Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat
„Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” este o carte de psihologie,
scrisă de un psihiatru şi psihoterapeut francez recunoscut, autor al unor cărţi cu succes
internaţional.
Cartea pune în prim plan activităţile şi legăturile care ne dau sens, cum să nu cădem în
capcanele invidiei şi ale competiţiei, cum să ne degajăm de influenţa toxică a surselor de
media. Cartea este despre cum să fim mai bine cu noi, să ne acceptăm, să fim recunoscători,
să învăţăm să acceptăm că lucrurile sunt aşa cum sunt şi nu aşa cum ne-am dori. Şi e greu să
ne ţinem stima de sine într-un perfect echilibru când trăim într-o societate bazată pe
consumerism, în care primează imaginea perfectă şi reuşita profesională definită în câţiva
parametrii.
Cuvinte cheie
Introducere
Cartea „Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” descrie concepte precum
stima de sine, toleranță, autoapreciere, acțiune, tratate într-un mod extrem de captivant, cu
trimiteri spre studii și cu exemple din viaţa profesională a autorului. Mi-au plăcut multe pasaje
din carte însă am rezonat cel mai mult cu următoarele îndemnuri:
Acceptarea de sine nu este un simplu concept, ci un fel de a fi, iar cea mai bună calea prin
care poate fi dobândită este practica repetată. Pentru a practica acceptarea de sine, este
necesar să acceptăm atât trecutul, cât şi prezentul.
De asemenea, să fim cel mai bun prieten al nostru este cel mai important deoarece persoanele
cu o stimă de sine joasă poartă un război permanent cu sine. Prin judecăţi, critici şi scoaterea
în evidenţă doar a insuficienţelor, acestea ajung să se ascundă în întregime, doar pentru a
ascunde o mică parte din ele.
Cuprins
1. Stima de sine înseamnă toate acestea. În prima parte a cărţii este definită stima de
sine şi sunt identificate tipurile de stime de sine. Natura relaţiei pe care o avem cu noi înşine
este cel mai bun barometru al stimei noastre de sine. O bună stimă de sine se apropie cel mai
mult de relaţia de prietenie. Ca şi în cazul acesteia, asocierea dintre exigenţă, bunăvoinţă,
prezenţă şi toleranţă, ajută cel mai mult la crearea unei relaţii solide cu noi înşine.
2. Să ai grijă de tine. În a doua parte a cărţii, sunt câteva exerciţii cum să practicăm
acceptarea de sine. Suntem încurajaţi să nu ne mai judecăm, să ne vorbim, să nu ne mai facem
rău, să ne luptăm cu propriile complexe, să avem curajul de a fi slabi şi să ne fim cei mai buni
prieteni. Relația pe care o avem cu noi înşine este cel mai bun barometru al stimei noastre de
sine. O bună stimă de sine se apropie cel mai mult de relaţia de prietenie. Ca şi în cazul
acesteia, asocierea dintre exigenţă, bunăvoinţă, prezenţă şi toleranţă, ajută cel mai mult la
crearea unei relaţii solide cu noi înşine.
3. A trăi cu ceilalţi. Este vorba despre respingerea socială şi despre teama de
respingere, indiferenţă, ridicol şi dorinţa de recunoaştere. În acelaşi timp, autorul vorbeşte
despre căutarea dragostei şi a afecţiunii, despre invidie şi gelozie, despre frica care ar trebui să
înceteze în raport cu ceilalţi, despre judecăţile pe care noi le emitem asupra celorlalţi, despre
gentileţe, gratitudine şi admiraţie. Așadar învăţând să comunici cu adevărat, căutând mai mult
apartenenţa decât diferenţa, fiind tu însuţi chiar şi atunci când te simţi neadecvat, vei avea
parte de beneficii pe termen lung, atât interioare, cât şi relaţionale.
Încheiere