RECENZIE

„Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” (Imparfaits, libres et heureux.

Pratiques de l’estime de soi)

Autor: Christophe Andre

Rezumat

„Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine”  este o carte de psihologie,
scrisă de un psihiatru şi psihoterapeut francez recunoscut, autor al unor cărţi cu succes
internaţional.

Cartea pune în prim plan activităţile şi legăturile care ne dau sens, cum să nu cădem în
capcanele invidiei şi ale competiţiei, cum să ne degajăm de influenţa toxică a surselor de
media. Cartea este despre cum să fim mai bine cu noi, să ne acceptăm, să fim recunoscători,
să învăţăm să acceptăm că lucrurile sunt aşa cum sunt şi nu aşa cum ne-am dori. Şi e greu să
ne ţinem stima de sine într-un perfect echilibru când trăim într-o societate bazată pe
consumerism, în care primează imaginea perfectă şi reuşita profesională definită în câţiva
parametrii.

Cuvinte cheie

Acceptare, stimă de sine, acțiune, încredere, toleranță, schimbare, reziliență.

Introducere

Cartea „Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine”  descrie concepte precum
stima de sine, toleranță, autoapreciere, acțiune, tratate într-un mod extrem de captivant, cu
trimiteri spre studii și cu exemple din viaţa profesională a autorului. Mi-au plăcut multe pasaje
din carte însă am rezonat cel mai mult cu următoarele îndemnuri:
Acceptarea de sine nu este un simplu concept, ci un fel de a fi, iar cea mai bună calea prin
care poate fi dobândită este practica repetată. Pentru a practica acceptarea de sine, este
necesar să acceptăm atât trecutul, cât şi prezentul.

De asemenea, să fim cel mai bun prieten al nostru este cel mai important deoarece persoanele
cu o stimă de sine joasă poartă un război permanent cu sine. Prin judecăţi, critici şi scoaterea
în evidenţă doar a insuficienţelor, acestea ajung să se ascundă în întregime, doar pentru a
ascunde o mică parte din ele.

Cuprins

Principalele concepte abordate în carte sunt reflectate de cele 4 părți și anume:

1. Stima de sine înseamnă toate acestea. În prima parte a cărţii este definită stima de
sine şi sunt identificate tipurile de stime de sine. Natura relaţiei pe care o avem cu noi înşine
este cel mai bun barometru al stimei noastre de sine. O bună stimă de sine se apropie cel mai
mult de relaţia de prietenie. Ca şi în cazul acesteia, asocierea dintre exigenţă, bunăvoinţă,
prezenţă şi toleranţă, ajută cel mai mult la crearea unei relaţii solide cu noi înşine.

2. Să ai grijă de tine. În a doua parte a cărţii, sunt câteva exerciţii cum să practicăm
acceptarea de sine. Suntem încurajaţi să nu ne mai judecăm, să ne vorbim, să nu ne mai facem
rău, să ne luptăm cu propriile complexe, să avem curajul de a fi slabi şi să ne fim cei mai buni
prieteni. Relația pe care o avem cu noi înşine este cel mai bun barometru al stimei noastre de
sine. O bună stimă de sine se apropie cel mai mult de relaţia de prietenie. Ca şi în cazul
acesteia, asocierea dintre exigenţă, bunăvoinţă, prezenţă şi toleranţă, ajută cel mai mult la
crearea unei relaţii solide cu noi înşine.
3. A trăi cu ceilalţi.  Este vorba despre respingerea socială şi despre teama de
respingere, indiferenţă, ridicol şi dorinţa de recunoaştere. În acelaşi timp, autorul vorbeşte
despre căutarea dragostei şi a afecţiunii, despre invidie şi gelozie, despre frica care ar trebui să
înceteze în raport cu ceilalţi, despre judecăţile pe care noi le emitem asupra celorlalţi, despre
gentileţe, gratitudine şi admiraţie. Așadar învăţând să comunici cu adevărat, căutând mai mult
apartenenţa decât diferenţa, fiind tu însuţi chiar şi atunci când te simţi neadecvat, vei avea
parte de beneficii pe termen lung, atât interioare, cât şi relaţionale.  

4. Acţiunea schimbă totul! Este important să acţionăm, nu să ne ascundem, să ne

mişcăm pentru a ne autostimula, însă fără a pune presiune pe noi. Să ascultăm feedback-ul şi
să fim mai prezenţi. Oricât ai vrea, nu există alegerea cea mai bună. O opţiune devine bună
sau proastă prin ceea ce alegi să faci cu ea. De asemenea, o dată ce ai întreprins o acţiune, e
necesar să dai dovadă de flexibilitate, pentru a nu te opri din ea atunci când nu e cazul, sau să
mergi până în pânzele albe chiar şi atunci când nu se poate face nimic. Trebuie să înveţi să
acţionezi pentru acţiunea însăşi şi nu pentru reuşită. Și pentru a nu-ţi mai fi teamă să
acţionezi, trebuie să înmulţeşti acţiunile. Cu cât acţionezi mai puţin, cu atât e mai dureros
atunci când ai parte de un eşec.
Tot în această parte, autorul vorbeşte despre psihologia regretelor, despre teama de
eşec, despre umilinţă, despre sensul vieţii şi despre teama de moarte.

Încheiere

Suntem imperfecţi, fără excepţie.

Recunoaşterea imperfecţiunilor noastre şi acceptarea lor este una dintre cheile care
deschid porţile fericirii şi libertăţii. De fapt, cartea ne oferă mijloacele prin care să devenim
proprii noştri artizani, să ne reconstruim stima de sine.
Este important să ne găsim locul, activităţile şi legăturile care ne dau sens, cum să nu
cădem în capcanele invidiei şi ale competiţiei, cum să ne degajăm de influenţa toxică a
surselor de media. Cartea este despre cum să fim mai bine cu noi, să ne acceptăm, să fim
recunoscători, să învăţăm să acceptăm că lucrurile sunt aşa cum sunt şi nu aşa cum ne-am
dori. Şi e greu să ne ţinem stima de sine într-un perfect echilibru când trăim într-o societate
bazată pe consumerism, în care primează imaginea perfectă şi reuşita profesională definită în
câţiva parametrii.