu folosiţi conector RJ-45 neecranat! În acest
caz ecranarea cablului se va comporta ca o antenă, care poate duce la distrugerea
datelor care circulă prin cablu.
Montarea conectorului RJ-45 se face conform standardelor TIA/EIA-568A şi TIA/EIA-

568B (Fig. 7.1.2.7).
Fig. 7.1.2.7 Ordinea firelor în conectorul şi priza RJ-45 conform standardelor TIA/EIA 568A şi TIA/EIA 568B
Conectorii RJ-45 folosţi pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care
trebuie introduse cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat UTP se sertizează
conectorul RJ-45. În dreptul fiecărei găuri din conectorul RJ-45 se află o lamelă
metalică care iniţial este deasupra găurii, astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui
proces de sertizare lamela metalică din dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge
firul, astfel se realizează contactul electric.
92
Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor! Atunci când este îndepărtat
manşonul de plastic cu ajutorul unui tăietor de cabluri şi sunt detorsadate perechile
pentru a putea introduce firele în conector, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu
detorsadat să fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire,
generând crosstalk (diafonie). Trebuie tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi sunt
detorsadate firele, sunt aranjate în ordinea dorită conform standardului, iar apoi cu
ajutorul unor lame pe care le are cleştele de sertizat, sunt tăiate firele, lăsând cam 3/4
din lungimea conectorului RJ-45. În acest fel firele vor ajunge până în capătul
conectorului RJ-45, asigurând un contact electric perfect, iar bucata detorsadată va fi
aproape inexistentă, minimizând riscul apariţiei crosstalk-ului (Fig 7.1.2.8).
Conectare defectuasă – firele Conectare bună – firele sunt

nu mai sunt răsucite pentru o de-răsucite doar pentru
lungime prea mare. porţiunea necesară sertizării.
Fig. 7.1.2.8
93
Activitatea de învăţare 7.1.2.1 Cabluri şi conectori torsadate (Twisted Pair)
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii procesul de sertizare a cablurilor

torsadate, cu conector RJ-45 conform standardelor TIA/EIA 568A şi TIA/EIA
568B.
Durata: 20 minute
Sugestii : activitatea se poate desfăşura frontal
Sarcina de lucru: Urmăriţi prezentarea realizată de cadrul didactic sau o prezentare

multimedia, eventual un film la subiect.
94
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici diferitele tipuri de cabluri

torsadate.
Durata: 10 minute
Sarcina de lucru: Completaţi tabelul de mai jos, potrivind imaginilor următoarele

cuvinte: cablu torsadat neecranat UTP, cablu torsadat ecranat STP, cablu
torsadat în folie FTP

de pe Internet.
95
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să sertizezi cablurile torsadate, cu conector

RJ-45 conform standardelor TIA/EIA 568A şi TIA/EIA 568B.
Durata: 20 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu practic
Sugestii : activitatea se poate desfăşura individual
Sarcina de lucru: După documentarea asupra sertizării unui cablu torsadat cu conector
RJ-45 şi pregătirea cablului, conectorilor RJ-45 şi sculelor necesare pentru sertzare
precum şi pregătirea locului de muncă, sertizaţi cablul conform standardului TIA/EIA
568A şi TIA/EIA 568B.
Atenţie: Aveţi grijă la folosirea sculelor! Instrumentele de tăiere şi presare

folosite pentru sertizarea cablurilor pot fi periculoase dacă nu sunt folosite în mod
corespunzător. Respectaţi normele de protecţie a muncii!
Pentru desfăşurarea activităţii consultaţi Fişa de documentare 7.1.1 precum şi sursele

de pe Internet.
96
Fişa de documentare 7.1.3 Cabluri şi conectori de fibră optică (Fiber
Optic)
În acest tip de cablu, fibrele optice transportă semnale de date digitale sub forma
unui impulsuri luminoase modulate. Prin fibră optică nu se circulă semnale electrice, ca
urmare, este un mod sigur pentru transport de date, deoarece datele nu pot fi
interceptate.
Un cablu cu fibră optică, este format dintr-una sau mai multe fibre optice învelite intr-o teacă sau
cămaşă. Fibra optică este un conductor din sticlă sau plastic. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un
cilindru de sticlă, numit armatură.
Fiecare fibră de sticlă transmite semnalele într-o singură direcţie!
Funcţionare, anularea surselor de zgomot
Datorită faptului că este confecţionat din sticlă, cablul cu fibră optică nu este afectat de
interferenţe electromagnetice sau interferenţe cu frecvenţe radio. Toate semnalele sunt
convertite în impulsuri de lumină pentru a intra în cablu, si convertite înapoi în semnale
electrice când părăsesc cablul. Un cablu cu fibră optică poate transmite semnale care
sunt mai clare, ajung mai departe şi au o lăţime de banda mai mare decât cablurile de
cupru sau alte cabluri metalice. Cablurile cu fibră optică pot străbate distanţe de câţiva
kilometri înainte de a fi nevoie ca semnalul să fie regenerat.
Exista două tipuri de cabluri cu fibră optică (Fig 7.1.3.1):
Multimode – Cablul are un miez mai gros decât cablul single-mode. Este mai
uşor de fabricat, poate folosi surse de lumină mai simple (LED-uri) şi
funcţionează bine pe distanţe de câţiva kilometri sau mai puţin.
Single-mode – Cablul are un miez foarte subţire. Este mai greu de fabricat,
foloseşte laser pentru semnalizare şi poate transmite semnale la distanţe de zeci
de kilometri.
Fig. 7.1.3.1 Fire de fibră optică
97
Conectori folosite pentru fibră optică
Exista mai multe tipuri de conectori: SC, ST, LC, MT, MIC (FDDI) si FC (Fig 7.1.3.2).
Aceste tipuri de conectori pentru fibra optică sunt half-duplex, ceea ce permite datelor
să circule intr-o singură direcţie. Astfel, pentru comunicaţie este nevoie de două fire.
SC ST LC
MT MIC FC
Fig. 7.1.3.2 Conectori pentru fibră optică - SC, ST, LC, MT, MIC (FDDI), FC
98
Activitatea de învăţare 7.1.3 Cabluri şi conectori de fibră (Fiber Optic)
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să prezinţi cablurile cu fibră optică,

caracteristicile lor şi cazurile în care se folosesc.
Durata: 30 minute
Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu care să conţină informaţii despre fibra optică pe
baza următoarelor idei: tipuri de cabluri cu fibră optică folosite în reţelistică, vitezele de
funcţionare a acestora şi distanţa maximă a unui segment de cablu cu fibră optică.
Timpul de lucru este de 30 minute iar dimensiunea eseului să fie aproximativ 30 de
rânduri.

Internet.
99
Tema 7: Componentele fizice ale unei reţele de date
Fişa de documentare 7.2.1: Plăci de reţea
Placa de reţea funcţionează ca interfaţă fizică între calculator şi cablul de reţea. Placa
de reţea este instalată într-unul dintre sloturile de expansiune a fiecărui calculator, care
este conectat la reţea.
După ce placa de reţea a fost instalată la unul dintre sloturile de expansiune, se
conectează cablul de reţea (placa de reţea Wireless nu necesită folosirea cablului de
reţea).
Rolul plăcii de reţea
1. Pregăteşte datele din calculator pentru a fi transmise prin cablul de reţea

2. Transmite datele către alte calculatoare
3. Controlează fluxul de date dintre calculator şi cablul de reţea
Nivelul OSI în care funcţionează
O placă de reţea conţine circuite electronice (hardware) şi programe păstrate în memorii

protejate la scriere (firmware). Aceste circuite şi programe împreună implementează
funcţiile nivelului de legătură de date (Data Link) al modelului OSI.
Fiecare placă de reţea are propria sa adresă MAC (Media Access Control address)
pentru scopuri de identificare în reţea. Placa de reţea, este unic identificabil între toate
dispozitivele de acest tip produse vreodată în lume prin ceea ce poartă numele de
adresă MAC. Adresa MAC este inscripţionată la momentul fabricaţiei în chipul de
memorie ROM al plăcii de reţea (Read-Only memory) al cărei conţinut nu poate fi
modificat şi care se păstrează chiar dacă adaptorul nu este alimentat cu energie
electrică). Adresa MAC constă într-o secvenţă numerică formată din 6 grupuri de câte 2
cifre hexadecimale (în baza 16) de tipul 00-0A-E4-A6-78-FB.
Fig. 7.2.1 Plăci de reţea wired (cu fir) şi

wireless (fără fir)
100
Tipuri de placi de reţea (Fig. 7.2.1)
a) Placă de reţea wired – ca purtător de date foloseşte semnale electronice prin

cablu de reţea, corespunzător arhitecturii de reţea.
b) Placă de reţea wireless – ca purtător de date foloseşte unde radio. Pentru
transmiterea şi recepţia datelor în reţea se foloseşte antenă.
101
Activitatea de învăţare 7.2.1.1 Plăci de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici interfeţele plăcilor de reţea.
Durata: 10 minute
Sarcina de lucru: Analizaţi imaginile de mai jos şi potriviţi numerelor din tabel
următoarele cuvinte: port RJ-45, conector pentru antenă, leduri indicatoare de
funcţionare link/act, antenă wireless
1
3
2
1
3
4 4

de pe Internet.
102
Activitatea de învăţare 7.2.1.2 Plăci de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici placa de reţea potrivită unei

situaţii date.
Durata: 30 min
Sarcina de lucru: Rezolvaţi urătoarea problemă:
Într-o firmă s-a cumpărat un calculator nou. Firma are o reţea locală, la care trebuie
conectat şi calculatorul nou cumpărat. Pentru alegerea plăcii de reţea potrivită,
informaticianul trebuie să ia în calcul mai multe criterii de selecţie. Dacă voi aţi fi în locul
informaticianului, ce tip de placă de reţea aţi alege?
Pentru realizarea activităţii consultaţi Fişa de documentare 7.2.1 precum şi sursele de

pe Internet.
103
Fişa de documentare 7.2.2: Hub (Repetor multiport), componenta
Pe măsură ce semnalul traversează cablul, el se degradează şi se distorsionează

(atenuează). În cazul în care cablul este destul de lung, atenuarea devine destul de
mare, datele vor deveni necunoscute împiedicând comunicarea în reţea. Un repetor
(Fig. 7.2.2.1) permite transportul semnalului pe o distanţă mai mare. De obicei un hub
(Fig 7.2.2.2) conţine mai multe porturi, deci de fapt este un repetor multiport . Pe aceste
porturi putem conecta calculatoare sau alte echipamente de reţea cu ajutorul cablurilor
de reţea. Hub-urile mai sunt denumite si concentratoare, deoarece au rolul unui punct
central de conectare pentru un LAN.
Fig. 7.2.2.1 Fig. 7.2.2.2

Repetor – semn convenţional Hub - semn convenţional
Domeniu de coliziune (colision domain) - apare atunci când mai multe

dispozitive împart acelaşi mediu de transmisie. Calculatoarele conectate la un hub
alcătuiesc împreună un domeniu de coliziune, unde se ciocnesc (fenomenul de
coliziune) pachetele trimise în acelaşi timp de către calculatoare.
Rolul unei hub
1. Primirea datelor (semnalelor electronice) pe unul dintre porturi

2. Regenerarea datelor (semnalelor electronice) distorsionate
3. Trimiterea datelor (semnalelor electronice) regenerate pe toate celelalte porturi
Acest proces înseamnă că tot traficul generat de un echipament conectat la hub, este
trimis către toate celelalte echipamente conectate la hub de fiecare data când hub-ul
transmite date. Dacă două calculatoare se decid să transmită în acelaşi timp, va apărea
o coliziune în interiorul lui şi datele respective vor fi corupte. Astfel se generează o
cantitate mare de trafic in reţea. Acest fapt va fi resimţit de către toate dispozitivele
conectate la hub.
Un hub funcţionează la nivelul fizic (Physical Layer) din modelul OSI, regenerând
semnalele din reţea şi retransmiţându-le pe alte segmente prin intermediul porturilor.
104
Pentru transmiterea datelor printr-un repetor, de pe un segment pe altul, pachetele
şi protocoalele LLC (Logical Link Control) trebuie să fie identice pe ambele segmente.
Aceasta înseamnă că un Hub nu permite comunicarea între reţele diferite, de exemplu
între o reţea de tip Ethernet şi una Token Ring.
105
Activitatea de învăţare 7.2.2 Hub (Repetor multiport), componenta centrală
a reţelei
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici un echipament de reţea (hub) şi

s-o utilizezi pentru diferite scopuri.
Durata: 30 min
O firmă deţine trei calculatoare care sunt aranjate într-un birou. Toate cele trei
calculatoare sunt echipate cu placi de reţea Ethernet cu porturi RJ-45. La una dintre
calculatoare este instalat o imprimantă la care ar trebui să aibă acces şi celelalte două
calculatoare aflate în birou. Firma decide construirea unei reţele LAN, dar are un buget
foarte mic. Cum puteţi rezolva problema construirii unui reţele locale, ce fel de
echipament cumpăraţi pentru interconectarea calculatoarelor. Motivează alegerea
făcută!

pe Internet.
106
Fişa de documentare 7.2.3: Switch (Bridge multiport), componenta
Un switch (Fig. 7.2.3.2 şi 7.2.3.3) permite transportul semnalului pe o distanţă mai

mare. De obicei un switch conţine mai multe porturi. Pe aceste porturi putem conecta
calculatoare sau alte echipamente de reţea cu ajutorul cablurilor de reţea.
Fig. 7.2.3.1 Fig. 7.2.3.2

Bridge – semn convenţional Switch – semn convenţional
Graniţele dintre segmente pot fi definite folosind un bridge (Fig. 7.2.3.1). Bridge-ul are
două porturi prin care se conectează la două cabluri de reţea . Un bridge este un
echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Bridge-
urile păstrează în memorie informaţii despre toate echipamentele aflate pe fiecare
segment cu care sunt conectate. Un bridge poate avea doar două porturi, conectând
două segmente ale aceleiaşi reţele. Un switch se poate considera ca un bridge
multiport. Un switch menţine o tabelă cu adresele MAC al calculatoarelor care sunt
conectate la fiecare port. Când un cadru este primit pe un port, switch-ul compară
informaţiile de adresă din cadru cu tabela sa de adrese MAC. Switch-ul determină ce
port să folosească pentru a trimite cadrul mai departe.
Fig. 7.2.3.3 Switch
Rolul unui switch
1. Verificarea adresei de sursă şi de destinaţie a fiecărui pachet care soseşte pe

unul dintre porturi.
2. Transferul pachetelor mai departe în modul următor: dacă destinaţia apare în
tabela de rutare, switch-ul transferă pachetele spre segmentul (portul) respectiv,
dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare, switch-ul transmite pachetele
către toate segmentele (porturile).
107
Segmentare - Mărirea numărului de domenii de coliziune care se poate realiza
prin intermediul unui bridge sau switch. Acesta realizează filtrarea traficului, astfel încât
calculatoarele aflate într-un domeniu de coliziune să poată comunica între ele
nestânjenite de activitatea de pe alte domenii de coliziune. Acest proces înseamnă că
traficul generat de un echipament conectat la switch este trimis spre toate celelalte
echipamente, numai dacă destinaţia nu se regăseşte in tabela de rutare a switch-ului .
Astfel se reduce cantitatea de trafic generată in reţea.
Switch-ul funcţionează la nivelul Legătură de date (Data Link) al modelului OSI, la

subnivelul de Control al accesului la mediu (MAC – Media Access Control) . Din
această cauză, toate informaţiile de pe nivelurile superioare ale modelului OSI le sunt
inaccesibile şi ca urmare nu distrug protocoalele între ele. Switch-ul transferă toate
protocoalele în reţea, astfel încât rămâne la latitudinea calculatoarelor să determine
protocoalele pe care le recunosc.
108
Activitatea de învăţare 7.2.3.1 Switch (Bridge multiport), componenta
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici porturile şi ledurile indicatoare a

unui switch.
Durata: 10 minute
următoarele cuvinte: leduri indicatoare de funcţionare link/act, porturi RJ-45
1 2

de pe Internet.
109
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii diferitele tipuri de switchuri ,

modul de funcţionare (comparativ cu modul de funcţionare a hub-ului) şi
caracteristicile lor.
Durata: 60 minute
Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu care să trateze switchurile pe baza următoarelor

idei: tipuri de switchuri ( funcţionare, moduri şi cazuri de utilizare), şi diferenţele între
switchuri şi huburi. Timpul de lucru este de 60 minute iar dimensiunea eseului trebuie
să fie aproximativ o pagină.

Internet.
110
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici un echipament de reţea (switch)

şi s-o utilizezi pentru diferite scopuri.
Durata: 30 min
Vă angajaţi la o firmă în post de informatician. În prima zi de lucru observaţi că reţeaua

locală nu funcţionează în ritm normal (traficul este foarte intens, timpii de răspuns sunt
foarte mari, documentele printate prin reţea întârzie foarte mult, deschiderea
directoarelor partajate în reţea necesită mult timp). Firma are 35 de calculatoare
interconectate între ele, trei servere de fişiere iar reţeaua este legată la internet. În
centrul reţelei stă un HUB care interconectează toate calculatoarele şi serverele precum
şi imprimantele de reţea. Ce fel de măsuri puteţi lua pentru a obţine o reţea mai rapidă
fără a efectua însă modificări în topologia fizică? Motivează alegerea făcută!

pe Internet.
111
Fişa de documentare 7.2.4: Router (Ruter), legături între reţele
În timp ce un switch conectează segmente ale unei reţele, routerele interconectează

mai multe reţele. O reţea complexă necesită un dispozitiv care nu doar recunoaşte
adresa fiecărui segment, ci determină şi cea mai bună cale (rută) pentru transmiterea
datelor şi filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local. Switch-urile folosesc
adresele MAC pentru a transmite un cadru în interiorul unei reţele. Routerele folosesc
adrese IP pentru a transmite cadrele către alte reţele. Pentru a putea trimite eficient un
pachet de date către destinaţie, este nevoie să se cunoască “topologia” reţelei de
comunicaţie. Acest lucru este realizat prin intermediul protocoalelor de rutare. Routerele
schimbă permanent între ele informaţii despre topologia reţelei.
Un ruter poate fi un calculator care are instalat un software special sau poate fi un
echipament special conceput de producătorii de echipamente de reţea (Fig 7.2.4.1, Fig.
7.2.4.2). Routerele conţin tabele de rutare cu adrese IP împreună cu căile optime către
alte reţele destinaţie.
Fig. 7.2.4.1 Fig. 7.2.4.2 Router

Router - semn convenţional
Rolul unui router
1. Determină adresa de destinaţie a pachetelor pe care le primeşte cu ajutorul unor

tabele de rutare, care conţin următoarele informaţii:
a) Toate adresele cunoscute din reţea

b) Modul de conectare la o altă reţea
c) Căile (rutele) posibile între routere
d) Costul transmiterii datelor pe aceste căi
2. Pe baza costului şi a căilor disponibile, routerul alege cea mai bună cale de
transmitere a datelor şi transmite datele spre destinaţie.
112
Routerele funcţionează la nivelul Reţea al modelului OSI. La acest nivel routerul poate
comuta şi ruta (dirija) pachete între diferite reţele. Routerul citeşte informaţiile complexe
de adresă din pachet. Routerul funcţionează la un nivel superior punţilor (bridge) în
modelul OSI, deci are acces la informaţii suplimentare. Routerul poate comuta
pachetele între diferite tipuri de reţele. Comunicaţia prin Internet se desfăşoară prin
intermediul routerelor.
113
Activitatea de învăţare 7.2.4 Router (Ruter), legături între reţele
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să prezinţi routerele hardware şi software,

precum şi rolul, modul de funcţionare şi cazurile de folosire al acestora.
Durata: 50 min
Tipul activităţii: Metoda grupurilor de experţi
Sugestii : activitatea se poate desfăşura pe grupe
Sarcina de lucru: Fiecare grupă va trebui să trateze una din următoarele teme de
studiu: rolul routerelor, moduri de funcţionare a routerelor, tipri de routere (hardware,
software), diferenţele şi similitudinile între routere şi switchuri. Aveţi la dispoziţie 30 de
minute, după care se vor reorganiza grupele astfel încât în grupele nou formate să
existe cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială. În următoarele 20 de minute în
noile grupe formate se vor împărtăşii cunoştinţele acumulate la pasul I.

pe Internet.
114
Fişa de documentare 7.2.5: Wireless access point (Punct de acces
fără fir), reţele fără cabluri
Punctele de acces fără fir (Fig. 7.2.5) fac posibilă echipamentelor care folosesc
tehnologia wireless, să se conecteze la o reţea cablată. Aceste echipamente sunt:
calculatoare desktop echipate cu placă de reţea wireless, calculatoare portabile
(laptop), echipamente PDA, telefoane mobile cu tehnologie wireless încorporată.
Punctele de acces wireless folosesc unde radio pentru a se comunica cu alte
echipamente wireless sau alte puncte de acces wireless. Punctele de acces wireless
sunt transparente, ceea ce înseamnă că un calculator poate să se comunice cu reţeaua
cablată ca şi cum ar fi legat direct la reţeaua cablată prin cablu. Un punct de acces
wireless are o rază de acoperire limitată. Obstacolele reduc aria de acoperire a
punctelor de acces wireless. Pentru asigurarea unei acoperiri mai bune putem folosi
mai multe puncte de acces wireless în aceeaşi reţea, sau putem folosi o antenă cu o
putere mai mare de difuzare.
Fig. 7.2.5 Wireless access point
115
Activitatea de învăţare 7.2.5 Wireless access point (Punct de acces fără
fir), reţele fără cabluri
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici un punct de acces fără fir şi să

utilizezi pentru diferite scopuri.
Durata: 30 min
O agenţie deţine o reţea locală cu trei calculatoare în trei birouri pe acelaşi etaj al unei
clădiri. Pentru agenţi, firma cumpără cinci calculatoare portabile (laptop) cu WiFi
(wireless) încorporat. Ce soluţie propuneţi pentru ca agenţii prin intermediul
calculatoarelor portabile să aibă acces la reţea locală a firmei, indiferent de locul în care
se află în cele trei birouri? Motivaţi alegerea făcută!

pe Internet.
116
Fişa de documentare 7.2.6: Modem ADSL şi modem de cablu, porţi
spre internet
Fig. 7.2.6.1 Modem semn convenţional
Un modem DSL (Fig. 7.2.6.1, 7.2.6.2) este un echipament care face posibil conectarea
unui calculator sau router la o linie telefonică digitală DSL pentru scopul folosirii unui
serviciu ADSL. Ca şi un modem obişnuit şi modemul DSL este un transceiver
(transmitter – receiver = transmiţător - receptor). Cu ajutorul acestui echipament putem
să conectăm un calculator, sau o reţea LAN la internet. Pentru conectarea unui modem
DSL cu calculatorul, putem folosi o conexiune prin USB sau Ethernet. Într-o linie DSL
rata de transfer pentru download este mult mai mare decât rata de transfer pentru
upload, de exemplu, 8 Mbit/sec. download şi 1 Mbit/sec. upload.
Fig. 7.2.6.2 Modem DSL
DSL modem / router sau Residental gateway – modem inteligent, care poate
partaja serviciul ADSL cu mai multe calculatoare sau cu o reţea întreagă. Un
astfel de modem ADSL poate fi folosit în scopul conectării pe internet, acasă sau
la birou şi de obicei conţine şi un firewall pentru protejarea reţelei LAN şi a
calculatoarelor.
DSLAM (Digital Subscriber Line Access Multiplexer) - pentru a pune datele

de download si de upload pe o linie DSL este nevoie de două tipuri de
echipamente: un modem ADSL la client si un system terminator pentru modemul
ADSL (DSLAM) la provider (Fig. 7.2.6.3).
117
Fig. 7.2.6.3 Conectarea utilizatorilor DSL la ISP, prin intermediul unui DSLAM
Un modem de cablu (Fig. 7.2.6.1, Fig. 7.2.6.4) este folosit pentru conectarea
unui calculator sau a unei reţele la internet. Modemul de cablu foloseşte reţeaua
companiei de televiziune prin cablu. Toate modemurile de cablu conţin : un tuner,
un demodulator, un modulator, un dispozitiv de control al accesului la mediu
(MAC) si un microprocesor. Pentru conectarea unui modem de cablu la
calculator, putem folosi conexiunea prin USB sau Ethernet.
Fig. 7.2.6.4 Modem CABLU
CMTS (cable modem termination system) - pentru a pune datele de download

si de upload pe un cablu de televiziune este nevoie de două tipuri de
echipamente: un modem de cablu la client si un system terminator pentru
modemul de cablu (CMTS) la provider (Fig. 7.2.6.5).
118
Fig. 7.2.6.5 Conectarea utilizatorilor de cablu Tv la ISP, prin intermediul unui CMTS
119
Activitatea de învăţare 7.2.6.1 Modemul DSL / ADSL (Asymmetric Digital
Subscriber Line) şi Modemul de cablu (Cable modem)
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici porturile modemelor ADSL /

cable.
Durata: 10 minute
următoarele cuvinte: port RJ-45, port ADSL (RJ11 pentru linia telefonică), port cablu TV,
port USB, port RJ-45.
1 2 5 3 4

de pe Internet.
120
Activitatea de învăţare 7.2.6.2 Modem ADSL şi modem de cablu, porţi spre
internet
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici cele doua tipuri de modemuri

(modemul ADSL si modemul de cablu), să analizezi diferenţele şi
similitudinile între ele, precum şi utilizarea lor.
Durata: 30 min
Tipul activităţii: Hartă tip pânză de păianjen
Sarcina de lucru: Folosind surse diferite (fişa de documentare 7.2.6, internet, manual,
reviste de specialitate, caietul de notiţe etc.) obţineţi informaţii despre modemul
DSL/ADSL şi modemul de cablu. Informaţiile obţinute organizaţi-le după modelul
urmator:
Tipuri de echipamente La ce tip de linie Cazuri în care folosim

conectate la modem publică se poate modemul
conecta
Tip modem
Conexiuni folosite Viteza de upload faţă Echipamentul aflat la

pentru conectare de download provider cu care se
comunică
Pentru rezolvarea sarcinii de lucru consultaţi Fişa de documentare 7.2.6 precum şi

sursele de pe Internet.
121
Fişa de documentare 7.2.7 Echipamente multifuncţionale
Există echipamente de reţea, care au mai multe funcţii. Aceste echipamente înglobează
funcţiile mai multor echipamente de reţea cum ar fi: modem ADSL, router, bridge,
switch, wireless access point (Fig. 7.2.7.1). Este mult mai convenabil să cumpăraţi şi să
configuraţi un singur echipament care deserveşte mai multe scopuri decât să utilizaţi un
echipament separat pentru fiecare funcţie. Aceste echipamente sunt recomandate
pentru reţeaua de acasă şi pentru birouri mai mici cu câteva calculatoare.
Fig. 7.2.7.1 Echipament multifuncţional
122
Activitatea de învăţare 7.2.7.1 Echipamente multifuncţionale
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici porturile unui echipament

multifuncţional.
Durata: 10 minute
următoarele cuvinte: port RJ-45, port ADSL (RJ11 pentru linia telefonică), leduri
indicatoare de funcţionare
2 3 1
1
2
3

de pe Internet.
123
Activitatea de învăţare 7.2.7.2 Echipamente multifuncţionale
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici un echipament multifuncţional şi

să utilizezi pentru diferite scopuri.
Durata: 30 min
O familie achiziţionează un calculator portabil (laptop) cu WiFi (wireless ) încorporat.

Având deja un calculator desktop, doresc să conecteze ambele echipamente la
internet. Pentru a putea beneficia de portabilitatea oferită de laptop, au nevoie de
acces la internet în toată casa. Care ar fi cea mai bună şi mai ieftină soluţie pentru
rezolvarea problemei? Motivaţi alegerea făcută!

pe Internet.
124
Fişa de documentare 7.3: Interconectarea echipamentelor de reţea
Reţelele de calculatoare au ca scop primar interconectarea echipamentelor de reţea

pentru asigurarea comunicării între ele. Pentru interconectare se folosesc în majoritate
cabluri torsadate ecranate sau neecranate (STP, FTP sau UTP) şi conectori RJ-45.
S-au creat şi sunt aplicate anumite standarde atât în ceea ce priveşte culoarea celor 8
fire, dar şi ordinea de dispunere a acestora. Aceste standarde sunt consacrate în
literatura de specialitate drept TIA/EIA 568A şi TIA/EIA 568B. Pentru interconectarea
echipamentelor de reţea folosim unul dintre cele două standarde. Cele mai multe reţele
sunt cablate în conformitate cu standardul TIA/EIA 568B (în Europa). Cablurile UTP /
STP / FTP folosesc doar patru fire din cele opt disponibile pentru transmiterea şi
recepţia datelor în reţea. Cele patru fire folosite pentru recepţia şi transmisia datelor
sunt: portocaliu, portocaliu-alb, verde, verde-alb. Pinii folosiţi la transmiterea datelor
sunt pinii 1 şi 2, în timp ce pinii 3 şi 6 sunt utilizaţi pentru recepţia informaţiei. Deci se
folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi Rx-).
Firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi pereche de fire!!! Prima
pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche pe pinii 3 şi 6. Dacă nu este respectat
standardul există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă
parte din aceeaşi pereche, moment în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu
se vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase.
Patchcord – denumirea universală a cablurilor pentru interconectarea echipamentelor

de reţea. Un patchcord este de fapt un cablu torsadat ecranat sau neecranat cu
conectori RJ-45. Un patchcord poate să fie de 3 feluri, în funcţie de dispunerea firelor la
cele două capete, cu fiecare dintre tipuri destinate conexiunilor între anumite
echipamente.
a) Straight-through cable (cablul direct) - este cel mai des utilizat tip de cablu în
reţele locale pentru interconectarea echipamentelor de reţea. Distribuţia firelor,
pe culori, la cele două capete ale unui asemenea cablu, este prezentată în figura
de mai jos (Fig. 7.3.1).
Fig. 7.3.1 Ordinea firelor într-un cablu Straight-Through (cablu direct)
b) Cross-over cable (cablul inversor)- dacă inversăm la cele două capete ale unui
patch-cord firele corespunzătoare pinilor folosiţi pentru transmisie, respectiv
recepţie, obţinem un cablu cross-over. Acest cablu inversează pinii 1 şi 2 cu pinii
125
3 şi 6. Pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6. Acest cablu
se realizează făcând un conector pe standardul A şi una pe standardul B, practic
se inversează perechile portocaliu cu verde (7.3.2).
Fig. 7.3.2 Ordinea firelor într-un cablu Cross-Over (cablu inversor)
c) Rollover cable – (Cablu consolă) dacă dispunem firele la celălalt capăt în ordine
inversă, obţinem un cablu rollover. Este un tip de cablu null-modem care este
des folosit pentru conectarea unui calculator cu portul consolă a unui router (Fig.
7.3.3).
Fig. 7.3.3 Ordinea firelor într-un cablu Rollover (cablu consolă)
Cablurile straight-through sunt folosite la interconectarea echipamentelor de

categorii diferite, de exemplu calculatorul şi hub-ul / switch-ul.
Cablurile crossover conecteză echipamente similare, de exemplu calculator cu

calculator. Un calculator foloseşte pinii 1 şi 2 ai conectorului pentru a transmite date,
respectiv pinii 3 şi 6 pentru recepţia informaţiilor. Pentru a putea comunica între ele,
două calculatoare interconectate doar printr-un cablu UTP necesită inversarea la cele
două capete ale patchcord-ului a pinilor de transmisie cu cei destinaţi recepţiei. De
aceea, în cazul unui asemenea aranjament, se folosesc cabluri crossover, care
inversează pinul 1 cu pinul 3, respectiv pinul 2 cu pinul 6.
Exemple pentru interconectarea echipamentelor de reţea (Fig 7.3.4):
126
PC CROSSOWER PC
PC STRAIGHT-THROUGH
SWITCH PC
SWITCH CROSSOWER SWITCH
PC STRAIGHT-THROUGH HUB
SWITCH CROSSOWER HUB
SWITCH
SWITCH STRAIGHT-THROUGH
STRAIGHT-THROUGH ROUTER
ROUTER
Fig. 7.3.4 Moduri corecte pentru interconectarea echipamentelor de reţea folosind

diferite tipuri de cabluri patch
MDI / MDI-X (Medium dependent interface / Medium dependent interface crossover) -

Unele dintre hub-urile / switch - urile de ultimă generaţie acceptă ambele tipuri de
cabluri (straight-through şi crossover), indiferent de echipamentul la care se
conectează, autoconfigurându-se corespunzător. Tehnologia folosită care face posibilă
autoconfigurarea se numeşte MDI / MDI-X.
Port consolă - echipamentele inteligente de reţea (categorie în care intră switch-urile şi

ruter-ele) sunt echipate cu un port "consolă", prin intermediul căruia se face posibilă
configurarea echipamentului folosindu-se un laptop sau un desktop şi un program gen
Hyperterminal. O asemenea conexiune presupune folosirea unui cablu de tip rollover.
Convertoare media - Convertoarele media reprezintă o soluţie ideală atunci când într-
un sistem de comunicaţii avem nevoie de conversie de la un mediu de transmisie la
altul. Convertoarele de la UTP la fibră optică realizează conversia de la semnale
electronice la semnale optice sau invers. Aceasta reprezintă o metodă foarte
avantajoasă atunci când se doreşte mărirea distanţei de transmisie. Prin conversia la
127
fibră optică, datele ethernet pot fi transmise pe distanţe de până la zeci de kilometri,
fără a necesita regenerarea semnalului.
128
Activitatea de învăţare 7.3.1 Interconectarea echipamentelor de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici cele două tipuri de patchcord-

uri folosite pentru interconectarea echipamentelor de reţea.
Durata: 10 minute
Sarcina de lucru: Analizaţi imaginile din tabel şi potriviţi fiecărei următoarele denumiri:
Straight-through cable, Cross-over cable
Pentru completarea tabelului consultaţi Fişa de documentare 7.3 precum şi sursele de

pe Internet.
129
Activitatea de învăţare 7.3.2 Interconectarea echipamentelor de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să conectezi echipamentele de reţea între

ele folosind patchcorduri.
Durata: 30 min
Sugestii : activitatea se poate desfăşura pe grupe (dacă echipamentele din dotare

permit, se poate desfăşura şi individual)
Sarcina de lucru: După documentarea asupra interconectării echipamentelor de reţea

folosind patchcorduri, realizaţi conectarea următoarelor echipamente: calculator
(desktop sau laptop) cu switch, calculator cu calculator. După interconectarea
echipamentelor verificaţi funcţionarea corectă a acestora cu ajutorul ledurilor
indicatoare de funcţionare, aflate atât pe echipamentul de reţea cât şi pe placa de reţea
a calculatorului. Folosiţi şi porturile MDI-X dacă echipamentele sunt echipate cu astfel
de porturi şi observaţi diferenţele între folosirea acestor porturi şi porturilor obişnuite.
Atenţie: Aveţi grijă la folosirea echipamentelor! Există pericolul electrocutării!

Respectaţi normele de protecţie a muncii!
Pentru informaţii, consultaţi Fişa de documentare 7.3 precum şi sursele de pe Internet.
130
Tema 8: Instalarea şi configurarea plăcilor de reţea
Fişa de documentare 8.1 Configurarea unei plăci de reţea
fizice utilizate în reţelele de date şi Realizează conectarea unei reţele de date la
internet.
Pentru conectarea unui calculator la o reţea LAN, folosim placa de reţea. Placa de reţea
poate să fie placă wired (cablat) sau placă wireless (fără fir).
O placă de reţea poate să fie parte integrantă a plăcii de bază sau poate să fie de sine
stătătoare şi montată într-una dintre sloturile de extensie a plăcii de bază. Deci placa de
reţea poate să fie internă sau externă.
Placa de reţea necesită instalarea unui driver, care face posibilă comunicarea plăcii
de reţea cu sistemul de calcul. Acest driver se poate instala de pe discul de instalare
care soseşte împreună cu placa de reţea, sau se poate descărca de pe pagina web a
producătorului plăcii de reţea.
Câteodată un producător va publica noi drivere software pentru placa de reţea. Un

driver nou poate să sporească funcţionalitatea unei plăci de reţea, sau poate fi necesar
pentru compatibilitatea cu un sistem de operare. Pentru instalarea driverelor noi
parcurgeţi paşii următori:
1. Verificaţi tipul pachetului de instalare. Daca este un fişier executabil rulaţi-l şi

instalarea sau actualizarea se va desfăşura automat. După instalare reporniţi
calculatorul.
2. Dacă nu deţineţi un astfel de fişier executabil, deschideţi Device manager-ul,
selectaţi placa de reţea şi Update driver şi urmăriţi paşii care apar pas cu pas.
După ce instalarea se va termina, reporniţi calculatorul.
3. Verificaţi instalarea corectă a driver-ului in Device manager.
Pentru conectarea calculatorului la o reţea LAN, sunt necesare următoarele

informaţii:
a) adresa de IP (IP address)

b) mască de reţea (Network Mask)
c) adresa de Gateway (Gateway Address)
d) adresa de DNS (DNS Address)
Conectaţi cablul de reţea înainte de a seta adresele necesare. Verificaţi LED-urile sau
indicatoarele de legătură a plăcii de reţea. In cazul în care în reţea exista un server
DHCP, configurarea adreselor va fi automată. Dacă nu exista server DHCP,
configuraţia trebuie făcută individual.
131
Adresa de IP trebuie să fie unică în reţea, altfel vor apărea conflicte de adrese IP
care conduc la împiedicarea comunicării în reţea.
Pentru setarea adreselor necesare, navigaţi la setările de adresare a plăcii de reţea şi

setaţi adresele necesare - Control Panel - Network Connections - Local Area
Connection – selectaţi conexiunea dorită, interfaţa selectată să fie cea a plăcii de
reţea care a fost instalată mai înainte – Properties – General – Internet protocol
(TCP/IP) – Proprieties – General şi completaţi câmpurile cerute (Fig. 8.1.1).
Fig. 8.1.1 Panou de setare a adreselor IP
Pentru a verifica conectivitatea, urmăriţi paşii:

1. Deschideţi un Command Prompt
2. Introduceţi comanda ipconfig. Verificaţi dacă setările efectuate de
dumneavoastră sau primite de la un server DHCP apar corect.
3. Folosiţi comanda PING pentru a testa conectivitatea (ping adresa_de_ ip_a_
unui_calculator_conectată_în_aceeaşi_reţea_LAN) (Fig. 8.1.2)
Fig. 8.1.2 Rezultatul dat de comanda ping în cazul unui conexiuni funcţionale
132
Activitatea de învăţare 8.1.1 Configurarea unei plăci de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii modul de configurare şi verificare

a funcţionării unui plăci de reţea cu sau fără fir.
Durata: 20 min

133
Activitatea de învăţare 8.1.2 Configurarea unei plăci de reţea
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să configurezi şi să verifici funcţionarea

corectă a unui plăci de reţea.
Durata: 30 min

Sarcina de lucru: După documentare asupra configurării plăcilor de reţea, verificaţi

versiunea instalată pe sistemul de calcul a driverelor plăcii de reţea. Dacă trebuie, faceţi
update pentru drivere. Conectaţi calculatorul la reţea şi configuraţi parametrii necesari
funcţionării plăcii de reţea (adresă IP, mască de subreţea, server DNS, Default
gateway). Adresele mai sus menţionate le veţi obţine de la profesor. După setarea
parametrilor testaţi conexiunea cu ajutorul comenzi ipconfig şi ping.
Atenţie: Aveţi grijă când interconectaţi echipamentele! Există pericolul

electrocutării! Respectaţi normele de protecţie a muncii!

de pe Internet.
134
Fişa de documentare 8.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE
internet.
Pentru a se conecta o reţea LAN cu alte reţele, sau pentru conectarea unui reţele locale
sau a unui calculator la internet, trebuie sa luăm în considerare diferite tipuri de
conexiuni:
a) Conexiune prin operator de cablu tv

b) Conexiune prin linii telefonice analogice sau digitale
c) Conexiune prin conexiuni wireless sau satelit
Diverse servicii oferă diverse viteze şi niveluri de servicii. Pentru a realiza orice fel de
conexiune, trebuie folosită un echipament care ţine legătura cu ISP (Internet Service
Provider).
Cea mai populară conexiune pentru conectarea unui calculator la internet a fost
conexiunea Dial-Up. Această conexiune necesită o linie telefonică analogică şi un
echipament care converteşte semnalele digitale în semnale analogice şi invers (Modem
– Modulator/Demodulator). Viteza de transfer al unui astfel de conexiuni este foarte
mică.
În loc de conexiuni Dial-Up (prin linie telefonică analogică) lente avem posibilitatea să
optăm pentru o conexiune cu transfer de rată ridicată folosind linie telefonică digitală
ADSL şi modem ADSL.
Broadband - este o tehnică utilizată în transmisia şi recepţia semnalelor multiple

care utilizează mai multe frecvenţe pe un singur cablu, de exemplu internet şi telefonie
pe acelaşi cablu.
PPPoE (point-to-point protocol over Ethernet) - este un protocol de reţea pentru

încapsularea cadrelor PPP (Point to Point Protocol) în cadre Ethernet. Este folosit mai
ales pentru servicii broadband, cum ar fi DSL. PPPoE înseamnă o conexiune punct la
punct, client-server, peste o conexiune Ethernet existentă. Protocolul PPPoE este un
protocol ce permite simularea unei conexiuni tip Dial-Up peste o conexiune Ethernet
prin linie telefonică digitală.
Avantajele PPPoE
a) Accesul utilizatorilor la internet folosind nume de utilizator şi parolă individuală.

b) Alocarea dinamică a adreselor IP de către serverele PPPoE al ISP-ului.
c) Înlăturarea utilizării nelegitime a adreselor IP.
d) Contorizarea traficului făcut de către utilizatori individuali.
e) Sistemele de operare au suport pentru conectarea la reţeaua PPPoE.
135
Realizarea conexiunii PPPoE
Înainte de a parcurge paşii următori, aveţi nevoie mai întâi de un cont cu un furnizor
de servicii Internet (ISP). Pentru DSL furnizorul de servicii Internet este de obicei o firmă
de telefonie.
1. Conectarea modemului ADSL şi a calculatorului cu ajutorul unui cablu de reţea

(Patch cord) sau USB.
2. Conectarea liniei telefonice la portul etichetat “DSL” (WAN, Internet) a

modemului ADSL folosind conector RJ-11.
3. Conectarea cablului de alimentare a modemului ADSL.
4. Rularea aplicaţiei de instalare şi configurare a modemului ADSL (se livrează

împreună cu modemul ADSL) sau intrarea pe pagina de administrare a
modemului ADSL (in cazul în care avem modem cu posibilitate de configurare
prin interfaţă web) şi setarea parametrilor necesari. Configurarea conexiunii
poate fi realizată şi cu Expertul de conectare la Internet a sistemului de operare
(Fig. 8.2.1).
Fig. 8.2.1 Panou de selectare a tipului conexiunii

cuprinzând şi conexiunea prin PPPoE
5. Introducerea datelor de autentificare: nume de utilizator şi parolă, sau a altor
date (dacă este cazul) necesare pentru realizarea conexiunii (Fig. 8.2.2).
136
Fig. 8.2.2 Panou pentru setare a parametrilor de
autentificare pentru conexiunea PPPoE
Finalizarea configurării şi testarea conexiunii cu comanda ping, sau deschizând o

pagină de web în browser-ul calculatorului.
137
Activitatea de învăţare 8.2.1 Configurarea unei conexiuni PPPoE
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii modul de configurare şi verificare

a funcţionării unei conexiuni Broadband (PPPoE).
Durata: 20 min

138
Activitatea de învăţare 8.2.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici paşii de configurare şi verificare

a unei conexiuni Broadband (PPPoE).
Durata: 10 min
Sarcina de lucru: Numerotaţi fiecare pas de configurare a unui conexiuni Broadband

PPPoE în ordinea logică a acestora începând cu numărul 1.
Ataşarea sursei de alimentare pentru modem
Interconectarea calculatorului şi a modemului cu ajutorul unui cablu

patch cu ajutorul porturilor RJ45 sau USB
Rularea utilitarului de instalare şi configurare primită de la ISP
Pregătirea modemului şi a calculatorului, a documentaţiilor necesare

pentru instalare, cdurilor de instalare, datelor primite de la ISP (numele
de utilizator şi parola)
Verificarea conexiunii cu ajutorul comenzii PING, sau deschiderea a unei
pagini WEB în browserul de internet
Ataşarea liniei telefonice sau a cablului Tv la portul ethicetat WAN sau

INTERNET al modemului
Finalizarea instalării
Introducerea numelui de utilizator şi parolei la cererea utilitarului de

instalare şi configurare

pe Internet.
139
Fişa de documentare 8.3 Configurarea unei conexiuni wireless
internet.
Sintagma „wireless” (fără fir) poate crea confuzii, inducând ideea existenţei unei
reţele fără cabluri, prin intermediul căreia sunt interconectate calculatoarele şi
echipamentele de reţea. În realitate, acest lucru nu este adevărat. Majoritatea reţelelor
fără fir, comunică fără fir cu o reţea hibridă, care foloseşte şi cabluri.
Avantajele folosirii reţelelor fără fir:
a) Conexiuni temporare la o reţea cablată existentă cu ajutorul unui echipament

fără fir.
b) Realizarea conexiunilor de rezervă pentru o reţea deja existentă.
c) Existenţa unui anumit grad de portabilitate.
d) Posibilitatea extinderii reţelelor dincolo de limitele impuse de cabluri.
Există situaţii în care este recomandată folosirea reţelelor fără fir:
a) În birouri, sau acasă unde cablarea este nedorită.

b) În spaţii sau clădiri izolate, unde cablarea este dificilă.
c) În clădiri unde configuraţia fizică a calculatoarelor se modifică frecvent.
În reţelele locale cea mai utilizată tehnologie fără fir se consideră tehnologia WiFi.
Definirea tehnologiei WiFi este descrisă în standardele 802.11x.
a) 802.11a: Anunţat in anul 1999, frecventa de lucru: 5.15-5.35/5.47-5.725/5.725-

5.875GHz, rata (medie): 25Mbps, rata maxima: 54Mbps, suprafata interioară şi
exterioară de acoperire: ~25 metri - ~75 metri.
b) 802.11b: Funcţional din anul 1999, frecvenţa de lucru: 2.4-2.5GHz, rata (medie):
6.5 Mbps, rata maximă: 11Mbps, suprafaţa interioară si exterioară de acoperire:
~35 metri - ~100 metri.
c) 802.11g: Utilizat din anul 2003, frecvenţa de lucru: 2.4-2.5GHz, rata (medie):
25Mbps, rata maximă: 54Mbps, suprafaţa interioară si exterioară de acoperire:
~25 metri - ~75 metri.
d) 802.11n: Cea mai recentă tehnologie, frecvenţa de lucru: 2.4GHz sau 5GHz, rata
(medie): 200Mbps, rata maximă: 540Mbps, suprafaţa de acoperire: ~50 metri -
~125 metri.
O reţea fără fir se comportă la fel ca o reţea cablată, cu excepţia că mediul fizic de
transmisie constă din unde radio. Reţelele fără fir pot opera în modul Ad Hoc sau
Infrastructură.
140
Ad Hoc – reţea fără fir în care sunt interconectate calculatoare sau alte
echipamente (de exemplu telefoane mobile, dispozitive PDA) cu capabilităţi fără fir. O
reţea configurată in modul Ad Hoc, nu necesită echipamente specializate pentru
interconectarea calculatoarelor. Reţelele fără fir configurate în modul Ad Hoc,
funcţionează similar reţelelor peer-to-peer. Poate suporta un număr limitat de
calculatoare, performanţele reţelei scad cu fiecare calculator adăugat în reţea.
Infrastructure - reţea fără fir în care sunt interconectate calculatoare sau alte
echipamente (de exemplu telefoane mobile, dispozitive PDA) cu capabilităţi fără fir. O
reţea configurată in modul infrastructură, necesită echipamente specializate pentru
interconectarea calculatoarelor. Reţelele fără fir configurate în modul infrastructură
funcţionează similar reţelelor client-server.
Dacă aveţi posibilitatea este recomandat folosirea reţelei fără fir în modul infrastructură.
Avantajele modului infrastructură sunt:
a) Poate suporta un număr semnificativ mai mare de dispozitive (calculatoare, PDA-

uri, telefoane mobile etc.) faţă de modul Ad Hoc.
b) Putem sa extindem reţeaua (raza de acoperire) cu adăugarea unor noi puncte de
acces (Access Point).
c) Securitatea reţelei creşte semnificativ.
Pentru realizarea unei reţele fără fir avem nevoie de un Access Point şi de
echipamente cu capabilităţi de conectare wireless.
La selectarea plăcii de reţea fără fir pentru fiecare calculator, se ţine cont de tipul de
reţea instalată. Există incompatibilitate între diferitele tipuri de reţele.
a) standardele 802.11n sunt compatibile cu 802.11n, 802.11g, 802.11b

b) standardele 802.11g sunt compatibile cu 802.11g, 802.11b
c) standardele 802.11b sunt compatibile cu 802.11b
d) standardele 802.11a sunt compatibile cu 802.11a
Placa de reţea poate să fie ori internă ori externă (de tip PCI, Pci Express, Usb, PcCard,
Express Bus).
Ca şi în cazul reţelelor cablate, trebuie să stabilim adresele IP necesare. Setările IP
necesare plăcii de reţea fără fir sunt acelaşi ca şi în cazul plăcii de reţea cablată: adresă
de IP unică în reţea, mască de reţea, default gateway IP, Dns server IP.
Lângă datele de adresare TCP/IP, în reţelele fără fir trebuiesc efectuate şi alte setări.
SSID (Security Set Identifier) sau Wireless Network Name este numele asociat reţelei
wireless (Fig. 8.3.1). SSID este un cod care defineşte apartenenţa la un anumit punct
de acces fără fir. Toate dispozitivele fără fir care vor să comunice într-o reţea trebuie să
aibă SSID-ul setat la aceeaşi valoare cu valoarea SSID-ului punctului de acces fără fir
pentru a se realiza conectivitatea. U n punct de acces îşi transmite SSID-ul la fiecare
câteva secunde spre dispozitivele aflate în aria de acoperire.
141
Wireless Channel - Putem seta unul din cele 13 canale disponibile pentru Europa, sau
optăm pentru selectare automată. Cu selectarea canalului corespunzător putem să
îmbunătăţim calitatea conexiunii.
Fig. 8.3.2 Panou de informaţii care afişează modul de

securitate şi tipul criptării a unui conexiuni wireless
Fig. 8.3.1 Panou de informaţii cu privire la starea unui

conexiuni wireless
Setări de securitate – când ne conectăm la o reţea fără fir securizat, trebuie să ne
autentificăm. Pentru securizarea reţelei putem folosi WEP sau WPA (Fig. 8.3.2) .
Pentru realizarea unui conexiuni fără fir funcţională, echipamentele din reţea trebuie
să folosească metode identice de autentificare şi criptare.
Instalarea driverelor pentru placa de reţea fără fir, configurarea parametrilor de

adresare IP şi configurarea parametrilor de conexiune fără fir (modul de conectare,
SSID, Wireless Channel number, criptare) sunt paşii care trebuie aplicaţi în cazul
interconectării unui calculator cu reţeaua fără fir. De obicei pachetul plăcii de reţea
conţine şi un utilitar de instalare şi configurare. Executând utilitarul putem să instalăm,
configurăm şi conectăm calculatorul la o reţea fără fir.
Paşii de mai sus menţionaţi pot fi efectuaţi şi cu ajutorul utilitarelor care sunt părţi ale
sistemului de operare.
Testarea conexiunii fără fir
Pentru verificare şi testare folosim comanda ipconfig / all pentru a vizualiza

configuraţia TCP/IP pe staţie şi comanda ping urmat de o adresă IP pentru a testa
conectivitatea.
142
Un semnal wireless slab poate cauza întreruperi în conexiune. Pentru verificarea
semnalului wireless putem folosi utilitarele plăcii de reţea sau a sistemului de operare.
Dacă constatăm recepţionarea unui semnal slab, putem repoziţiona calculatorul în aşa
fel în cât vizibilitatea să fie cât mai bună între antene (AP şi calculator) sau putem
schimba antena plăcii cu o antenă care are un câştig mai mare.
Câştigul unei antene este exprimată în dBi (directivity by efficiency). Cu mărirea

câştigului măreşte şi performanţa de transmitere şi recepţionare a antenei wireless. O
antenă wireless poate să fie omnidirecţională sau bidirecţională.
143
Activitatea de învăţare 8.3.1 Configurarea unei conexiuni wireless
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii configurarea unei conexiuni fără

fir.
Durata: 20 min

144
Activitatea de învăţare 8.3.2 Configurarea unei conexiuni wireless
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să configurezi şi să verifici funcţionarea

corectă a unui conexiuni fără fir.
Durata: 30 min

Sarcina de lucru: Dacă deţineţi un kit de instalare primit împreună cu placa de reţea
wireless, puteţi să configuraţi conexiunea rulând utilitarul de instalare şi configurare. În
caz contrar urmăriţi paşii descrişi mai jos.
După documentare asupra configurării unei conexiuni fără fir, verificaţi versiunea
instalată pe sistemul de calcul a driverelor plăcii de reţea fără fir. Dacă trebuie, faceţi
update pentru drivere. Verificaţi ca intensitatea semnalului fără fir să nu fie sub 30%!
Configuraţi parametrii necesari funcţionării plăcii de reţea (adresă IP, mască de
subreţea, server DNS, Default gateway). Adresele mai sus menţionate le veţi obţine de
la profesor. Dacă reţeaua fără fir cu care vreţi să stabiliţi conexiunea cere şi date de
criptare şi autentificare, setaţi-le şi pe acesta (datele necesare le obţineţi de la
profesor). După setarea parametrilor testaţi conexiunea cu ajutorul comenzi ipconfig şi
ping.
Pentru realizarea activităţii consultaţi Fişa de documentare 8.3, precum şi sursele de pe

Internet.
145
Tema 9: Instalarea şi configurarea unui router / modem ADSL
Fişa de documentare 9.1 Punerea în funcţiune a unui router / modem
ADSL
internet.
Orice reţea LAN necesită echipamente specializate pentru conectarea la internet.

Aceste echipamente în general sunt modemuri şi routere. În majoritatea cazurilor
conectarea la internet înseamnă conectarea la ISP. Din momentul conectării cu ISP,
reţeaua noastră locală devine parte a unei reţele mari. Conectarea la ISP presupune
folosirea a diferitelor medii: linii ISDN, linii DSL, linii CATV (televiziune prin cablu), linii
wireless (conexiunea se realizează cu antene direcţionate). Aceste medii determină
tipul echipamentelor folosite pentru interconectarea celor doua reţele.
În ultimii anii s-a răspândit folosirea liniilor DSL pentru conectarea la ISP. Acest mod de
conectare necesită un modem de bandă largă şi un router. Modemul de bandă largă
menţine legătura cu ISP. Routerul are sarcina de a separa reţeaua locală şi reţeaua
ISP-ului.
În momentul conectării reţelei locale la ISP putem să optăm pentru folosirea unui
modem de bandă largă împreună cu un router, sau putem alege un echipament
multifuncţional (Router ADSL sau Residental Gateway).
Daca optăm pentru configuraţia modem şi router, trebuie mai întâi să configurăm
modemul de bandă largă. Configurarea modemului de bandă largă este tratată în Fişa
8.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE.
În unele cazuri (acasă, în reţele mai mici) echipamentul cel mai potrivit pentru
conectarea la ISP este un echipament multifuncţional. Avantajele unui astfel de
echipament sunt: nu trebuie să cumpărăm separat fiecare echipament pentru conectare
la ISP, cablarea devine mai simplă, configurarea echipamentului este destul de uşoară
şi nu necesită prea mult timp, este mai uşor de întreţinut.
Dacă echipamentul multifuncţional încorporează şi un modem de bandă largă, se aplică

paşii descrişi în Fişa 8.2 Configurarea unei conexiuni PPPoE referitor la configurarea
modemului de bandă largă (modem ADSL).
Paşii de conectare şi configurare a unui echipament multifuncţional care foloseşte

tehnologia ADSL pentru a se conecta la ISP sunt:
1. Selectarea locului cel mai potrivit pentru echipament.
2. Pregătirea unui calculator echipat cu placă de reţea şi a cablurilor necesare

conectării calculatorului cu echipamentul multifuncţional.
3. Conectarea liniei DSL sau a cablului pentru modem la portul etichetat "Internet".
146
4. Conectarea calculatorului la unul dintre porturile RJ45 al aparatului
multifuncţional.
5. Conectarea cablului de alimentare a aparatului multifuncţional şi pornirea

calculatorului.
6. Aşteptaţi să se booteze echipamentul multifuncţional şi să se realizeze

conexiunea cu ISP. Aceasta poate să dureze câteva minute. În faza asta
echipamentul negociază parametrii referitori la conexiunea cu ISP. Echipamentul
primeşte de la ISP adresă IP publică fixă sau dinamică, mască de subreţea,
adresa IP de poartă implicită (Default Gateway) şi adresă de server DNS.
7. Trebuie să configuraţi router-ul (echipament multifuncţional) să comunice cu

echipamentele din reţea. Pe calculatorul conectat deschideţi un browser pentru
pagini web. În câmpul de adrese, introduceţi adresa de IP implicită a routerului
(echipament multifuncţional). De obicei acesta este 192.168.1.1 (consultaţi
manualul utilizatorului).
8. O fereastră de securitate va solicita autentificarea pentru a accesa paginile de

configurare ale router-ului. Introduceţi datele cerute (consultaţi manualul
utilizatorului). După autentificare apar paginile de setare a routerului. După
fiecare modificare a setărilor implicite salvaţi setările noi.
9. Routerul oferă şi serviciu DHCP, care este activat implicit. Dacă trebuie, puteţi
modifica domeniul de adrese IP oferit pentru clienţi (calculatoare), masca de
subreţea, adresele serverelor DNS. Dacă planificaţi folosirea adreselor IP fixe în
reţea locală, trebuie sa dezactivaţi serviciul DHCP. Puteţi modifica şi adresa de
IP implicită a routerului (Fig. 9.1.1).
Pe lângă setările descrise mai sus avem posibilitatea de a seta şi alte servicii ale
routerului, dar totuşi setările de adresare IP pentru interfaţa internet (WAN) şi interfaţa
LAN sunt cele mai importante. La porturile LAN (RJ-45) putem conecta şi alte
calculatoare sau alte echipamente de reţea, de exemplu switch sau Wireless Acess
Point, astfel putem să extindem reţeaua locală.
147
Fig. 9.1.1 Panou pentru configurarea adresei IP şi a serverului DHCP a unui router
(echipament multifuncţional)
148
Activitatea de învăţare 9.1.1 Punerea în funcţiune a unui router / modem
ADSL
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii punerea în funcţiune şi setarea

parametrilor de bază a unui modem / router ADSL
Durata: 20 min

149
ADSL
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici paşii de punere în funcţiune şi

de setare a parametrilor de bază a unui modem / router ADSL
Durata: 30 min
Sarcina de lucru: Numerotaţi fiecare pas de punere în funcţiune, configurare de bază a

unui modem / router ADSL în ordinea logică a acestora începând cu numărul 1.
Dacă este cazul, modificăm domeniul de adrese IP oferit pentru clienţi

(calculatoare), masca de subreţea, adresele serverelor DNS. Dacă
planificăm folosirea adreselor IP fixe în reţea locală, dezactivăm serviciul
DHCP. Dacă trebuie modificăm adresa de IP implicită a routerului
Conectarea liniei DSL sau a cablului pentru modem la portul etichetat

"Internet".
Configurăm router-ul (echipament multifuncţional) să comunice cu

echipamentele din reţea. Pe calculatorul conectat deschidem un browser
pentru pagini web. În câmpul de adrese, introducem adresa de IP
implicită a routerului (echipament multifuncţional).
Selectăm locul cel mai potrivit pentru echipament.
Pregătim un calculator echipat cu placă de reţea şi cabluri necesare

conectării calculatorului cu echipamentul multifuncţional.
Verificăm funcţionarea corectă a echipamentului şi a conexiunii noi

realizate cu rularea comenzii ping.
150
O fereastră de securitate va solicita autentificarea pentru a accesa
paginile de configurare ale router-ului. Introducem datele cerute
(consultăm manualul utilizatorului). După autentificare apar paginile de
setare a routerului. După fiecare modificare a setărilor implicite salvăm
setările noi.
Aşteptăm să se booteze echipamentul multifuncţional şi să se realizeze

conexiunea cu ISP.

pe Internet.
151
ADSL
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să prezinţi setarea diferitelor tipuri de

echipamente multifuncţionale (modem / router)
Durata: 60 min
Sarcina de lucru: Folosind calculatorul conectat la Internet, fiecare grupă va trebui să

se documenteze asupra modului de punere în funcţiune şi setare a unui tip (model) de
echipament multifuncţional (modem / router) fabricat de diferiţi producători. Pentru acest
scop, puteţi folosi manualul utilizatorului pe care îl puteţi descărca de pe pagina de web
a producătorului. Aveţi la dispoziţie 40 de minute, după care se vor reorganiza grupele
astfel încât în grupele nou formate să existe cel puţin o persoană din fiecare grupă
iniţială. În următoarele 20 de minute în noile grupe formate se vor împărtăşii
cunoştinţele acumulate la pasul I. Faceţi comparaţie între modurile de setare în cazul
diferitelor echipamente.

de pe Internet.
152
Fişa de documentare 9.2 Configurarea serviciilor a unui router /
modem ADSL
Echipamentele multifuncţionale oferă servicii integrate. Aceste servicii pot fi activate sau
dezactivate în funcţie de cerinţele reţelei.
Serviciul DDNS (Dynamic Host Configuration Protocol)
Serviciul DDNS oferă posibilitatea de a asocia pentru o adresă IP dinamică un nume de

gazdă şi un nume domeniu. Dacă adresa de IP primită de la ISP se schimbă, un server
DNS este anunţat despre schimbare şi adresa IP actuală este actualizată pe server.
Aşa putem identifica un host / domeniu şi în cazul în care adresa de IP s-a schimbat.
Înainte de a folosi serviciul DDNS trebuie să vă înregistraţi la un Service Provider
DDNS. Exemple de Service Provider DDNS: tzo.com, dyndns.org (Fig. 9.2.1).
Fig. 9.2.1 Panou pentru configurarea serviciului DDNS a unui router

Serviciul NAT (Network Address Translation)
Cele mai multe ISP-uri îţi dau doar o singură adresa IP când te conectezi la ei. Poţi
trimite pachete cu orice adresă sursă pe care o doreşti, dar doar pachetele cu această
adresa IP se vor întoarce la tine. Dacă doreşti să foloseşti mai multe sisteme (cum ar fi
reţeaua de acasă) pentru a te conecta la internet prin această singură legătură, vei
avea nevoie de NAT. Acesta este de departe cel mai răspândit mod de folosire al NAT-
ului din zilele noastre, cunoscut şi sub numele de "masquerading" in lumea Linuxului.
153
Serviciul SPI Firewall (Stateful Packet Inspection Firewall)
SPI Firewall are rol de protecţie împotriva atacurilor provenite dinspre interfaţa WAN a
routerului (Internet). SPI funcţionează la nivelul reţea a modelului OSI. Analizează toate
pachetele care vin dinspre Internet, şi blochează pachetele suspecte. Asigură protecţie
împotriva atacurilor DoS (Denial of Service).
Serviciul VPN (Virtual Private Network)
O reţea privată virtuală (Virtual Private Network - VPN) asigură o modalitate de stabilire
a unor comunicaţii securizate prin intermediul unui reţele nesigure ca internetul. Cu
ajutorul unui conexiuni VPN, cele două părţi ale conexiunii VPN pot comunica în
aceleaşi condiţii de siguranţă ca şi cele furnizate de reţeaua locală. Pentru aceasta, o
conexiune VPN oferă, de obicei, următoarele funcţionalităţi:
Autentificare - utilizând parole sau alte procedee, cele două părţi îşi pot
demonstra identitatea înainte de a accepta o conexiune. O dată conexiunea instalată,
comunicaţia se poate desfăşura în ambele direcţii prin intermediul conexiunii respective.
Codificare - prin codificarea tuturor datelor trimise între cele doua puncte ale
reţelei publice, pachetele transmise se pot vedea dar nu pot fi citite de un hacker. Acest
procedeu este cunoscut sub numele de tunneling.
Serviciul Port Forwarding
Translatarea permanentă a unui port pe routerul reţelei către o adresă IP şi un port din
reţeaua privată se numeşte Port Fowarding sau Port Mapping. Deschidem un port în
router pentru a permite accesul către un server (de exemplu http sau ftp) aflat in spatele
unui firewall (Fig. 9.2.2). În cazul în care nu este activat Port Forwarding-ul solicitarea
primită de gateway dinspre internet pentru un anumit port (de exemplu portul 80 pentru
server web) nu va fi procesată deoarece acesta nu va ştie care-i adresa IP şi portul, din
reţeaua privată către care s-o trimită.
Fig. 9.2.2 Panou pentru configurarea serviciului Port Forwarding a unui router
154
Există echipamente multifuncţionale care implementează şi rolul unui punct de acces
fără fir. Realizarea comunicaţiei fără fir necesită setarea serviciilor corespunzătoare.
Setări de bază:
SSID (Security Set Identifier) sau Wireless Network Name este numele asociat
reţelei wireless. SSID este un cod care defineşte apartenenţa la un anumit punct
de acces fără fir. Toate dispozitivele fără fir care vor să se comunice într-o reţea,
trebuie să aibă SSID-ul setat la aceeaşi valoare cu valoarea SSID-ului punctului
de acces fără fir pentru a se realiza conectivitatea. U n punct de acces îşi
transmite SSID-ul la fiecare câteva secunde spre dispozitivele aflate în aria de
acoperire.
Wireless Channel – Putem seta unul din cele 13 canale disponibile pentru
Europa, sau optăm pentru selectare automată. Cu selectarea canalului
corespunzător putem să îmbunătăţim calitatea conexiunii (Fig. 9.2.3).
Fig. 9.2.3 Panou pentru configurarea setărilor de bază Wireless a unui router
Setări de securitate:
Wireless SSID Brodcast – permite ascunderea reţelei wireless, astfel SSID-ul

nu va fi difuzat de către punctul de acces şi reţeaua fără fir nu va fi descoperită
de către echipamentele wireless. Dacă utilizatorul vrea să se conecteze la
reţeaua wireless ascunsă, trebuie să cunoască setările cerute de punctul de
acces.
MAC Address Filter – folosind filtrul MAC putem filtra echipamentele care au
acces la reţeaua fără fir în baza adresei MAC. În acest fel putem să stabilim o
listă cu adrese MAC a echipamentelor şi să acceptăm sau să refuzăm cererile de
conectare.
155
Criptare WEP / WPA / WPA2 - pentru realizarea unei reţele fără fir mai sigure,
se recomandă folosirea metodelor de criptare a datelor. Este recomandată
folosirea tehnologiei de criptare WPA2 dacă aceasta este suportată de fiecare
echipament care trebuie să fie conectat la punctul de acces.
156
Activitatea de învăţare 9.2.1 Configurarea serviciilor a unui router / modem
ADSL
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să descrii configurarea şi verificarea

serviciilor unui modem / router ADSL.
Durata: 20 min

157
Activitatea de învăţare 9.2.2 Configurarea serviciilor a unui router / modem
ADSL
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să prezinţi configurarea serviciilor pe diferite

tipuri de echipamente multifuncţionale (modem / router).
Durata: 60 min
Sarcina de lucru: Folosind calculatorul conectat la Internet, fiecare grupă trebuie să

aleagă şi să de documenteze asupra unui tip (model) de echipament multifuncţional
(modem / router). Echipamentele să fie fabricate de către diferiţi producători. Căutaţi
informaţii despre serviciile pe care le poate oferi un anumit echipament, precum şi
modul în care aceste servicii pot fi setate. În acest scop, puteţi folosi manualul
utilizatorului pe care îl obţineţi de pe pagina de web a producătorului. Aveţi la dispoziţie
40 de minute, după care se vor reorganiza grupele astfel încât în grupele nou formate
să existe cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială. În următoarele 20 de minute în
noile grupe formate se vor împărtăşii cunoştinţele acumulate la pasul I. Faceţi
comparaţie între modurile de setare a aceloraşi servicii în cazul diferitelor echipamente.

de pe Internet.
158
Tema 10: Depanarea unei reţele de calculatoare
Fişa de documentare 10 Verificarea şi depanarea reţelelor de date
Defectele mediului fizic sunt cauzate de cabluri care interconectează echipamentele

din reţea. Aceste defecte pot fi detectate cu ajutorul testerelor şi analizatoarelor de
cabluri (Fig. 10.2). Primul test care trebuie aplicat este testul de continuitate în urma
căruia verificăm continuitatea între cele două capete ale cablului. Pe lângă asta, putem
analiza dacă în cablu există scurtcircuite sau firele sunt inversate între ele (Fig. 10.1).
Pereche inversată Perechi împărţite
Pereche cu un fir rupt Scurtcircuit

Fig. 10.1
Detectarea cauzei şi rezolvarea problemei
a) Interogarea utilizatorilor care au semnalizat nereguli sau erori. Este necesar

descris clar simptomele apărute în funcţionarea sistemului. În cele mai multe
cazuri utilizatorul nu are conexiune la internet, nu vede mapele partajate în reţea,
nu vede serverele de reţea, nu poate să folosească imprimantele partajate etc.
Dacă simptomele sunt legate de reţeaua locală, vorbim despre detectarea şi
depanarea defecţiunilor în reţea.
Fig. 10.2 Tester de cabluri UTP
159
b) Verificarea conexiunilor fizice. Trebuie verificată legătura între calculator şi reţea.
Cauza problemei apărute poate să fie un cablu de reţea deconectat, deteriorat,
rupt sau o placă de reţea nefuncţională. Pasul cel mai important este verificarea
LED – urilor indicatoare ale plăcii de reţea şi ale echipamentelor de reţea de
exemplu: hub, switch, echipament multifuncţional. Dacă nu găsim nereguli
trecem la pasul următor. Dacă se observă, că unul dintre ledurile indicatoare nu
prezintă activitate, se verifică cele doua capete ale segmentului respectiv. Este
necesar să verificăm şi starea echipamentului de reţea la care este conectat
segmentul respectiv, deci verificăm dacă funcţionează sau nu hubul, switchul sau
echipamentul multifuncţional. Dacă se observă că problema apărută este
cauzată de un cablu defect, verificăm starea cablului, conectorii RJ-45 şi
conectarea corespunzătoare. Pentru verificarea cablurilor UTP sau STP putem
să folosim tester de cablu. Cu un tester de cablu mai simplu putem detecta
întreruperea firelor sau scurtcircuite în cablul torsadat. Dacă cablul sau conectori
RJ-45 sunt defecte, schimbăm cablul sau schimbăm conectorii RJ-45.
c) Dacă suntem siguri că problema nu este cauzată de cabluri, conectori sau de

nefuncţionarea unui concentrator (hub, switch), pasul următor este verificarea
plăcii de reţea. Dacă ledul indicator al plăcii nu arată semne de funcţionare,
trebuie verificat dacă placa este conectată corespunzător în slotul de expansiune
a plăcii de bază. Dacă conexiunile fizice sunt în regulă, probabil că trebuie
schimbată placa de reţea. Dacă placa funcţionează corect, în panoul Conexiuni
de reţea a sistemului de operare verificăm dacă conexiunea este activată sau
dezactivată (Fig. 10.3). Urmează verificarea configuraţiei TCP/IP a calculatorului.
Fig. 10.3 Panou cu conexiunile de reţea existente a unui calculator şi starea lor
(active sau dezactivate)
d) Folosind comanda ipconfig putem afişa configuraţia TCP/IP curentă (Fig. 10.4).
Acest utilitar trebuie executat din linia de comandă a sistemului de operare.
Pentru afişarea tuturor informaţiilor disponibile, se foloseşte parametrul /all. Dacă
este setată o configuraţie validă, este afişată adresa IP şi masca de subreţea,
precum şi gateway-ul implicit a reţelei. Dacă este detectat în reţea un duplicat al
adresei IP folosite, va fi afişată adresa IP folosită, dar în dreptul măştii de
subreţea se va apare 0.0.0.0. Dacă sistemul de operare nu a putut obţine o
160
adresă IP de la un server DHCP, va fi afişată adresa alocată prin tehnologia
APIPA. În sistemele de operare Linux / Unix folosim comanda ifconfig în loc de
ipconfig. Dacă constatăm că configuraţia TCP/IP a calculatorului nu este corectă,
putem să setăm o configuraţie validă a adreselor IP sau putem reînnoi
configuraţia TCP/IP. Folosind ipconfig /release şi după asta ipconfig /renew
putem reînnoi configuraţia TCP/IP a calculatorului cu ajutorul unui server DHCP.
Utilitarul Ping este folosit pentru testarea conexiunii TCP/IP între un calculator şi
unul aflat la distanţă. Ping transmite pachetele utilizând ICMP ECHO_REQUEST
şi se aşteaptă primirea unui răspuns de confirmare pentru fiecare pachet
transmis prin ICMP ECHO_REPLY. Sintaxa comenzii este: ping
adresa_IP_a_computerului_de_la_distanţă (Fig. 10.5). Dacă nici după folosirea
acestor operaţiuni nu putem stabili cauza problemei apărute, trecem la pasul
următor.
Fig. 10.4 Rezultate date de utilitarul ipconfig în cazul configurării corecte a conexiunii de
reţea şi a setărilor IP
Fig. 10.5 Rezultate date de utilitarul ping în cazul configurării corecte a conexiunii de reţea
şi a setărilor IP
e) Verificăm dacă placa de reţea are drivere corect instalate. Putem încerca
reinstalarea driverelor, sau restaurarea lor. Verificăm dacă găsim vreun mesaj de
eroare sau un cod de eroare în urma căruia putem detecta problema. Dacă
considerăm că nu driverele plăcii de bază sunt de vină, trecem la pasul următor.
f) Verificăm existenţa unei firewall şi dacă există verificăm configuraţia acestuia. În

unele cazuri firewall-ul poate bloca traficul între calculator şi reţea.
Paşii descrişi mai sus sunt paşi pe care se pot parcurge în cazul în care sesizaţi probleme de
comunicare între calculator şi reţea. Cauzele erorilor în reţea pot fi cauzate şi de traficul
aglomerat în reţea, servicii nefuncţionale temporar şi multe altele. Pentru detectarea erorilor
161
putem să folosim şi comanda netstat şi traceroute. Comanda netstat este folosită pentru a extrage
o serie de informaţii cum ar fi tabelele de rutare, conexiunile active, fluxuri (Fig. 10.6). Utilitarul
tracert (în sistemele Unix şi Linux se numeşte traceroute) este utilizat pentru a identifica
traseul ce trebuie urmat de un pachet pentru a ajunge la destinaţie. Traceroute este un utilitar ce
urmăreşte pachetele trimise de un calculator de către o gazda pe Internet sau către un alt
calculator în reţea, arătând prin câte hopuri trec pachetele pentru a ajunge la gazda respectivă şi
în cât timp (Fig 10.7). Dacă vizităm un sit web şi paginile se încarcă încet, putem utiliza
traceroute-ul pentru a afla unde apar întârzierile. Utilitarul traceroute funcţionează prin trimiterea
de pachete cu TTL (time-to-live) scăzut. Valoarea TTL specifică prin câte hopuri poate trece
pachetul înainte de a fi returnat. Când un pachet nu poate ajunge la destinaţie din cauza unei
valori prea scăzute a TTL, ultima gazda returnează pachetul şi se identifică. Prin trimitea unei
serii de pachete si creşterea valorii TTL cu fiecare pachet succesiv, traceroute află care sunt toate
gazdele intermediare.
Fig. 10.6 Rezultate date de utilitarul netstat în cazul configurării corecte a conexiunii de reţea şi a
setărilor IP
Fig. 10.7 Rezultate date de utilitarul tracert în cazul configurării corecte a conexiunii de reţea şi a
setărilor IP
Activitatea de învăţare 10.1 Verificarea şi depanarea reţelelor de date
162
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici comenzile folosite în procesul
de depanare a reţelelor de date.
Durata: 30 min
Sarcina de lucru: Completaţi tabelul de mai jos cu comenzile corespunzătoare din

prima linie a tabelului.
Ipconfig, ifconfig, ping, netstat, tracert, traceroute
este folosit pentru testarea conexiunii TCP/IP între un

calculator şi unul aflat la distanţă
În sistemele Windows este utilizat pentru a identifica

traseul ce trebuie urmat de un pachet pentru a ajunge la
destinaţie
este folosită pentru a extrage o serie de informaţii cum ar

fi tabelele de rutare, conexiunile active, fluri
În sistemele Unix / Linux este utilizat pentru a identifica

traseul ce trebuie urmat de un pachet pentru a ajunge la
destinaţie
În sistemele de operare Windows putem afişa configuraţia

TCP/IP curentă
În sistemele de operare Linux / Unix putem afişa

configuraţia TCP/IP curentă
Pentru completarea tabelului consultaţi Fişa de documentare 10 precum şi sursele de

pe Internet.
Activitatea de învăţare 10.2 Verificarea şi depanarea reţelelor de date
163
- La sfârşitul activităţii vei fi capabil să identifici şi să remediezi defectele cel
mai des apărute în reţea locală de date
Durata: 60 min
Tipul activităţii: Simulare

Sarcina de lucru: Pentru a simula câteva defecte mai des apărute în reţele locale,
urmaţi şi aplicaţi paşii de mai jos. Pentru desfăşurarea corectă a procesului de
simulare, veţi avea nevoie de echipamente de reţea (de exemplu: hub, switch, router,
echipament multifuncţional …), tester de cabluri UTP, conectori UTP, cleşte de
sertizare UTP şi un calculator echipat cu placă de reţea.
a. Pregătiţi un cablu patch şi verificaţi corectitudinea cu un tester de cablur

UTP. Cu acest cablu conectaţi calculatorul la portul unui switch. Puneţi în
funcţiune echipamentele şi verificaţi funcţionarea corectă, verificând
ledurile indicatoare de funcţionare şi conexiune a plăcii de reţea şi a
switchului.
b. Modificând cablul patch în modurile arătate în figura 10.1, verificaţi din

nou cablul cu testerul de cablur UTP şi observaţi diferenţele faţă de cablul
corect sertizat la pasul “a”. Conectaţi calculatorul şi switchul şi din nou
verificaţi ledurile de funcţionare şi conexiune, observând diferenţele faţă
de starea observată în punctul “a”.
c. Dezactivaţi placa de reţea (disabled) şi observaţi comportamentul

sistemului, verificaţi informaţiile primite în urma folosirii comenzilor
descrise în Fişa de documentare 10 Verificarea şi depanarea reţelelor de
date.
d. Dezinstalaţi driverele plăcii de reţea şi observaţi comportamentul

sistemului, verificaţi informaţiile primite în urma folosirii comenzilor
descrise în Fişa de documentare 10 Verificarea şi depanarea reţelelor de
date.
e. Instalaţi un program firewall pe calculator şi documentaţi-vă asupra

modurilor de blocare a traficului de reţea de către acesta. Puteţi folosi şi
firewallul sistemului de operare.
După ce aţi simulat defectele, încercaţi să găsiţi soluţiile pentru fiecare problemă
simulată şi să aplicaţi soluţiile găsite pentru a remedia defecţiunile.
164
Atenţie: Aveţi grijă la folosirea sculelor şi echipamentelor! Instrumentele de
tăiere şi presare folosite pentru sertizarea cablurilor pot fi periculoase dacă nu sunt
folosite în mod corespunzător. Când verificaţi cu testerul de cabluri, cablul să nu fie
conectat cu nici un echipament. Există pericolul defectării echipamentului sau a
electrocutării! Respectaţi normele de protecţie a muncii!

de pe Internet.
165
III. Glosar
Termen Explicaţie
8 Position 8 Contact - priză şi conector

8P8C
UTP, este de fapt conector şi priză RJ45
Un mod de interconectare a
echipamentelor de reţea fără fir, care nu
Ad Hoc
necesită echipamente specializate pentru
interconectare
Asymmetric digital subscriber line, este o
tehnologie de comunicaţie de date, care
ADSL face posibil transmisii de date mai rapide
prin linii telefonice publice, ca modemul
obişnuit
Armatură cilindru de sticlă
reprezintă pierderea în putere a semnalului
Atenuarea electric, pe măsură ce aceasta parcurge
cablul.
Tip de conector folosit pentru cabluri
BNC (British Naval Connector)
thinnet coaxiale folosite în reţelistică
este un echipament folosit pentru a filtra
Bridge
traficul de reţea intre segmentele unui LAN
o tehnică utilizată în transmisia şi recepţia
semnalelor multiple care utilizează mai
Broadband multe frecvenţe pe un singur cablu, de
exemplu internet şi telefonie pe acelaşi
cablu
Modulator – demodulator, face conversia
Cable modem (Modem de cablu) între două forme de semnale, este folosit
în reţele de televiziune prin cablu
CAT (2,3,4…) categorie de certificare a
CAT x
cablurilor torsadate
Echipament digital care ţine legătura cu
CMTS (cable modem termination
modemul de cablu şi se găseşte în centrul
system)
de comunicaţii cablu TV
Fenomenul de ciocnire a pachetelor în
Coliziune
reţele ethernet
conectează doua segmente de cablu
Conector BNC bară
coaxial subţire
cuplează placa de reţea din calculator la
Conector BNC-T
cablul de reţea
Conector care este sertizat la cele două
Conector de cablu BNC
capete ale cablului coaxial
Convertesc semnalele între două medii de
Convertoare media
transmisie ex. fibră optică şi UTP
Cross-over cable cablul inversor – firele sunt inversate faţă
166
de cablul direct, este utilizat în reţele locale
pentru interconectarea echipamentelor de
reţea
directivity by efficiency – unitatea de
dBi
măsură a câştigului unei antene fără fir
Dynamic Host Configuration Protocol -
Serviciul care oferă posibilitatea de a
DDNS
asocia pentru o adresă IP dinamică un
nume de gazdă şi un nume domeniu
Diafonia (Crosstalk) este un cuplaj magnetic neintenţionat
dintre conductoare aflate la o distanţă
relativă foarte mică.
Software, care face posibilă comunicarea
Driver
plăcii de reţea cu sistemul de calcul
Digital subscriber line – tehnologie care
DSL face posibil comunicaţii digitale prin liniile
obişnuite de telefonie publică
Echipament digital care ţine legătura cu
DSLAM (Digital Subscriber Line Access
modemul ADSL şi se găseşte în centrul de
Multiplexer)
comunicaţii telefonice
Echipament de reţea, care incorporează
Echipament multifuncţional
funcţiile mai multor echipamente de reţea
se produce când cele doua fire se află unul
lângă celelalt, torsadate, şi câmpurile
magnetice se anulează reciproc. Fără
Efectul de anulare (cancellation effect)
această proprietate, reţeaua ar fi foarte
lentă din cauza interferenţelor cauzate de
câmpurile magnetice.
Electronic Industries Association /
EIA/TIA Telecommunications Industries
Association – asociaţie de standardizare
Electro - Magnetic Interference
(Interferenţă Electro - Magnetică). Prin
EMI interferenţă se înţelege fenomenul de
suprapunere a unor unde coerente
este măsura numărului de repetări ale unui
fenomen periodic în unitatea de timp. În
Frecvenţă Sistemul Internaţional unitatea pentru
frecvenţă este numită hertz şi este
simbolizată prin Hz
Folied Twisted Pair – cablu torsadat în
FTP
folie, cablu folosit în reţelistică
permite datelor să circule în direcţii inverse
Full-duplex
în acelaşi timp
permite datelor să circule intr-o singură
Half-duplex
direcţie
Echipament de reţea, folosit pentru
Hub
interconectarea altor echipamente de reţea
impedanţă Mărime electrică egală cu câtul dintre
valoarea efectivă a tensiunii electrice
aplicate unui anumit circuit si valoarea
167
efectivă a intensităţii curentului electric
absorbit de circuit.
Un mod de interconectare a
echipamentelor de reţea fără fir, care
Infrastructure
necesită echipamente specializate pentru
interconectare
este întâlnirea undelor (sonore, luminoase,
electromagnetice etc.) coerente, în urma
Interferenţa
căreia unele slăbesc sau se distrug, iar
altele se intensifică.
light-emitting diode, o diodă
LED semiconductoare care comportă ca o
sursă de lumină
Media Access Control address – secvenţă
numerică formată din 6 grupuri de câte 2
MAC cifre hexadecimale (în baza 16) de tipul
00-0A-E4-A6-78-FB, pentru scopuri de
identificare a echipamentelor în reţea
Medium dependent interface / Medium
dependent interface crossover - tehnologia
care face posibilă autoconfigurarea
MDI / MDI-X
porturilor pe un echipament de reţea
privind folosirea diferitelor tipuri de cabluri
patch
OSI, este o structură de comunicare
ierarhică foarte des folosită pentru a
Modelul OSI reprezenta o reţea. OSI este un standard
al Organizaţiei internaţionale de
standardizare, emis în 1984.
Modulator – demodulator, face conversia
Modem între două forme de semnale, analog şi
digital
Network Address Translation – serviciu
NAT care traduce adresele ip folosite în reţele
locale în adrese ip publice
Ohm Unitatea de măsură a rezistenţei electrice
Open Systems Interconnection –
OSI
organizaţie internaţională de standardizare
denumirea universală a cablurilor pentru
Patchcord
interconectarea echipamentelor de reţea
personal digital assistant – un calculator
PDA
mic, portabil care încape într-un buzunar
Dispozitiv care face posibil comunicaţia
Placa de reţea
între calculator şi reţea
O interfată care se găseşte în unele
echipamente de reţea prin intermediul
căruia se face posibilă configurarea
Port consolă
echipamentului folosindu-se un laptop sau
un desktop şi un program gen
Hyperterminal.
Port Forwarding Translatarea permanentă a unui port pe
168
routerul reţelei către o adresă IP şi un port
din reţeaua privată
point-to-point protocol over Ethernet - este
un protocol de reţea pentru încapsularea
PPPoE
cadrelor PPP (Point to Point Protocol) în
cadre Ethernet.
se foloseşte pentru fixarea (fixarea) firelor
Punchdown tool (Crone tool)
torsadate în priza RJ-45 şi patch panel
Un repetor permite transportul semnalului
Repetor
pe o distanţă mai mare
modem inteligent, care poate partaja
Residental Gateway serviciul ADSL cu mai multe calculatoare
sau cu o reţea întreagă
Calculatoare legagte între ele prin cabluri
Reţea de calculatoare (Network)
şi dispositive speciale
Radio – Frequency Interference
(Interferenţe de radiofrecvenţă). Prin
RFI
interferenţă se înţelege fenomenul de
suprapunere a unor unde coerente
Conector şi priză folosit în telefonie
RJ-11
analogică şi digitală
Conector şi priză folosită pentru cabluri
RJ-45
torsadate
Cablu consolă - este folosit pentru
Rollover cable conectarea unui calculator cu portul
consolă a unui router
Read-Only memory – memorie al cărei
conţinut nu poate fi modificat şi care se
ROM
păstrează chiar dacă memoria nu este
alimentat cu energie electrică
Router (Ruter)
interconectarea a două reţele locale
Segmentare Mărirea numărului de domenii de coliziune
Punct de conectare pentru cartel de
Sloturile de expansiune expansiune în placa de bază a
calculatorului
Stateful Packet Inspection Firewall –
serviciu care oferă protecţie reţelelor
SPI Firewall
locale, împotriva atacurilor provenite
dinspre internet
Security Set Identifier – identificatorul unui
SSID
reţele fără fir
Shielded Twisted Pair – cablu torsadat
STP
ecranat, cablu folosit în reţelistică
cablul direct - este cel mai des utilizat tip
Straight-through cable de cablu în reţele locale pentru
interconectarea echipamentelor de reţea
Switch regenerarea semnalului slab sau
distorsionat în cablul de reţea
169
se foloseşte la fiecare capăt al magistralei
Terminator BNC
pentru a absorbi semnalele parazite
Cablu coaxial gros care a fost folosit in
Thicknet sau 10BASE5
reţelistică
Cablu coaxial subţire, care a fost folosit în
Thinnet 10Base2
reţelistică
Unshielded Twisted Pair – cablu torsadat
UTP
neecranat, cablu folosit în reţelistică
Virtual Private Network - o modalitate de
stabilire a unor comunicaţii securizate prin
VPN
intermediul unui reţele nesigure ca
internetul
Wired Equivalent Privacy – algoritm de
WEP
securizare a comunicaţiei în reţele fără fir
Fără fir, comunicaţie prin intermediul
Wireless
undelor magnetice, undelor radio
Punct de acces fără fir – echipament de
Wireless access point reţea prin intermediul căruia este posibil
conectarea echipamentelor fără fir la reţea
Wireless Channel Frecvenţă de operare a unui reţele fără fir
Wi-Fi Protected Access – protocol pentru
WPA
securizarea comunicaţiei în reţele fără fir
170
 Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia
legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice
generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.
Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte
lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de
specializarea clasei.
 Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante
pentru planificare sau feed-back.
 Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care
elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module.
Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru
ceea ce va urma.
 Competenţele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi
dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe
sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.
 Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete,
seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de
informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.
Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului

elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata
derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în
acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.
171
IV. Bibliografie
1. Petrescu, Silviu şi Petrescu, Anca. (1999). Bazele reţelelor de calculatoare,

Bucureşti: Editura Teora (Microsoft Press).
2. Cisco Systems Inc. (2007 - 2008). IT Essentials 1 - Pc Hardware and Software

4.0, Cisco Networking Academy.
3. Cisco Systems Inc. (2007 - 2009). CCNA Discovery 4.0 – Networking for Home
and Small Businesses, Cisco Networking Academy.
4. Dispozitive aflate în reţea. (2009). La

http://downloadme.programareweb.ro/an2sem2/retele/lab2.pdf. 12.05.2009
5. MAC address. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/MAC_address. 14.05.2009
6. ***. La http://www.scientia.ro/tehnologie/34-cum-functioneaza-calculatorul/258-
ce-reprezinta-adresa-mac.html. 14.05.2009
7. Auto MDI-X. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/Auto-MDIX. 18.05.2009
8. Conectarea în reţea prin cablu UTP. (2009). La

http://www.scientia.ro/tehnologie/34-cum-functioneaza-calculatorul/147-
conectarea-in-retea-prin-cablu-utp.html. 4.05.2009
9. Dr. inginer Neculai Fudulu. (2009). Reţele wireless. La

http://www.dpa.ro/rp/publicatii/rtm/RTM12006/cercetare/RTM2006_1_9.pdf.
06.05.2009
10. Configurare reţea wireless. La http://www.drogoreanu.ro/tutorials/retea-

wireless.php. 10.05.2009
11. Wireless security. (2009). La

http://en.wikipedia.org/wiki/Wireless_security#WEP_encryption. 11.05.2009
12. Dynamic DNS. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/Dynamic_DNS. 13.05.2009
13. Stateful firewall. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/Stateful_firewall.

12.05.2009
14. Virtual private network. (2009). La

http://en.wikipedia.org/wiki/Virtual_private_network 12.05.2009
15. Punch down tool. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/Punch_down_tool.

19.05.2009
16. Collision domain. (2009). La http://en.wikipedia.org/wiki/Collision_domain

19.05.2009
172
IV. Bibliografie
17. Munteanu, Adrian. Greavu, Valerică (2006). Reţele locale de calculatoare, Iaşi:
Editura Polirom
18. Tanenbaum, Andrew. (2003). Retele de calculatoare, Bucureşti: Editura Byblos
19. Timofte, Carmen. Constantinescu, Radu. Ilie-Nemedi, Iulian. Reţele de calculatoare.
Caiet de seminar . La http://biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/ 20.05.2009
20. ***. La http://cisco.netacad.net/cnams/dispatch 01.05.2009
21. ***. La http://ralphb.net/IPSubnet 30.05.2009
22. ***. La www.ethermanage.com/ethernet/ethername.html 30.05.2009
23. http://www.wikipedia.org
24. http://www.stilxxi.ro/pagini/dictionar-internet-prescurtari.php
25. http://www.thefreedictionary.ro
26. http://en.wikipedia.org/wiki/Full_duplex#Half-duplex 01.09.2009
27. http://ro.wikipedia.org/wiki/Local_Area_Network 01.09.2009
28. http://ro.wikipedia.org/wiki/Wide_Area_Network 01.09.2009
29. http://en.wikipedia.org/wiki/Peer-to-peer 01.09.2009
30. http://en.wikipedia.org/wiki/Client-server 01.09.2009
31. http://en.wikipedia.org/wiki/Wireless_LAN 01.09.2009
32. http://ro.wikipedia.org/wiki/Topologii_de_re%C5%A3ea 01.09.2009
33. http://en.wikipedia.org/wiki/Ethernet 01.09.2009
34. http://en.wikipedia.org/wiki/Token_ring 01.09.2009
35. http://en.wikipedia.org/wiki/FDDI 01.09.2009
36. http://en.wikipedia.org/wiki/IEEE_802.3 01.09.2009
37. http://en.wikipedia.org/wiki/IEEE_802.11 01.09.2009
38. http://ro.wikipedia.org/wiki/IEEE_802.11 01.09.2009
39. http://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_OSI 01.09.2009
40. http://ro.wikipedia.org/wiki/TCP/IP 01.09.2009 01.09.2009
41. http://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP 01.09.2009
42. http://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP#Clase_de_adrese 01.09.2009
43. http://en.wikipedia.org/wiki/Subnetwork 01.09.2009
44. http://ro.wikipedia.org/wiki/DNS 01.09.2009
45. http://ro.wikipedia.org/wiki/HTTP 01.09.2009
46. http://en.wikipedia.org/wiki/Telnet 01.09.2009
47. http://en.wikipedia.org/wiki/Ftp 01.09.2009
48. http://ro.wikipedia.org/wiki/SMTP 01.09.2009
49. http://en.wikipedia.org/wiki/Dhcp 01.09.2009
50. http://en.wikipedia.org/wiki/Snmp 01.09.2009
173

Retele de Calculatoare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de Calculatoare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic

Material de învăţare – partea I

Domeniul: Electronică şi automatizări

Calificarea: Tehnician operator tehnică de calcul

MUNTEA CRISTINA – Profesor de Informatică, definitivat

LADISLAU SEICA - Informatician

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT

ANGELA POPESCU – expert CNDIPT

DANA STROIE – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

 analizează arhitectura şi standardele reţelelor de date

Domeniul Electronică şi automatizări

Calificarea Tehnician operator tehnică de calcul

Prezentul material de învatare se adresează elevilor din cadrul şcolilor liceale,

1. Analizează  Tema1 Descrierea  Fişa de documentare 1.1. –

 Activitatea de învăţare 1.1.2-

 Activitatea de învăţare 1.1.3-

 Fişa de documentare 1.2

 Fişa de documentare 1.3-

 Activitatea de învăţare 1.3.1-

 Tema 2. Arhitectura reţelelor  Fişa de documentare 2.1-

 Activitatea de învăţare 2.1.1

 Activitatea de învăţare 2.1.2-

 Activitatea de învăţare 2.1.3.-

 Tema 3. Standarde Ethernet  Fişa de documentare 3.1-

 Activitatea de învăţare 3.1.1-

 Activitatea de nvăţare 3.1.2-

 Tema 4 Modele de date  Fişa de documentare 4.1. –

 Activitatea de învăţare 4.1.1 –

 Activitatea de învăţare 4.1.2 –

 Fişa de documentare 4.2. –

 Activitatea de învăţare 4.2.1 –

 Activitatea de învăţare 4.2.2 –

 Fişa de documentare 5.2. –

 Fişa de documentare 5.3. –

 Tema 6 Serviciul de rezolvare

Activitatea de învăţare 6.1. -

 Tema 7. Suita de protocoale Fişa de documentare 7.1. –

Activitatea de învăţare 7.1.1.-

 Fişa de documentare 7.1.2

 Fişa de documentare 7.1.3

 Activitatea de învăţare 7.1.3

 Fişa de documentare 7.2.1:

 Fişa de documentare 7.2.2:

 Activitatea de învăţare 7.2.2

 Fişa de documentare 7.2.3:

 Fişa de documentare 7.2.4:

Router (Ruter), legături între

 Activitatea de învăţare 7.2.4

 Fişa de documentare 7.2.5:

 Activitatea de învăţare 7.2.5

 Fişa de documentare 7.2.6:

 Fişa de documentare 7.2.7

 Fişa de documentare 7.3:

 Activitatea de învăţare 7.3.1

 Activitatea de învăţare 7.3.2

 Activitatea de învăţare 8.1.2

 Fişa de documentare 8.2

 Activitatea de învăţare 8.2.1

 Activitatea de învăţare 8.2.2

 Fişa de documentare 8.3

 Activitatea de învăţare 8.3.1