ORADEA ANUL XIII M a i — I u n i e 1932.

m m mm
no. 5 - 6 . ANALE CULTURALE Lei 2 0 .

Director-FondatoT : GEORGE BACALOGLU

1 IIHIIm.u : .,,::,!!,:, i:!,.„. : 1,, iill:. Il'; :"L: ''li,,.^,:, : 'üi,' ^''î;,;-!;^ 1 1

BCU Cluj / Central University Library Cluj

1

Hi •
Juliet!
ta.
NICOLAE TITULESCU.

ACTUALITĂŢI
„CELE TREI CRIŞURI"
C e n t r a l a : ORADEA, str. R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l ă ) — T e l e f o n 119.
R e d a c ţ i a ş i A d m i n i s t r a ţ i a din B u c u r e ş t i — S t r . R e g a l ă , 18.
ABONAMENTE :
Pe un an, particulari Lei 200.—
Pe un an şcoli de toate gradele şi unităţile militare Lei 500.—
Pe un an autorităţi Lei 1000.—
Abonament de încurajare Lei 2000.—
In străinătate : Europa 1500 lei ; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială.
In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiunea
de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

CUPRINSUL:
«Cele Trei Crişuri» . Actualităţi. M. Condrus Ororile delà Nistru.
G. Ionescu-Siseşti . Agricultura României. Geo London Scrisoare către rev. «Cele
Teodor Mândru . . Nevoile agriculturii noastre. Trei Crişuri.
Dr. G. D. Creangă. Suntem în plin răsboi eco­ Maria Cunţan . . Răsăritul — Doina (versuri).
nomic şi financiar. Ing. I. P. Gigurtu . La politique de l'or.
A. C. Cusin . . . Legea pentru asanarea da­ Emu Gheorghiu . . Medicina socială în Româ­
toriilor agricole. nia.
V. i ? . şi G. B. Dimitrie Gusti. Prof. loan Georgescu t Iacob Radu.
M. Maievschi . Dubla problemă a Basara­ Eduard Sbiera . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Amurg — Singur (versuri).
biei. Adela Xenopol . . Sibiu.
George Voevidca . . închinare (versuri). Ovid Densuşianu-flul Corespondenţă.
Mircea Dem. Rădulescu. Pomenire (versuri). * * Opera culturală. Inaugura­
Ovid Densuşianu-flul Mărturisire. rea Exp. Şc. C. Autonome.
O. D. Tragedia Nistrului. ! O. D. Gustave Doré.

NOTE : Statul şi cultura. — Grănicerii jertfiţi la postul de onoare. — Donaţiune.

CĂRŢI: O. D.; Lascarov Moldovanu, Biserica năruită. — Mihail Condrus: Graniţa roşie. — Al. lacobescu.
Icoane din Bosfor.

Spirite şi moravuri. — Noutăţile zilei. — Bibliografie. — Clişee, etc.

COLABORATORII
Gh. Adamescu, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti,
C. Banu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Batzaria, Zah.
Bârsan, C. Amiral Bălănescu, Maria Baiulescu, G. Bai-
culescu, Şt. Bezdechi, L. Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, Elena
Bacaloglu, Const., Victor şi George Bacaloglu, Traian
Birăescu, Emanoil Bucuţă, Al. Bogdan, Tantzi Budiş-
teanu, Radu Budişteanu, V. Bursan, Candrea Veturia,
Al. Ciura, R. Ciorogariu, A.Ciortea, Th.Capidan, Ale­
xandrina Gr. Cantacuzino, Eugen Constant, A. Cotruş,
Gh. Ciuhandu, Teofil Codreanu, G-ral C. Dragu, I.
Const.-Delabaia, Const. Doboş, Viora Dr. Ciordaş, V.
Corbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius, R. De-
metrescu, Ovid Densuşianu-fiul,I. G. Duca, Virgil Dră-
ghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir, Ion
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş, Ion Dongorozi,
Farago Elena, Victor Eftimiu, Ion Foti, C. D. Fortu-
nescu, Horia Furtună, Eug. Filotti, Gr. Gafencu, G.
Galaction, D. Gusti, Al. Ghidionescu, Vasile Al.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldău,
Radu Gyr, C. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. la­
cobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan­
REVISTEI:
tin Kiriţescu, G. Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu-
peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe­
dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei Crişa-
nul, V. Militaru, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu,
Dem. Negulescu, N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G.
Murnu, Paul Negulescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură
G. Oprescu, G-ral Scarlat Panaitescu, Ion Peretz, N.
Pora, Sextil Puşcariu, V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillât,
Ecaterina Pitiş, L Pogan, D. Pompei, Matilda Poni,
Septimiu Popa, Paul I. Prodan, George Pallady, Pr.
Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, Mircea Rădulescu, G-ral
R Rosetti, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu, A.
lexandrina Scurtu, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va­
sile Savel, Andrei Sigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefănescu, I.
U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O.
Tafrali, Gr. Trancu-Iaşi, Caton Theodorian, G. Tuto-
veanu, Nuşi Tulliu, N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al.
Valjean, I. Valerian George Voevidca, Volbură Po-
iană-Năsturaş, Eugen Titeanu, Gh. Vornicu, George
M. Zamfirescu.
 Anul XIII — No. 5—6 Mai-Iunie 1932

A C TUA L I TA ŢI
L i g a Naţiunilor. într'o vreme când politica tinde către aceiaşi pro­
blemă a păcii, cu toate frămăntările din sânul fiecărei
C onferinţa reparaţiilor, Conferinţa dezarmării,
Cluj / Central
în­
truniri diplomatice tinzând să restabilească echi­
naţii, acţiunea d-lui Nicolae Titulescu se învredniceşte
librul lumii şi să aducă un leac crizei economice ce ne University Library Cluj
BCU pe drept cuvânt de cea mai vie recunoştinţă
neam mândru de jertfele sale.
a unui
frământă. întruniri ce se ţin însă sub un cer ame­ Elena Văcărescu la Geneva. — Urmărind o tra­
ninţător, într'o atmosferă tragică de nesiguranţa, cu diţie strălucit afirmată printr'o activitate neîntreruptă
înnorări trecătoare de nădejde, risipite imediat de a- de două decenii, Elena Văcărescu a vorbit de curând,
meninţarea de zădăr­ şi aceasta în cadrul
nicire a pretenţiilor atât de sugestiv al
germane. Rezultatul Genevei, despre for­
definitiv, e greu de ţele spirituale ale Ro­
prevăsut. De aceia', mâniei. A fost, încă o-
ar fi cu atât mai mult dată, o strălucită ma­
trist cu toate sforţă­ ni festareromânească
rile depuse la Geneva şi un nou titlu de
şi Lausanne, să ducă glorie pentru amba­
la o concluzie ce n 'ar sadoarea culturel ro­
aduce nici o uşurare mâneşti în Apusul
naţiunilor reprezen­ îndepărtat. A fost tot­
tate ci, dimpotrivă, odată, o sinteză a
ir întări în sufletul ceiace geniul româ­
popoarelor sentimen­ nesc a isbutil să cre­
tul deprimant al unor eze în cadrul marilor
demersuri inutile, contribuţii europene;
prevestitoare de vre­ şi o amintire a tutu­
muri şi mai grele. ror încordărilor spi­
Blocul anglo-fran­ rituale ce dau ţării
cez ce a început să noastre dreptul ne­
se închege va trebui contestat de a se so­
deci să lupte mai departe împotriva blocului italo- coti un factor de cultură superioară.
german, intransigent şi puternic, inferior totuşi prin Cu gândul pururi îndreptat spre plaiurile româneşti,
aceia că responsabilitatea războiului alcătueşte o sar­ pe cari le-a cântat în versuri de-o neînchipuită frăge­
cină peste care nemţii, ca şi cei ce-i sprijină, cu greu zime, Elena Văcărescu nu pierde nicicând prilejul
vor putea trece biruitori. de-a ne înălţa în ochii străinătăţii, cu darul înţelep­
Acţiunea Titulescu. — E vorba de sprijinul finan­ ciunii ce-o călăuzeşte, afirmând prin aceasta dreptul
ciar al României, care se anunţă sub auspicii şi ga­ naţiei noastre de-a sta alături de popoarele civilizate.
ranţii satisfăcătoare, şi de pactul de neagresiune po­ Oprindu-ne deci asupra recentei manifestări prin
lon o-româno-sovietic care, încheiat, ar alcătui pentru care Elena Văcărescu ne dă posibilitatea să ne mân­
d-l Titulescu un nou titlu de mandrie şi o strălucită drim, îi trimitem de aici omagiul admiraţiei şi al recu­
ratificare a omagiilor pe care Europa diplomatică con­
tinuă să le aducă conducătorului politicei externe a noştinţei noastre neştirbite.
ţării noastre. „Cele Trei Crişnri".
 HMfiBS^ CELE
AGRICULTURA
Cygricultura este forţa fundamen­
TS y tală a României. Pe munca
agricultorilor s'a întemeiat statul
român modern, pentru că agricul­
tura a dat, an de an, un prisos care
s'a exportat în străinătate, care a
mărit bogăţia noastră şi a îngăduit
Statului să-şi alimenteze tezaurul
şi să prevadă mijloacele prin care
în trei sferturi de veac, dintr'o ţară
istovită de stăpânirea turcească,
am făcut o ţară înzestrată cu toate
instrumentele de cultură şi de pro­
gres.
Câtă vreme vom exporta mai
mult de cât vom importa, cu toată
criza prin care trecem, nu va fi
nici o primejdie pentru aşezarea
noastră economică şi politică
Cu toată scăderea catastrofală a
preţurilor la produsele ţării noastre,
raportul acesta favorabil între im­
port şi export s'a menţinut în anii
din urmă. Pentru a vorbi în ter­
menii întrebuinţaţi de economişti,
balanţa noastră comercială a fost
activă.
Astfel în anul 1930:
BCU Cluj
Importul a fost de 23.044.163.000 lei
Exportul a fost de 28.522.028.000 „
anuităţilor împrumuturilor din stră­
Sold activ 5.477.865.000 lei
In anul 1931 :
Importul a fost de 15.858.948.187 lei
Exportul a fost de 22.085.223.580 „
Sold activ 6.226.275.393 lei
Valoarea exportului 1931 a scă­
zut faţă de anul 1930, deşi canti-
NEVOILE AGRICULTURII
upă războiul pentru întregirea
neamului, interesele agriculturii
noastre s'au bucurat de mai multă
atenţiune ca altă dată. — Aceasta
se datoreşte prefacerilor radicale pe
care agricultura le-a suferit prin
reforma agrară din 1919.
Această reformă a modiiicat din
temelie structura agrară, producând
schimbări ale căror consecinţe nu
pot fi îndeajuns apreciate de către
generaţiunea actuală — Istoricul
viitorului, cu mai multă perspectivă
în examinarea urmărilor datorite
acestor prefaceri, va lămuri mai
bine opera grandioasă înfăptuită cu
atâta linişte şi cuminţenie cum nu
se mai întâlneşte un precedent în
istoria economică.
Ne mărginim să dăm numai în
cifre rezultatele acestei reforme ;
TREI CRIŞURI K»«»^«^
ROMÂNIEI Total cereale . . 8.024.484.000 lei
„ animale . . L376.839.000 „
de : G. Ionescu Sişeşti „ lemn . . . 2.189.684.000 „
Fost Ministru al Agriculturii şi Dçmeniilôr.
,, produse pe­
tăţile de mărfuri exportate au cres­ trolifere . . . 6 761.312.000 „
cut din cauza căderii preţurilor.
A scăzut insă şi importul în ace­ Astfel România vine pe pieţele
iaşi proporţie, ba încă şi mai mare, mondiale in primul rând cu produ­
astfel că balanţa a rămas activă. sele pământului său. Ea este cea
E adevărat că prisosul balanţei mai importantă ţară exportatoare
noastre de comerţ merge la plata de produse agricole din Europa.
Dintre toate ţările agrare ale Eu­
ropei ea deţine, în mod constant,
primul loc în ceeace priveşte ex­
portul porumbului, primul loc în
ceeace priveşte exportul orzului, iar
în anul 1931, datorită măsurilor ce
s'au luat în favoarea exportului de
grâu, România a cucerit primul loc
şi în ceeace priveşte această ce­
reală.
In comparaţie cu alte mari ţări
exportatoare de pe tot globul, Ro­
mânia ocupă locul al 2-lea în ceea­
ce priveşte porumbul după Argen­
tina şi este printre cele dântâi în
ce priveşte orzul şi grâul.
Această situaţie importantă în
economia mondială trebuie să dea
încredere oricărui Român şi să fie
un izvor de patriotism conştient şi
creator.
Prof. G. Ionescu Sişeşti. Dar ceeace dă azi agricultura
/ Central University Library Cluj
României este numai o etapă : po­
sibilităţile agriculturii româneşti nu
inătate. Dar dacă nu am avea acest sunt nici pe departe atinse : cu o
prisos ce ne-am face? De abia a- muncă mai atentă, la timp făcută,
tunci situaţia României ar fi în chiar fără noui investiţii de capi­
adevăr gravă. taluri, producţia la hectar, poate
Din tot exportul României partea să crească atâta încât exportul să
de căpetenie o dă agricultura. Ast­ se dubleze. Acesta va fi remediul
crizei prin care trecem şi începutul
fel în anul 1931 valorile exportate
pe categorii principale de mărfuri unei noui epoci de prosperitate pen­
se înfăţişează astfel : tru România.
înaintea reformei După. reformă
NOASTRE Vechiul reg. 4.539.148 ha. 7.369.549 ha.
de : Teodor Mândru. Basarabia 2.337.811 „ 3.829.731 „
Transilv 4.689.855 „ 6 353.664 „
asupra consecinţelor economice, aş­ Bucovina 405 000 ,. 480.967 „
teptăm să se realizeze ceeace ţara Total 12.025.814 „ 18 033 911 „
a dorit: o îmbunătăţire a starei
economice a păturilor rurale şi o întinderea proprietăţilor de peste
aşezare pe temelii solide şi fireşti 100 ha. :
a economiei rurale. — Zic să se rea­ înaintea reformei După reformă
lizeze ceeace ţara a dorit, fiindcă
reforma nu este opera cuiva, ci a Vechiul reg. 3 397 851 ha. 621.450 ha
ţărei întregi, şi cine zgândără puţin Basarabia 1844.539 „ 352.619 „
amintirile vremurilor care au înce­ Transilv. 2.751457 „ 1.087 648 „
Bucovina 115.000 „ 39.033 „
put să se depărteze, ştie că nu exista
în acel moment nici un fel de îm­ Total 8.108 817 „ 2.100.750 „
potrivire din partea nimănui, din
contra, există entuziasmul pe care-1 Dacă facem calculele necesare pe
creiază stările sufleteşti în anumite baza cifrelor de mai sus, rezultă că
împrejurări grele. înainte de reforma agrară, proprie­
tatea mică reprezintă 59,77% din
Iată cum s'au modificat raportu­ suprafaţa arabilă, iar proprietatea
rile agrare prin reforma delà 1919. mare 40,23% din această suprafaţă;
după reformă proprietatea mică se
întinderea proprietăţilor până la ridică la 89,56 %, iar cea mare scade
100 ha. : la 10,44%.
 Este incontestabil că interesele
plugăriei trebuiau să se bucure de
întâietate, în totdeauna, fiindcă am
fost şi suntem o ţară agricolă, ade­
văr necontestat. — Nu a fost aşa,
însă, din cauză că organizarea agri­
culturii era de aşa natură, că sus­
ţinerea producţiunei agricole nu in­
teresa pe conducători, decât în ce
priveşte raporturile de „învoeli agri­
cole". — O preocupare conştientă
de ridicare a agriculturii în mod
ştiinţific şi sistematic nu exista. —
Pentru proprietatea mare, a cărei
producţiune era singura care venea
în considerare în comerţ şi la ex­
port, sporul de producţiune se ur­
mărea nu atât prin o îmbunătăţire
a mijloacelor technice şi ştiinţifice,
cât prin o modificare a relaţiunilor
de muncă.
De fapt sistemul „învoelilor agri­
cole" nici nu permitea o preocupare
ştiinţifică a raporturilor de produc­
ţiune.
Reforma agrară schimbând sis­
temul de muncă trebue să fie înso­
ţită de o serie de măsuri de orga­
nizare şi încurajare care să permită
o sporire şi o îmbunătăţire a pro­
ducţiunei, atât la proprietatea mare
cât şi la cea mică. — Reforma tre­
bue să fie negreşit urmată de ur­
mătoarele măsuri:
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a). Cadastrarea proprietà ţei ru­
rale spre a se înlesni creditul şi
circulaţia bunurilor.
b). Comasarea ;
c). Organizarea creditului agricol ;
d). Studiul ştiinţific al condiţiuni-
lor noastre agricole ;
e). Popularizarea ştiinţei agricole
prin reorganizarea învăţământului
agricol ;
f). Organizarea profesională şi e-
conomică a agricultorilor.
Cele mai multe din aceste ches­
tiuni au căpătat un început de rea­
lizare, dar nu complect.
Măsurătoarea cadastrală a pro­
prietăţilor expropriate şi a loturilor
atribuite celor îndreptăţiţi, s'a făcut
sau e pe cale de a se face : dar
aceasta nu e suficient. — Ne trebue
o organizare şi o evidenţă cadas­
trală a întregei proprietăţi rurale,
'care înlesnind cunoaşterea şi indi­
vidualizarea proprietăţii, să ajute
circulaţiunea şi plasarea creditului.
— In ţinuturile de peste Carpati
am moştenit o evidenţă cadastrală,
dar lucrarea îşi pierde din valoare
dacă nu este ţinută la curent şi
complectată. — In celelalte regiuni
evidenţa cadastrală trebue înfiinţată.
— Lipsa unei evidenţe clare a pro­
prietăţii mici, face ca acest fel de
proprietate să nu aibă acces uşor
Şi suficient la creditul disponibil.—
Creditul agricol este, în mod esen­
ţial, un credit de garanţie reală,
ipotecă, gaj — şi aceste garanţii nu
sunt sesizabile decât la o proprie­
tate bine individualizată şi neexpusâ
vreunei discuţiuni.
La
Comasarea este o măsură cu ca-
racacter economic, indispensabilă
în anumite regiuni. — In regiunile
cu populaţiune deasă, cu o cultură
intensivă, poate renta şi proprieta­
tea parcelară. — Insă în regiunile
rare, cu o cultură extensivă, (cul­
tura cerealelor), cum sunt majori­
tatea regiunilor noastre, proprieta­
tea parcelară nu oferă proprietaru­
lui posibilităţi de sporire a produc­
ţiunei, şi devine nerentabilâ ; aici
agricultorul nu-şi poate valorifica
toată priceperea şi puterea lui de
muncă, şi comasarea este imperios
necesară.
In ceeace priveşte creditul agricol
nu s'a făcut tot ceea ce trebuea.—
Intr'o situaţiune normală, agriculto­
rul ar trebui să găsească cu uşurinţă
creditul necesar, dacă oferă garanţii
suficiente. — Acest lucru nu există
până în prezent. — Agricultorii mici
n'au acces la credit din cauza ne-
organizărei şi a garanţiilor nesesi-
zabile. — Creditul popular, acel care
ar trebui să fie la dispoziţia pro­
prietarilor, nu acţionează, dintr'un
defect de organizare.
Proprietarii mari şi mijlocii au
găsit credit mai uşor, însă în con-
diţiuni insuportabile, aşa cum nu
poate suporta agricultura.—Exploa-
taţiunea agricolă nu poate plăti do­
bânzi de 15, 20 ori 30°/o şi cei care
au încercat să trăească cu astfel
de dobinzi, s'au ruinat, şi debitorii
şi creditorii.—Prin legiuirile recente,
seceriş.
s'a căutat ajutarea debitorilor şi pu­
nerea lor îh situaţie de a-şi achita
datoriile contractate în anii de in­
flaţie; s'a urmărit mai ales ajutarea
debitorilor agricoli. — In principiu
scopul urmărit a fost atins dar s'a
dat în acelaşi timp o formidabilă
lovitură, creditului, din care cauză
criza economică s'a agravat. — Ca­
pitalul şi creditul constituesc teme­
lia societăţii capitaliste, şi când a-
ceste instituţiuni primesc lovituri
ca acelea derivând din legea con-
versiunei, situaţia se resimte.—Va
trebui să treacă un timp îndelun­
gat pentru ca să revină încrederea,
numai atunci ne putem aştepta la
o înviorare a creditului.—Nu există
credit fără garanţie; şi când garan­
ţiile nu sunt respectate, suferă în­
săşi creditul.
După ce situaţia creată prin le­
giuirile recente se va clarifica, a-
tunci va fi nevoe de o reorganizare
a creditului şi pentru agricultorii
mici şi pentru cei mari.
Pentru cei mici trebue reorgani­
zat sistemul şi instituţiunile de cre­
dit.—Trebue găsit mijlocul de a se
scoate la iveală toate micile eco­
nomii ale păturei rurale precum şi
mijlocul ca micul producător să
poată oferi garanţii solide şi sesi­
zabile în sprijinul creditului cerut.
Pentru proprietatea mare pro­
blema e mai uşoară din punctul de
vedere al garanţiilor; dar e mai
grea din punctele de vedere ale mij­
loacelor financiare, fiindcă aci e ne­
voe de fonduri mari.—Creditul pen­
tru marea proprietate se poate ca­
naliza prin creditele funciare bazate
pe principiul mutualităţii, prin ca­
sele de împrumut pe gaj şi credi­
tele ipotecare.
Paralel cu punerea la dispoziţia
agriculturii a mijloacelor materiale
este nevoe şide o acţiune ştiinţifică
de ridicare a producţiei agricole.—
In domeniul ştiinţelor ce stau la
®%mm®m®®mm CELE
baza plugăriei, s'au descoperit mij­
loace şi metode care ne permit să
mânuim în mod sistematic produc-
ţiunea.—In domeniul chimiei agri­
cole, al creditatei, al patologiei ve­
getale şi animale, avem cunoştiinţe
care ne îngăduesc să intensificăm
producţiunea, putând influenţa une­
ori chiar condiţiunile naturale.
Pentru punerea la contribuţie a
BCU Cluj / Central University Library Cluj
mijloacelor ştiinţifice este nevoe mai
întâi să se studieze nevoile şi pro­
blemele ştiinţifice ale agriculturii
noastre şi apoi să se răspândească în
masa plugarilor metodele raţionale.
Pentru studiul ştiinţific al agri­
culturii, s'au înfiinţat Institutul de
Cercetări Agronomice şi Institutul
Naţional Zootechnie, iar pentru po­
pularizarea ştiinţei agricole este ne­
voe de reorganizarea învăţământu­
lui agricol şi adaptarea lui la ne­
voile reale. — Această adaptare se
urmăreşte cu succes, de mult
timp, de către Ministerul Agricul­
turii.—Cursurile populare puse la
dispoziţia plugarilor maturi, sunt
urmate din ce în ce de mai mulţi
Suntem în plin răsboi economic şi
C etim zilnic sinucideri şi încer­
cări de sinucideri. Unii că au
fost concediaţi din serviciu, alţii că
nu şi-au luat leafa sau pensia de
luni de zile, alţii că şi-au pierdut
averea în afaceri, sau că le-a fost
vândută de creditori, alţii că au
dat faliment sau că nu le mai merg
afacerile. Din aceştia unii sunt dis­
peraţi că nu mai au ce mânca, alţii
că nu mai pot avea confortul de
odinioară.
Toate acestea ne arată că popu­
laţia noastră nu e oţelită pentru
T R E I CRIŞURI
auditori ; în foarte multe cazuri po-
pulaţiunea cere singură cursuri şi
consultaţiuni ştiinţifice, ceea ce a-
rată un vădit progres.
Dar mijloacele afectate acestui
scop, până în prezent, sunt prea
mici. — Cunoştinţele agricole tre-
buesc predate în orice şcoală se­
cundară cu caracter general, pre­
cum şi în şcoala primară.—învă­
ţământul agricol şcolar propriu zis,
se predă azi în 45 şcoli gradul I
pentru băeţi, 17 şcoli de gradul I
pentru fete şi 3 şcoli secundare
pentru băeţi şi fete, una de agri­
cultură, una de viticultură şi una
de horticultura.—Zic învăţământul
şcolar, căci în afară de aceste şcoli
avem un învăţământ ambulant, care
se predă cu desăvârşit succes de
către personalul technic agricol sub
auspiciile Camerelor de Agricultură,
acolo unde personalul este bine pre­
gătit.
Din punct de vedere ştiinţific şi
din punct de vedere al pregătirei
factorului „om", învăţământul agri­
col de popularizare este pârghia cea
financiar
de : Dr. G. D. Creangă.
vremuri grele şi se crede incapabilă
pentru a rezista. Ori cât de grea ar
fi situaţia ţărei ca şi cea personală
a fiecărui locuitor, nimeni n'are drep­
tul să-şi ia viaţa, căci nu-i aparţine.
Paserile cerului se luptă cu mai
multe greutăţi de hrană şi intem­
perii şi totuşi ele se sbat şi trăesc.
Meritul şi forţa morală a omului
nu constă în a găsi totul de-a gata
şi a trăi în confort, ci valoarea o-
mului se vede acolo când singur
crează tot, îşi oţeleşte voinţa, şi în
timpuri grele în loc de descurajare
^wmmMmimmm
mai importantă pentru ridicarea a-
griculturii.—In anii din urmă s'au
făcut eforturi mari în această di­
recţie.—Cercetătorul obiectiv poate
constata că în cuprinsul ţărei cursu­
rile de popularizare, cursurile prac­
tice, făcute în gospodăriile plugari­
lor au luat o mare desvoltare şi cu
un succes desăvârşit, încât se poate
spune că ştiinţa agricolă a început
să pătrundă în masa agricultorilor
noşti i.
Pentru ca mijloacele de progres
arătate mai sus să funcţioneze şi
să dea rezultatele dorite, este ne­
voe şi de pregătirea sufletească a
agricultorului, pentru ca aceasta
să poată recepţiona tot imboldul
dat de către oficiile de conducere
şi să poată colabora el însăşi la ac­
ţiunea de ridicare, desvoltată de
diferitele organe. — Este nevoe de
iniţiativa particulară care să pună
în mişcare toate forţele latente şi
să armonizeze activitatea Statului
adaptând-o la nevoile reale ale fie­
cărei regiuni în parte. — Organiza­
rea profesională a agricultorilor este
indispensabilă pentru ridicarea plu-
găriei. — Camerele de Agricultură
sunt organele chemate să desvolte
această iniţiativă şi să aplice sau
să stimuleze aplicarea la faţa locu­
lui a tuturor mijloacelor pentru ri­
dicarea plugăriei.—Dar nu numai
instituţiunile profesionale sunt ne­
cesare, ci şi ori ce alte organizaţi-
uni economice.—Cu deosebire plu­
garii mici trebue să se organizeze,
fiindcă numai cu forţe unite şi so­
lidare vor putea dovedi că reforma
agrară îşi poate ajunge scopul de
care am vorbit la începutul acestui
articol.
Plugarii urmează să ştie că îna­
inte de a căuta salvarea în bună­
voinţa altora, trebuesc ei însăşi să
se organizeze în mod solidar şi să-
şi conducă singuri destinul mese­
riei pe căile fireşti, într'o deplină
şi frumoasă armonie cu celelalte
clase sociale.
care nu ajută la nimic, îşi întăreşte
puterile şi merge înainte! Precum
în războiul armat soldaţii au suferit
toate privaţiunile şi mizeriile încor-
dându-şi puterile spre a învinge pe
inamic, tot astfel în războiul econo­
mic actual — căci acesta e adevă­
rul — noi suntem în plin război e-
conomic, trebue prin muncă, prin
economie, prin chibzuinţă, prin per­
severenţă, prin tenacitate şi prin
orice mijloc de încurajare, să lup­
tăm cu toată înverşunarea ca să
eşim din situaţia în care ne aflăm
astăzi ca popor şi ca individ.
Cei care sunt obişnuiţi cu confor­
tul să-1 lase, tot «învăţul are şi des-
văţ», cei obişnuiţi cu petrecerile să
le părăsească, cei obişnuiţi cu luxul
%m%%^W®®ffl^Sm
să renunţe la el, cei leneşi să mun­
cească mai mult, cei în strâmtorare
mai mare, să-şi limiteze totul la stric­
tul necesar, o bucată de pâine sau
mămăligă — dacă dispune de ea şi
tot n'are dreptul să supere pe D-zeu,
omorându-se, iar cei cari dispun de
mijloace, să se gândească, că nu e
o epocă în care se cere mai multă
generozitate de cât astăzi. — Să fie
deci generoşi şi miloşi.
Naţiunea întreagă cu diferitele ei
clase şi structuri trebue să se mobi
lizeze la rezistenţă. Nu numai că nu
ajută clar strică în gradul cel mai
mare descurajarea, deprimarea, văi­
cărelile şi bocelile !
Pe acest teren de mobilizare a
tutulor sufletelor Naţiunei la rezis­
tenţă, trebue să se pue azi orice
guvern conştient.
Am cunoscut şi am trăit cu oa­
meni din toate clasele, de sus până
jos şi i-am văzut şi în timpuri bune
şi în timpuri grele, dar până acum
n-am putut cunoaşte un om, care în
cea mai mare deprimare să fie în sta­
re, ca la comandă, să-o înlăture, şi a-
cest om a fost fratele meu. Ca pe
orice om, o durere sau o nenoro­
cire îi producea primul şoc, dar re­
pede se reculegea şi totul dispărea
ca la comandă după un sfert de
ceas. Şi prin această oţelire a su­
portat pierderea întregei averi în 3
BCU Cluj / Central University Library Cluj
rânduri, reîncepând cu aceiaşi tena­
citate din nou munca constructivă,
până ce războiul l'a doborât.
Prin urmare, pentru ca toţi să
putem alunga ori ce momente de
Legea pentru asanarea
CJ\ Colonel Bacaloglu, eminentul di-
L J
- ' rector al revistei „Cele Trei Cri-
şuri", mi-a făcut cinstea de a-mi cere
un articol pentru publicaţia sa, cu
privire la „Legea pentru asanarea da­
toriilor agricole".
Aţi urmărit polemicele aprinse cari
se duc în jurul acestei legi. Sunt unii
cari au fost de la început contra ei, în
frunle cu d. Gr. N. Filipescu şi con­
servatorii săi. Sunt alţii cari ar vrea
să-i aplice modificări importante, de
natură a-i schimba chiar o parte din
sens, întrucât aceştia ar vrea ca marii
proprietari şi cei mijlocii să fie scoşi
complect din conversiune. In sfârşit, e
marea majoritate a populaţiei care s'a
declarat pentru lege, ca una care a
avut să sufere cea mai mult de pe
urma cămătăriei la care a fost supusă
şi acest fapt 1-a avut în vedere legiui­
torul când a hotărît să intervină
Ce se va întâmpla ? N'am putea pre­
ciza. Dar dacă ar fi să credem un cu­
vânt de asigurare pe care M. S. Re­
gele l'ar fi dat de curând unei dele­
gaţii de proprietari la Bârlad, cari au
întrebat îngrijoraţi pe Suveran ce va
deveni această lege, am avea răspun­
sul indicat că „toată lumea să-şi caute
liniştit de treabă, căci nu se va schimba
o iotă din ceea ce s'a votat şi a fost
CELE TREI CRICURI
deprimare, nu e decât chestie de
educaţia voinţei, de oţelirea voinţei.
S'o facem cu toţi în lucruri mici
ca şi în lucruri mari şi dacă gu­
vernul nu ia iniţiativa, să o luăm noi.
Războiul economic e în apogeul
lui, trebue să-1 suportăm şi să-1 în­
vingem căci nimic nu poate dura
la infinit.
Motorul care să coriducă şi să o-
ţelească voinţa întregului popor este,
în primul rând exemplul de sus.
Precum într'un război, un mare ge­
neral în fruntea armatei sale înse­
datoriilor agricole
de: A. C. Cusin.
promulgat", declaraţie care ar putea
li verosimilă, fiind bine cunoscute i-
deile Şefului Statului asupra acestei
probleme.
Legiferarea asanării datoriilor agri­
cole a fost făcută cu asentimentul tu­
turor partidelor politice şi-i va fi foarte
greu partidului naţional - ţărănesc să
schimbe azi legea, de aşa natură în
cât s'o facă să devieze în rezultatele
ei delà scopul său iniţial, afară numai
dacă el nu va fi silit să dea oarecari
satisfacţii platonice străinătăţii, care,
prin glasul d-lui Rist, a ridicat anumite
proteste, în legătură cu anihilarea pe
care legea ar aduce-o creditului ex­
tern al ţării.
* tor proprietari debitori ? Vânzarea bu­
* *
Principiul conversiunei e azi admis
de toată lumea. Datoriile agricultorilor
au fost făcute în vremi când alta era
conjunctura economică a ţării şi altele
speranţele ei de refacere. De atunci şi
până azi, preţurile la cereale s'au în­
jumătăţit, valorile imobiliare au scăzut
considerabil Nimeni nu poate avea
pretenţiunea ca agricultorii să plătea­
scă în aceiaşi monedă în care s'au
împrumutat, atunci când ei au pierdut
aproape tot ce aveau din cauza crizei
fără precedent ce s'a abătut asupra
^ H ^ ^ K ^ ^
tate, când i s'a presentat un pahar
de apă găsit cu mare greutate, în
loc să-1 bea, l'a vărsat înaintea sol­
daţilor spre a se face solidar cu ei
în suferinţe, tot astfel conducătorii
Ţărei, miniştrii şi ceilalţi demnitari
să fie cei din urmă care să 'şi în­
caseze lefurile cât timp cei mici,
flămânzi şi mulţi, de luni de zile
nu şi le-au putut încasa.
Exemplul bun de sus oţeleşte, e-
xemplul rău descurajează şi pro­
voacă.
lumei, iar leul şi-a crescut valoarea
însuşi codul civil, care-şi are ori­
gina în ideile napoleoniene de la 1800
şi ceva consfinţeşte acest principiu al
impreviziunii Prin art. 1457, el admite că
atunci când arendarea s'a făcut pe
mai mulţi ani şi în cursul ei s'a pier­
dut, prin caz fortuit, toată recolta ţi­
nui an, sau cel puţin jumătate din ea,
arendaşul poate să ceară un scăzământ
din arendă, iar judecătorul poate, după
arbitrul său, să facă o scădere în pro­
porţia daunei suferite. Cu atât mai
mult proprietarul agricol are acest
drept faţă de creditorii săi, atunci când
cazul fortuit, cum zice codul civil, e
în afară de orice discuţie, şi când re­
ducerea ce se operează este mai ales
asupra dobinzilor cămătăreşti acumu­
late şi nu asupra capitalului.
Şi apoi ce urmăreau creditorii aces­
nurilor lor pe nimic şi distrugerea a-
tâtor gospodării utile ţării? Nici acea­
sta măcar nu mai puteau spera, întru­
cât la licitaţii, din cauza lipsei de con­
curenţi, proprietăţile rămâneau cu anii
nevândute. Cazurile ajunseseră foarte
frecvente, în special la licitaţiile de
vânzare ale moşiilor marilor proprie­
tari
Prin votarea conversiunii, creditorii
sunt măcar în siguranţă de aşi vedea
recunoscute cea mai mare parte din
capitalul lor şi chiar a unei părţi din
dobinzi, dându-se posibilitate agricul-
 m m m w n
torilor-debitori de aşi plăti datoriile,
ajustate astfel la valoarea lor reală
faţă de standardul economic al zilei,
iar ţara poate să spere într'o refacere
a ei
Conversiunea a fost, prin urmare, o
operă de dreptate socială, venită la
timp, pe care în înnalta sa prevedere
a impus-o Coroana, partidelor, cerân-
du-le, în acest scop, prin aducerea u-
nui guvern neutru la cârma Statului,
armistiţiul necesar.
Actul, prin acest simbolic înţeles,
devine istoric şi gestul Regelui Carol
al 11-lea capătă o însemnătate patrio­
tică tot aşa de mare ca şi acel făcut
de ilustrul său părinte, Regele Ferdi­
nand I, atunci când a decretat pe fron­
turile de luptă din Moldova, expro­
prierea pământurilor marilor proprie­
tari în favoarea clasei ţărăneşti.
Care e obiectul acestei legi şi ce a-
nume dispoziţii mai importante pre­
vede ea?
Art. 1 sună : „Pentru a veni în ajutorul
agricultorilor români, proprietari de
bunuri rurale şi de terenuri destinate
agriculturii, oricare ar fi aşezarea lor,
se declară asanabile, în condiţiunile
legii de faţă, datoriile acestora către
orice creditor particular, bănci şi ins­
tituţii de credit.
Legiuitorul a împărţit în două sec­
ţiuni pe aceşti proprietari agricoli.
Delà art. 3—7, inclusiv, el a tratat
modul de asanare al proprietăţii mici.
Delà art. 8—36, inclusiv, el a tratat
şi mari. BCU Cluj / Central University Library Cluj
felul de asanare al proprietăţii mijlocii
Asanarea proprietăţii mici cuprinde
aşa zisa conversiune de drept, pentru
datoriile agricultorilor, proprietari de
10 ha. sau"20 jugăre, cari se reduc la
1
.-, convertindu-le într'o creanţă amor­
tizabilă, pe termen de 30 de ani, cu o
dobândă de 4 "/„ pe an.
Termenul este obligator pentru cre­
ditori, spune legea, şi facultativ pentru
debitori, cari se pot elibera cu antici­
paţie în total sau în parte.
Aici vom observa că termenul, to­
tuşi, e prea lung. Ţăranii n'aveau ne­
voie de un astfel de termen Cinci sau
şase ani le era suficient, sau şi mai
puţin, dacă ţara ar avea norocul să
aibă 2—3 ani agricoli buni, unul după
altul.
O măsură bună a legii este că anui­
tăţile şi dobinzile datorite de debitorii
convertiţi se vor încasa pe baza legii
de urmărire a veniturilor Statului, dacă
debitorul nu a plătit cota direct cre­
ditorului.
S'a criticat mult măsura prin care
proprietarii agricoli de orice întindere,
dinainte de 15 August 1916, din zonele
de războiu, au fost asemeni trecuţi în
conversiunea de drept. Se pare că a-
ceastă dispoziţie conţine posibilitatea
de abuzuri. Era bine a nu se crea ca­
tegorii de privilegiaţi între proprietarii
mari, atunci când, Indiferent de situa­
ţia pământurilor lor, ei au suferit cu
toţii rigorile crizei agricole.
In sfârşit, o dispoziţie, care a ridicat
chiar chestiunea de constituţionalitate
a legii şi contra căreia Creditul Rural
s'a adresat Curţii de Casaţie, este a-
ceia prevăzută de art. 5, după care
„titularii creanţelor nedeclarate în ter­
men, chiar dacă ar fi constatate prin
acte autentice, vor fi decăzuţi din drep­
CELE T R E I CRIŞURI
tul de a le mai putea valorifica asupra
bunurilor prevăzute în prezenta lege".
De unde poate legiuitorul român să
atace un drept garantat de Constituţia
ţării, acel consfinţit pentru creditor
prin actul autentic, ba chiar prin sim­
pla poliţă semnată, decăzându-1 dintr'-
însul, dacă el nu se arată mai diligent
de cât debitorul însuşi în favoarea că­
ruia a fost creată noua legiferare a
A. C. Cuştii.
asanării? Acest articol conţine şi dis­
poziţii aproape imposibile de realizat
pentru creditor, ca obligaţia de a pro­
duce toate dovezile pentru a stabili că
terenurile agricole şi bunurile rurale
ale debitorului reprezintă mai puţin
de 30" o din valoarea patrimoniului lui.
In acest articol, residă lacune pe care
Curtea de Casaţie va avea să le tran­
şeze definitiv.
In ce priveşte asanarea proprietăţii
inijtocii şi mari, ea se va putea face
sau prin reducerea dobinsilor acumu­
late, după o scară stabilită prin art. 9
din lege, sau prin asanarea judiciară,
oferind o cotă de 60°/ din totalul cre­
o
anţelor lor, capital, dobinzi şi acceso­
rii, plătibil în maximum 30 de ani,
printr'o anuitate ce va reprezenta cel
mult 50° din veniturile nete ale bu­
nurilor debitorului, sau, sub avantagiul
amânării executării silite, prin plata
datoriilor în 3 ani. cu o dobândă egală
cu scontul Băncii Naţionale, plătibilă
anual.
După bucurie nemăsurată vine neapărat—
urmă a făpturei firei omeneşti — întristarea.
Bucuria face sângele să fiarbă şi aceasta
produce o simţire neplăcută şi dureroasă,
care trebuie să nască întristarea. Cinei acce­
sibil de patimi puternice ştie că în mijlocul
bucuriei mari se amestecă un fel de rea dis­
punere. Acelaş lucru se întâmplă la toate
pasiunile vehemente. Leacul : moderaţia —
cine poate. — M. Eminescti.
^mimsnm
O sumă de înlesniri se acordă di­
verselor instituţii de credit, prin titlul
IV din lege: „dispoziţiuni tranzitorii",
cari au lucrat cu agricultorii şi cari
vor intra, deci, cu portofoliul lor agri­
col în conversiune.
Ele nu vor putea fi declarate în fa­
liment, vreme de 5 ani de zile, dacă
dispun de un portofoliu agricol de 10°/ 0
din totalul plasamentului lor. Băn­
cile populare, Creditul Rural, băncile
grupului „Solidaritatea" din Ardeal şi
Banca Naţională, vor avea garanţia Sta­
tului pentru acoperirea tuturor pierde­
rilor ce vor încerca în bilanţurile lor
din valorificarea redusă a portofoliului
agricultorilor.
Această garanţie de stat pare însă
iluzorie, fiindcă, dat fiind situaţia pre­
cară a finanţelor publice, statul nu va
avea cum să transforme în realitate
această garanţie, iar băncile vor avea
să peardă în mod cert diferenţele în
minus ce se vor declara, sdruncinân-
du-şi iremediabil situaţia şi compro­
miţând astfel creditul Statului şi al
ţării
Din această cauză, experţii străini,
în frunte cu d-1 Charles Rist, au pro­
testat şi-au cerut modificarea legii con­
versiunii, care n'ar putea fiinţa în forma
ei primitivă, fără a nu tăia României
ori ce credit, de azi înainte, în afară.
*
Dar, mai este un motiv, şi poate cel
mai puternic, pentru care această lege
s'ar putea întâmpla să nu dea roadele
dorite din punt de vedere practic.
Este lipsa oricărei putinţe de finan­
ţare.
Cum se vor lichida noile raporturi
ce se crează între creditori şi debitori
pentru o perioadă de 30 de ani? Este
posibil ca fricţiunile cari se vor ivi,
în cursul anilor, să dureze la infinit?
E posibil ca diversele serii de procese
cari vor interveni să menţină o stare
de nemulţumire, care va crea o situa­
ţie generală turbure, ce n'a fost nici
într'un caz în intenţia legiuitorului?
Care este instituţia ce va lua asu­
pra ei lichidarea acestor raporturi?
Este drept că art. 4 din lege dă
dreptul Casei de amortizare a Statu­
lui să preia dânsa creanţele convertite
subrogându-se în drepturile creditori­
lor. Dar cine şi câţi dintre creditorii
convertiţi se vor putea bucura de a-
ceastă favoare? Şi apoi, ar fi aceasta
forma cea mai potrivită de intervenţie
pentru Stat?
Iată o sumă de întrebări nelinişti­
toare care aşteaptă un răspuns lămu­
ritor şi tranşant
Să sperăm că până ce Justiţia va
putea să-şi tacă datoria, în mod com­
plect, determinând, prin hotărâri defi­
nitive şi executorii, drepturile impres­
criptibile ale creditorilor faţă de debi­
torii lor, se vor găsi soluţii şi 'n ches­
tiunea finanţării, permiţând astfel ca
legea conversiunei să devină aceea ce
a fost în spiritul tuturor de la început :
un stimulent pentru producţia agri­
colă, iar pentru ţară o binefacere.
In ori ce caz, spre a da roadele do­
rite, legea aceasta îşi aşteaptă corec­
tivele necesare, fără de care ea va fi
ameninţată să rămână literă moartă.
Consecinţele unei astfel de perspec­
tive nici nu îndrăznim să le analizăm.
Ele vor fi incalculabile pentru viito­
rul României.
 ^mïïm^œmsm CELE T R E I CRIŞURI n n m m
DI MI TRI E GUSTI.
C~A.oul ministru al Instrucţiunei Publice, Cultelor şi Artelor este una din figurile
S'Y cele mai proeminente şi mai active ale culturii noastre. încredinţarea înaltei
demnităţi de conducător al învăţământului şi vieţei spirituale şi intelectuale
româneşti cu care a fost onorat vine dealtfel ca o recunoaştere îndreptăţită a ca­
lităţilor sale eminente de savant şi Organisator. Căci d-1 Dimitrie Gusti este
ilustrarea nedesminţită a înţeleptului aforism care cere ca „viaţa sä fie gândită
şi gândul trăit", aforism care constituie şi crezul vieţii sale : „Cele două mari
forţe în care eu cred în primul rând sunt cunoaşterea şi organizarea", a spus-o
d-sa singur.
Ca om de ştiinţă, profesorul Gusti poate fi considerat ca întemeietorul unei
promiţătoare scoale româneşti de sociologie, preconizând mai ales elaborarea
unei ştiinţe a naţiunei prin monografii ; ca organizator, nu întâlnim între con­
temporani altă personalitate care să fi dovedit un mai clar simţ al realităţii, mai
mult spirit de iniţiativă, o voinţă şi o putere mai neşovăelnice de realizare, un
mai evident dar de a însufleţi.
Dacă pentru şcoală va fi adevăratul continuator al lui Spiru Haret, pentru
cultura şi politica românească d. Gusti apare ca singurul în stare să le insufle
un spirit nou, corespunzător marilor necesităţi ale vremurilor actuale. R.
Spirit călăuzit de lumina gândidui creator, suflet înfrăţit cu tainele în­
ţelepciunii, d. Dimitrie Gusti e făclia dătătoare de nădejdi, în urma căreia se
avântă idealul unei întregi generaţii. Conducător al „Institutului social român",
pe care l-a înfiinţat socotindu-l o vie necesitate, actualul ministru al Instrucţiei
publice, rămâne cea mai puternică chezăşie a jertfelor de cari se leagă o izbândă.
Profesor universitar, membru al Academiei Romane, dd Dimitrie Gusti,
e un excelent organizator şi întrupează nădejdea de mai bine a învăţământului
pentru sprijinirea operilor culturale naţionale cari, mulţumită unui spirit adânc
Prof. D. Gusti. pătrunzător, se vor bucura—suntem convinşi—şi de sprijinul material, oricât
Ministrul Instrucţiunei Publice, Cultelor de mari ar fi greutăţile în legătură cu înfăptuirea lor,—întrucât tăria unui
şi Artelor. neam se păstrează înainte de toate prin cultura lui trainică şi naţională. G. B.

din Germania, care schimbă întregul

Dubla problemă a Basarabiei joc de atracţiuni în Orientul Europei,
Polonia a putut totuş rămâne până a-
cum fidelă politicei sale tradiţionale
itlul de mai sus ar putea stârni u- de : M. Maievschi.
BCU Cluj / Central University Library Cluj faţă de România. Dar cine ne poate
garanta pentru ziua de mâine, mai a-
nele nedumeriri. Nu vreau să vor­ pentru a ne da seama de toată anor­ les pentru cazul când evoluţia politică
besc în cele ce urmează, — câteva malitatea — ori cât de mult s'ar pre­ a Germaniei şi-ar precipita cursul în
reflexiuni cu prilejul reluării discuţiilor lungi ea — a acestei stări. In folosul direcţia luată ? Şi atunci, la un moment
în jurul pactului de neagresiune cu acestei afirmaţii vorbesc atât argu­ dat, ne-am putea găsi aproape izolaţi,
Rusia Sovietică, — decât de cele două mente geografice, cât şi argumente de — prietenii noştri cei mai buni sunt
aspecte ale probemei basarabene : in­ ordin politic-internaţional. şi cei mai depărtaţi, — în faţa unui
ternaţional şi intern-naţional. Suntem Intr'adevăr, suntem geograficeşte ve­ popor de 150 milioane, stăpânitor asu­
înclinaţi să închidem prea mult ochii, cini cu Ruşii şi între poporul nostru pra unei şesimi din suprafaţa pămân­
atât asupra unuia, cât şi asupra celui­ şi cel rusesc există chiar şi o interfe­ tului şi asupra unei economii, care tot
lalt, aşa că poate nu va fi cu totul ne­ renţă etnică Această vecinătate im­ mai hotărît păşeşte spre primele locuri
folositor să împrospătez în aceste rân­ pune relaţiuni care nu numai că nu printre economiile mondiale
duri câteva fapte şi câteva idei. pot fi înlăturate complet printr'o între­ înseamnă acest lucru că trebue să
Avem un statut internaţional al Ba­ rupere de un deceniu sau două, ci sunt ne gândim la o eventuală defecţiune
sarabiei, care permite guvernelor ro­ tot mai iminente în stadiul de inter­ a principiului pe care este clădit Statul
mâneşti să opuie pretenţiunilor sovie­ dependenţă politico-economica a popoa­ nostru, sau la o renunţare la intransi­
tice refuzul net de a duce ori ce fel relor, în care am intrat. Mai devreme genţa noastră în problema Basarabiei ?
de tratative, care să atingă valabilitatea sau mai târziu, prin înţelegere paşnică, Nicidecum. Tari pe unitatea noastră
actului Unirii din 1918 Pe de o parte sau prin luptă, această stare va trebui naţională, pe voinţa liberă a provincii­
votul Sfatului Ţării care reprezintă vo­ să înceteze. lor care au alcătuit România întregită,
inţa populaţiei basarabene, ideia statu­ Statutul politic al Europei evoluiază pe drepturile noastre de a ne clădi o
lui naţional-unitar şi recunoaşterea fo­ mereu. Evoluiază formaţiile politice ale voinţă naţională, o cultură şi o econo­
rurilor internaţionale, pe de altă parte diverselor state mari şi mici. sistemele mie proprie şi de sine stătătoare, nu
nerecunoaşterea nici a drepturilor is­ de alianţă şi prietenie, condiţiunile şi ne va putea sili nimeni sâ renunţăm
torice, nici a voinţei populaţiei basa­ legăturile economice, evoluiază însăşi la drepturile vitale ale poporului nostru.
rabene, nici a valabilităţii votului Sfa- Uniunea Sovietică, care se găseşte de Dar ne rămâne o datorie, pe care o
^ tului Ţării şi dintr'amândouă părţile o 15 ani în cercurile de fier ale unei dic­ neglijăm până acum, aceea de a ne
intransigenţă care începând cu 1924, taturi comuniste implacabile. Ultimele pregăti pentru aceste fatale schimbări
când pentru prima oară s'a discutat discuţiuni prilejuite de pactele de ne­ istorice Nu putem să luăm atitudini şi
problema Basarabiei în conferinţa ro- agresiune, propuse de Rusia Sovietică, să hotărâm asupra viitorului, pentrucă
mâno-rusă delà Viena, şi până astăzi, a au adus pentru prima oară în istoria viaţa popoarelor, considerată în inter­
zădărnicit toate încercările de apropi­ noastră postbelică, îndoieli asupra ne­ vale limitate, apare variată şi plină de
ere între soviete şi noi clintirii prieteniei Poloniei faţă de noi.
îngrijorată de evoluţia stărilor politice surprize, dar un lucru putem să-1 facem
In urma acestei situaţi avem la gra­ oricând, acela de a ne apropia de Ru­
niţa noastră de răsărit o stare, care sia prin cunoaşterea ei. Un lucru mic,
nu încetează a fi anormală prin faptul care ne-ar putea însă folosi mult în
că dăinuieşte al doilea deceniu şi a fost viitor. Dacă ne vom gândi la vecină­
consacrată până şi în dreptul interna­ tatea noastră seculară şi la toate ur­
ţional sub denumirea de «Stare de nici mările — de cele mai multe ori nefaste
pace, nici războiu». Ne-am obişnuit cu pentru noi — ale acestei vecinătăţi, ig­
această stare (doar numai provizoriatul noranţa noastră de astăzi cu privire
durează !) şi nu prea căutăm să reflec­ la Rusia va apare crasă.
tăm asupra ei. Dar este deaiuns să Intr'adevăr ce ştim şi câţi dintre noi
privim ceva mai larg şi mai departe, ştim ceva asupra Rusiei, asupra evo-
mmmmm^mm^
BCU Cluj / Central University Library Cluj
M. S. Regele Carol al
luţiei ei, aspiraţiunilor, perspectivelor ?
Ne mărginim în acest domeniu la re­
miniscenţele din manuale şi din arti­
colele de ziar. Dacă am compara acea­
stă situaţie cu ceea ce se face în Ru­
sia privitor la noi, — o întreagă lite­
ratură monografică destinate celor mai
largi şi mai variate cercuri de cititori,—
am vedea cât de desavantajaţi suntem
în această privinţă Pe de o parte o sis­
tematică şi bine organizată campanie
de infiltrare în conştiinţa unui întreg
şi enorm popor a unor idei care de­
naturează toate faptele pe baza cărora
ne-am croit situaţia noastră internaţi­
onală şi posesiunea Basarabiei, pe de
altă parte, din partea noastră, — deşi
faptul că n'am dus niciodată o campa­
nie sistematică de învrăjbire a popo­
rului nostru împotriva celui rusesc
constitue un merit pe care putem să
ni-1 revendicăm, — o completă des­
considerare a celor ce se petrec în
enormul cazan clocotitor de activitate
pe care îl reprezintă astăzi Rusia şi o
completă nepregătire a opiniei publice
în cazul unei actualizări a relaţiunilor
româno-ruse. Este inutil acest lucru?
Pentru o ţară democratică, cred că nu
Să revenim la Basarabia. In ceea ce
priveşte aspectul internaţional al pro­
blemei acestei provincii, trebuie subli­
niat încă odată, că pentru România de
astăzi nu poate să existe altă atitudine
decât cea de până acum. Dar mai e-
xistă celait aspect al problemei, pro­
blema locului provinciei dintre Prut şi
Nistru printre celelalte provincii româ­
neşti şi problema atitudinii cârmuirii
CELE T R E I CRIŞURI
Sculptor Horia Miclescu.
II-Ica.
centrale faţă de nevoile şi drepturile
localnicilor. Venim la o problemă in­
ternă, casnică, dar tocmai ea este mai
bine cunoscută în toată durerea ei, mai
îndelung strigată şi desbătută de ori­
cine a venit în contact cu realitatea
basarabeană.
Proclamându-se Unirea cu România,
Basarabia a adus delà început o jertfă
involuntară şi neprevăzută, situaţia sa
economică. Având aceeaş structură e-
conomică ca şi vechiul Regat, Basa­
rabia se poate desvolta economiceşte
numai prin exportul spre nord, sau
peste mare. Graniţa rusă fiind închisă,
ce s'a făcut delà Unire încoace pentru
intensificarea exportului produselor a-
gricole basarabene către Polonia, ce
s'a făcut pentru amenajarea căilor de
scurgere ale acestor produse spre por­
turile proprii sau măcar cele dunărene ?
Tăiată de câteva căi transversale, care
nu corespund câtuş de puţin noilor ce­
rinţe economice creiate de Unire şi
închiderea graniţei ruseşti şi lipsită de
o organizare economică eficace, Basa­
rabia este astăzi atinsă de criză mai
crunt decât oricare dintre provinciile
româneşti. — Centrele basarabene mor
literalmente din lipsă de circulaţie, iar
satele se reîntorc la viaţa primitivă a
economiei naturale.
Şi dacă ar fi numai acest fapt, care
în cele din urmă, depinde poate mai
mult de împrejurări ce stau înafara
voinţei noastre. Dar avem încă atâtea
alte lucruri, pe care nu le voiu des­
volta aici, numai pentrucă le sunt tu­
turora prea cunoscute. Administraţie
jmmmsmssmsmm
ÎNCHINARE
(8 Iunie 1930)
Glorii vii Coroana luce.
Luce slavă Regele.
El e spadă, El e cruce :
Sufletele lege-le !
Cresc nădejdi roind ca sorii.
Craiu 'n fapte 'nchege-le!
Purpura latinei glorii
Investmânte Regele!
Cântă şesuri, cântă plaiuri.
Craiul trainic lege-le!
Gânduri cântă, cântă graiuri :
Ţaraşi cântă Regele...
Dârz străbune-avânturi cântă.
Craiu 'n culmi tnchege-le !
Soarele binecuvânta.
Sărbătoare-i Regele.
El e spadă, El e cruce :
Sufletele lege-le!
Glorii vii Coroana luce.
Luce slavă Regele.
George Voevidca.
vitregă, desconsiderarea intereselor lo­
cale, înlăturarea sistematică a băştina­
şilor delà locurile cu responsabilitate
şi cele reprezentative, neglijarea ne­
voilor şi cerinţelor locale, atâtea şi
atâtea lucruri, pe care nici un guvern
delà Unire încoace nu le-a soluţionat
şi cari fac din administraţia românea­
scă a Basarabiei mai mult o operă
de învrăjbire a spiritelor locale, decât
de adevărată unire sufletească, care
să consolideze unirea teritorială.
Acesta este al doilea aspect al pro­
blemei şi dacă el nu există decât pen­
tru noi, aceasta nu înseamnă că putem
să nesocotim şi să amânăm la infinit
rezolvarea lui. Basarabia reclamă îm­
plinirea faţă de ea a unei datorii care
întârziază mereu. Această datorie de
dreptate şi atenţie cuvenită, nu trebuie
să întârzie în interesele însăş ale po­
porului românesc. împlinirea ei nu va
face in plus decât să întărească şi mai
mult poziţia noastră internaţională faţă
de problema Basarabiei.
^mm^mmmm CELE TREI CRIŞURI %mmmm®mmmsk
CINCI ANI DELA MOARTEA REGELUI FERDINAND.

Regele Ferdinand 1.

POMENIRE
Ţara 'ndurerată plânge ca o mamă
Şi însângerată-i stă la căpătâi...
Odihneşte, Doamne, sub cântări de-aramă,
Pe marele Rege, Ferdinand întâi!

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Odihneşte, Doamne, pe cel ce-avu harul
Să înfrângă 'n luptă pe vrăjmaşul rău
Şi cu spada 'n mână ne-a lărgit hotarul,
Odihneşte, Doamne, pe străjerul Tău...
Inima lui mândră lumea o cunoaşte,
Ştie tot românul marele-i avânt...
Odihneşte, Doamne, sfintele lui moaşte
Rânduite lângă Neagoe-cel-Sfânt!
Slavă lui de-apururi şi cât mai uşoară
Să-i fie ţărâna sfântului lăcaş.
Lângă Basarabii ziditori de fără
Odihneşte, Doamne, pe-al Tău Drept Ostaş!
Curtea de Argeş : Parastasul de 5 ani delà încetarea din viaţă
1932. Mircea Dem. Rădulescu. a marelui Rege Ferdinand I. (Iulie 1932).

Era un strigăt de cuceritor, se­

MĂRTURISIRE
valuturi trecătoare, priviri sfioase,
cuvinte neînsemnate întretă­
iate de tăcere : reînoită nelinişte a
dragostei.
Apoi, în ceaţa unei seri moho­
râte, apropierea bruscă ce destramă
îndoiala.
Mergeam alături. Singuri. Singuri
cu gândurile noastre nemărturisite,
singuri cu avântul nostru spre înăl­
ţimi.
Sfială lângă sfială, dor lângă dor,
amăgire lângă amăgire.
împrejur, iarnă... Şoaptă ploioasă pe
asfaltu llucios al bulevardului, trecă­
tori grăbiţi, felinare triste prin ceaţă.
Cât timp s'a scurs ? Nu ştiu. Ştiu
că deodată, într'o străfulgerare ce
mi-a neliniştit tăcerea, m'am aplecat.
— La ce gândeşti?
Surprinsă, întoarse capul. Apoi,
nin ca lumina înălţimilor. îl ritmai
de : Ovid Densuşianu-fiul. cu avânt, urmărind în privirea to­
varăşei tăcute sclipirea unui vis ce
încet : aluneca.
— Nu ştiu. — îţi place?
O privii. Părea nepăsătoare. Pri­ — Da.
vii în faţa mea. Bulevardul era — Vrei să auzi frumuseţea unei
pustiu. şoapte de iubire ?
Felinarele somnoroase şi triste. — Vreau.
— Vrei să auzi frumuseţea unei Era o tânguire delicată, tremu­
năzuinţe de poet ? rătoare şi sfioasă ca sclipirea unei
— Da. stele spre apus.
Era o chemare de nostalgie des- - îţi place ?
nădăjduită, tristă ca un cântec în Nu răspunse. Pe faţa-i albă, o
amurg. melancolie bruscă se aşternuse.
îl ritmai încet, în timp ce pe as­ Tăcere grea... Şoaptă ploioasă pe
faltul lucios al bulevardului şoapta asfaltul lucios al bulevardului, tre­
ploioasă ne învăluia. cători grăbiţi, felinare triste prin
Urmă o tăcere. ceaţă...
— îţi place? O clipă, două, poate un veac...
— Da. Mă aplecai. Pe faţa-i albă. pe
— Vrei să auzi frumuseţea unui care o melancolie bruscă se aşter­
cântec de mândrie ? nuse, sfioasă ca o tânguire înăbu­
— Vreau. şită, o tremurătoare lacrimă sclipea.
>zmmmmmimm^ CELE TREI CRIŞURI ^m&mœm^mfâim
TRA G E DI A
/ ° e o L o n d o n : Eminentul sia rist, Geo London, corespondent al marelui
& siar „Le jfournal' a binevoit a da revistei noastre un articol origi­
nal de mare interes. Personalitatea acestui gazetar este de mult cunos­
cută. Peregrinările sale în Europa, atenţia cu care urmăreşte marile e-
venimente contimporane, călătoriile pe care le face adesea în străinătate
spre a se documenta în chip imparţial şi cu precisie despre tot ce se pe­
trece dincolo de graniţa francesă, visita ce ne a făcut-o pentru a con­
stata situaţia emigranţilor basarabeni, fugiţi din Rusia Sovietică pe pă­
mânt românesc, Vau făcut popular şi la noi. Inimă generoasă şi avân­
tară, créer puternic şi clar văsător, Geo London este, incontestabil, una
din cele mai strălucite figuri ale publicisticei contimporane. Geo Lon-

ORORILE DELA NISTRÜ

/°umea civilizată cunoaşte de multă vreme mi-
<=•*-' jloacele represive întrebuinţate de soviete îm­
Geo London.
potriva oricărei tentative de evadare din graniţele
până la care se întinde dictatura „tovarăşului"
Stalin.
Ororile cele mai cumplite se săvârşesc împotriva oricui încearcă a părăsi o
ţară în care omul nu este sigur nici de avutul, nici de viaţa lui. Sovietele afirmă
sus şi tare că lac acest lucru dintr'un sentiment de umanitate ; individul, adică, tre-
bue să fie forţat a se obicinui cu binefacerile regimului comunist şi că în acest scop
trebue să suporte experimentarea până la urmă. Fiind considerat instrument de ex­
perienţă, viaţa omului nu mai contează, totul fiind închinat unui scop, a cărui reali­
7"
zare, oricât de imposibilă ar fi, se urmăreşte cu o tenacitate egalată doar de teroa­
rea desfăşurată de apostolii nouei credinţe, clădită pe învrăjbire, pe ură şi pe ne­
dreptate.—In realitate represiunea sângeroasă la graniţele ţârei vecine este dictată
de un comandament politic: evadarea este negaţiunea în cea mai elocventă formă a
raiului sovietic, este protestarea mută împotriva unei stări de lucruri insuportabilă
BCU Cluj / Central University Library ^
Cluj14*. *Jr
şi care a dus la disperare o ţară de una sută şase zeci de milioane de suflete, tero­
rizată de o mână de călăi improvizaţi în partid, cu sediul principal la Moscova, de fcS^L
unde radiază undele nebuniei politice intitulată cu atâta mândrie «înfrăţire umană».
Această evadare din vasta închisoare sovietică treime deci oprită cu ori ce
preţ. Ea trebue stăvilită cu atât mai vârtos cu cât numărul desnădăjduiţilor creşte
în fiecare an şi mai ales de când faimosul plan cincinal al lui Stalin a început să
stoarcă ultima vlagă a poporului rusesc condus de bagheta „tovarăşilor" conducători.
Aşa se explică atrocităţile desfăşurate la graniţele Chinei şi ale Persiei
Acolo mii, zeci de mii de refugiaţi, au plătit cu sânge tentativa lor de eva­
dare In China, dealungul liniei ferate, în regiunea Carbinului, Hailarului şi Tekire-
kului au fost măcelăriţi de trupele sovietice zeci de mii de oameni care se zoreau
să fugă din republica nebuniei roşii.—La graniţele Persiei au fost masacrate alte mii
de nenorociţi care râvneau la libertate. — Marea Caspică a cunoscut ca şi Nistrul
nostru aceste orori repetate. — Dar dacă la acele îndepărtate graniţe realitatea n'a
t
putut fi cunoscută în adevărata ei cruzime, verificarea pe teren s'a făcut dealungul
Nistrului, unde sovietele au aplicat de curând, cu o ferocitate intensă, politica de
împedicare a evaziunilor
Aci însă alte consideraţiuni au dictat masacrul Sovietele urmăresc de mult
desrădăcinarea elementului românesc din locurile de peste Nistru ocupate din tim­
'1
puri imemoriale. Această desrădăcinare se face metodic, fie prin deportări în Sibe-

/C) scurtă telegramă trimisă ziarelor din Bucureşti de corespon-

Geo London si AI. Coiidrus la podul
denţii lor din Basarabia, anunţa, într'o noapte a lunei Fe­
bruarie, că pe Nistrul îngheţat au căzut, sub focurile de armă
ale grănicerilor sovietici, mai multe familii de români moldoveni
surprinse în momentul când vroiau să treacă în România. Faptul
divers, aşa cum era considerat la început, lua încetul cu încetul
înfăţişarea celei mai sângeroase drame organizată cu bună ştiinţă
de autorităţile sovietice. — Au urmat telegrame complimentare.
S'au dat nume şi amănunte. Bărbaţi, femei şi copii, plătiseră cu
viaţa, dispreţul lor faţă de binefacerile regimului comunist
Acesta fu oarecum începutul, căci şi mai înainte avuseseră
loc „incidente" de graniţă, cărora nu li se dase de cât o impor­
tanţă locală Lucrurile luau însă de data aceasta o întorsătură
cu adevărat senzaţională La Nistru se organizase masacrul. Ur­
mară alte telegrame anunţând alte atrocităţi. Tragedia diabolică
pe care Moscova o organizase dealungul Nistrului era în plină
desfăşurare. Cei cari năzuiau spre apa mântuitoare a Nistrului,
J\nnt foarte fericit având prilejul de a saluta pe excelenţii mei con/rati
delà revista „ Cele Trei Crişuri" şi a-i felicita pentru frumoasa operă Genei
ce an întreprins, cooperând graţie unor străduinţe intelectuale fericite, la C-danttil C
contopirea din ce în ce mai intimă a elementelor fraterne ce constituiesc
Nistrului. România mare.
 mmsmmammm CELE TREI CRIŞURI HMMHrnnfi
VISTRULUI
don a cutreerat Basarabia în urma invitaţiei harnicului om politic,
Mihail Condrus, a cărui lucrare de curând apărută „Graniţa roşie",
desvăluie în pagini pline de adevăr ororile delà Nistru. Această lucrare
e prefaţată elogios de către marele publicist frances şi desvăluie în pagini
pline de adevăr tragedia ce-şi caută în umbră desnodământul, în sbuciu-
mul apelor ce tăinuiesc în adâncul lor atâta scârbă şi atâta desnădejde.
Dăm mai la vale câteva crâmpee din această interesantă lucrare
care ascunde în cuprinsul ei nu numai o icoană vie a ororilor petrecute
la Nistru în vremea din urmă, dar şi un strigăt de aprigă revoltă în
numele umanităţii şi al civilizaţiei.
O. D.

ria, fie prin exterminare pe faţă. S'a recurs

la acest din urmă mijloc fiind mai comod
şi mai expeditiv pentru soviete.
Deportările sunt costisitoare şi nici măcar
nu înlătură primejdia închipuită care ser­
veşte drept pretext pentru asemenea măsuri
crude. înalte raţiuni de stat dictează însă
această conduită. Elementul românesc, des­
tul de numeros dincolo şi legat de pămân- . ,, . . . ,, , „, . . .
tul stăpânit de sute de ani, a dat semne de -^numentul lut Ştefan cel Mare la Chişinău.
nervozitate El reacţionează hotărât şi te­
nace împotriva oricărei tendinţe de rusificare sau bolşevizare. Acest lucru s'a con­
statat mai ales odată cu aplicarea planului cincinal, când dispărând regimul proprie;
taţii individuale, s'a luat oamenilor tot avutul spre colectivizare şi spre gloria lui
Stalin. Rezistenţa aceasta a contrariat dictatura Moscovei tocmai în perioada de {or­
nare a „Republicei autonome moldoveneşti" creiată anume pentru a atrage pe naivii
care ar mai fi fost amăgiţi să creadă într'o ţară prezentată drept isvor de fericire
proletară şi ţărănească! Nu erau oare în aşa fel aranjate lucrurile ca nucleele ro­
mâneşti de dincolo de Nistru să radieze o forţă magnetică şi să atragă pe alţii spre
BCU Cluj / Central University Library Cluj
lumina binefăcătoare a bolşevismului, cum sunt atraşi fluturii de noapte la lumina
lămpii ? Puţinii fluturi care s'au repezit însă spre acea lumină au plătit scump con­
tactul brusc, cu flacăra roşie
Când sovietele s'au convins că orice încercare de amăgire nu mai prinde şi
că elementul românesc refuză asimilarea, dar mai ales colectivizarea, exterminarea
fu decretată, nu oficial, ci clandestin, ea trebuind să opereze sistematic, metodic şi
crud faţă de români, consideraţi elemente nu numai indezirabile, ci primejdioase.
Exterminarea prezintă dublul avantagiu: guri mai puţine, avut confiscat şi însuşit
fără opunere, fără mişcări, fără turburări.
Iată geneza teroarei delà Nistru.
Despre această teroare voi vorbi în această carte.
Este o înfăţişare a cruzimilor săvârşite dealungul Nistrului, reconstituită după
mărturiile celor câţiva nenorociţi care au putut să se salveze de sub gloanţele sol­
daţilor roşii. Evocând aceste orori aşa cum se desprind din povestirea cinstită a
victimelor, ne vom putea face o ideie despre starea de lucruri din Rusia sovietică,
faţă de care moartea sub gloanţele grănicerilor sovietici, apare ca o ispăşire mai
uşoară de cât viaţa chinuită de dincolo —Printre aceşti refugiaţi am găsit intelectuali,
negustori, muncitori şi plugari. Am găsit şi spioni I-am cercetat cu deamănuntul
pentru a ne face o ideie cât mai exactă despre situaţia din Rusia Fiecare, izolat, ne
a spus păsul. Delà început au spus cu toţii: că nici unul n'a fugit de prea mult bine.

sătui de silniciile fizice şi morale de dincolo, trebuiau să moară.

Fantezia cea mai activă n'ar fi putut imagina un spectacol mai
sângeros şi mai abil regizat. De aceea aceste întâmplări au pă­
rut la început de necrezut Le-au confirmat însă anchetele la faţa
locului, unde au apărut chiar mai înfricoşetoare de cât fuseseră
redate de ziare Căci ghiaţa Nistrului a păstrat multă vreme ca­
davrele celor răpuşi şi sângele celor care prin minune s'au putut
salva schilodiţi din acest masacru, -,Sa-şi fi putut oare închipui
cineva că în anul 1932 se mai puteau săvârşi asemenea atrocităţi ?
— In primul rând streinătatea civilizată a primit sub beneficiu de
inventar ştirile ce-i fuseseră transmise de corespondenţi şi agen­
ţii Streinătatea civilizată, unde sentimentul maiestăţii umane nu
poate concepe asemenea orori a avut dreptul să se îndoiască o
clipă de veracitatea acestor întâmplări ; cu atât mai mult cu cât.
sub înrâurirea propagandei sovietice, bine susţinută cu mari sa­
crificii băneşti, se mai găsesc oameni de bună credinţă care să
se lase înşelaţi de minciuna paradisului sovietic.
Franfa cuprinde în prietenia ei Transilvania recâştigată patriei mume.
W N. Uică Această amiciţie e nuanţată de o emoţiune cu atât mai vie, cu cât Franta
,r
P- de Grăniceri. socoteşte cd Transilvania a fost pentru România, ceia ce Alsacia şi Lo­
rena au fost pentru Franţa.
Bucureşti, 15 Mai 1932. Geo London. Geo London la frontieră.
 HR«»!««»
Maria Cunţan.
D-na Maria Cunţan, născută la Sibiu, este
una din scriitoarele ardelene care s'a ilus­
trat încă dinainte de marele răsboi, prin
talent si hărnicie pe terenul literar. Fosta
colaboratoare a revistelor literare impor­
tante începând cu «Familia*, delà Oradea
a lui Iosif Vulcan, iar în zilele noastre ur­
mând cu revista noastră 'Cele Trei Crişuri»
din acelaşi oraş, Oradea—azi situat la gra­
niţa României Mari, căreia i-a trimis spre
publicare din ultimele sale poezii D-na Cun­
ţan, rămâne o figură interesantă şi vigu­
roasă pe acest teren al literaturei româ-
neşti-ardelene.
BCU Cluj / Central University Library
LA POLITIQUE
P'or est aujourd'hui non seulement
•** un métal précieux par rapport à
ses propriétés d'ornement artistique,
mais la base fondamentale de l'avoir
public de tous les Etats Et si certains
pays font semblant de renoncer à l'é­
talon or pour leur monnaie de change,
ce n'est que dans le but de canaliser
lor des autres vers leurs caisses à
eux Aussitôt qu'ils en posséderont
suffisamment pour garantir leur emis­
sion bancaire, ils s'en affubleront de
nouveau et redeviendront les partisans
les plus fidèles des barres d'or comme
les plus solides pilons de leur bâtiment
financier.
M. Jean P. Gigurtu, directeur gé-
néral de la société minière Mica,
dont la production en or peut être
classée comme la plus importante de
la Roumanie - et le plus fin connai-
sseur du problème de cet extra fin mé-
tal, a fait dernièrement une confé-
rence très instructive sur la Politique
de l'or.
Nous croyons rendre un service réel
à nos lecteurs en reproduisant ici le
texte de cette étude très bien docu-
mentée.
L'atraction de l'or. La force d'attrac-
tion de l'or que l'on retrouve aux épo-
ques les plus reculées de l'humanité,
est restée intacte et on peut la mesu-
rer au grand nombre des assistants
dans cette salle.
Jettons un regard en arrière, vers
l'époque d'il y a quelques dizaines de
milliers et même quelques centaines
CELE TREI CR1ŞURI
DOUA
RĂNITUL
Eu mor—dar treceţi înainte,
Nu vă opriţi a lăcrima...
Ajungă câteva cuvinte
Şi două lacrimi pentru ea.
Luaţi la voi regulamentul
Ca să-1 predaţi la general,
De-aş fi ajuns baram momentul
Izbândei noastre din Ardeal.
Să nu dai flamura, Tănase,
Ai apărat-o şi 'n Carpati,
Şi spune-le să nu se lase
Păn' nu vor mântui pe fraţi.
Tovarăşi am luptat cu dreptul
Şi credem că vom isbuti.
Luaţi pungami sângerează pieptul;
Toti banii n ea, sunt de hârtii...
Fugi doctore nu mai fă pradă
Cu pansamente pentru mort.
Plecaţi... lăsaţi-mă 'n livadă
S'adorm sub înstelatul cort.
O ! noi avem credinţă tare
Răsăriteni tovarăşi buni,
Dar ne râvnesc drumul spre mare
Luptând bulgarii ca nebuni.
Cluj
ment, l'homme
DE LOR
PAR: Ing. I. P. Gigurtu
de milliers d'années. L'homme primitif,
habitant des cavernes, recouvert de la
peau du fauve qu'il a tué, mène une
vie ordonée, celle que lui a fixée la loi
de la nature ; c'est à heure fixe qu'il
s'en va boire à la source la plus pro-
che, au moment où il sait que le dan-
ger d'etre attaqué est plus petit; le
voici qui se penche, tout altéré, et va
tremper ses lèvres dans l'eau de la
source. Mais au moment de toucher
l'eau, un rayon qui en émane frappe
son regard Subjugué, il oublie sa soif
et étend la main.. et le voici qui con-
temple une paillette d'or... En ce mo-
Ing. I. Gigurtu.
snmnn««n
PO ES II.
de: Maria Cunţan.
Cârpacii spun de vitejie;
Suntem în drum către Sibiu,
Eu mor... isbândă României,
Isbândă, sufletul m i e viu.
Acest pământ ne re-'noeşte,
Căci are moaşte de eroi,
Si sângele acelor moaşte
E sângele ce-avem în noi.
DOINĂ
Mi-e dor de furcă şi răsboi,
De hora de la noi din sat,
De cimitirul de la noi
Unde e tata nmormântat.
Mi-e dor de păltinişul drag
Şi de isvorul de sub tei,
De şoapta frunzelor de fag,
De o babă — de povestea ei.
Mi-e dor de culmea cu brădet,
De luminişul fermecat
Pe unde cobora încet
Tălăngănind turma, spre sat.
Mi-e dor de toaca ce vestea
Sfârşitul muncii pe 'nserat,
Mi-e dor de chilioara mea
Şi de Biserica din sat.
a fait un saut formi-
dable dans son évolution. Il constate
avec étonnement qu'il a oublié la soif
qui le tonrmentait, un sentiment nou-
veau, celui du beau, est né en lui :
germe du progrès moral; mais en même
temps, la peur le fait tressaillir, d'être
dépossédé de son trésor: c'est ainsi
que prend naissance le sentiment de
la possession et de la fierté. A partir
de cet instant, il luttera pour l'or, la
richesse se mesurera à l'or, la puis-
r
sance également' il n'\ aura, que les
proportions qui s accroîtront. Et il est
curieux de constater que les possibili-
tés de trouver et d'exploiter l'or vont
de pair avec le progrès de l'economie
et de la civilisation. La Providence qui
fait que tous les besoins de l'humanité,
quelque vile ou haute que soit leur
nature, puissent trouver leur satisfac-
tion, a dit son mot là encore.
La p oduction de l'or s'accroît ou
diminue selon le degré de civilisation
et de progrès. Au temps des Pharaons
et à l'époque des Romains, il est cer-
tain qu'on a produit plus d'or qu'au
Moyen Age.
L'or a crée la civilisation, mais il
l'a aussi détruite, car s'il a été la ma-
nifestation de la richesse, il a été aussi
la cause des guerres, sous cette forme
qu'on appelle «les intérêts économiques»
Sa production. La politique de l'or
peut se discuter à deux points de vue :
à celui économique ou à celui pure-
ment monétaire et à la lumière des
connaissances et des systèmes connus.
Cependant, je ne voudrais pas rééditer
devant vous les théories des livres de-
venus aujourd'hui classiques- Mon dé-
voir est de faire une excursion avec
vous, en commençant par la produc-
 MEDICINA SOCIALĂ IN ROMÂNIA
de : Emil Gheorghiu.
Graţie Asigurărilor Sociale, avem în
România o organizaţie de asistenţă
medicală care este azi cunoscută în
străinătate. Cu ocazia vizitelor în Ro­
mânia a marelui om dc stat francez,
Albert Thomas, mort de curând, i s'a
dat prilej să constate tot ce s'a orga­
nizat pentru căutarea maselor munci­
toreşti. Albert Thomas a recunoscut şi
cu ocazia inaugurării Casei Medicale
Centrale din Bucureşti, rolul mare pe
care îl au asigurările din România şi
organizaţia medicală excepţională, la
care a contribuit atât de mult actualul
director general d-1 M. Enescu. Activi­
tatea noastră a fost mult lăudată şi de
o altă personalitate, de profesorul Leon
Bernard, preşedintele consiliului de hi­
giena din Franţa
In România, importanta masă a asi­
guraţilor compusă din lucrători şi sa­ M. rurgieS Regele vizitează bolnavii de la Institutul de chi­
„Regele Carol al II-lea din Bucureşti, pro­
f Albert Thomas. lariaţi de tot soiul, găseşte în ori cc prietatea Casei Centrale a asigurările Sociale.
centru o organizaţie medicală capabilă
să facă faţă la nevoile moderne ale medicinei. Dispensării, reşti construit din fondurile asiguraţilor şi condus de d-1
spitale, sanatorii, vizite la domiciliu, etc. tot ce priveşte dr. Traian Nasta, agregat universitar, să poarte numele
sănătatea publică este întreţinut în cea mai bună stare de de „Institutul de Chirurgie Regele Carol al II-lea".
funcţionare Nu în toate ţările au prins asigurările. Trebuie
să recunoaştem că s'au făcut la noi sforţări mari în acea­ teiAm crezut interesant pentru numeroşii cetitori ai revis­
„Cele trei Crişuri" să aducem la cunoştinţă că în Ro­
stă direcţie şi că elementul ardelenesc, mai pătruns de mânia
necesităţile moderne ale asigurărilor, a servit mult la pro­ ciale şiavem creaţii originale şi în direcţia Asistenţii So­
gresul acestui principiu indispensabil de luptă socială. D 1 continuămai mult, că ni se recunoaşte la Geneva această
şi rodnică activitate. Nu ar fi decât să semnalez
Ministru dr. Emil Haţieganu în trecerea d-sale la depar­
tamentul Muncii şi Sănătăţii a însufleţit şi mai mult orga­ marea prietenie ce ne-o arăta Albert Thomas şi să insist
asupra aprecierilor tuturor acelor ce ne-au vizitat şi asupra
nismul complex al Asigurărilor Sociale. augustului ocrotitor de azi M. Sa Regele, care se intere­
Ca o consacrare supremă, M Sa Regele Carol al II-lea a sează de mersul instituţiei noastre, expresiunea cea mai
BCU Cluj / Central University Library Cluj
primit ca cel mai important spital de chirurgie din Bucu- evidentă a caracterului social şi umanitar din România.

tion de l'or dans le monde, en exami­
nant les possibilités de son dévelop­
pement dans l'avenir pour arriver à la
répartition actuelle Nous nous posons
donc la question: Quelle est la cause
de la répartition actuelle? La crise.
Certains disent que la repartition iné­
gale de l'or est la cause de la crise.
Pour voir plus clair, nous tâcherons
d'examiner quelles sont les origines dc
la crise et ses répercussions sur la
monnaie, en allant de la cause â l'effet.
Nous nous occuperons en même temps
de la situation dans notre pays. La
quantité totale de l'or produit dans le
monde est, d'après M. l'ing. Ghitzu-
lesco de l'Institut Géologique Roumain,
de 50 millions de kilos. Sur cette qu-
antité, environ 18 millions de kilos d'or
fin représentant une valeur d'environ
2400 millions de livres sterling, se trou-
vent dans les banques d'émission.
J'attirerai votre attention sur le fait
que la production mondiale est allée
s accroissant jusqu'en 1915, lorsqu'elle
atteignit son maximum de 95 millions
de livres sterling; depuis cette date,
elle a continué à diminuer pendant la
guerre jusqu'en 1919; et à partir de
cette année, elle a repris son mouve-
ment ascendant, surtout par suite de
la production des mines du Canada et
du Transvaal. Aux Etat Unis, elle reste
réduite, avec de légères fluctuations.
Ce qui s'explique par l'appauvrissement
et l'épuisement des gisements connus
et aussi par le manque de rendement
des explorations nécessaires, ainsi que
des investissements à un moment où
l'index de la vie est allé croissant jus-
qu'à 264% et s'est maintenu dans les
dernières années entre 170 et 150»/«.
La hausse de cet index représente
une baisse dans la puissance d'achat
de l'or; au contraire, l'index en baisse
signifie une hausse de la valeur de l'or.
Il est donc naturel que la production
de l'or languisse quand la moyenne
des prix de toutes les denrées s'est ac-
crue de plus de 50° „ par rapport à la
moyenne des années d'avant guerre.
Nous avons donc, d'une part un accrois-
sement des besoins monétaires par suite
de la hausse des prix, de l'autre, une
diminution de la production de l'or qui,
on le craigne ira en diminuant verti-
gineusement dans les années qui vien-
nent. La Commission de l'Or près la
Ligue des Nations nous a donné le dé-
ficit d'or qu'enregistrera probablement
l'économie mondiale très prochaine-
ment.
L'or de la Transylvanie. Et la Tran-
sylvanie, demanderez-vous, où, comme
dit le poète, „Ies montagnes portent
de l'or"? La Transylvanie qui, pour la
satisfaction de notre vanité, a été long-
temps considérée comme la région la
plus riche en or? En me référant aux
données de M. l'ing. Ghitzulesco, l'ex-
traction de l'or a été de 520.000 kilos
entre 1490 et 1918 ; depuis, il a été ex-
trait environ 21.238 kilos. Si nous ajou-
tons à ces quantités, l'or que Trajan
a enlevé aux Daces, 1 milliard de lei
environ, soit 300 OOu kilos et que nous
admettions le chiffre de seulement
200.000 kilos environ exploités depuis
Trajan qui a sans doute, intensifié la
production, et jusqu'en 1490. nous ob-
tenons un total de' 1 milion kilos, soit
3,45 milliards de lei or, ou 100 milliards
de lei papier Mon avis est que ce chif-
fre est un minimum, il représente la
production mondiale actuelle pour une
année et 8 mois environ L'exploitation
s'est bornée dans le passé aux parties
riches, il est vrai des filons qui
arrivaient jusqu'à la surface, sans pé-
nétrer à des profondeurs de plus de
100 mètres.
Quelles sont les possibilités de l'ave-
nir? Un exemple pratique va nous
édifier De 882 à 1920, date où la Soc.
Mica a acheté les mines d'or il a été
extrait environ 38 000 kilos d'or tin. On
disait que les mines étaient épuisées-
Or, depuis 1920, la Soc. Mica a extrait
14.100 kilos d'or fin et a une réserve
d'environ i5 000 kilos. Ce n'est pas le
technicien, mais le conférencier qui
vous affirme qu'il est infiniment pro-
bable que la production à venir atte-
indra plusieurs fois encore le chiffre
des réserves susmentionné. Nous éva-
luons qu'il a été extrait jusqu'à ce jour
 m^^m^m^^mm^ CELE T R E I CRIŞURI ms^m^m^^^m
f JACOB RADU
/Qcupându-se de rostul zia- toria Vicariatului greco-catolic al Haţegului, Lugoj 1913;
relor şi al revistelor din 3) Monografia oraşului Oradea în Buletinul soc. regale ro­
provincie într'un memora­ mâne de Geografie pe 1921: 4) Viaţa şi operele episcopului
bil articol, Mihail Eminescu Demetriu Radu, vol. I. Predici, Oradea 1923 ; 5) Manuscrip­
arăta că ele ar face foarte tele din Biblioteca episcopiei gr. cat din Oradea, Bucureşti
bine să nu încerce a da 1923 (edit Academiei Române); 6) Doi luceferi rătăcitori:
directive de ordin general, Gh. Şincai şi Samoil Micu Klein, Bucureşti 1924 (edit. Aca­
foarte anevoie de dat chiar demiei Române); 7) Samuil Vulcan, episcop român unit
şi din capitale, ci să-şi vadă (1806—1839) şi Biserica ortodoxă română, Oradea 1925 ; 8)
modeste de nevoile lor lo­ Fundaţiunea episcopului D Radu, Oradea 1925 ; 9) Răspuns
cale şi regionale, ţinând şi apărare, Oradea 1927 ; 10) Episcopul baron Vasile Erdeli
seamă de marele adevăr (Ardeleanul), Oradea 1928; 11) Foştii elevi români ai şcoa-
al zicătoarei populare că lelor din Roma, Beiuş 1929 (edit- revistei „Observatorul") ;
satul poate mai mult decât 12) Istoria diecezei gr. cat. de Oradea. Partea I a Şematis-
Statul. Timpul care aşează mului jubilar, Oradea 1930 ; 13) In memoriam. Prinos me­
moriei episcopului D. Radu, Oradea 1930; 14) Două confe­
f Dr. Iacob Radu. i j lucruri la locul lor,
m e n ş
rinţe, Oradea 1930.
dând adevărata perspectivă Un cetitor pripit ar putea obiecta că în multe lucrări
de ansamblu tuturor, a verificat viziunea îndrumătoare a el a fost animat numai de mobilul personal şi familiar. Ob­
marelui poet şi cugetător. (Ziarele şi mai ales revistele cele servând lucrurile însă cu băgare de seamă, se va încre­
mai bune ce le-am avut şi le avem au toate acest caracter. dinţa, ce bine a ştiut să armonizeze defunctul, interesul
Ajunge să ne gândim la „Codrul Cosminului" sau la „Ana­ personal cu cel public, binele familiar cu cel obştesc. „In
lele Dobrogei", la „Arhivele Olteniei" sau la ale „Basara­ memoriam", de pildă, rămâne o contribuţie din cele mai
biei" pentru a ne încredinţa de acest adevăr). valoroase la istoria desrobirii graniţei noastre de Vest, iar
Ca unii care am înfipt steagul culturei româneşti, îndată monografia despre Biserica S. Uniri, departe de a fi de
după marea Unire, la graniţa de Vest a Ţârii, nu putem interes pur local, familiar ori confesional, este o lucrare
lăsa neînregistrată moartea părintelui preposit capitular ce va atrage totdeauna luarea aminte a cercetătorilor tre­
Iacob Radu. Această moarte atinge nu numai Biserica ro­ cutului nostru artistic, publicându-se acolo reproduceri
mână unită, al cărei distins demnitar era, ci şi ştiinţa şi după cea mai frumoasă pictură bisericească a nemurito­
cultura românească pe care le-a slujit cu cele mai bune rului nostru pictor Octav Smigelschi, precum şi un studiu
puteri ale sale şi cu o râvnă vrednică de imitat. Din con­ al acestui pictor asupra renaşterii picturii noastre biseri­
deiul lui neobosit au eşit, pe lângă un mare număr de stu­ ceşti. Nu voi uita nici o dată, ce surpriză plăcută am pri­
dii şi articole în o mulţime de publicaţii, începând cu En­ cinuit, la sfârşitul anului 1918, generalului Berthelot în Si­
ciclopedia Română a lui Corneliu Diaconovich şi conti­ biu, prezentându-i în semn de omagiu un exemplar din a-
nuând cu revistele şi ziarele româneşti din Ardealul de ceastă monografie. Odihnească în pace !
BCU Cluj / Central University
Iunie 1932. Library ClujProf. loan
altă dată, următoarele lucrări independente : 1) Biserica S.
Uniri din Tâmpăhaza-Uifalău (Radesti), Oradea 1911 ; 2) Is­ Georgescu

au moins 100.000 kils d'or fin dans la
concession „Ruda 12 Apostoli" dont la
surface est de 1600 ha., et nous pen­
sons qu'il sera extrait encore plusieurs
dizaines de milliers de kgs. Les sur­
faces pouvant être considérées comme
aurifères dans les monts Apuseni sont
au moins de 20.000 ha. sans compter
celles de la région de Baia Mare et
du Banat Les Carpathes proprement
dites sont très peu explorées, certaines
nomenclatures celles que Baieşu, Bai-
şoara, Baita (la mine) et des restes
d'anciens travaux, nous autorisent à
croire à l'existence là encore de filons
aurifères La production de la Rou­
manie, d'un total de 21.238 kgs. soit
2 355.000.000 de lei, est allée s'accrois-
sant d'année en année je crois que
dans 2-3 années elle sera de 5 000 kgs.
par an et elle pourra si l'on s'en oc­
cupe sériusement, monter facilement
à 10.000 kgs. par an
Que devient l'or. Vous avez vu qu­
elle est la production de l'or dans le
monde; il est naturel que vous vous
demandiez ce que devient tout cet or.
Il est utilisé dans l'industrie décorative,
dans l'industrie chimique, pour la thé­
saurisation dans les temps les plus re­
culés et de nos jours même aux Indes,
on Egypte, dans l'Extrême Orient; et,
dans lès dernières années la plus gran­
de partie va aux besoins monétaires
Je dois attirer votre attention sur ce
fait que toutes les statistiques concer­
nant l'or sont très relatives Ainsi,
dans les statistiques de production
n'entre pas la quantité d'or volé et
mis en circulation d'une façon clan­
destine, quantité que nous évaluons
pour la Roumanie, à au moins 5-10 ,
ce qui représente environ 2-300 kgs.
par an. Mais ce pourcentage peut être
beaucoup plus grand pour des pays
moins civilisées, tels que la Sibérie
par ex. où on l'évaluait autrefois à
20° environ. Autrefois, les producti­
0 que cette proportion peut beaucoup
ons n'étaient pas déclarées pour des
raisons d'ordre fiscal II n'y a de don­
nées certaines que pour l'or consommé
par les monnaies et aujourd'hui par
les banques d'émission.
Mais il y a encore un autre facteur
dont on ne tient pas suffissamment
compte: c'est l'or qui disparaît par
l'usage ou par des pertes proprement
dites, des incendies par ex., si bien
que le stock d'or qui en apparence va
croissant, a aussi ses baisses. Il a été
constaté qu'un kilo d'or en louis, au
cours d'une circulation normale, perd
dans un espace de 8 ans, 1/1000 (1 gr.)
de son poids, par suite de l'usage, ce
qui est énorme quand on pense à la
formidable quantité de monnaie or qui
se trouvait en circulation. Cela signifie
qu'une pièce en or en circulation con­
tinuelle disparaît après 8000 ans ou
mieux encore, sur 8.000 kos. d'or en
circulation, il disparaît chaque année
par le frottement, un ko. environ. Très
intéressantes à ce sujet sont les études
qui ont été faites en France Suivant
des calculs ingénieux, sur 9.360 mil­
lions de francs or de monnaie frappée
entre les années fr. 1795 et 1901, il a
été retrouvé seulement 3,604 millions,
soit 36° o Je vous ai signalé au début
que sur la production totale de 50 mil­
lions de kos, nous ne retrouvons, dans
la pénurie d'or actuelle, que 18 mil­
lions de kos, dans le stock des ban­
ques, soit 36°/ .
0
Nous n'exagérons nullement en di­
sant que le tiers de l'or produit est
utilisé dans l'industrie ; il est certain
varier et qu'elle dépend de la prospé­
rité générale, si bien que juste au mo­
ment où les besoins de monnaie exi­
gent l'augmentation du stock, le luxe
et l'industrie reclament aussi une plus
g rande quantité d'or. (L. Delaunai :
'or, page 209). Notons aussi que l'in­
dustrie utilise beaucoup de vieil or et
même un grand nombre de monnaies,
qu'elle retire ainsi de la circulation. Il
est impossible d'imaginer la quantité
d'or figé, pour employer un terme
moderne, — car il n'y a pas de famil­
le si modeste' qui ne possède sous une
forme quelconque au moins quelques
grammes d'or. <A suivre).
r
Vedere diu Satu-Mare.
>mwmm<>m>mm^< CELE
DOUĂ
AMURG
Trece cârd de paseri albe
drumuri să destâinue
şi s'aducă crengi de veste
câte 'n stele dăintie.
Uite cum se duc grăbite
paserile gândului;
mâni în zori vor prinde n pliscuri
tainele Cuvântului.
Uite cad pe apa mării
aripi desfăcute :
paseri albe mincinoase,
gânduri prefăcute.
Cad zdrobite aripi albe
stol pe apa mărilor ;
Obosite idealuri
ţipă depărtărilor.
Paseri albe numai una
mai priveşte zările;
mâni în /.ori pe tot pământul
vor muri 'ntrebârile
SIBIU
Cf\ in întunecimea tunelului ieşim
o*-s în frăgezimea luminei ce ne a-
rată atâtea frumuseţi. Peisajul s'a
primenit ; perspectiva desinează BCU Cluj / Central University Library Cluj
planuri întregi în voia spaţiului larg.
S'a deschis alt podiş, colorat de
bogăţia recoltei ce zoreşte să ajun­
gă la ultima-i podoabă şi chemârei :
spicul şi semânţa.
Pe dreapta, înălţimi mijlocii şi
apropiate. Ici şi colo se iveşte Ol­
tul şi iar se ascunde pitit de zăvoi.
Peste câtva răsare aproape, şerpu-
eşte sprinten puhoiul argintiu prin
verdele fraged al câmpului.
Pe partea stângă, peste lăţimea
podişului ce-şi leagănă rodul, pers­
pectiva netezeşte reliefurile falnicilor
Carpati. Inălţimele parcă cresc, se
desprind droburi unele de altele,
albastrul parcă se mişcă între ele,
în goana trenului ce-a intervertit
mişcarea. Dintre piscuri prăpăsti­
oase, cu irugi adânci în goliciunea
cenuşie, Negoiul întrece cu pletele-i
albe.
Te petrece îndelung şirul uriaşilor
stâncoşi. La Sebeş e punctul cul­
minant al splendoarei, de acolo în­
cepe povârnişul trăgănat al munţi­
lor, pe când uriaşii se tot îndepăr­
tează.
Trecem peste măreţia Oltului ce
vine spre noi, cu mii şi mii de unde,
cu mii şi mii de şoapte, ca rămas
bun; căci nu ne mai întovărăşeşte
de oarece am trecut peste el.
Pe şoselele albe din dreapta, trec
ca săgeţi automobile pe lângă care
cu boi ce scârţie domol supt po­
vară. Drumeţi călări saltă pe murgi
rotaţi, ce sprinteni aleargă spre că­
rările dintre dealuri, pe când vite
T R E I CRIŞURI
POEZII
dc : Eduard Sbiera.
Prinde-mi mâna drag prieten
s'ascultăm cântările ;
mâni vor trece chiar pe-aicea
toate 'nmormântârile.
SINGUR
Du-te fantezie 'n voe,
du-te cu-amintirile
şi cutreeră de-arândul
astăzi, cimitirele.
Du-te, răscoleşte, afla
unde sunt luminile
ochilor de cari n treabă
plopii şi albinele.
Sâ te 'ntorci atuncea ni
când vei şti pe unde
umbra celei rătăcite
umblă şi s'ascunde
de : Adela Xenopol.
frumoase pasc, împrăştiate pe ver­
deaţă, apărându-se cu coada lungă
şi păroasă.
încă câteva popasuri şi iată Si­
biul, falnica cetate de odinioară, din
ale cărei ziduri stâncoase mai stâr­
nesc câteva droburi de turnuri. în­
treagă a mai rămas poarta ce se
deschide ca o hrubă, cu ornamente
Adela Xenopol.
vechi pe frunte, şi pe subt care, în
povârniş, ajungi la Teresianum ; or­
felinat înfiinţat de protectoarea ro­
mânilor de peste munţi „împără­
teasa Maria Tereza".
Bustul ei mare, în bronz, te pri­
meşte binevoitoare la intrare.
Sibiul e cel întâi şi mai puternic
scaun, din acele şapte aşezări du­
rate de saşi. Ei au sosit pe rând
din lungul drum din Fiandra, în
căruţe trase de cai puternici, încăr­
cate cu comândul, familia, preoţi şi
unelte, urmaţi de vite cornute,
legate prin funii lungi la sutele de
căruţe ce se mişcau agale. Saşii
s'au strămutat pentru a se răsădi
>mwm>m>mwm
departe, pe plaiuri frumoase, între
soiuri streine de oameni ; latinii
băştinaşi de veacuri, veniţi cu îm­
păratul Traian cuceritorul Daciei,
şi care a aşezat colonii latine. Cu
veacurile s'au înmulţit, au covârşit
dacii, s'au prefăcut adaptându-se
mediului, s'a înfăptuit prin munţi
sălaşe, apoi mii de sate împrăştiate,
ale familielor de păstori cari trăiau
sub cortul cerului, cântând din fluer
şi din minte, pierzând cu desăvâr­
şire năravul războinic.
Astfel nepregătiţi i'a zăpsit nă­
vălirea hunilor cu spaima şeilor
Attila, care se fălea că pe unde
trece calul său, iarba nu mai creşte.
Năvălitorii huni s'au aşezat cu
temei, veacurile i'a prefăcut şi regii
lor au ademenit pe Saşi prin mari
învoeli, dându-le tot ce au dorit în
schimbul de a păstra : credinţa re­
gilor şi a întări cu cetăţi locurile
de vad năvalnic.
Umblau morţiş hunii după străini
cu chezăşie trainică, pentru a fi a-
păraţi ; de oarece, în băştinaşii căl­
caţi, robiţi în jugul lor, nu puteau
avea încredere răzvrătiţi de-a pu­
ruri împotriva lor, ei stăpânii de
odinioară.
Şi ar fi de crezut cu temei că ma­
iştri zidari ai întăriturilor litanice
au fost saşii, iar salahorii povoare-
lor erau latinii copleşiţi supt pute­
rea hună ce umilea prin asprimi,
îndârjirea lor de rasă. De ei însă
nu se aminteşte ca de ori care lu­
crător glotaş, căci maiştrilor li se
cuvine închinăciune.
înainte de năvălirea barbară la­
tinii s'au aşezat în sate şi astfel au
rămas de veacuri. Ei păstori nu
s'au întărit în stat, adică în cetăţi,
în vederea războaelor, aşa că, pe
când barbarii se organizau în stat
ei de mult întăriseră un sub-strat
puternic, şi fermentul de bază, sgu-
due ades asupritorii. Aceste răzvră­
tiri, străbun de vechi, se reînviaţi
cu generaţiile, sguduind statul strein
ce i-a copleşit până odinioară când
au devenit stăpâni iarăşi latinii lui
Traian.
Saşii îndestulaţi cu pământuri dă­
ruite de regi, şi privilegii au ajutat
pentru a-i organiza în stat, i-au adus
la creştinism, şi i-a civilizat prin
educaţiunea lor de baştină.
îndulciţi la măriri, ungurii stăpâ-
nitori, începură a se întări şi pe
proprietăţile lor uzurpate, astfel ve­
dem că'n judeţul Mureş, fie care
sat e sub stăpânirea unui, castel
féodal, de aci înainte, pentru a se
putea mistui în vremi de restrişte
ale românilor asupriţi.
Cât vor fi îndurat colonii romani
de la huni se poate ghici, dupe câte
au îndurat românii de la unguri.
Dar iată că roata vremilor aduse
momentul ispăşitor istoric, şi stră­
nepoţii acelor obijduiţi, maziliţi şi
martirizaţi de veacuri, sunt aşezaţi
iarăşi în scaun prin exproprierea ce
m * W H B 9 H a i CELE TREI CRIŞURI
li
Un cămin din
a survenit după marele război ce-a
făcut dreptate.
Probabil că saşii, cu omenie cum
sunt, au proteguit românii, care le-au
rămas buni prieteni, marilor das­
căli ai civilizaţiunei de peste munţi.
De la ei s'a învăţat plugăritul,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
meseriile, zidărie, gospodărie, şi
credinţă în Dumnezeu care i-a înăl­
ţat sufleteşte.
In jurul unde a trăit cetatea, pă­
mântul e prăbuşit într'un şanţ a-
dânc şi lat. Odinioară era plin cu
apă, pavăză ce ocrotea în timp
de năvăliri. Astăzi în acele văi sunt
grădini şi umbră răcoritoare.
Peste valea ce desparte, pe înăl­
ţimi potrivnice, se înşiră cazărmi ca
guri de tun ameninţătoare, pe când
în depărtări senine Carpaţii, cu cap
brumat, aşteaptă viitorul, când, rând
pe rând se vor dărâma aşezămin-
tele menite să ţină piept sălbătă-
ticiei pentru a cărei mântuire luptă
omenirea eminamente cultă şi ci­
vilizată ce s'a alcătuit la Geneva
subt denumirea pacifică de „Liga
Naţiunilor".
Priveliştea în jurul Sibiului e ui­
mitoare prin liniştea ce aduce în
suflet, aşa că Sibiul e numit oraşul
pensionarilor.
Un muzeu săsesc face cinste, prin
grija şi respectul cu care sunt a-
dunate rămăşiţi străvechi, aflate pe
urma săpăturilor la întâmplare, sau
anume cercetări arhiologice.
La marginea oraşului, jos, în pă­
duri seculare, se oglindeşte un lac ;
poate e o rămăşiţă din brâu! ce a
înconjurat cetatea şi pe care acum
se alungă bărci vâslite de tineretul
vesel.
O grădină zoologică e pe cale de
a se înfiinţa pe marginea lacului.
Sibiul e un centru turist. Cârduri
se perind mereu, cu sacul pe spate,
Î Crescută în puritatea altarului,
I brează senină în strălucirea versului.
Sibiu.
cu toiagul în mână. Se întorc sau
pleacă spre munţi, şi ades am as­
cultat cu plăcere cântece vechi ti­
roleze; cântece ce se apropie de
natură şi misterele ei.
Astfel pe când priveam, turiştii
porneau spre tinerii şi voinicii Car­
pati, gândul meu sbura spre bătrâ­
nii şi grandioşii Alpi.
Astăzi Sibiul e un oraş frumos
şi îngrijit, pe când ruinele mai stâr­
nesc p e n t r u a păstra măcar o slabă
icoană a trecutului.
CORESPONDENŢA
Ţi-am trimes nişte cuvinte. M i a u
răspuns alte cuvinte.
Isvorâte din iubire, s'au încrucişat
pe drum ca două priviri.
Le recitesc. E o eroare a iubirei
noastre, a primelor înfrigurate a-
vânturi din nesfârşita noastră nos­
talgie.
«Iţi aminteşti de ziua când n e a m
cunoscut ?
— Inii amintesc. Era o si cu soare
şi soarele sclipea pe sufletu-mi în­
chis».
«Iţi aminteşti de prima mângâiere?
— îmi amintesc. A fost, în sfiala
unei tăceri, ptimul tău surâs».
— <Iţi aminteşti de cea dintâi
mărturisire?»
— îmi amintesc. A fost, în liniştea
asfinţitului, o lacrimă într'un sărut.
«Coborând cu privirea cărarea ce
o cunoşti, am vorbit aseară despre
tine.
mSÊmmBmSSS^mm
Ü amintire mă îndeamnă să nu
o las uitărei.
In Sibiu a fost născută, crescută
şi a trăit îndelung talentata poetă,
floare de câmp a Transilvaniei,
Maria Cunţan.
ea a rămas vestală, cântând adesea
dorul unei vieţe netrăită, ce vi­
Marea poetă în volumele ,,Diu
Caerul Vremei" a isvodit cea mai
pură şi sonoră poezie : câmpenească,
sufletească şi patriotică.
Personalitatea ei superioară şi
neaoşă româncă, rămâne eternă a-
ceiaşi ca şi portul naţional, nealte­
rat de influenţa importativelor şi
artificialul modernismului vremelnic
ne-asimilabil unei puteri individu­
ale de fond.
Rămâne în viaţă şi natură din
jurul unde a trăit fiica Măriei şi a
lui Dimitrie Cunţan, preot ortodox,
profesor la facultatea de teologie
din Sibiu şi prieten al marelui An­
drei Şaguna.
Maria Cunţan a trăit mult în
strâmtoarea subjugărei, din Tran­
silvania, însă i'a fost dat să vadă
şi răsăritul libertăţei ei, la vârsta
de 70 ani.
Ca o mustrare de cuget public
poezia ei Rănitul, pe care o rătă­
cisem printre hârtii şi din care m'am
folosit greşit numai din amintire,
în scrierea mea „Prin Cetatea Car­
pa ţilor".
de: Ovid Densuşianu-fiul.
— N'ar fi trebuit... Pentruce să
împleteşti în suflete străine gândul
ce mi-l por fi?
• Aş vrea ca prima flacără din
sobă să mă încălzească lângă tine
în timp ce iarna viforoasă îşi va
deslănţui afară neputinţa».
— Ieri am aprins focul spre a-mi
crea înaintea iernii atmosfera ce
ne va învălui în nopţile de ger».
«Fii ciudat, fii nebun, dar fii poet.
— Acum câteva clipe, dorind să
recitesc o poesie, gândul mi s'a o-
prit la ochii tăi. Şi am găsit în ei
poesia ce o căutam. Poesia dorului
ce se ridică».
«îngrijorată, tristă, te am urmărit
cu gândul, întovărăşindu-te pe drum,
întrebând noaptea dacă cumva nu
ţi-a tost frig.
— Nu, nu mi-a fost frig. Deodată
însă, în timp ce înaintam pe un
drum pustiu, am simţit o picătură
rece pe faţa întunecată. Picătură de
ploae sau lacrimă din plânsul tău?
Atunci da, mi-a fost frig.
Mă întorc. Ne vom revedea. Nu
mai adaog nimic. Ce aş putea să
mai spun?
— Nemişcat în faţa ferestrei pân­
desc prin sorile palide biruinţa ră­
săritului.
«Aseară, in timp ce amurgul în­
văluia grădina tristă, am petrecut
o clipă scumpă. Mă gândeam la tine.
— Aseară, prin ţereastra deschisă
ASISTENŢA CULTURALĂ A PERSON. C. F. R.
Opera culturală. Inaugurarea Expoziţiei şcoalelor
Casei autonome.
£Z)ăzboiul recent, cu urmările lui,
c / \ sdruncinând puternic echilibrul
social— a afirmat totuşi, ca o com­
pensare a principiului de conserva­
re — doctrina solidarităţii sociale,—
acest element de cohesiune, care
s'a manifestat prin operile de asis­
tenţă, ce s'au desvoltat.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Din această nevoe a neamului şi
din generoasa idee încolţită în cea
mai caldă inimă, — ce a bătut pen­
tru poporul său—Marele Rege Fer­
dinand — a pornit să se înfiinţeze
Instituţia— menită să îmblânzească
asprimea vieţii personalului cefe­
rist — care alături de armata noas­
tră a cunoscut profund amarul răz­
boiului, îndurând grozav consecin­
ţele lui.
Gândul regal a sguduit atunci
puternic câţiva oameni de acţiune
şi în Iulie 1920, Parlamentul votează
legea Casei Muncii C. F. R., Casă
destinată a veni în ajutorul funcţio­
narilor şi lucrătorilor C. F . R. —
pentru a le înlesni traiul, pentru a
contribui la creşterea şi educaţia
copiilor lor—pentru a îngriji de or­
fanii rămaşi de timpuriu fără spri­
jinul părintelui, adesea mort la da­
torie.
M. S. Regina Maria, profund în­
ţelegătoare a durerilor noastre, a
simţit până în adâncul ei — nevoia
acestei Instituţii şi a onorat-o cu
înaltul Său Patronaj.
Zi de zi şi an de an — Casa Muncii
s'a organizat şi desvoltat — astfel
că în Maiu 1930 — prin vigilenţa ac­
tualului Director General D-1 H.
Vogtberg. Parlamentul votează le­
gea Casei Autonome pentru Ocro­
tirea şi Ajutorarea Personalului ce­
ferist.
Casa Autonomă îşi începe dar o
activitate intensă în două direcţiuni
— asistenţa materială— şi asistenţa
culturală — aceasta din urmă fiind
socotită ca o operă de construcţie
o adiere uşoară ca o şoaptă mi-a
măngăiat capul plecat. Şi m 'am gân­
dit că era poate dorul tău.
«Ieri, un glas prieten mi-a vorbit
de tine. Dar n'am răspuns.
— Iţi mulţumesc. Tot astăsi, o
ghicitoare de pe drum m'a întrebat
ce culoare au ochii iubitei mele.
N'am răspuns. Culoarea ochilor
tăi?
Dar visul are culoare ?
«Aş vrea să te simt aproape spu-
nându-mi ca şi atunci legende triste».
cu realizări sănătoase pentru viitor.
In vederea acestui principiu, a în­
fiinţat şi întreţine : 31 scoale — răs­
pândite în ţară — din care 8 grădini
de copii, 20 scoale primare, un liceu
de băieţi şi de fete ,,Aurel Vlaicu"
Bucureşti — un gimnaziu mixt la
Lipnic-Soroca şi o şcoală profesio­
nală la Burdujeni.
Două orfelinate la Predeal şi Bur­
dujeni, 3 Cămine — la Iaşi — Târ-
H. Vogtberg, Director general.
govişte pentru băeţi—Chişinău pen­
tru fete.
Astfel 5500 copii primesc hrana
sufletească prin Instituţia care le-o
împarte aşa de generos.
Iar dacă realizările răspund în
totul scopului propus de Instituţie—
aceasta se datoreşte harnicului corp
didactic care tăcut şi modest, con-
strueşte fiecare în centrul său su­
fletul generaţiei de mâine.
O manifestare impresionantă a a-
cestei munci, fără larmă şi fără vuet
înfăptuită, a fost expoziţia de lu­
crări manuale executate în toate
şcoalele acestei Instituţii — organi­
— Te înţeleg. Recules în coiful
terasei unde de la plecarea ta nici'o
lumină n'am mai aprins, am as­
cultat acum un ceas tânguirea vân­
tului. Tânguirea din dorul tău.
«Azi dimineaţă în timp ce zorile
îşi strecurau seninătatea prin duio­
şia visului meu, ţi-am şoptit numele
scump.
— Poate. Dar de ce atunci pe când
urmăream tot înspre sori mândria
soarelui nici-o privighetoare na
cântat?
zată de D-na Marcella Nicolau—In-
spectoarea acestor scoale—şi a cărei
deschidere a avut loc cu un deose­
bit fast în ziua de 26 Iunie a. c. în
prezenţa D-lui D. Gusti, Ministru
al Instrucţiunii Publice, a D-lui I.
Gr. Perieţeanu, Ministru al Comu­
nicaţiilor, a D-lui G-ral Mihail Io­
nescu, Director General al Regiei
Autonome C. F. R , a D-lui Cezar
Mereuţă Sub Director General al
Regiei Autonome C. F. R. şi a dis­
tinsei personalităţi din Bucureşti.
Solemnitatea a început printr'o
scurtă urare de bun venit făcută
de D-1 Director General H. Vogt-
berg — o puternică personalitate în
mâna căruia Instituţia s'a desvol­
tat fericit.
Urmează apoi o scurtă şi înche­
gată cuvântare rostită de D-na Ins­
pectoare a şcoalelor C. F. R. Mar­
cella Nicolau — care evidenţiază în
legătură cu expoziţia ce a organi­
zat, rostul introducerii îndeletnici­
rilor practice în şcoalele primare
şi secundare, stăruind asupra fap­
tului că, aceste preocupări nu ur­
măresc specializarea de meseriaş-
nici nu caută să mecanizeze forma
muncei umane — ci punerea în va­
loare a tuturor însuşirilor cu care
orice fiinţă omenească vine pe lume
—pentru a forma oameni compleţi —
caractere tari — indivizi de iniţia­
tivă şi încredere, cu un cuvânt oa­
meni pregătiţi de a se sprijini in
viaţă pe propriile lor puteri — ele­
mente viguroase — de susţinere a
unui stat - - nu de povară pentru el.
Dar, pentru aceasta, spune D-na
Nicolau,
Trebuesc o lungă şi adâncă for­
maţiune socială.
Trebuesc generaţii crescute în a-
ceastă mentalitate.
Trebuesc părinţi bine convinşi
că nu datoresc copiilor lor de cât
^m^^g^MM CELE TREI CRISURI 3 . « » » »
cani, Bălţi, Basarabeasca, Predeal
şi grădinile de copii Bucureşti, Si-
meria, Paşcani, Palas Constanţa
— Piatra Olt — au dovedit că au
înţeles rostul lucrărilor manuale —
făcându-şi cu prisos datoria.
De asemenea au fost admirate
sculpturile în lemn — lucrările de
legatorie — artă decorativă — hăr­
ţile — împreună cu ţesăturile — cro­
şetaturi, macramee — cusături na­
ţionale — executate în liceul de fete
şi de băieţi «Aurel Vlaicu» — şi
în gimnaziul Lipnic-Soroca — ca şi
lucrările de tâmplărie — (biurouri
bibliotecă) — încălţăminte — haine
— produsele atelierelor din Orfeli­
natul de băieţi din Predeal.
A impresionat prin fineţea lucru­
lui şi perfecţiunea nuanţării linge­
ria şi rochiile expuse de Căminul
de fete din Chişinău — pe lângă
Inaugurarea deschiderei expoziţiei şcolare (26 Iunie 1932). care funcţionează pentru orfanele,
De la mijloc Dl I. Gr. Periefeanu, Ministrul Comunicaţiei ; D-nii General absolvente a şcoalei profesionale din
Mihai lonescu, Dir. G-ral C. F. R. ; Cezar Mereu/ă, Sub Dir. G-ral C. F. R. ; Burdujeni — un atelier de lingerie
Henri Vogtberg, Director Casa Muncii; D-na M. Nicolai!, Inspect, şcoalelor din şi croitorie — urmând ca odată cu
Iară C. F. R. ; Prof. Petrescu, Secretar g-ral Ministerul Instrucţiunii Publice ;
Dr. Costiniu; Al. Devechi, Director ad-tiv, etc. începutul noului an şcolar să ia
fiinţă şi atelierul de ţesătorie. — Iar
ca valoare calitativă şi cantitativă
— Orfelinatul de fete C. F. R. din
o educaţiune corespunzătoare vre­ hai» - au primit în ele podoaba Burdujeni — oferă admirabile lu­
murilor. mâinilor copilăreşti — executate în crări — covoare — de o execuţie
Trebueşte acea formaţie socială— timpul anului şcolar — lucrări — în şi un colorit artistic — ţesături de
în care meseriaşul — agricultorul — care vibra încă viaţa acelora ce le-a pânză — borangic — perdele — feţe

tate de aceeaşi consideraţiune ca

BCU Cluj / Central University Library Cluj
industriaşul—să se bucure în socie­
intelectualul.
Trebueşte intervenţia păturii con­
ducătoare, care să găsească posibi­
lităţile de canalizare a acestor forţe
umane — către aceste îndeletniciri
practice.
Minţile luminate şi înaintate—au
înţeles cu un ceas mai de vreme
aceasta, şi au dat directivele — iar
harnicii muncitori dăscălimea — au
început să execute.
Rezultatele — pe care expoziţia
şcoalelor C. F. R. le-a arătat, pro­
mit să răsplătească pe cei ce s'au
străduit.
Astfel cele 4 săli şi halul şcolii
No. 17 băieţi «Marele Voevod Mi­
executat — lucrări în care trăia mai
adânc — mândria şi încrederea a-
celuia ce a reuşit să plăsmuiască
micul obiect — lucrări ce desvălu-
iau sufletul creator al copilului.
Acestea se desprindea din sălile
unde erau expuse admirabilele lu­
crări ale şcoalelor primare şi gră­
dinilor de copii.
Diferitele ţesături — perne — per­
dele — dantele — fileuri — costume
naţionale — ca şi jucăriile — îm­
pletiturile — obiecte de plastilină —
desemnuri — hărţi — dădeau sălei
un aspect viu — ce reţinea privirea
şi încălzea sufletul. — Corpul didac­
tic al şcoalelor primare c a : Sime-
ria, Bucureşti fete şi băieţi, Piatra
Olt, Burdujeni, Palas Constanţa, Paş­
de masă — broderii — rochii — par-
desiuri — produse ale celor 3 secţii
de croitorie - lingerie şi ţesătorie,
ale şcoalei profesionale.
In general — expoziţia şcoalelor
Casei Autonome C. F . R. prin bo­
găţia lucrărilor expuse — prin ar­
tistica ornare a sălilor ca şi prin
fericita idee de a strânge la olaltă
cele 31 de scoale, resfirate în toată
ţara — punând astfel în valoare
munca întregului corp didactic a
stabilit— pentru cei ce încă nu cu­
noşteau — impunătoarea operă cul­
turală ce înfăptueşte Casa Auto­
nomă C. F . R. , ,,
Asistent
r
f'^ 4 •""''2*'% h T ^ T . kT^"%
Mi $&i Ai
K^-Z'^f Kt.-Z'^ K^-^^f

Scoală proj. orf. C. F. R. ^Regina Maria* —Burdujeni. Căminul de fete al Casei Aut. C. F. R. — Chişinău.
 PAGINA ARTISTICĂ
GUSTAVE DORÉ

: :
: :
I \

i i
Gustave Doré.

La Petit Palais, din Paris, s'a deschis o

expoziţie a operelor originale ale lui Gus­
tave Doré, sărbătorind" astfel centenarul
naşterei acestui celebru desenator care a
ilustrat capodoperile literare ale omenirii
Viaţa lui Doré a fost un neîntrerupt suc­ Din expoziţia marelui pictor Doré.
ces. Datorită marei lui uşurinţe de a lucra
dar şi imaginaţiei sale romantice, care se potrivea cu mentalitatea epocei sale, s'a ilustrat, mai ales, în compoziţiile de
mare efect, adesea în clait-obscur, şi in scenele populare
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Desenator extraordinar, s'a remarcat totuşi şi ca sculptor şi pictor. A ilustrat marile poeme din literatura italiană,
franceză şi engleză (Tasso, Dante, Ariosto, E. Poe, Baudelaire). S'a născut în 1832 şi a murit în 1883.
O. D.

ţelepciune a maiestăţii Sale Regelui D-1 Ştefan M. Ciocâlteu a donat o bi­

NOT
E Carol al II-lea, guvernanţii au impe­
Statul şi cultura.
Dacă e adevărat că criza financi­
ară grăbeşte criza morală, nu ne în­
doim că e o gravă eroare să se creadă
că un neam se poate lipsi atât de
uşor de intelectualitatea care singură
e in stare să-1 călăuzească spre cul­
mile civilizaţiei. Se impun în această
privinţă jertfe de necontestat, când
e ştiut că o ţară nu se poate ridica
în faţa neamurilor străine decât prin
cultura ei naţională. Am avut pilde
nenumărate în legătură cu cele ce
afirmau şi s'a putut dovedi că în sâ­
nul unei naţii adânc sdruncinată de-a
lungul anilor, popoarele minoritare
au fost lăsate în deplină libertate
să-şi manifeste râvna de intelectua-
lizare, înţelegându-se prin aceasta
că un popor nu se poate menţine la
o treaptă a civilizaţiei decât prin tă­
ria lui morală.
Cine se mai îndoieşte că nimeni
nu-şi ia asupră-şi sarcina de câr-
muitor al culturii atunci când lupta
pe tărâm cultural e îngenunchiată
de sărăcie ? Şi atunci e firesc ca Sta­
tului să-i incumbe datoria de-a spri­
jini instituţiile de cultură cari s'au
dovedit vrednice de încuviinţare, mai
cu deosebire in provinciile de curând
alipite, unde spiritul du jertfă al mi­
norităţilor e mult mai desvoltat şi
mult mai apropiat de realizare.
Atunci când în fruntea culturii ro­
mâneşti se înalţă tăria plină de în­
rioasa datorie să sprijinească pe orice
bliotecă de aproape 600 de volume şi
mai multe scrisuri, rente şi împroprie­
cale manifestările culturale, izbânda tăriri în valoare nominală de lei 60 000,
lor însemnând pentru ziua de mâine din venitul cărora se vor oferi diferite
făclia dătătoare de viaţă, care va premii ostaşilor.
lumina cărările desăvârşirii către însufleţit de amintirea jertfelor fă­
marea sărbătoare, a infrăţirei sufle­ cute de armata noastră pentru între­
telor româneşti. girea neamului, jertfe ce nu se pot
uita, după cum nu se poate şterge din
sufletul cuiva durerea izvorâtă din
Grăniceri jertfiţi la postul de onoare dragostea frăţească prea curând în­
genunchiată, gestul d-lui Ştefan M.
Pierderi în ostaşii grăniceri pe toate Ciocâlteu se învredniceşte şi de laudă
frontierile . . . . = 914 şi de recunoştinţă.
Pierderi în ostaşii grăniceri numai pe
frontiera Nistrului = 569
Curieri şi agenţi comunişti împuşcaţi
de grănicerii noştri, nesupunându-se
la somaţiuni = 109
Refugiaţi moldoveni din Rusia so­
vietică . =1457
Din aceştia ajunşi la malul drept îm­
puşcaţi de către grănicerii sovietici=28
Iată, într'un timp scurt, ce-a însem­
nat barbaria sovietică şi urmările ei,
pentru fraţii noştri transnistrieni, re­
fugiaţi pe pământul Basarabiei.
D. Ştefan M. Ciocâlteu, director su­
perior la conductele de petrol ale Sta­
tului, şi căpitan de rezervă, a făcut o
donaţie, de care vorbim mai jos Re­
gimentului 2 Roşiori, in memoria Ma­
iorului Dumitru M. Ciocâlteu, fost şef
de stat major al Grupului „Apărarea
Dunării' în războiul cel mare pentru
întregirea neamului, căzut prizonier o- Subsecretar de stat Gh. Crişan în ministerul •
dată cu grupul Cerna şi mort la Timi­ tir. Al. l'aida. Exponent al tinerei generaţii
şoara în anul 1917. din partidul Xaţional-ţărănesc.
m^sm^smmmM CELE TREI CRISURI mMBS^mm^m®
Aspecte dictatoriale.

Asasinatele politice din ultima vreme au impus o pasă cât mai serioasă
în jurul marilor personalităţi europene, tribunalele căutând să dea verdicte cât
mai aspre împotriva atentatorilor. Nu de mult, Benitto Mussolini putea cădea
pradă unui odios atentat, dacă asasinul Angelo Sbardellotto n'ar fi fost prins
înainte de a-şi fi pus planul în aplicare.
Angelo Sbardellotto a Jost arestat la Roma, în piala Venelia. Purta la el
două bombe ucigaşe cu cari intenţiona să-1 suprime pe marele duce. Iu urma
desbaterilor, Tribunalul siguranţei Statului Italian la condamnat la moarte-
Acest clişeu înfăţişază ultima şedinfă a tribunalului, când s'a hotărât con­ Lenin, Jostul dictator al Rusiei sovietice
damnarea la moarte a ini Sbardellotto. El a şi Jost executat la câteva zile ţinând unul din acele înflăcărate dis­
cursuri care au impus revoluţia sovie­
după condamnare. tică în fosta patrie a ţarismului.

BCU Cluj / Central

CĂRŢ
I tare a articolelor scrise în privinţa
A l . L a s c a r o v - M o l d o v a n u 1:
năruită. Editura „Naţionala' S. Cior­
nei, Bucureşti. O carte, după spusa în­
săşi a autorului, ce evocă o lume a-
pusă O carte rară. Frumoasă, vibrând
de toate armoniile ce au legănat pe
vremuri, sufletele noastre. O carte
aparţinând unui gen de literatură pe
care l-aş numi aristocrat, deoarece
scapă comercializării romanelor aşa
zise moderne, cu tresăriri mondene
unde sportul şi mecanica lumii se în­
tâlnesc spre a satisface adesea un pu­
blic nepriceput şi snob.
O carte serioasă, bogată de nostal­
gie, duioasă ca o amintire şi mândră
de tot ce alcătuia în trecut adevărata
frumuseţe a vieţii. Gândire, armonie
a frazei, sentiment adânc, dorinţă de
mai bine şi năzuinţă spre frumos, iată
ce putem găsi în paginile viguroase
ale d-1 i Làscarov-Moldovanu De a-
ceea îi recomandăm lucrarea nu nu­
mai ca o operă trainică şi armonioasă
dar şi ca o pildă de literatură sănă­
toasă, adâncă şi bogată
M i h a i l C o n d t u s : Granifa
primeriile „Independenţa", cu o prefaţă
de Dl Geo London. D-1 Mihail Con­
drus, într'o interesantă documentare,
publică un volum unde oglindeşte în
adevărata ei lumină tragedia de la
Nistru. Exilul voluntar, sfârşit adesea
prin moartea nenorociţilor ce au vrut
să scape de iadul sovietic, a atras aten­
ţia întregei Europe civilizate, iar Fran­
ţa, reprezentată prin condeiul autori­
zat al scriitorului Geo London, s'a
răsvrătit cea dintâi şi cu o nobilă ener­
gie împotriva cruzimilor ruseşti.
Cartea University
d-lui Condrus Library
este o complec- Cluj
tinta, de oarece
dramei de la Nistru, şi singura din ţa­
Biserica ră, scrisă în româneşte, care să se fi
ocupat de o problemă ce merită să fie
urmărită de toţi bunii Români.
Mihail Condrus.
Condeiul d-lui Condrus, fost senator
şi una din figurile politice bine cunos­
cute de la noi, zugrăveşte mizeria ce
apasă pe basarabenii transnistrieni.
Fără armonii inutile de stil, fără lun­
gimi obositoare, clară, sobră şi energi­
roşie. Im­ că, opera d-lui Condrus merită toate
laudele. Sub auspiciile unei prefeţe
scrisă special de Geo London, cu care
autorul a vizitat dealtfel graniţa basa­
rabeană, paginile volumului alcătuesc
o strălucită apărare a drepturilor ro­
mâneşti înăbuşite peste hotare şi un
strigăt de răsvrătire nobilă unde, în
numele civilizaţiei şi la adăpostul isto­
riei, autorul izbuteşte să trezească con­
ştiinţa românilor şi a tuturor oameni­
lor de bine.
Recomandăm cartea d-lui Condrus
cu toată căldura şi cu toată recunoş-
o carte ca a d-sale, în
vremurile prin care trecem, reprezintă,
nu numai, o apărare a dreptului naţio­
nal, dar şi o faptă bună.
Al. Iacobescu. — Icoane din Bosfor,
1932. In cartea de curând apărută a
poetului craiovean, bogăţia de culori
a Bosforului îţi trece parcă prin faţa
ochilor încărcată de frăgezimea unei
dimineţi însorite Nu e o înşirare de
privelişti, obişnuită în atâtea lucrări
de acel aş gen. Minunea svârlită cu a-
tâta dărnicie pe coasta verde a Asiei
mici găseşte în d-1 Al. Iacobescu un
zugrav fin, care îmbracă totul într'o
neobişnuită bogăţie de colorit, poeti­
zând într'o frază măiestrit cizelată pi­
torescul celui mai odihnitor colţ de
lume. In pagini îmbibate de neastâm­
părul mereu proaspăt al cuvântului,
apele clocotesc, crăngile susură, soarele
îmbracă florile în lumină, când păsări
de mare se înalţă leneşe în văzduhu­
rile limpezi.
Într'o vreme când se scriu atâtea
lucruri banale îndelung căutate înna-
dins ca să atragă, paginile d-lui Al.
Iacobescu rămân un imn înălţat firii
de-apururi schimbătoare şi veşnică în
măreţia ei ca însăşi dumnezeirea.
O. D.
— Autorităţile sau persoanele cari
posed liste de subscripţii pentru ri­
dicarea „Monumentului Barbu Dela-
vrancea", sunt rugate a le trimite la
Oradea, pe adresa „Cele Trei Crişuri"
Casa Naţiona.ă, însoţite de sumele
colectate.

SPIRITE ŞI
— Vestita actriţa franceză, Madeleine Bru­
ant, pe lângă faima dobândită prin talent,
se mai bucura şi de admiraţia cercurilor
mondene prin eleganţa şi distincţiunea ei.
îmbătrânind însă, grija toaletei o părăsise.
Modest îmbrăcată, trecea prin străzile Pari­
sului cu atitudinea modesta a celor obscuri
şi săraci, fără nici-o urma a vechei sale co­
chetării. Astfel, într'o zi, o prietenă întâl­
nind-o, îşi mărturisi mirarea pentru modes­
tia cu care vestita actriţă se îmbrăca.
Madeleine Bruant o privi o clipă apoi, cu
un zâmbet:
— Ce vrei ? La vârsta mea nu te mai
îmbraci, te acoperi
— Tot dânsa, după râsboi, mutându-se la
etajul 5-a al unei case de burghezi liniştiţi,
se întâmpla ca toţi cei ce veneau s'o vizi­
teze să se vaite de oboseala ce o pricinuiau
scările. De aceia, un bătrân colonel, venind
într'o zi s'o vadă, se vaită de palpitaţie,
terminând :
— Dar de ce stai atât de sus ?
Iar M me Bruant, făcând aluzie la nepă­
sarea lumii :
— Ce vrei, d-le colonel. E singurul mijloc
ce mi-a mai rămas pentru a face inimile să
bată
— Rachilde, trimeţând un bilet unei prie­
tene, aceasta, imediat când o văzu, se plânse
de neglijenţa cu care îi scrisese, conside­
rând că biletul era scris în grabă cu creionul.
Dar Rachildè, liniştită:
— De ce te superi, dragă? O scrisoare
scrisă cu creionul e ca o mărturisire spusă
încet.
Până la 40 de ani, femeia îşi modelează
talia pentru rochii. După 40 de ani îşi face
rochiile pentru talie.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
NOUTĂŢILE ZILEI
S. Regele Carol Il-lea a inaugurat în
ziua de 25 Mani noul dig al Canalului
Sulina care îmbunătăţeşte navigaţia pe Du­
năre, invitat fiind de Comisiunea Europeană
a Dunărei („C. E. D.").
— Ziarele anunţă că regimentul22 infan­
terie din Polonia, cu garnizoana la Siedlce
va primi nume/e „ Regimentul, Regele Carol
al României".
Decretul preşedintelui consiliului, prin
care M. S. Regele Carol este numit şeful a-
cestui regiment, va fi remis Suveranului de
o delegaţie specială de ofiţeri.
Serviciul Maritim Român (S. M. R.)
MORAVURI
— La Paris, zarva mare într'o familie
burgheză. Fiul cel mare Octav, locotenent
delà Saint-Cyr doreşte cu tot .dinadinsul să
se însoare. Are de ales, între o fată, luată de
la părinţi, şi o văduvă. Mama şi surorile am-
barasate, se opun întâi la căsătoria lui Oc­
tav : este prea tânăr, şi totuşi are prea mare
experienţa de dancinguri, de unde le este
teamă sâ-şi ti recrutat pe viitoarea...
Familia, se hotărăşte să ceară sfatul un­
chiului Andrei, om serios şi cu experienţă.
Acesta consultat se informează de la Octav,
şi-1 întrebă în faţa familiei :
— Văduva are apartament ?—Are !
Are, bucătăreasă, servitoare ?—Are !
Are confort ?—Are !
Adică totul de-a gata.
Asta este bună pentru Octav.
Mama lui Octav, intervine însă: Dar fata
este luată de la părinţi, e modestă, instruita,
familie onorabilă...
Unchiul Andrei :
„Dacă văduva are totul de-a gata—casă, pat
şi serviciu, restul nu interesează!—Ritmul
nou ?...
In privinţa modei.
Se discută într'un salon despre moda ro­
chiilor lungi.
— Păcat, interveni o doamna ; când rochiile
erau scurte, lăsam să ni se vadă picioarele ;
de acum înainte, vom fi nevoite să le ară­
tăm.
O femee spune întregul adevăr lui Dum­
nezeu ; aproape tot adevărul confesorului
său, jumătate prietenului, şi a douăzecea
parte din acest adevăr aceluia pe care îl iu­
beşte. Vezi ce mai rămâne pentru acela pe
care nu-1 iubeşte.
— Miercuri, 8 Iunie, cu prilejul aniversării
suirii pe tron a M. S. Regelui Carol II, d.
Teodor Solacolu, ziarist, a vorbit delà postul
de radio-difuziune din Roma, despre însem­
nătatea zilei şi despre personalitatea M. S.
Regelui.
— A apărut: Graniţa roşie, un volum de-
130 pagini, impecabil tipărit, cuprinzând an­
cheta d-lui Mihail Condrus la Nistru cu o pre­
faţă de d. Geo London, eminentul ziarist
francez.
— D. profesor I. Petrovici, unul dintre de­
legaţii României la conferinţa dezarmării,
fiind invitat de Universitatea din Geneva să
ţină o conferinţă de specialitate, a vorbit Joi
19 Maila orele 20.30 în aula Universităţii din
Geneva despre „Dinamismul contimporan".
— Din Tg. Lăpuşului ni se anunţă că bă­
trânul avocat memorandist Augustin Pop a
încetat din viaţă în etate de 82 ani.
Augustin Pop a luat parte activă în marele
proces al memorandului, iar în ultimul timp
era membru la numeroase instituţii culturale
din Ardeal.
Memorandistul Augustin Pop a fost înmor­
mântat în Tg. Lăpuşului.
— Premiul naţional de literatură a Jost
acordat în acest an d-lui Victor E/tiinin, ca
o încoronare a întregei sale activităţi literare.
— S'a săvârşit din viaţă generalul Ernest
Broşteanu, al cărui nume va rămâne strâns
legat de istoria răsboiului pentru întregirea
idealului nostru naţional Rănit în 1916, a
revenit pe front, comandând o brigadă, a luat
parte la luptele crâncene de pe frontul Mol­
dovei şi a fost decorat de Regele Ferdinand I,
pentru faptele sale eroice, cu ordinul cava­
leresc „Älihai Viteazul". Generalul Ernest
Broşteanu a fost un erou şi un caracter.
— Studenţimea română din Detroit, (Ame­
rica), a comemorat zilele trecute, pe eroii
căpitanul Niculae Dunca şi generalul de bri­
gadă Gheorghe Pomuţiu, emigranţi români,
care au luptat şi au murit pentru libertatea
Americei.
— Sâmbătă 21 Mai a avut loc în comuna
Cuciulata, judeţul Târnava-Mare, solemnita­
tea desvelirei unei plăci comemorative în a-
mintirea lui Aron Pumnul.
Pe placă sunt imprimate următoarele cu­
vinte :
„In această casă s'a născut Aron Pumnul
(1818—1866), luptător pentru drepturile româ­
nilor, dascăl îndrumător al neamului. Aşe-
zatu-s'a acest semn de cinstire cu ajutorul
„Astrei" şi al liceului ..Principele Nicolae"
din Sighişoara, în anul domnului 1932".
Barbu St. Dclavrancea. — Scriitor şi natio­
nalist, căruia Reuniunea „Cele Trei Crişuri"
ti va ridica un măreţ monument la
granifa ţărei, la Oradea.
— Din ce în ce mai bine primit de către
cititori se dovedeşte a fi ziarul Calendarul"
care apare sub conducerea eminentului poet
Nichifor Crainic, şi e scris de cei mai talentaţi
publicişti: Dragoş Protopopescu, RaduDrag-
nea, Toma Vlâdescu, A. C. Cusin, Cucu şi alţii.
— S'a instituit la Bucureşti un concurs între
sculptorii şi arhitecţii români, pentru ridica­
rea unui monument marelui om de Stat,
Spiru Haret, profesor şi om de ştiinţă. Locul
pe care se va ridica monomentul este situat
în piaţa Universităţii, în aleea pe care se
află ridicate statuile lui Ion Hehade Rădu-
lescu şi Gh. Lazăr.
— Un ziar din Ardeal scrie că aviatorul En-
dresz, care a fost ucis în accidentul avionu­
lui „Justiţie pentru Ungaria", a ucis, la rân­
dul său, în anul 1918 printre alţii şi pe doi
preoţi români din comuna Simand (Arad)
Pe atunci, Endresz era stegarul lui Bela
Kun şi în această calitate s'a năpustit asupra
românilor cari luptau pentru idealul nostru
naţional.
— D-na Alexandrina Cantacuzino, în nu­
mele femeilor române din Basarabia a tri­
mis la Geneva nu protest împotriva barbarii­
lor de la Nistru. In acest protest s'a fâcut
apel în numele ideii de pace, de fraternitate
şi de umanitarism care este temelia Societăţii
Naţiunilor
— Un însemnat număr de intelectuali bul­
gari, în mare parte avocaţi, în frunte cu mi­
nistrul justiţiei D-l Verbiloff, au vizitat Bu-
cureştiul, fiind primiţi cu căldură, de autori­
tăţile noastre, în frunte cu D-l Dem. Dobres-
cu Primarul g ral al Capitalei, ca o manifes­
tare, de bună şi prieteneasca vecinătate.
— D-l Al. Mavrodi, director general al
teatrelor, a fost numit preşedinte al socie­
tăţii de Radio, în locul d-lui Dim. Gusti, mi­
nistrul Instrucţiunii şi al Cultelor.
— In prezenţa preşedintelui republicii, ş'a
desvelit monumentul ridicat lui Debussy în­
tr'un colţ pitoresc delà Bois de-Boulogne, aşa
cum i-a plăcut suavului compozitor să trăia­
scă în viaţă.
— Opera sculptorilor fraţi Jean şi Joe Martu
înfăţişează viziunea muzicală a lui Debussy
şi diferitele fee minunate cari l-au inspirat
în profundele şi delicioasele sale compoziţi-
uni universale.
— Biblioteca Ţarului din Tarscoie Selo, a
fost vândută parţial la licitaţie, în ziua de
14 Iunie, la Lucerna.
 BIBLIOTECA REVISTEI
BIBLIOGMie
XXXXXXXXXXXXXX fXXXXXXâ
Cărţi primite:
Marin I. Bellu. „Moartea învinsă" Ed. „Drumul Vre-
mei 1932 pag. 47 preţul 20 lei.
General Găvănescu „Din geniile neamului" Tip. Uni­
versul Buc. 381 pag. 160 lei.
Ion I. Nistor Vasile Grecu „Codrul Cosminului" Cer­
năuţi 1932 588 pag. 400 lei.
Ateneul Român Buc. „Anuarul Ateneului Român 1931"
236 pag. preţul 60 lei.
Vasile Militam: Fabule — Edit, ziarului „Universul"
General C. Găvănescul: „din geniile neamului" „
C. Xeni „Take Ionescu" „ „Licurici" An. I Nr. 2 1932 Chişinău.
Constantin Bacalbaşa „Bucureştii de altă dată" vol. I
Edit, ziarului „Universul"
ii „ ,i „ „ voi. II
». „ „ voi. III
Al. Lascarov Moldovanu „Biserica năruită, roman"
Edit. „Naţionala" S. C. Ciornei, B u c
Mihail Condrus „Graniţa roşie" Imprimeriile „Indepen­
denţa"
Général Pétin „Le drame roumain" (1916—1918), Payot
Paris
Dr. I. M. Dobrescu „Chimie Technologică Industriale
agric." Tip. Ziarului „Vniversul"
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Virgiliu I. Slăvescu „Drum nou în Aeronautica Româ­
n ă " Bucureşti 1932.
Gh. M. Cantacusino „Arcade, firide şi lespezi" Edit.
„Cartea Românească" Buc. 1932.
Perpessicius „Itinerar Sentimental" Edit. „Cultura Na­
ţională" 1932.
Dr. M. Silvianu „Conversiunea Datoriilor agricole"
Ed. „Scrisul Românesc" 1932.
G. Kivăran-Răsvan „Pe drumuri africane" Edit. „Pa­
vel Surii" Buc. 1932.
Teodor Rosen „Poezii alese" ediţia Il-a Buc. fondul cult.
Lazăr Atias.
George Mihail Zamfirescu „Madona cu trandafiri ; ope­
ră premiată de S. S. R." Ed. „Cultura Naţională"
N. Corfescu „Istoricul lui Parsifal" operă mistică în 3
acte Buc. Ed. „E. Marvan"
/. Dongorosi: „Ţucu" (nuvele)
Alex. Marcu: „Dante" (Infernul)
A. Procopovia : „Neculce" (2 voi).
din Editura „Scrisul Românesc" S. A. Craiova
Al. Iacobescu „Icoane din Bosfor" Craiova 1932.
Reviste şi publicaţii Periodice :
Adevărul Lit. şi Artistic" An. X Nr. 595 S. II Buc.
Anuarul Liceului de fete „Regina Maria" Cluj 1931
1932
„Anuarul Soc. Literare „Gr. Alexandrescu " Liceul Uni­
rea Focşani 1930—31 Foc.
„Asistenţa Soc. - An. III Nr. 3 1932 Bucureşti.
E L
FUMAŢI ^ R ,
VOEVODUL MIHA1 şi TOM1S
Higenice, delicioase.
25735 S C R I S U L R O M Â N E S C
„CELE TREI CRIŞURI"
. .. Astra Biharei" An. I. Nr. 5 1932 Oradea.
„Analele Romanului" An. I. Nr. 1 1932 Romanului.
„Arhivele Olteniei" An. XI Nr. 59—60 1932 Craiova.
„Buletinul Cărţii Româneşti" An. IX Nr. 4 1932 Buc.
„Bulet. medical al asigurărilor sociale, Bucureşti, 1932.
„Boabe de grâu" An. 3 No. 1—2 1932 Bucureşti.
„Brasda" An. X Nr. 6 1932 Craiova.
„Curierul Cooperaţiei Române" An. XXV Nr. 5—6 1932
Bucureşti.
„Convorbiri literare" An. 65 1932 Buc.
„Buletinul medical al Asigurărilor Sociale" An. II Nr.
3—4 şi 5—6 1932 Bucureşti.
„Drumul Vremii" An. II Nr. 13—14 1932 Craiova.
„Documente Răsăşeşti" An. I No. 1 1932 Bârlad.
, Făt-Frumos An. VII Nr. 1—2 1932 Suceava-Moldova.
„Gaseta Cooperatorului" An. IV Nr. 10—11 1932 Buc.
„Grafica Română" 1932 Craiova.
„Hyperion" An. I Nr. 5, 6, 7 1932 Cluj.
„Isvoraşul" An. XI Nr. 2 1932 T-Severin.
„Junimea Literară" An. XXI Nr. 1—6 1932 Cernăuţi.
„Legea Românească" An. XII Nr. 9 1932 Oradea.
„Monitorul Of." An. IX Nr. 13 Municipiul Timişoara
1932 Timişoara.
„Mişcarea medicală Română" An. V Nr. 1—2 1932
Craiova.
„Monitorul Comunal" An. VI Nr. 5, 6 1932 Oradea.
„Nădejdea" An. VI Nr. 13 1932 Vrsac Jugoslavia.
„Neamul Românesc pentru popor" An. X X Nr. 10 1932
Bucureşti.
„Natura" An. XXI Nr. 5, 6 1932 Bucureşti.
„Poporul Românesc" An. I Nr. 9, 10, 11—12 1932 Com.
Chitila.
„Plaiuri Hunedorene" An. II Nr. 19—20 1932 Petroşeni.
„Realitatea Ilustrată" An. VI Nr. 274 1932 Bucureşti.
„Revista Ştiinţelor veterinare" An. XIII 1932 Buc.
„Rase de lumină" An. IV 1932 Bucureşti.
„Răsăritul" An. XIV Nr. 4—5 1932 Bucureşti.
„Revista Clasică" An. VII 1932 Bucureşti.
„Revista Funcţionarilor Publici" An. VII Nr. 3—4,5—6
1932 Bucureşti.
„România Militară" An. LXIX Nr. 3—5 1931 Buc.
„România Aeriană" An. VI Nr. 53—54 1932 Buc.
„Revista Infanteriei" An. XXXVI Nr. 362 1932 Buc.
„Revista Subofiţerilor" An. XVIII Nr. 190, 191, 192, 193
1932 Bucureşti.
,Revista Sănătatea" An. XXXII Nr. 5—6, 9—10, 11—12
1932 Buc.
„România Aeriană" An. VI Nr. 55 1932 Bucureşti.
„Revista Artilierei" An. XLV Nr. 2 - 3 1932 Timişoara.
„Roma" An. XII Nr. 2 1932 Bucureşti.
,Steluţa" An. I Nr. 3 1932 Bucureşti.
„ Seminimi" An. V Nr. 1—2 1932 Lugoj.
„Satul" An II Nr. 18, 20, 1932 Bucureşti.
„Scrisul Românesc" An. III Nr. 9—10 1932 Bârlad.
4
„S. O. FP-" An. I Nr. 5 1932 T-Măgurele.
„Scoală Bănăţeană" An. XII Nr. 8 1932 Timişoara.
„Tribuna Cooperaţiei" An. III Nr. 3—4 1932 Cluj.
„Tinerimea Creştină" An. II Nr. 5 1932 Bucureşti.
„Ţara Bârsei" An. IV Nr. 3 1932 Braşov.
„ Universul Copiilor" An. VII Nr. 28 1932 Bucureşti.
„Veselia" An. XLI 1932 Bucureşti
Adm. Bibi. Vasile Vornicu.
ENTELE
• • • •
/ C R A I O V A