5. Impozitele indirecte.

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzări bunurilor sau a
prestării unor servicii. Ele nu se stabilesc direct şi normativ asupra contribuabililor.
Suportatori ai impozitelor indirecte sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor
impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia personală a acestora. Impozitele
indirecte sunt prevăzute în cote proporţionale asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor
prestate ori în sume fixe pe unitate de măsură. Acest tip de impozite nu asigură o repartiţie
echilibrată a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota de
aplicare a impozitelor este unică. Însă raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul,
impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cu cît o persoană beneficiază de venituri
mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor indirecte. Aceste impozite
afectează puterea de cumpărare a consumatorilor, prin urmare, şi nivelul de trai al populaţiei. Din
categoria impozitelor indirecte fac parte: taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele
vamale, alte taxe prevăzute de lege.
Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte cuprinse în preţul de vânzare al mărfurilor
produse şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra cărora se percep
taxele de consumaţie sunt, în general, cele de larg consum (zahărul, pâinea, uleiul, berea etc.).
Taxele de consumaţie îmbracă fie forma taxelor de consumaţie pe anumite produse,
denumite taxe speciale de consumaţie sau accize, fie forma unor taxe generale pe vânzări, când
se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau
mijloace de producţie, ca de exemplu TVA
Monopolul fiscal reprezintă dreptul pe care şi-l rezervă statul de a produce şi/sau de a
vinde anumite bunuri de consum. Monopolul de stat nu este un impozit special, dar o modalitate
de percepere a impozitului indirect (pe cheltuieli). Impozitul este egal cu diferenţa dintre preţul
de vînzare stabilit de către stat şi costul de producţie, inclusiv profitul întreprinzătorului.
Taxele vamale, sunt impozite indirecte ce se percep de către stat asupra tuturor bunurilor
introduse sau scoase din ţară de către persoane fizice sau juridice. Acestea sunt venituri fiscale
ale bugetului de stat, fiind, totodată, şi un mijloc de stimulare a exportului şi de lărgire a
cooperării economice cu alte state ale lumii.
Taxele sunt plăţi efectuate de persoane fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora
de instituţiile publice. Taxele întrunesc o serie de atribute specifice impozitelor şi anume:
obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de urmărire în caz de neplată.
După natura lor taxele pot fi taxe judecătoreşti, taxe de notariat, taxe de consulare, taxe
de administraţie. După operaţiunea care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi: taxe de
timbru și taxe de înregistrare.
1
 Taxele de timbru se percep la efectuarea de către instituţiile publice a unor operaţii, cum
sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente (de exemplu, buletine de identitate,
paşapoarte, etc.), legalizări de acte etc. Încasarea acestor taxe se face prin aplicarea de timbre
fiscale.
Taxele de înregistrare se percep la vînzări de imobile, la constituirea, fuzionarea sau
lichidarea societăţilor de capital. Aceste taxe se percep şi asupra fiecărei operaţii de vînzare şi,
respectiv, cumpărare la bursă etc.