Activitate extrașcolară

Pe aripile datinilor străbune

(Scenariul șezătorii de Sfântul Andrei)
(Camera amenajată cu un cuptor, cu pat, perne cusute, lăicere țesute,
scaune pregătite pentru oaspeți. Fetele vin fiecare cu ceva de lucru))

Prezentatorul: Frumoase obiceiuri și datini au avut moșii și strămoșii noștri. Ele s-

au transmis din generație în generație pentru a ne aminti și nouă, celor de astăzi și
de mâine de trecutul neamului nostru, în fața căruia suntem datori să ne plecăm
cu pietate.

Fiecare localitate avea un specific al obiceiurilor și al tradițiilor. Un specific aparte

l-a avut și satul Bahrinești la sărbătorile de iarnă și mai ales la sărbătoarea
Sfântului Andrei.

Gospodina: -Unde-s fetele celea? S-a înserat de acuma, dar ele nu-s nicăieri...
Nu-i tineretul de acuma așa ca cel de cândva. Când eram eu fată, când auzeam de
vreo sărbătoare undeva, de dezdimineață alergam și tot ne pregăteam. Dar acuma
așteaptă până vine noaptea.

- Ileanuță, mătură oleacă prin casă, căci cred că în sfârșit vor veni și oaspeții.
Nu te lenevi, învață-te a face totul, că cine te va învăța când te vei mărita?

Ileanuța: Destul, mamă, ce mă tot învățați atâta? Ce, parcă eu nu știu

chiar nimica să fac? Da cine a cusut toate acestea? Nu eu cu mânuțele mele?

Gospodina: Nu te mai supăra și tu, căci nu pot doar să te laud toată ziua... Văd că
nu vin fetele tale. Ia să ies eu până-n drum să văd dacă nu-s ele prin apropiere.

Ileanuța cântă cântecul „La oglindă”

(se aud venind fetele)

Gospodina: Am ieșit până afară și când colo văd fetele venind și m-am întors să
primesc oaspeții. Întrați fetelor în casă, căci casa mea întotdeauna e bucuroasă de
oaspeți.

(după schimbul de salutări)

1 fată: Noi am auzit de la bunicii noștri că în seara Sfântului Andrei fetele făceau
diferite vrăjuri.

Gospodina: Da, aveți dreptate, și noi vrăjeam când eram tinere.

2 fată: Haideți să încercăm să vrăjim și noi ceva, să ne ghicim soarta.

3 fată: Eu am învățat de la bunica mea cum să vrăjim cu încălțămintea. Așa vom

afla cine se va mărita prima. Descălțați-vă și dați-mi câte o ciobotă. Eu voi înșira
încălțămintea una după alta spre ușă și care ciobotă va fi prima lângă prag, acea
fată se va mărita prima.

4 fată: Dar eu propun să vrăjim cu farfuriile. Sub fiecare farfurie punem câte
ceva: o mirtă, o cheie, un inel. Dacă îți va cădea o mirtă - atunci vei fi încă mult
prin rândurile fetelor, o păpușă - te va părăsi iubitul și își va găsi altul, cheie – vei
fi degrabă gospodină în casă nouă, inel – degrabă îți vei găsi mire...

O fată: Ei, nu vă întristați. Haideți mai bine să cântăm un cântec.

Cântecul „Vino, Gheorghe, serile”

5 fată: Hai să mai vrăjim oleacă, poate mi-a cădea ceva mai bun. Mama mea vrăjea
cu picăturile de ceară. Într-o farfurie cu apă fata lăsa să cadă două picături de
ceară, gândindu-se la flăcăul pe care îl dorea. Dacă picăturile se apropiau,
înseamnă că vor fi împreună.

O fată (căreea nu i se prezice a nuntă): Dar ceva nu-mi merge mie în seara aceasta
cu vrăjurile. Nu-mi cade nici a nuntă, nici a dragoste. Îmi pare că a uitat Ionel de
mine.

Cântecul „Mai vino seara pe la noi, Ionele dragă”

Ileanuța. Da Dumneata, mamă, cum vrăjeați în tinerețe?

Gospodina. Da, fetelor, am mai uitat eu vrăjurile noastre, dar totuși, m-oi stărui
să-mi amintesc unul.

Duceam lemne de afară, dacă erau lemnele cu pereche, apoi anul acela îți găseai
pereche, dacă nu – nu.

Hai, fetelor, mai cântați-mi un cântec de dragoste să-mi aduc aminte de tinerețile
mele.

Cântecul „Bade pălărie nouă”

Gospodina: Cu ajutorul cântecului vostru ne-am mai amintit un vrăj.

La una din noi legam ochii și-o apropiam de gardul de nuiele și număram de sus în
jos: 10, 9, 8, 7, 6 până la unu. Leațul numărul unu îl legam cu o ață roșie. Așa cum
era leațul: mai drept ori mai cioturos, așa avea să fie viitorul soț.

6 fată: Ați auzit fetelor vrăjurile? Țineți-le minte, când vom merge afară să le
putem face.

(Vin flăcăii cântând „Hai, hai cu trăsioara)

(după schimbul de salutări)

Un flăcău: Da ce stați așa de triste, mai spuneți ceva, mai cântați-ne un cântec

Cântecul „Cine bate seara la fereastra mea?”

Gospodina: Frumos ați cântat. Dar hai, Ileanuță, să servim oaspeții.

(se servesc bucate)

Gospodina: Ei, băieți, v-ați încrezut că fetele noastre sunt de toată mâna? Dar
amu să vedem dacă știți și voi ceva. Înainte flăcăii știau multe glume, cimilituri,
ghicitori și înveseleau foarte mult fetele.

(băieții spun glume, cimilituri, ghicitori)

Al doilea flăcău: Văd că cu ghicitorile nu tare v-ați înveselit. Să vedem acum

care-i mai ageră. Aici eu am niște covrigi. Voi trebuie să mâncați covrigii fără să-i
atingeți cu mâinile. Care face acest lucru mai repede, la aceea mergem deseară în
starostie.

Gospodina: Fetele s-au isprăvit cu covrigii, ia să vedem cum vă veți isprăvi voi.
Dați-mi, fetelor, un inel. Dacă veți scoate inelul fără să vă udați nasul, fata va fi a
voastră, dar dacă se va uda, ți-o ia altul iubita.

O fată: Ne-am distrat, ne-am veselit, dar la toate este o măsură. Mulțumim
gospodinei pentru primire.

Cântecul „Foicică doi bujori”

Prezentatorul:

Iarna e anotimpul miraculoaselor sărbători pline de tandrețe și farmec. E vremea

colinzilor și zvonurilor de clopoței, care ne aduc doar emoții și sentimente de
bucurie.
 Să păstrăm aceste frumoase comori ale neamului nostru și să le transmitem cu
demnitate generațiilor viitoare!