Cartierul Slobozia - între istorie și prezent.

   Istoria cartierului Slobozia își începe istoria în a doua jumătate a sec. XVIII, când a fost
atestată pentru prima dată localitatea Slobozia Bălților. În hrisovul emis de domnitorul Moldovei
Grigore Alexandru Ghica pe 20 august 1766 indică că „terenul pustiu din dreapta apei râului
Răut, a moșiei Bălților se dăruiește mănăstirii Sf. Spiridon din Iași pentru ajutor mănăstirii şi
spitalului”. Acest teren se va numi Slobozia - Bălților, iar satul care va apărea în această
pustietate își va începe istoria de la datarea acestui hrisov. Așezările de case pe locul numit
Slobozia - Bălților au început a se construi după 1770 întrucât mănăstirea Sf. Spiridon
neputându-se căuta moșia, din cauza că pierduse hrisovul cel de danie, ca rezultat au fost nevoiți
să revină în anii următori cu noi măsurări de teren și să revizuie hotarele moșiei. Ca indicatoare
de hotar serveau cele două drumuri: unul spre Cubolta și altul cel de poștă Bălți - Soroca, râul
Răut despărțea moșia satului de moșia Bălților. În aceste hotare de teren oamenii au început să își
construiască case punând temelia satului, înconjurat de bălți, la 2 km de târgul Bălți, alături de
drumul Cuboltei ce merge spre Movilău.
   În anul 1861 Slobozia de Bălți se descrie(de către cine?) că era un sat a proprietății
mănăstirești, amplasat la ½ vest de oraș/județ, fiind situat pe partea stângă a drumului de poștă
(drumul Sorocii). Satul are 47 de gospodării, iar raportul locuitorilor fiind 207 bărbați și
respectiv 192 femei. Satul avea o biserică ortodoxă care funcționa la acea perioadă.
   În 1879 a fost publicată o altă lucrare despre localitățile din Basarabia în perioada anilor 1870-
1875. Pentru anul 1870 Slobozia - Bălților avea statut de voloste și primului stan (subdiviziunea
polițienească) al ținutului Iași. Satul dispunea de o spălătorie de lână, o fabrică de olane și o
carieră de piatră. Satul înregistrează în 1870 un număr de 99 gospodării și 419 locuitori (214
bărbați și 205 femei), iar în 1875 sunt înregistrate 93 gospodării 1079 locuitori ( 863 bărbați și
216 femei). În evidența statistică intră și numărul cailor (31/45), vitelor mari cornute (105/267);
ovinelor și caprinelor (631/280). Datele statistice ne arată o creștere semnificativă a numărului
populației din votcina Slobozia - Bălți. Această creștere a fost posibilă datorită primirii loturilor
de pământ de către țăranii. În anul 1871, 106 gospodării (96 de familii și 10 burlaci) din Slobozia
- Bălți primesc a câte 9, 1200 desetine de pământ de familie pentru folosință conform
Regulamentului din 14 iulie 1868. Un total de 1007 desetine de pământ cu răscumpărare din
proprietatea Spitalului Sf. Spiridon din Iași li s-a acordat celor 106 familiilor, înregistrate în
localitate conform statisticii oficiale. În document se indică că li se acordă teren de pământ 
pentru cârciumă, biserică, terenul bisericesc, moară de vânt.
În anului 1892, s-au început lucrările de construcție a liniei de cale ferată Mateuți - Bălți - Ocnița
-Noua Suliță. Lucrările de construcție au durat până la 1894 și linia de cale ferată trecea prin
loturile de pământ ale țăranilor proprietari de pământ. Locuitorii satului au fost implicați activ și
obligatoriu în lucrări de săpare a pământului, uscarea băltoacelor, transportarea pământului și
alte munci realizate cu animalele și inventarul propriu. Calea ferată a contribuit la crearea unei
legături economice active care leagă Gara de trenuri - podul peste Răut și drumul spre piața din
orașul Bălți. Pentru traversarea podului se achitau taxe de trecere, bani utilizați ulterior în
dezvoltarea drumurilor din orașul Bălți
Toate aceste schimbări au produs un dinamism în dezvoltarea localității, iar în 1904 voloste
Slobozia - Bălți înregistrează  deja 197 gospodării cu o populație de 1230 locuitori care aveau
360 vite mari. În 1923, Dicționarul Statistic al Basarabiei ne indică un număr de 407 clădiri și
5020 locuitori (2483 bărbați și 2537 femei). Localitatea avea 14 grădini de zarzavat, 3 pepiniere
de pomi fructiferi, o cooperativă agricolă, două mori de aburi și 6 cariere de piatră. Dintre cele
administrative se indică 2 școli primare mixte (băieți și fete), o biserică ortodoxă, secție de
jandarmi, un post de jandarmi, medic de plasă, moașă de circumscripție, regiunea agricolă, gară
drum de fier, reședință de sub prefectură, reședință de voloste, circumscripție de percepere,
poștă, telegraf, telefon, primărie.
  Pe tot parcursul perioadei interbelice Slobozia a fost plasă a județului Bălți din care făceau parte
11 sate. În anii 1930 erau 632 de gospodării și un număr de 2193 locuitori. Funcționau două școli
primare și grădiniță pentru copiii,  un punct medical și o biserică, funcționau două fabrici de
pâine, două mori autonome cu motoare de abur , un atelier mecanic și altul de mobilă, depozite
de cherestea, o baie populară.  Deja în anii 30 a fost realizată unirea satului Slobozia - Bălți și a
orașul Bălți, permițându-i orașului să devină municipiul Bălți datorită și creșterii numărului de
locuitori. De rând cu creșterea numărului de locuitori Slobozia a fost împărțită în două cartiere:
Slobozia Veche și Slobozia Nouă. Slobozia Veche corespundea cu partea veche a localității și
drumul care ducea spre gară și biserica veche. Cartierul Slobozia Nouă apare pe terenurile
acordate familiilor la sud-est de drumul Sorocii. În acest cartier în anii 30 se va construi o nouă
biserică și cimitir.
 În timpul celui de-al doilea război mondial Cartierul Slobozia a fost bombardat masiv ca fiind
nod de cale ferată. După anul 1944 Slobozia va fi cel de-al patrulea colhoz din Bălți și  cuprindea
un număr de 1840 de locuitori. După război s-a construit un nou pod din beton și fier în locul
celui distrus, s-au construit școli, cartiere întregi de locuit, regiunea și-a concentrat activitatea sa
spre dezvoltarea nodului de cale ferată și biroului de locomotive. Au fost construite noi blocuri
de locuit pentru personalul care activa la calea ferată din Bălți. De rând cu blocurile de locuit
sunt create și toate obiectele sociale pentru dezvoltarea regiunii: școli, policlinică, grădinițe,
farmacii, magazine, stadion.
Monumente și locuri istorice din cartierul Slobozia.
Biserica Nașterea Maicii Domnului, este o biserică din piatră construită în anul 1888. O
legendă ne informează că pe acest loc a fost inițial o biserică de lemn. Sătenii au pus mână de la
mână și cu ajutorul mănăstirii Sf. Spiridon a fost construită biserica din piatră pe locul celui de
lemn. Lângă biserică a fost construită o casă parohială în 1887. Nu departe de biserică se afla și
cimitirul vechi ortodox.
Biserica Sf. Mihail și Gavriil a fost construită în cartierul Slobozia Nouă. Temelia bisericii a
fost pusă în 1928 și sfințită - 1 noiembrie 1936. În 1940 parohul bisericii Avacum Russu a fost
arestat și deportat. Pentru păstrarea integrității bisericii sătenii au înconjurat-o cu sârmă
ghimpată. Între 1954-1989 biserica a fost închisă și a servit ca bază de păstrare a filmelor
cinematografice. În 1995 biserica a fost redeschisă și sfințită. Din 2005 pe lângă biserică s-a
deschis obștea monahală și din 2010 liturghia este realizată zilnic. Biserica dispune de o
bibliotecă religioasă, o școală duminicală și un atelier de căsătorie a veșmintelor pentru preoți.
Edificiul Gara de nord și construcțiile adiacente Stația de comunicație Bălţi a fost construită
la sfârșitul sec. XIX, când s-au construit şi liniile de cale ferată Ungheni - Bălţi (1893) şi
Slobodca - Râbnița - Bălţi (1892-1893). În timpul celui de-al doilea război mondial proprietatea
staţiei a fost distrusă. În 1949 s-a finalizat reconstrucția stației de mărfuri Bălţi  - Oraş şi a fost
dat în exploatare depoul de vagoane şi locomotive. În 1970 staţia Bălţi - Slobozia, în urma unui
cutremur s-a reconstruit.
 Monumentul feroviarilor - Locomotiva anii 80 sec.XX
Monumentul victimelor represiunilor politice: Este amplasat în Piaţa Gării Bălţi - Slobozia. A
fost ridicat în 2002, autorul - Griţunic, Boris pictor - Pancenco Serghei.  
Simbolic reprezintă două mâini ținând o cruce, îndreptate spre cer şi ocrotesc clopotul memoriei.
 Monument la mormântul comun al ostaşilor feroviari căzuţi în 1944, mormântul comun se
află într-un scuar lângă staţia Bălţi - Slobozia, unde sunt înmormântaţi 9 ostaşi feroviari, morţi la
17 iunie 1944 în urma unui bombardament. În 1957 pe mormântul comun s-a instalată o stelă şi
o placă pe care sunt gravate numele celor înhumaţi.
-Материалы, собранные гласным Бессарабского Губернского Земства Митрофаном
Васильевичем Пуришкевичем о землях, находящихся в Бессарабской Губернии, енуемых
принадлежащими опеке над имениями госпиталя [Святого] Спиридона в Яссах, ч. 1., 1910
2. Список населённых мест Российской империи, Бессарабская область, Санкт Петербург
1861 том 3p.64)