5.4. Impozitele directe.

Impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere. Impozitele directe se
stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de venit sau averea
acestora, pe baza cotelor de impunere prevăzute de lege. Aceste impozite se încasează direct de
la contribuabili la anumite termene, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decît impozitele
indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii deferitelor mărfuri şi servicii, de regulă, nu
ştiu cu anticipaţie cînd şi mai ales cît vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor
impozite indirecte. Pentru aceste impozite este caracteristic faptul că subiectul şi suportatorul
impozitului este una şi aceeaşi persoană, cu toate că aceste elemente uneori nu coincid. În funcţie
de criteriile care stau la baza aşezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi
impozite personale.
Impozitele reale care au început a fi practicate odată cu recunoaşterea principalelor forme
ale averii. Prima formă a acestor impozite a fost impozitul funciar. Acest impozit corespunde
concepţiei despre pământ ca principala formă a bogăţiei presupunând că deţinătorii de pământ
trebuie să fie contribuabili principali. Ulterior o formă importantă a averii imobiliare au devenit
clădirile şi s-a întrodus ca impozit real impozitul pe clădiri. Obiectul impozitului îl reprezintă
clădirea, iar subiectul – proprietarul clădirii. Impozitul pe activităţi industriale, comerciale,
bancare, profesii libere a apărut odată cu dezvoltarea activităţilor de tip industrial, comercial,
bancar, profesii libere. Impozitul pe circulaţia capitalurilor băneşti a fost întrodus odată cu
dezvoltarea operaţiunilor de credit.
Impozitele reale se mai numesc obiective, deoarece se stabilesc în legătură cu anumite
obiecte materiale pe baza unor criterii exterioare care nu redau puterea economică a subiectului.
Din această cauză, ele au caracter regresiv. Unele din aceste impozite au fost adaptate,
transformate potrivit condiţiilor societăţii moderne, care a trecut la un alt sistem de impozite
numit sistemul impozitelor personale.
Impozitele personale se mai numesc şi subiective deoarece se ţine cont, în primul rînd, de
situaţia personală a subiectului impozitului. Ele sunt întălnite sub forma impozitelor pe venit şi
pe avere.