omul se naste, creste, traieste si in cele din urma, fara drept de alegere - moare.

Dar care este sensul

vietii noastre? Are viata noastra un sens?

Daca privim superficial, putem gasi raspunsul simplu- traim in scopul de a muri in cele din urma. Dar nu
este asa! Nu moartea este sensul vietii noastre. Viata ne este data pentru a o trai, altfel de ce ne-am mai
naste!?

In viziunea lui Richard Taylor ideea sensului vietii este dificil de inteles, insa orice persoana rationala
recunoaste ca intrebarea daca viata are un sens sau nu, este o intrebare esentiala. Daca la intrebarea de
mai sus nu putem gasi un raspuns concret sa ne gandim la cum ar fi arata o viata lipsita de sens si astfel
am putea trage concluzii care ne-ar ajuta sa raspundem la intrebarea initiala.

Lipsa de sens a existentei

Taylor gaseste exemplul perfect al unei existente lipsite de sens in vechiul mit al lui Sisif.

Sisif, fiul intemeietorului si regelui cetatii Corint, tradand secretele divine, a fost condamnat de zei sa
rostogoleasca pana in varful unui munte o stanca, de unde aceasta cadea imediat, impinsa de propria-i
greutate, si Sisif trebuia s-o urce iarasi, pentru ca aceasta sa cada din nou si tot asa, la nesfarsit. Aceasta
este asadar imaginea unei munci zadarnice, a unei existente fara sens, care nu se va sfarsi vreodata. Si
nici macar moatrea nu poate pune capat acestui chin.

Munca lui zadarnica ii reprezinta realitatea si viata, care desi este lipsita de sens, continua la nesfarsit.
Aceasta munca nu il conduce la nimic, si din ea nu rezulta nimic. Chiar daca ar urca de 1000 de ori
muntele, nu este nimic care sa ii dea vreo speranta ca va fi absolvit de vina. Astfel, in acest mit este
prezentata ideea de activitate ciclica, repetata, care nu duce nicidecum la vreun rezultat.

Potrivit mitului original, piatra ar fi atat de grea incat Sisif nu reuseste niciodata sa o duca pana in varful
muntelui. Dar ceea ce ne infricoseaza este faptul ca insasi existenta lui este lipsita de sens.

Chiar daca stanca lui Sisif ar fi usoara, ea tot ar continua sa se pravaleasca la vale in momentul in care
acesta ar urca-o in varf, procesul repetandu-se asa la nesfarsit. Asadar faptul ca greutatea acesteia ar fi
considerabil mai mica nu ar schimba nimic. De asemenea, nu truda nesfarsita este cea care priveaza
viata lui Sisif de orice sens, ci zadarnicia ei. Imaginea nu s-ar schimba nici daca Sisif ar urca de fiecare
data o alta piatra, care apoi s-ar rostogoli. Dar daca am presupune ca aceste pietre nu s-ar rostogoli
inapoi si ar ramane in varful muntelui, unde ar fi folosite pentru a construi un templu frumos si durabil,
existenta lui Sisif ar capata un sens. Astfel munca lui ar duce la un anumit rezultat si ar avea un scop, nu
ar mai avea o existenta lipsita de sens.

Richard Taylor merge mai departe cu presupunerile si creeaza imaginea in care zeii, printr-un gest care s-
ar fi dovedit a fi unul milos, i-au implantat lui Sisif o substanta prin care l-au facut sa vrea sa faca ceea ce
i-au poruncit. Sisif nu isi mai considera soarta o pedeapsa, unica lui dorinta fiind acum aceea de a
rostogoli pietre, fiind capabil sa rostogoleasca pietre o vesnicie. Chiar si acum insa, lipsa de sens nu s-a
pierdut si existenta lui este tot lipsita de sens. Un singur lucru s-a schimbat: Sisif s-a impacat cu ideea
unui astfel de destin, chiar mai mult decat atat, a fost facut sa si-l doreasca.

Lipsa de sens a vietii

Lipsa sensului este, in esenta, nesfarsita zadarnicie. Chiar si activitatea extenuanta, indelungata si
repetitiva are un sens odata ce are un punct culminant, un scop, un rezultat la care sa ajungi la sfarsit.
Dar ceea ce e scris mai sus poate sugera si faptul ca o existenta aparent lipsita de sens poate capata
totusi un sens pentru cel a carui existent e.