ACEASTĂ POEZIE ESTE UN IMN PENTRU CĂ:

 Aparţine liricii cetăţeneşti şi elogiază o personalitate istorică,pe

Ştefan cel Mare,domn al Moldovei.

 Ca în orice imn,se folosesc invocaţiile retorice şi adresarea directă(realizată

prin substantive la vocativ,verbe şi pronume de persoana a II-a).

 Tonul solemn contribuie la exprimarea sentimentelor eului liric şi conturează

aureola mitică a domnitorului.

 Imaginea voievodului este adusă în prim plan prin evocare.

 Valoarea de simbol al conducătorului ideal este sugerat prin substantive şi

adjective care aparţin unui anumit câmp lexical:

“erou”,”glorie”,”sublimă”, măreţ”,”soare-nvingător”.

 Legătura afectivă şi sentimentul de veneraţie se evidenţiază prin substantive

la cazul vocativ.Acelaşi rol îl au şi pronumele adjectivale şi verbele de
persoana I plural (“uniţi suntem,s-avem”)

Poezia este structurată în cinci strofe de câte opt versuri fiecare,având măsura de 6-
8 silabe,rima încrucişată imperfectă şi ritmul iambic.Prozodia conferă poeziei o
muzicalitate solemnă