BCU Cluj / Central University Library Cluj

CUPRINSUL i

AL C i u r a < Adunarea de ia Alba-iulia

V a s l l e A l - G e o r g e : O rază de lumină (versuri)
Puşcariu ţ>
Sexril Goethe şi lenăchiţă Văcărescu i
Emanuil Bucuţa: Aşteptând stelele (versuri)
Bucura D u m b r a v a : Faptele apostolilor X X . 7—13
M» G . S a m a r l n e a n u :• Iubirea mea (versuri)
E u j g e n i u S p e r a n ţ i a : Frumosul ca înaltă suferinţă.
Ion Foti: Alexandru, Macedonski
C r o n i c i » Cronica literară (G. Tistu.) Cronica
economică, cooperativele (I, Veleanu.) —
Cronica teatrală (M. lotgulescu.)
N o t e : A l . Macedonski a murit — Conferinţele Idee;
europene — Situaţia Alsaciei — Regionalis­
mul Alsaciei — Scotus Wiator
Memento

A w a l 1. Na. 13. ©padea-SSaure ] Decembrie 1*20

Preţul 3 «~» 50
CELE TREI CRIŞURI
o , c ^ l u , : REVISTĂ D E C U L T U R Ă , , G . ^ F A N U

Sub Conducerea Dior:

ROMAN CIORCGARIU, GEORGE BACALOGLU Dr ALEXANDRU PTEAKCJ
Episcop Colonel Dir. G-l al invăţămîntului

DE PRIN T A R Ă .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

 Adunarea de la Alba-lulia
— 7 Decembrie 1918 —

Ziua de 1 Decembrie va fi scrisă cu litere de aur în istoria

neamului românesc.
Hotarele, cari despărţiau pe fraţii de acelaşi sânge, s'au
rupt şi o horă mândră s'a încins peste întreaga ţară Românească:
dela gurile Nistrului până la malurile Tisei.
Dumnezeul popoarelor a primit jertfa ce o adusese neamul
nostru: jertfa de lacrimi şi suferinţe şi jertfa de sânge vărsat
sub steag strein, până am ajuns să ne încheiem şi să ne strângem
rândurile sub acelaşi steag. In ajun ninsese toată ziua; a nins
şi noaptea, şi în zorii zilei de 1 Decembrie. Când ne grăbeam
la tren, era o zăpadă mare, prin care răzbăteam cu greu. Trenuri
lungi, pline cu soldaţi germani treceau pe dinaintea, noastră şi
priveau cu mirare la oamenii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare,
şi la steagurile BCU Cluj / Central
ce fâlfâiau mândre,University Librarydimineţii.
J a soarele Cluj După
ce ne-au întrebat ce este şi unde mergem, au râmas posomo­
râţi şi duşi pe gânduri. Aşa va fi şi pe la noi acasă — zise
unul. Vedeau ei bine, că lumea cea veche s'a răsturnat, şi că
în locul ei vine o lume nduă, în care oamenii vor fi fraţi şi nu
va mai fi tiran şi asuprit. Ei se gândeau acasă, dar patria lor
era departe, departe . . .
înţelegeau că este o dreptate pe lumea asta, şi că ei vor
avea să sufere mult pentru a-şi ispăşi păcatele şi nenorcirea ce
au adus-o în lume, în frunte cu Kaizer-ul lor.
Noi care am suferit şi am îngenunchiat atâta vreme sub
steag străin, mergeam la sărbătoare; iar ei,, cari voiau lumea
întreagă, mergeau cu capul plecat, ca cei învinşi, pe cari i-a
ajuns dreapta judecată a lui Dumnezeu.
* *
*
Sosesc trenurile de pe văile celor două Târnave întâl-
•nindu-se la Blaj.
E un chiot şi o voe bună, ca la nuntă. Ce păcat că e
iarnă, căci tot trenul ar fi una floare, şi una frunză verde!
Satele în frunte cu preoţii, cu steaguri mari şi frumoase,
umplu vagoanele, fluturând steagurile prin ferestrele şi uşile
vagoanelor. La fie care staţie, la fie-care haltă ori-cât de
mică ar fi aceea, trenul trebue să se oprească. Oamenii
curg din toate părţile, cum se revarsă păraîele pe coaste, în
ploile primăverii. Muntenii coboară şi ei pe c o a s t e . . . în straie
albe, cu căciuli a l b e ^ . abia îi deosebeşti cum vin prin zăpada
cea mare de pe câmpia Murăşului, Nu mai steagurile lor flutură
în aer, vestind bucuria marelui praznic naţional.
La gara din Teiuş aflăm despre moartea viteazului stegar
Ioan Arion, împuşcat în ajun, de gardiştii săcui, cari au tras şi
asupra trenului cu mitraliere. A murit ca un viteaz, cu steagul
în mâni, strigând: „Trăiască România-Mare!" A fost înmormântat,
după cum se cuvenia, cu paradă militară.

Iarăşi ni se încrucişează drumul, cu trupele germane.

Aceştia erau pedestri şi veniau în şiruri foarte lungi, urmaţi
de tunurile grele. Au cerut voie să treacă prin Alba-Iulia, căci
pe acolo le era drumul. Li-s'a răspuns, să treacă prin altă parte,
ocolind oraşul, ca să nu se întâmple tulburări.
BCU
Nemţii s'au Cluj / şiCentral
supus, University
au plecat, prinLibrary
zăpadăCluj
şi noroiu, pe
alte cărări. Era din partea noastră o îndrăzneală, Ia prima ve­
dere, căci germanii, cu tunurile grele ce aveau, în câteva mi­
nute ar fi putut nimici oraşul, făcându-1 una cu pământul. Dar
curajul lor cel grozav de mai 'nainte, nu-1 mai aveau. Erau un
popor învins... grupuri împrăştiate de oameni necăjiţi, ce se
târau cu greu prin câmpia plină de zăpadă şi noroiu, cu gân­
dul spre casă. Cât de departe era patria lor! Câte vor mai
avea să sufere, până să o revadă! Câţi din ei se vor prăpădi
pe drumuri, în ţară străină, de ger şi de foame I . . .
Neamţul cel grozav şi puternic de altă dată, era acum un
popor necăjit şi umilit, de care îţi era m i l ă . . .
* *
*
Ajunşi în Alba-Iulia, ne-am pierdut în mulţimea, ce mi­
şuna pe uliţi. Eram om lângă om, prin noroiu şi zăpadă, şi
oamenii curgeau într'una la adunare, ca valurile unui râu uriaş.
Veniau pe jos, cu steaguri, în frunte cu preoţii — unii chiar
în patrafir — în haine de sărbătoare, purtând table cu inscrip­
ţia: Trăiască Româhia-Mare „Vrem unirea". „Unirea cu Ţara
românească!"
Treceau căruţe cu oameni ce grăbiau la adunare; şi auto-
mobile se strecurau, răzbind de abia prin mulţimea ce umpluse
oraşul, ca o revărsare de ape mari . . .
Oameni ce nu se văzuseră ani de zile, în cursul răsboiului
cumplit se întâlneau şi se îmbrăţişau cu lacrimile în ochi; oa­
B
meni pe cari îi credeai morţi în vâltoareâ" răsboiului, îi intâlniai
la ori-ce colţ de stradă. Era un praznic şi o bucurie, cum n'am
mai pomenit: praznicul învierii neamului.
Drumul spre cetate l-am făcut cu greu. Un grup de ofi­
ţeri din România soseşte într'un automobil. Era o bucurie ne­
bună . . . lumea îi purta pe braţe. Cum se strecuraseră ei până
aici, când trupele române erau numai în Secuime?
Porţile cetăţii erau împodobite cu steaguri naţionale.
Garda naţională din Munţii Abrudului, ţinea rânduiala.
Când am trecut pe sub poarta a doua, am ridicat ochii spre
temniţa, în care a fost închis Horea. Gardişti naţionali stau în
preajma ei, în straie albe, cu puştile la umăr.
Cănd am ajuns apoi, cu mare greu, în sala cea mare, unde
s'a ţinut adunarea, am văzut la tribună, pe toţi fruntaşii nea­
mului. Steagul BCU Cluj / Central
românesc, University
şî steagurile Library
tuturor Cluj
popoarelor ce au
luptat pentru biruinţa dreptăţii 'erau atârnate pe păretele din
fund : cel francez, italian, englez, american, belgian . . .
Bătrânul Badea Gheorghe Pop de Băsăşti a deschis adu­
narea, cu lacrimele în ochi. Spunea, ca dreptul Simion din Biblie,
că mulţumeşte lui Dzeu, că a putut vedea şi această zi mîreaîă,
încheiând c u : „Acum slobozeşte pe robul tău, Doamne", după
vorba psalmistului.
Vorbirile care de cari mai frumoase se ţineau lanţ.
A vorbit Dr I. Suciu, V. Goldiş, I. Maniu, Şt. C. Pop şi alţi
fruntaşi ai noştri şi a fost o izbucnire de veselie şi de lacrimi
când s'a proclamat unirea necondiţionată cu Patria-mamă.
* *

Am pornit apoi cu toţii spre câmpia din cetate, unde

erau adunaţi sătenii. Era o pădure de steaguri. Satele erau
adunate în grupuri, avându-şi steagul lui fie-care grup. Şi când
au prins a fâlfăi steagurile, părea că tot pământul s'a mişcat
din temelii.
Unde mai era putere omenească, să impedice hotărârea
acestui popor, care după veacuri de robie ajunsese să fie şi el
odată stăpân, pe moşia strămoşească ?
 Au urcat la tribună Vlădici şi fruntaşi mireni şi chiotul
poporului răzbătea până- departe şi steagurile româneşti fâlfăiau
mândre şi ameninţătoare, ca o ameninţare de vijelie, care ar
mătura tot ce ar îndrăzni să-i stea în cale.
Horea, Cloşca şi Crişan, cari au murit moarte de martir,
şi au suferit între zidurile acestei cetăţi, puteau să tresară acum
de bucurie în gropile lor uitate, înţelegând că moartea lor
nu a fost zadarnică. •
Şi, soldatul invalid, care tremura la poarta cetăţii în uni­
forma lui de honved, cu două decoraţii de aur, cerând mila
trecătorilor încă îşi va fi dat seama, că toate suferinţele îndu­
rate de Românii Ardeleni sub steag străin, erau răsplătite acum
cu prisosinţă.
* **
Adunarea a fost condusă de preşedinţii Gheorghe Pop de
Băseşti, episcopii Ioan I. Papp şi Dr Demetriu R a d u ; vicepreşe-
denţii: Dr T. Mihali, Dr Ştefan C. Pop, Ioan Flueraş; notari:
Dr Al. Fodor, Dr BCU Cluj /Miclea,
Sever Central Dr
University Library Cluj
C. Brediceanu, Dr. S. Dra-
gomir, Dr L. Oanea, Dr I. Ciser, Dr Ionel Pop şi Dr Gh. Crişan.
Ce s'a hotărât în această adunare istorică, se poate cup­
rinde în câteva rânduri:
Unirea necondiţionată cu „Ţara românească" libertate, ega­
litate şi frăţietate pentru toate popoarele României-Mari;
. deplina libertate a cultului religios pentru toţi cetăţenii;
împământenirea (dreptul la pământ) a tuturor ţăranilor.
Dar să dăm în întregime protectul de rezoluţie (hotărârea),
ce s'a luat acolo.
I. Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilva­
nia, Banat şi Ţara-Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor
îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 1 Decemvrie n. (18 Nov. v.)
1918, decretează unirea acelor Români şi-a turor teritoriilor lo­
cuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă în­
deosebi dreptul inalienabil al na|iunei române la întreg Banatul,
cuprins între râurile Murăs, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea naţională rezervă teritoriilor susindicate (de
mai sus) autonomie provizorie, până la întrunirea constituantei,
aleasă pe baza votului universal.
III. In legătură cu aceasta, ca principii fundamentale Ia
alcătuirea noului stat român, adunarea naţională proclamă ur­
mătoarele :
 1. Deplina libertate naţională pentru toate' popoarele con­
locuitoare. Fie care popor se va întruni, administra şi judeca
în limba sa proprie prin indivizi (persoane) din sânul său şî
fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile le-
guitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul îndivi- »
zilor, ce-I alcătuesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confe­
sional^ pentru toate confesiunile (religiile) din stat.
3. înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic,
pe toate terenele vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal,
secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe,
în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori
parlament.
4. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera
propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. S e va face conscrierea tutu­
ror proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. In baza acestei
BCU Cluj
conscrieri, desfiinţând / Central University
fidei-comisele şi în Library
temeiulCluj
dreptului de
a micşora după trebuinţă latifundiile, i-se va face posibil ţăranului
să-şi creeze o proprietate (arător, păşune pădure) cel puţin
atât, cât să o poată munci el şi familia lui. Principiul conducă­
tor al acestei politici agrare e pe deoparte promovarea nivelării "
sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i-se asigură aceleaşi drepturi
şi avantaje, cari sunt legiferate în cele mai avansate state
din apus.
IV. Adunarea naţională dă expresiune dorinţei sale, ca
congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere
în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie- asigurate, pentru
toate naţiunile mari şi mici deopatrivă, iar în viitor să se elimine
războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această adunare naţională, salută
pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din jugul monarchiei Austro-
Ungare şi uniţi la ţara-mamă, România.
VI. Adunarea naţională salută cu iubire şi entusiazm libe­
rarea naţiunilor subjugate până acum de monarchia Austro-
Ungară, anume naţiunile: Ceho-Slovacă, Austro-germană, Jugo-
Slavă, Polonă şi Ruteană, şi hatărăşte ca acest salut să se aducă .
Ia cunoştinţa tuturor acestor naţiuni.
 VII. Adunarea naţională cu smerenie se închină înaintea
memoriei acelor bravi Români, cari în acest războiu şi-au vărsat
sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru liber­
tatea şi unitatea naţiunei române.
VIII. Adunarea naţională dă expresiune mulţumitei şi
admiraţiunei sale tuturor puterilor aliate, cari prin strălucitele
lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de
multe decenii pentru războiu, au scăpat civilizaţiunea^ din
ghiarele barbariei.-
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei
române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunarea
naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român,
care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română,
ori când şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi să
ia toate dispoziţiunile, pe cari le va afla necesare, în interesul
naţiunei.
* *
• -•- . *

Aceasta eBCU Cluj / Central

măreaţa adunare University Library Clujţinută la 1.
dela Alba-Iuliaj
Decembrie 1918.
Poporul românesc n'a avut aşa adunare înnălţătoare de
cât adunarea de pe- Câmpia libertăţii, ţinută în Blaj la 3/15
Maiu 1848.
Atunci şî-a lepădat lanţurile sclaviei ,şi a declarat: „nu
voi asupri pe nimeni, dar nici nu voi suferi să fiu asuprit".
Iar acum, ca popor liber şi mândru a întins mâna fraţilor
din Ţara românească declarându-se unit cu ei pentru totdeauna.
Şi aşa, din îndurarea lui Dumnezeu şi vitejia trupelor
româneşti, ni s'a împlinit visul de veacuri, şi neamul nostru
cel împrăştiat ca făina orbului, azi este o singură ţară mare şi
puternică, din Maramurăş, până la Marea Neagră şi dela Nistru
până la Tisa . . . Al, Ciura.

AF0R1ZME ŞI CUGETĂRI.

Mai toată lumea trăeşte din părerea altora, numai filozoful din cea
ce crede el despre el.
0

Toate cărţile din lume nu te învaţă pe atât cât o întâmplare trăită,

dar nici nu poţi măsura şi pricepe valoarea întâmplării fără a citi ne­
numărate cărţi bune. ION F0TI.
 O RAZĂ DE LUMINĂ

îmi zise viaţa: Pleacă !. . .

Sub zările albastre de clarul dimineţii
Prin pulberea de aur a soarelui pomii. . .
Mereu mai larg în pieptu-mi avântul tinereţii
Creştea, iar în auzu-mi suna porunca Vieţii
Şi se jucau pe fată mi văpăi trandafirii...
Mergeam atras de-o forţă necunoscută încă,
Şi stâmpârându-mi setea din ape de cristal,
Călătorind spre zarea într'una mai adâncă,
Alunecam ca barca din creasta unui val...

Dar drumurile vieţii se înmulţeau întruna,

Mai galbene, mai sterpe, lungindu-se spie zări,
BCUlor
De-a lungul Clujprivirea-mi
/ Central University
pierea înLibrary Cluj
depărtări,
In care norii negri deslâfuiau furtuna ...
Ceva te face, însă, de-a pururi sâ alergi,
Şi şovăind o clipă ca să-mi aleg cărarea
Cu-o voce ne'ndurată Viaţa'mi spuse: Mergi/...
Pornii. .. Mai fără margini de-atuncî e depărtarea .. .
Căutam sâ sorb din vifor avântul şi puterea,
Din fulgere lumina, şi'n noapte străbătând,
Pe vânturile vieţii într'aripându-mi vrerea.
Să sap, făcând unealtă din fiecare gând. ..

îmi transformasem creerul în tortă de jăratec,

în urma mea prin aer un caer de scântei
Se risipea în văn'uri, când alergam sălbatec
i Sub cerurile negre pustiu şi singuratec,
Ne mai crezând nimica şi necrezut de zei...
Rătăcitor de-aparuri... O rază de lumină,
Să'mi strălucească'n noaptea din suflet — nicâiri!
Dar din adâncul negru un glas îmi strigă: Vinăl
Necunoscuta voce, atâta de străină,
Îmi toarnă'n suflet teama şi'n ochi-mi năluciri !. . .
 Tot mai puternic glasul, sunând din zaren zare,
înfiorând tăcerea acestei nopţi de chin,
Mă chiamâ, mă ajunge pe ori-şî-ce cărare,
Setos ca o genună, adânc ca o voitoare,
Străbătător ca spada, prelung ca un suspin ...
îmi strigă Moartea: Vino !...
Din toată suferinţa şi-gândurile tale,
Din visele de aur hrănite cu amar,
Din torţa, ce-ai purtat-o fanatic pe-a ta cale,
Voind s'aprinzi în noaptea acestei lumi un far
Râmâne-va vr'o urmă, ori totul fu nzadar?..
Când flacăra luminii va'ncinge orizontul,
Aş vrea să fiu o rază din soarele aprins,
Dublăndu-mâ cu-oglinda-i de valuri Hellespontul,
Voiu şti cam dus o luptă, din care am învins . -. %

Februarie 1920. VAS1LE A L - G E O R G E

BCU Cluj / Central University Library Cluj

lloethe şi lenăchiţă Văcărescu

Acum patruzeci-şi-nouă de ani'apăreâ în „Adunarea naţio­
nală" din Bucureşti un foileton iscălit de V.,A. Ureche, în care
se făcea comparaţie între cunoscuta poezioară a lui lenăchiţă
Văcărescu:
într'o grădină,
Lăng'o tulpină,
Zării o floare ca o lumină.
S'o taîu se strică *
S"o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o ridică.

şi intre şi mai cunoscutele versuri de Goethe întitulate „Gefundert":

lch ging im Walde

So fur mich hin,
Und nichts zu suchen
Das tvar mein Sinn.
 Im Schalten sah ich
Ein Bliimlein steh'n,
Wie Steme leuchtend
Wie Âuglein schon.

Ich wollt es brechen,

Da sagt es fein :
„So!l ich zum zvelken
Gebrochen sein ?

Ich grab's mit allen

Den Wurzlein aus,
Zum Garten trug ich's
Am hiibschen Haus,

•' Und pflanzi'es wieder

Am stillen Ort,
Und zzueigt'es immer
Und bliiht
BCU Cluj so fort.
/ Central University Library Cluj

Asemănarea între poezia românească şi cele trei strofe

dintâi ale celei germane e într'adevăr atât de izbitoare până şi
în amănunte, — precum locul dorit pe care creşte floarea
„lâng'o tulpină": „im Schatten" şi asămdnarea „ca o lumină" :
„wie Sterne leuchtend" — încît a fost firesc ca să se stabilească o
înrudire literară între ele. V . A . Ureche vorbind despre Vâcărescu,
caţe „construează cu material împrumutat", îl găseşte superior
poetului german care "dezleagă dilema ca un grădinar de la
Erfurt: „scoate floarea cu rădăcină cu tot şi o răsădeşte în
grădina frumoasei sale c a s e . . . Bravo omul practic! Bravo
grădinar ales!"
Citez a c ^ t e cuvinte după Titu Maiorescu {Critice ed.
Socec, voi. I. pag. 223—225), care după cum se ştie, îşi bătea
joc de exagerările lui V . A . Ureche şi arăta cât e de ridicol
â pune faţă în faţă pe „omul practic Goethe" cu „poetul sublim
Văcărescu."
Dar Vâcărescu n'a cunoscut de sigur poezia lui Goethe,
din simplul motiv că acesta a scris-o în 26 Aug. 1813, deci cu
vreo cincisprezece ani după moartea poetului român. Cum însă
nu e de admis nici cazul invers, ca Goethe să, fi cunoscut
poezia Iui Văcărescu, nu ne rămâne decât să admitem că amân­
doi au avut un izvor comun.
Acesta pare a fi fost poezia populară.
Intr'adevăr problema sufletească atât de simplă şi atât de
naivă prin simbolul cuprins în ea, pare a se fi născut din filo­
zofia poporului, pare a fi unul din acele subiecte pe care 1-a
îmbrăcat în forma poeziei un suflet naiv de cântăreţ de Ia ţară. -
Nu de mult, R. v. Kralik* a arătat că versurile lui Goethe
nu se aseamănă numai cu o poezie de Pfeffel (din a. 1783**)
precum se ştia de mult, ci că şi Goethe şî Pfeffel par a avea o sursă
comună, poezia populară. O astfel de poezie populară ger­
mană, în forma ei de azi, este citată de Kralik. Iată primele ei
două strofe:

' l^on Abendrote die Flur umwehjt,

Da ging Agnete an ihr Blumenbeet.
Sie fand ein Blumlein, das war so sclidn
Gleich ihren Wangen, so rot wie Karmoisin
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Sie zuolt es pflucken, o zvelche Lust!
Damit zu schmiîcken ihne Keusche Brust
Da sprăch das Blumlein: „Verschone mich,
Ich bliih am Morgen vielschoner noch fur dich".

Restul poeziei cuprinde o idee nouă, moralizatoare: In di­

mineaţa Următoare floarea ofilită şi scuturată întâmpină pe fată
cu cuvintele: „am iubit, am sperat, dar ceasurile fericite se trec
prea repede; nu mai pot iubi, nu mai pot spera, căci floarea
mea se numeşte credinţa bărbătească." In strofa finală se arată
cât e de nestatornică această credinţă a bărbaţilor.
Am văzut că şi la Goethe, care, scriind această poezie se
gândea la Christiana Vulpius, sfârşitul se deosebeşte de poezia
Iui Văcărescu, care păstrează, după toată prababilitatea forma
originală şi fără adause a cântecului popular al cărei sâmbure
e numai conflictul sufletesc:

* Volkslied, in Das literarische Deutschland, nr. 15, din 13 Martie 1914.

** Iată începutul poeziei lui Pfeffel: Von Schwarm der Weste verbuhlt
umweht'; Begoss Alceste ihr Blumenbeet; Sie sah schon lange ein Nelckchen
blfihn; Gleich ihrer Wange, weis und Karmin; Sie wollt es pflucken.; Um
ihre Brust damit zu schmucken; Den Sitz der Lust; „Lasst" fleht es bange;
Auch heut noch stehn; Bis morgen prange ich noch so schon.
 S'o taiu, se strică,
S'o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o ridică.

Mai mult se apropie poezia lui Pfeffel de forma aceasta

cu sfârşitul ei sentenţios: „Ungepflucket verwelkest du l"
Odobescu (Opere complete, ed. Socec, voi. I. pag. 260) ne
spune că între dascălii tânărului Văcărescu a fost şi „un Ger­
man, anume Weber", care „îi explică regulile limbii latine".
Ştim de aseminea, că mai târziu, Văcărescu a petrecut de re-
peţite ori în Ardeal şi că a fost şi în Wiena. Astfel o influenţă
a literaturii germane, oricât ar fi ea de neobicinuită la sfârşitul
veacului al XVIIl-lea la un poet din ţara românească nu e
exclusă. Sepoate prea uşor ca cel dintâiu poet român să fi cu­
noscut un cântec popular german şi să-1 fi tradus româneşte.
Faptul că între poeziile sale găsim şi poezia „Amărâtă turturea",
care reproduce strofe întregi ale cântecului devenit popular,
ne dovedeşte că Văcărescu avea simţul pentru frumuseţea poe­
ziei populare. BCU Cluj / Central University Library Cluj
Sextil Puşcariu.

Aşteptând stelele.

Te mişti în leagăn când şi când alene

Cu mintea dusă'n tainice-aiurări
Şi Soarele se lupiă, printre gene,
Să-ţi pue'n ochi, fugare scăpărări.
Iar când privirea mea îţi prinde-o clipă
Piciorul din mătăsuri deslipit,
îl tragi sub rochie ca sub o aripă
Şi pleoapa 'nchisă-ţi tremură pripit.
Dar gândul meu, plecând genunchiul, ţie
Fiorul lui să-ţi culce lin pe glesnă,
Nu poate-aci, de unde sunt, să vie.
în mine s'a surpat un gol rotund,
Şi 'ntins la margine pe brânci în besnă,
Aştept să iasă stelele din fund.
EMANUIL BUCUŢA.
Faptele apostolilor XX. 7—13. *
Lun.a stătea sus în cerul de Aprilie, deasupra caselor albe
şi templelor oraşului Troada din Asia mică. Din grădini se
înălţau în aerul nemişcat, miresmele florilor de migdal, târâitul
greerilor, cântecul de privighetori, şopotul uşor al fântânilor cu
apă limpede adusă de apeductul care din fundul câmpiilor
alerga spre oraş pe bolţile lui uriaşe.
Şi peste ţară plutea pacea, puternica pace universală, ro­
mană, care era una şi aceeaş în provincia Asia ca şi în pro­
vincia Britania, în Africa la fel ca şi în Panonia, care pretu­
tindeni făurise oraşe asemănătoare, cu temple, cu teatre şi băi
şi cu adevărate păduri de statui. Şi de la vjnul la altul călătorii
puteau să meargă sub ocrotirea păcei, pe drumuri desăvârşite;
puteau să treacă în tihnă peste mări, pe corăbiile de negustorie
romane. Nimic nu le lipsea popoarelor ca să fie mulţumite de
stăpânirea Romei, căci de cănd era pământul nu le mersese atât
de bine.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Cu toate acestea dela un timp se iviseră bărbaţi, cari tur­
buraseră lumea aceasta atât de bine rânduită, cum se şi spu­
sese despre ei cu neplăcere la Salonic. Unul, în deosebi, umbla
încoace şi încolo slujindu-se de lesnicioasele mijloace de comu­
nicaţie ale Statului, ca să propovăduiască gânduri cari erau pri­
mejdioase binelui obştesc: la Efez argintarii fuseseră nevoiţi să
se ridice împotriva lui.
Acest bărbat, un evreu de neam din bogatul oraş Tars,
sosise de şase zile, venind din Macedonia Ia Troada. Avea şi
aici» ucenici şi unii alergau chiar după el ca fermecaţi, cum o
făcea şi un tânăr numit Eutih. Acesta şedea acum, în calda
noapte de Aprilie, în casa locuită de Pavel, evreul din Tars,
pe pălimarul foişorului înalt şi asculta cuvintele călătorului.
Din bolţi, între stâlpi, atârnau de lanţuri lămpi multe, ar­
zând nemişcat cu pară mare în aerul liniştit. Şi fluturi sburau
şi-şi găseau moartea în lumină, cu toate că ei ar fi putut să
trăiască fericiţi în înflorirea albă şi trandafirie ş migdalilor din
grădini. Din când în când trupuşoarele lor arse cădeau pe les­
pezile foişorului, şi lui Eutih, care şedea rezemat de un stâlp,

* Din vulumel Ceasuri sfinte, aflat sub tipar.

subt una din lămpile de bronz, îi picase un fluture de noapte,
făcut scrum, pe mână. El îl scuturase, fără să-1 bage în seamă;
nu-i rămăsese nici un gând pentru tragedia micului cercetător
de lumină căci tocmai o trăia el însuşi.
Pavel din Tars, un bărbat vioi, cu mişcări repezi, şedea
cu tovarăşii săi împrejurul unei mese rotunde. Adică nu mai
şedea de mult, ci se sculase şi se proptea de bancă într'un
genunchi; când se uita lung cu ochii lui stranii strălucitori şi
neclintiţi la unu sau la altul dintre aceia cari l-ascultau, când
părea că-şi pierde privirea în depărtări; atunci trupul i se ridica
în sus, şi braţul arăta noaptea albastră, în care răsufla marea
şi călătoreau stelele cele mari.
Cuvântul iui era bogat şi arzător, glasul adeseori mândru
şi totdeauna hotărât. El zicea : „fraţi dragi." Dar le vorbea ca
un domnitor, şi această măreţie a firei sale izbea adânc pe
păgâni. Cetăţenii romani erau obişnuiţi cu purtări falnice, şi din
ele cunoşteau pe omul cu vază; ei aveau rădăcini adânci în
viaţa aceastaBCU Cluj / Central
pământească, aşaUniversity Library
că virtuţile Cluj din lumea
şi revelaţiile
cealaltă, ca să fie ascultate, trebuiau propovăduite cu măestrie.
Cu câţi va ani mai înainte acel Pavel fusese luat drept zeul
Mercur, la Lystra în Licaonia.
El le vorbi despre viaţa cea de veci, despre cea adevărată
şi desăvârşită, care e altfel decât frântura de aici de pe pământ.
EI le vorbi de biruinţa duhului asupra trupului — acea în­
chisoare a omului; el le vorbi de fericirea heruvică a aceluia care
chiar pe pământ se îndreptează spre viaţa spirituală — el le vorbi
de frumuseţea celibatului, le vorbi — şi glasul lui se făcu mişcător
ca sunetul depărtat al unor trâmbiţi tainice — de pilda Mântuito­
rului, care simţise şi el toate durerile pământeşti şi fusese ispitit
de Satana, dar fusese în stare să biruiască tot, fiindcă biruise
dorinţa trupească a firei sale omeneşti.
Cristos, pilda, calea, adevărul şi viaţa, nu se însurase.
Gazdele lui Pavel la Troada erau Greci învăţaţi; aceştia
ştiau că şi filozofii păgâni sfătuiau pe acela, care voia să-şi
închine binelui obştesc gândirea, să nu se însoare, căci, ziceau,
nime nu trebuia să se împovăreze cu datorii personale. Dar
acest sfat nu se dăduse decât filozofului, şi din pricini curat
pământeşti, pentru ca el să poată fi un dascăl al tineretului pe
care nimic nu-1 împiedecă dela chemarea sa.
Pe când Apostolul lăuda celibatul pentru toţi, întemeindu-
se pe pilda cea dumnezeiască, pe înfricoşata taină creştinească
a omenirii Mântuitorului pe care acesta o îmbrăcase ca să înalţe
partea pământească şi ca s'o lege din nou cu sfera spirituală;
drept urmare, centrul de greutate fusese strămutat — el nu se
mai afla aci jos, ca pentru păgâni, ci în împărăţia duhurilor.
C a să se ajungă mai de grabă în această împărăţie, viaţa spiri­
tuală pe pământ era cea mai bună cale.
Creştinii de pe foişor ascultau cu evlavie — aproape toţi erau
oameni mai în vârstă; ei simţiau că apostolul, urmând gându­
lui celui mai adânc al inimii, le propovăduia dorul întreg al su­
fletului său. Ei ascultau cucernici cum se ascultă lucrurile prea
înalte, care stârnesc uimire, dar sunt greu de îndeplinit.
Tânărul Eutih însă era zguduit până în izvoarele vieţii.
Căci firea lui era dintre acelea care-şi trăesc gândurile,
ceeace nu se întâmplă des la Latini şi la Greci. De aceea el era
cu totul în puterea farmecului lui Pavel din Tars. Cuvântările
măreţe şi viforoase ale acestui om îi tălmăceau ceeace el visase,
din tinereţe, ce BCU Cluj
visase la / apusul
Central University Library
soarelui sau ClujMarea care
lângă
licărea în razele lunei, visul ce-1 visase despre o viaţă luminată,
fără restrişte şi fără moarte, la care se gândea ca şi cum ar
fi cunoscut-o de mult.
Mai târziu, când se dusese la şcoala de^ retorică, Eutih
găsise în Platon îndreptăţirea visurilor lui, primind învăţătura că
toată cugetarea şi toată priceperea noastră sunt întemeiate pe
aducerea aminte. Şi iacă veni acest Pavel, care vorbea cu în­
credinţare strălucită de fericirea heruvică, strigând; „Oare de
ce ne visează sufletul de o lumină, de care ochiul este nevoit
să se t eamă ?. Aceasta dovedeşte că sufletul nostru e mai înalt
decât ochiul nostru: „Şi, ca să fie încredinţaţi de aceasta, ei
n'aveau decât să privescă la acel om, care pe drumul Damas­
cului se uitase aşa de adânc în strălucirea adevărului încât or­
bise câtăva vreme trupeşte. Aceea era pricina strălucirei uneori
sticloase a privirei şi a spinului din carnea lui, cu desele dureri
de cap şi de ochi.
Şi Eutih sbură spre cuvântul Apostolului cum sbură
fluturul spre flacără. Inima-i bătea tare, umflându-i vinele pe
fruntea înaltă şi palidă: sufletul lui dorea din răsputeri să se
ridice spre cer şi spre soarele spiritelor — însă jos sub migdali
cânta privighetoarea lung şi cu foc : „Lucilia". Intr'o casă albă
pe marginea Mărei dormea mândra care purta acest nume
şi pe care o dorea inima lui Eutih,
Istovit de luptă, capul îi căzu pe stâlp, cunoştinţa-i pieri,
răpindu-i cumpăna, şi bărbaţii depe pridvor se sculară cu un
strigăt de spaimă, alergând la pervazul peste care Eutih căzuse
în curte dela catul al treilea. Casa liniştită se umplu numai­
decât de forfota oamenilor. Ei îşi ziceau unul altuia: „Apos­
tolul a vorbit multă vreme — a trecut de miezul nopţii şi tânărul
a adormit. Dar de ce n'o fi plecat mai înainte ? Nu s'a putut
despărţi de Pavel".
Cel din urmă care se cobora fu apostolul, în curtea unde
Eutih zicea în lumina lunei cu faţa albă, pe când locuitorii
casei îl înconjurau jelindu-1. Ei îl găsiseră mort.
Atunci Pavel se apropie şi zise: „Nu faceţi zgomot!"
— şi ridicând o privire hotărâtă către cer : „căci sufletul lui
în el este". Apoi ingenunche lângă tânăr, se plecă peste el,
se culca pe pieptul lui şi-1 îmbrăţişe.
După câtăva vreme Eutih deschise ochii şi privirea celui
BCU Cluj / Central University Library Cluj
înviat şi a Apostolului se adânciră una* intr'alta.
A lui Eutih era plină de o rugăciune arzătoare. Intr'a
lui Pavel se ivi un zâmbet neobişnuit şi dulce, şi el zise :
„Umblă în pace prin grădinile înflorite ale pământului
a cestuia, care sunt ale Domnului ca şi cele din cer."
Apoi Luca, medicul şi tovarăşul nedespărţit al lui Pavel,
le porunci să-1 culce pe tânăr, să-i dea să bea şi să-1 lase să
doarmă. Ei ştia că pulsul lui Eutih încetase, până când Pavel
se aplecase peste el.
Ceilalţi din casă nu se gândiră la somn. Ei rămaseră strânşi
împrejurul lui Pavel până în zori, pe pridvor, frânserâ pâinea
împreună, potrivit legii celei noui, şi apostolul le îngădui să
vorbească cu dânsul, fără sfială, după pofta inimei lor, iar ră­
spunsurile lui fură deosebit de blajine.
Apoi, după ce privighetorile tăcură şi cerul se făcu roju
şi pe urmă trandafiriu, tovarăşii lui Pavel se duseră la port,
unde corăbiile se leg nau pe apa albastră între punţile de piatră
albe, şi se urcară pe vas.
El însă voia să meargă pe jos până la oraşul apropiat,
Assos, aşezat pe marginea mării. Era fala Romanilor că dru­
meţii puteau să treacă prin două sau trei oraşe într'o singură
 zi, atât de apropiate înfloreau unele lângă altele pe pământul
Asiei Mici.
Prietenii întovărăşiră pe cel care pleca, până la porţile
T r o a d d ; acolo el îi blagoslovi şi porni cu paşi înaripaţi prin
miresmele dimineţei. Avea nevoie de singurătate, căci se părea
că aripile sufletului său creşteau f . r ă margini.
Iar aripile sufletului îi creşteau, fiind c ă el învăţase un
adevăr. Cuvântul său omorâse pe tânăr. Acum Pavel ştia că
nici una din treptele înaltei scări, care duce la cer, nu trebuia
sărită, căci pe fiecare stau îngeri şi o sfinţesc. Şi mai ştia şi
acest lucru: că lumina înţelepciunii nu arde fără răspundere ca
lumina lămpilor ucigătoare de fluturi. Cel care are lumina în-
ţelepciunei trebuie s'o ascundă câte odată cu mâinile sale, pentru
ca strălucirea ei să treacă numai ca o rază trandafirie printre
degete şi să nu ardă nici un suflet.
Darul hotărât apostolului pentru îndeplinirea chemării sale —
să trăiască chiar pe pământ ca un duh curat, nu-i era îngăduit să-1
slăvească fără înconjur înaintea tânărului, căci în Eutih dra­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
gostea cerească şi cea pământească erau încă atât de ameste­
cate, încât o despărţire grăbită a drepturilor trupului de năzu­
inţele sufleteşti trebuia să-1 ducă Ia moarte.
Şi, când la prăbuşirea tânărului, sufletul Apostolului căzu
şi el la pământ strigând împotriva lui însuşi; „ A mea e vina"
atunci el primi şi iertarea. Iertarea îl luă pe sus ca pe braţe
puternice şi—1 cobora în curte; el ştia că-i era dat acum să să­
vârşească ceeace oamenii numesc minune; îi era dat să stăpâ­
nească un duh şi să cheme apoi pe cel plecat din trupul lui
Eutih. Astfel învăţase el să fie răbdător faţă de treptele de
mijloc ale desvoltării şi-şi simţi puterile însutite: căci înţelepciunea
şi răbdarea dau tăria îngerilor.
Şi Apostolul păşi înviorat, pe frumoasa cale romană, care
şerpuia dealungul mării pe malul stâncos şi crestat adânc, înainta
înviorat spre primejdiile chemării sale şi spre sărbătoarea Rusa­
liilor la Ierusalim. Bucura Dumbravă.
 IUBIREA M E A

Iubirea mea-i dezlănţuire

De vijelii
Şi uragane
Şi-i parfumată cu havane
Şi cu arome-ameţitoare;
Iubirea mea e o pornire
Sălbatică, sfâşietoare,

Iubirea mea-i o rugăciune

Sfioasă, palidă, bolnavă,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Şi tot odată e revoltă,
Torent pustiitor de lavă.

Iubirea mea e o năvală,

D e armonii şi dezacorduri
Şi poartă nordice talazuri
Ce se pornesc din depărtare,
Din fund de mări, îngrozitoare
Şi se sfărâme de fiorduri.

Iubirea mea catifelată,

P e pat de flori şi diamante,
Nutreşte patimi de bacante
Şi e cu spini încununată.
M . G. S A M A R I N E A N U
 Frumosul
ca înaltă suferinţă.

Vecinie însetat de „frumos" Ruskin, era în primii ani aî

vieţii sale, în călătorie la Croydon.
In faţa aspectului impunător al locului, cuprins de un
intens fior de admiraţie şi fără a înţelege el singur ceea ce se
petrecea în sufletul său, strigă:
„îmi es ochii din c a p ! "
Era puterea invincibilă cu care frumosul se impunea
vederii sale pasionate. Copilul precoce îl simţeajexercitându-se
asupra sa ca o. entitate impersonală şi trăgându-i ochii afară
din orbite şi silindu-i să perceapă tot mai mult şi tot
mai intens.
Noi cei de azi, atât de depărtaţi în timp în spaţiu şi în
mediu, de Ruskin, cel de atunci, nu putem şti cu adevărat,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
care fu emoţia care-l cuprinse — cu atât mai mult cu cât de
natura unei emoţii e greu să ne dăm socoteală chiar când
e a noastră.
Totuşi în pasiunea privitorului vrăjit de spectacol nu va
fi totdeauna greu să ghiceşti cum se amestecă un fel de sete,
un fel de aviditate de a vedea tot mai mult, de a sorbi
priveliştea şi a o savura îndelung.
Cât de discrete şi reţinute să fie gesturile şi atitudinea
unui meloman* de rasă, totuşi frământarea sufletească ce-1
agită la auzul muzicei favorite, se străvede în încordarea
musculară, în crisparea feţeij în bătaia câte unei măsuri ce-i
scapă fără voia ş a .
Nu mai e o noutate nimărui că atenţia e o muncă — şi
că percepţia nu e o stare pasivă. D a r e curios cum pierdem
din vedere că nici un act nu se produce dacă o nevoe nu
ni-1 solicită. Ori ce act e o reacţiune şi ori ce reacţiune urmă­
reşte vindecarea unei lipse, adică repararea unui echilibru rupt.
Alcoolicul bea pentru că-i e sete — dar suferă de aceea
sete dogoritoare tocmai pentrucă bea. ^
Simţurile se excită la funcţionare, tocmai pentru că func­
ţionează.
Plăcerea propriu zisă — care'n sine să n'aibă element de
suferinţă, nu e productivă — nu e stimulentă — plăcerea pură
e poarta de întrare în repaos, în indeferenţă. Iar satisfacerea
e semnul de oprire.
„Satiatur amor, nisi gaudia torquent" zicea Marţial, iar
Montaigne îl adnotează :
„La volupte mesme cherche â sirriter paria douleur".
Dar dacă poate există un sentiment estetic care să nu
conţină un îndemn — acela n'ar putea fi decât un psychom
inferior şi vulgar, ce n'ar merita o atare denumire.
Suferinţa intensă ori atenuată, ea singură e fecundă. Ea e
motorul vieţii şt izvorul creaţiunilor.
Nitzsche citează pe Kant, care la rândul său citează şi
adoptă „cu deplină convingere" vorbele contelui Berri: „ / / solo
principio motore dell'uomo e il dolore. II dolore precede ogni
plăcere. II piacere non e un essere positive".
Din natura suferinţei decurge natura creaţiunei — şi'n
gradul de înălţime al creaţiunei vei putea ceti cât de nobilă
sau de ignobilă a fost suferinţa care a închegat-o.
Dar acest BCU
adevărCluj
nu/ Central
trebue University
exagerat Library Cluj
nici denaturat prin
aserţiuni sofistice. Nu e nevoe ca artistul creator al unei opere
înalte să sufere de orice suferinţă — spre a produce. — Unica
suferinţă necesară şi deplin suficientă din care emerge opera
de artă, e însăşi Suferinţa contemplării — e suferinţa cauzată
de însăşi inspiraţia artistului şi nu de ceva eterogen.
Şi aice ca şi aiurea eterogenul intrus nu naşte decât hibrizi.
In faţa unui peisagiu alpin, de imensităţi sălbatice, de
stânci ameninţătoare şi abisuri haotice, când te simţi pierdut,
ca un fir de praf într'o mizerabilă micime — când sufletul
pare că simte direct în sine un fel de pondere a masseler şi
a distanţelor — clipa contemplaţiei e departe de a fi o delectare*
liniştită şi pasivă, ca delectarea zeilor olimpici când îşi sorbeau
cupa de nectar.
Sufletul suferă. Ponderea aceea spirituală şi demăsurată,
îţi opresează respiraţia — şi simţi atunci impulsul invincibil de
a reacţiona . . .
Când am ascultat pentru prima dată „baletul silfidelor"
al lui Berlioz, am constatat că respiram mai repede şi mai
amplu, ca şi cum o fereastră ni s'ar fi deschis spre o noapte
de vară, cu aer de munte.
Iar starea sufletească consistă atunci, ca şi atâtea cazuri
la fel, în ceea ce s'ar putea numi cu cel mai propriu sens:
nesaţiu La anumite pasagii de muzică înaltă, simţi nevoe să te
ridici în picioare. Un foc lăuntric te mistue, o ghiară îţi sfre­
deleşte subţire în înimă.
Există persoane sensibile ce plâng la vederea unui apus
impunător — iar exlamaţiile cu cari întâmpinăm frumosul, nu
sunt niciodată cele de veselie, ci întotdeauna sunt expresiuni de
durere.
Totdeauna se produc în ton* de suferinţă.
Iar dacă la suferinţa intrinsecă frumosului artistic, drama­
turgul adaugă suferinţa laterală eterogenă, a personagiilor pro­
tagoniste, atunci însoţirea celor două dureri de natură diferită,
le întăreşte reciproc accentuând neliniştea, nesaţiu parestetic
al spectatorului.
De aceea drama, cu toată hibriditatea intrinsecă a artei
dramatice, apare ca tip perfect de operă teatrală. Şi tot de
aceea chiar comicul devine artistic când prîntr'o ironie desvălue
un fond tragic în sine.
BCUnu
Dar de sigur Cluj
mai/ Central
când University Library
e întreţesută Cluj
cu „agitaţia dio­
nisiacă" ci şi atfcnci când se manifestă îndulcită de „visul olim­
piei", de calmul „Apolinian", înfiorarea frumosului înfăşură
un sâmbure amar.
Fără el, frumosul n'ar fi cauza psihologică a creaţiunei
artistice.
Ca stare de suferinţă, care incită la reacţiune, contempla­
rea frumosului estitic, indiferent dacă se referă Ia opera artis­
tică sau Ia frumosul natural, am putea-o considera nu atât ca
inspiraţie, ci mai curând ca o aspiraţie; cum i-a spus Sully
Prudhomme.
E aspiraţia spiritului spre un răspuns — spre un act nou
mintal cu care să îmbrăţişeze, să-şi asimileze conţinutul percep-
ţiunei frumoase.
Un obiect frumos, un conţinut de percepţiune frumoasă
se înfăţişează spiritului contemplativ, cu aceleaşi tentaţiuni, cu
aceleaşi ademeniri cu care enigma, misterul, problema se impune
omului de ştiinţă.
In faţa problemei, spiritul doritor de ştiinţă caută reacţiu-
nea cea mai adequată: soluţia, deslegarea.
Soluţionarea unei probleme e reacţiunea prin care un ra­
port de concepte se asimilează, se apercepe.
 în problemă, un colţ de natură ni se prezintă ca străin şi
deci plin de îndoeli şi bănueli. Atunci îl voim, cum Cezar voia
Galia ca să se asigure de tot binele şi împotriva întregului rău
ce ea închidea.
Prin soluţia problemei, colţul de natură care se refuză
minţii, se cucereşte şi se ia în stăpânire.
Prin acea cucerire, enigma neliniştitoare îşi pierde vălul
ce ne chinuia, Isis învinsă, se oferă spiritului care-o cuprinde
şi care.o priveşte de aci 'nainte ca pe un om bun al său
familiar.
Astfel frumosul în prima clipă a contemplaţiei, poartă
vălul chinuitor al enigmei — / / voim, şi aspirăm la cucerirea,
la însuşirea, Ia stăpânirea lui.
Actele minţii ca şi ale trupului sunt reacţiuni de adaptare,
sunt atitudini, de apărare ori de vânătoare. Cu ele dăm lupta
şi cucerim.
Cu ele creştem.
1
„Je suiş la vie qui combat le neant' astfel vorbi Dumnezeu
BCU Clujal/ Central
lui Jean — Christophe University
lui Romain Library Cluj
Rolland,
„Je suiş le feu qui brăle dans la nuit" . . . Je suiş le
combat eternei". . . . (Dieu combat, lui aussi: Dieu est un
11
conquerant.)
în sfârşit, atât „frumosul" cât şi „problema" se înfăţişează
minţii ca impulsuri spre act, spre muncă, spre reacţiune.
Departe de a exlude „voinţa" frumosul o implică în
aceiaşi măsură ca şi cunoştinţa, ori mai bine, ca şi dorinţa
de a cunoaşte. Ne trebue deci în tot cazul o altă formulă şi
o altă definiţie a frumosului.
De fapt, ea nu e poate, atât de departe de cea curentă
formulată întâi în „Kritik der Urleilskraft" şi s'ar putea degaja
printr'o uşoară revizuire a conceptelor filosofice din tradiţiunea
Kantiană şi Schopenhauriană, dar nu o vom încerca deo­
camdată aci.
Intenţicmăm deocamdată să analizăm succesiv diversele
moduri în care se poate reacţiona sub impulsul „frumosului"
şi tocmai, scrutând mai de aproape căile prin cari ne procurăm
„alinarea" ne vom întări convingerea că într'adevăr frumosul
e o înaltă suferinţă.
Eugeniu Speranţia.
 •

Alexandru Macedonski
Miercuri, 24 Noemvrie, Ia orele patru şi
un sfert, — după şase luni de chinuri groaz­
nice — s'a săvârşit din viaţă, Alexandru
Macedonski, unul din cei mai mari pOeţi ai
neamului nostru.
A fost un poet de vastă inspiraţie şi,
peste secole, literatura românească, va p o ­
meni Noaptea de Decemvrie, Noaptea de Mai,
Stepa, Levki, Avatar, O umbră dincolo de Styx,
ca de cele mai scumpe mărgăritare ale sale.
t Alexandru Macedonski în romanul său Thalassa — o poveste
fantastică' — a împrăştiat ca un împărat cele
mai de preţ imagini, în cea mai luxuriantă epopee a dragostei.
A fost un maestru desăvârşit al versului; căuta în sufletul
lui cuvintele şi precum lira lui Amphion înălţa piatră cu piatră,
zidurile Thebei, tot astfel aprinsa lui fantazie a creat la noi,
limba sentimentelor gingaşe şi a avânturilor superbe. C e dră-
gălăşie de sentiment e într'o Umbră dincolo de Styx:

BCU Cluj / Central University Library

Efebul cu ochi palizi, flori mistice de-o clipă,
Nălucă argintie din bruma unui vis,
Cluj
A fost în scurta-i viaţă o muzică ce 'n pripă
Plângând pe-un flaut magic se duse în abis.

Luntraşul cu chip negru i-a stat sinistru'n cale

Lăsându-mă pe ţărmuri să plâng rătăcitor,
Şi mult timp mângăere n'a fost pentru-a mea jale,
Dar traiul e un balsam, şi omul uitător.

Şi totuşi, floarea clipei, chiar astăzi câte-odată,

Efebul din Novară cu ochii de mister,
Reurcă din adâncuri, lumina sidefată
Ca luna oglindită de mare şi de cer.
La ţărm îl readuce luntraşul fără milă, . . .
II zmulg ca printr'un farmec de-al morţii adăpost
Tot 'nalt, tot zvelt, tot tînăr, — plăpând ca o zambilă...
Şi 'n repedea lui umbră mă văd precum am fost.

* •
Mai toată generaţia tinerilor poeţi descinde dela Mace­
donski, şi influenţa lui — fără ca nimeni s'o mărturisească
cum era de aşteptat — a fost covârşitoare.
In anul acesta a terminat vre-o şaptezeci de rondele,
magnifice, eflorescente ale unei poezii îmbătate de parfum şi
strălucitoare în pietre preţioase, rondele ce ne amintesc de
renumiţii Hafiz şi Ioadi, ale căror morminte sunt şi azi încăr­
cate de roze de Siraz, loc de pelerinaj al întregii Perşii culte.<
în clipa când şi-a dat obştescul sfârşit, ultimele lui cuvinte au *
fost roze l roze !.. .
 C a şi toţi poeţii şi scriitorii acestei ţări, Macedonski a
trăit şi a murit în mizerie. Ani lungi de prietenie ne leagă de
cel dispărut şi toate calomniile au debitat asupra-i tot com­
plotul miilor de mediocrităţi şi semidocţi, sânt născociri infame.
A fost un temperament de artist adevărat, de aceia se
sugestiona repede, lua atitudini, făcea gesturi care pe el îl
costau scump, mai mult de cât pe alţii.
In relaţiile cu oamenii avea manierele unui gentleman
desăvârşit: avea o inimă de aur, şi era de o naivitate copi­
lărească.
Nimeni, la noi, n'a lucrat cu mai multă măestrie versuT.
In rondelele sale a depus munca unui giuvaergiu neîntrecut,
iar „Nopţile" sunt turnate, parcă, în bronz.
Cu dânsul dispare nu numai o glorie literară, ci şi un
tip caracteristic ce nu apare de cât printre veacuri, odată.
Ion Foti.

CRONICI
BCU Cluj / Central University Library Cluj
C R O N I C A LITERARA

G. Talaz: Flori de lut, poezii, Bucureşti, Editura literară a Casei Şcoalelor.

Când apare o carte în editura de stat a Casei Şcoalelor, editură mult

trâmbiţată şi dela care toată lumea era în drept să aştepte punerea în cir­
culaţie a celor mai bune opere literare româneşti, deschizi paginele plin de
încredere. Cu volumul D-lui Talaz, această încredere e înşelată.
Cauţi în zadar, în volumul acesta, noutatea, pe care D-l Talaz ar
aduce-o în poezia noastră. Unde e ritmul nou, care să indice existenţa unei
personalităţi artistice, distinct deosebită de celelalte de până acum ?
Ca să facem dovada negativă, vom cita câte-va versuri, în cari se
vede limpede, nu influenţa predecesorilor, ci chiar copia după ei :

„Sămânţa-mi căzută din mâna cerească,

Purtată în larguri de-a! vremilor vânt, —
Sortită'n ţărână a fost să'ncolţească,
O umbră stingheră s'aduc pe pământ!"
(Cântarea Spinului, pag. 19.)

Nu sunt oare nijte versuri adăugate „Ucigaşului fără voie" de Grigore

Alexandrescu ?

„Odihna mi-este dulce şi-n marea uitării

A ştept o rază nouă din umbră-a mă trezi.. ."
(Ingânări târzii, pag. 40.)
 Nu e lejeritatea lui Alexandri ?
Dar aiurea, nu e pesimismul lui Eminescu în „doru-mi himeric" fi-n
tot văitatul poetului, care e adese-ori „pribeag", „singur" „stingher" şi
(inevitabila poză) îşi plânge soarta pe vârful unei stânci ? (Pag. 67.)
Şi nu citiţi D-voastră pe St. O . Iosif în:

„E horă'n sat şi-s fericite toate,

In toate saltă cântece şi jocuri ;
Dar mie-mi spun duios aceste locuri,
Tu eşti de mult străin de noi, nepoate!"

N u vrem să spunem că D-l Talaz şi-a amintit când a scris versurile

de mai sus, exact de poeţii citaţi, dar ori-cine va recunoaşte uşor că poeziile
d-sale reamintesc ceva care s'a mai scris, nu numai în temele tratate, ceace
n'ar fi nimic, dar în felul tratării şi simţirii chiar.
Apoi, volumul e plin de lucruri comune şi banale, spuse şi repetate şi
de alţii atâtea ori. Citiţi „Mugurii" pag. 10, „Mlaştina" pag. 14. (aceasta e o
bună descriere în proză, dar atâta tot.) „Un călător" pag. 20 (pesimismul
dârz şi nobil al lui Eminescu) dar aci nemotivat, deşi are explicativul logic:
„Caci undeva, departe-i ţinta mea, — şi eu sunt suflet, nu pământ
clipă"; subliniat de imaginea nouă, dar barocă:

„Nu tu mă porţi cu 'ncătuşarea-ţi grea,

BCU Clujte/ Central
Ci sufletu-mi University
poartă pe aripă 1" Library Cluj
Ce să mai spunem d e : „ O Scorbură — cum multe scorburi sânt"
(pag. 33.) „Nu plânge! că nu-i preţ pe lacrimi . . ." (ce păcat că lacrimile
nu-s cotate pe piaţă!) S a u :
„Cum nu e nici sens în durere . . . " (După „Mortua est" a lui Emi­
nescu) pag. 37 . . . etc, etc. ?
Resursele poetice sunt puţine şi necesită repetiţii, chiar identităţi de
imagini :
„Şi sufletu-mi se'nfăşură'n amurg" pag. 56.
„Cu licăriri de raze te'nvălue'n amurg" pag- 65.

Sensul simbolic, căutat adesea, e totdeuna prea evident, fără pic de

învăluire discretă. Exemplu tipic în privinţa aceasta e poezia „Drumeagul."
D-l lorga spunea mai deunăzi la „Căminul Creştin" din Bucureşti că
poezie nu-i în acest volum, cum nu sunt nici „Flori de lut", iar „Ideea Euro­
peană" prin pana unui recenzent al ei, declară că aşteaptă artă de la D-l
Talaz abia dela al doilea volum.
Totuşi . . . e un totuşi. Sunt câte-va bucăţi, despre care se poate vorbi,
cel puţin parţial, de q realizare artistieă : în poezia»„Din adâncuri", pe care
D-l Dragomirescu o declară, ni se pare, ca cea mai bună elegie română,
ceace e de-sigur, cel puţin o exagerare; se găsesc trei strofe frumoase:

„In clipa aceasta să 'ntreb de durere ?

Ea, poate, mă cată în paşii streini . . .
Cu lanţuri, cu ţinte, cu ramuri de spini
Durerea mă cere.
 Şi 'n hohote râde şi trece convoiul
De chinuri ce-asupră-mi săgeţile-şi Varsă,
Da'n mine simt stânca de fulgere arsă,
Simt stânca de care se sfarmă şuvoiul . . .

Şi-adâncul din suflet îmi spune de-un crin,

Ce numa'n mireazmă îşi dă voluptatea —
Şi-n zări de iluzii şi-'nalţă cetatea
f"u porţile albe şi fără suspin." (1*8).

E ceva nou aci: e un ritm vioi şi abrupt, în care sentimentul de du­

rere palpită neînfrânat decât de o sănătate sufletească primitivă: Stânca de
granit şi de puterea speranţei şi iluziei : cetatea albă! Felul simplu şi vi­
guros în care se îmbină toate acestea, dau o armonie şi o căldură, ce no
găsim aiurea.
Tot aşa, e o strofă bună în „Povestea unei lacrimi" :

„Şi iată raze, coborând din soare

Cum caut'a pătrunde'n trupul meu,
Dar ca un vis, ce'n însuşi sboru-i moare,
Nu pot trăi pe abis către genune,
Ci'n gol îmi cade diamantul greu,
Când tu primeşti a liniştei cunună." (p. 16.)

Aci Simbolul nu e prea crud desvăluit şi deci efectul estetic e mai

puţin turburat decât în alte părţi.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Găsim un avânt bine marcat în „Lelia"

„Primit-am o veste din sat dela noi,

Primit-am o veste,
Lelia, Lelia mă lasă . . . apoi . . .
E lungă poveste ! . . . (pag- 26.)

Ce păcat că nu găsim şi imaginile noi şi dela sine aduse de acest pu­

ternic avânt: din potrivă, găsim stilizări şi opriri forţate, cari strică toată
simetria bucăţii :

„Şi-acolo, acolo, ca sgura'nsetată

De ploaie ce trece nălucă pe cer
Lăsând doar a umbrelor boare,
P e sgură în care şi plantele pier
De cruda dogoare,
A c o l o voi cere sâ-mi cânte o fata . . . "

Mai plină de inspiraţie când D-! Talaz n a r e nici un fel de pretenţii de

adâncime:
„Cât de dragi sunt florile aduse,
Cu aşa flori pădure parcă nu-i . . .
-*• Poate'n ele inima şi-o puse,
Poate'n rouă lacrimi îmi aduse . . .
Tăinuit ceva din firea lui."

Simţi aci în frăgezimea sentimentului, ceva din mirosul proaspăt al

pământului de primăvară şi fericita inspiraţie în asemenea teme motivează
titlul volumului: „Flori de lut."
V o m avea poate pe curând dela D-! Talaz un buchet de adevărate
flori . . . de câmp. G. Tistu
 CRONICA ECONOMICĂ
— COOPERATIVELE —

în mijlocul frământărilor sălbatice în care se sbate omenirea

întreagă pentru stabilirea unui echilibru în organizaţia econo­
mică, mai ales în urma răsboiului, se pare că aceste asocia-
ţiuni ar concretiza în mod practic întreaga gândire a premer­
gătorilor, cari căutau soluţiunea îmbunătăţirii stării materiale a
claselor de jos. în adevăr, în mişcarea mondială economică,
cooperativele interesează marele mase nevoiaşe, pentrucă le pro­
cură credit sau lucruri absolut necesare cu o dobândă sau pe
un preţ mult mâi redus. în acelaşi timp, prin faptul că li-se
procură obiecte de o calitate bună, sunt scutite de neplăceri
de a fi speculate de negustori, cari le oferă mărfuri inferioare
pe preţuri scandaloase.
De aceia aceste cooperative răsar dintr'o necesitate impe­
rioasă şi se înmulţesc în raport cu aceste nevoi crescânde ale
lumii suferinde. •
Am trecut de mult epoca utopiilor sociale, când începând
dela Platon, şi traversând întrega istorie economică doctrinară
până la Karl Marx se dădeau fenomenelor sociale explicaţiuni
fanteziste şi necesităţilor, soluţiuni immaginare, care nu satis­
BCU Cluj
făceau de loc nevoile / Centralale
pozitive University
mulţimiiLibrary Cluj Aşa ei§a
nevoiaşe.
sistemul lui St. Simon, care în 1803 propunea organizarea
tuturor oamenilor în ateliere comune, ca lucrători, conduşi fiind
de cele 21 genii ale omenirii, conform „legei gravitaţiunii uni­
versale." *) Apoi sistemul lui Faurier, care preconiza organizarea
omenirii în grupuri de câte 1600—1800 de oameni numite pha-
lange, înăuntrul cărora se ducea o viaţă comună şi uniformă.
Utopiştii socoteau pe oameni deopotrivă de egali şi fără defecte
neglijând astfel tot ce e mai esenţial în fiinţa omenească: varie­
tatea de sentimente şi gradaţiunea firească de inteligenţe. De
aceia sistemul lor a epuizat curând orice speranţe. Karl Marx
a pus problema pe un teren pozitiv, găsind un sistem cu o
structură logică, pornind însă dela premise falşe şi ajungând la
concluzia că numai prin distrugerea actualei organizaţii de stat, -
se va înbunătăţi soarta lucrătorului. Deci el credea că tocmai
mizeria crescândă a lucrătorilor va distruge capitalismul şi va
aduce astfel o altă soartă.
îi fu dat tot unui lucrător englez Robert Orven, pela în­
ceputul secolului al XIX să fie pomenit ca părinte al coopera­
ţiei. El a înţeles a ajuta pe muncitori prin diverse legi de pro-
tecţiune ale muncii şi a le ajutora traiul prin organizarea pro-
ducţiunii obiectelor şi a distribuirii lor prin cooperative. El a
înţeles că numai prin aceste asociaţiuni de ajutor reciproc se
va crea o soartă mai bună muncitorilor înegriţi de mizerie şi
fumul din uzine. A aruncat această sămânţă fericită în corpul
]
) Cooperaţia şi socialismul, Dr. I. N. Angelescu
omenirii suferinde, care totuşi nu a produs roadele decât mai
târziu rămânând însă chipul lui ca o icoană căreia se va închina
pe veci sufletele recunoscătoare. Graţie născocirii lui vedem
răsărind cooperativa „Celor 7 pioneri din Rochdale" într'o întu­
necoasă zi de Decemvrie, a anului 1844. La început sfioasă,
apărea in râsetele sgomotoase ale ştrengarile de stradă şi prin
stăruinţa şi priceperea membrilor ajunge o forţă colosală, aşa
încât în 1902 deverul cooperativei era de 4,450.000 când ştiut
era că pornise, cu 700 lei capital, cu 70 de ani mai înainte,.
Cam în acelaşi timp se ducea o luptă grozavă între
Schulze Delitzsch şi Lassalele în Germania. Laşale prin inteli-
genţa-i scânteetoare şi talentul remarcabil de vorbire captivase
mulţimea şi o atrăsese pe povârnişul socializmului căutând s'o
îndepărteze dela cooperative. Iar tăcutul şi muncitorul Schulze-
Delitzsch, organiza în umbră cooperative, vroind să atragă
muncitorimea către fapte pozitive, deşi a întîmpinat foarte
multe piedeci în timpul vieţii lui. După moarte însă, coopera­
tive după tipul îndicat de el. răsărea pe rând întocmai ca făcliile
ce se aprind în cuprinsul întunerecului, căutând să spargă vălul
de negură.
Şi muncitorii intrau rând pe rând în ele, văzând parte din
speranţele lor întruchipate. Vom vedea rostul cooperativelor în
epoca modernă BCU Clujlor
şi felul / Central University
în numeriîe Library Cluj
viitoare.
I. E . Veleanu.

CRONICA TEATRALĂ
TEATRUL REGINA M Ă R I A : SAMSON DE BERNSTEIN

Teatrul lui Bernstein e brutal şi neartistic. Ori ce piesă

pare o fâşie de viaţă, sângeroasă dar adevărată. Uneori e ruptă
cu dinţii dulăului care târăşte după el o hartană de carne
crudă furată dintr'o măcelărie.
Un tip, de cele mai de multe ori inferior ca punct de
plecare, înzestrat însă totdeauna cu energia sălbatecă de
aiurist, sângerând cu propriul său trup drumul suişului în viată,
apoi o problemă cât mai subtilă şi mai imposibilă de deslegat
cu mijloacele comune de parvenire — în fine o împrejurare potriv­
nică : acestea sunt în general elementele unei piese de Bernstein.
In dosul lor se ascunde o filosofie senină, de aristocrat.
Succesul cel adevărat nu e numai al brutalilor. Brutele se
poticnesc totdeauna în faţa cazurilor de conştiinţă, delicate şi
cari nu se pun cu limpezimea unei „afaceri", dar nici nu se
dărâmă cu umeri de hamal.
Bernstein e artistul pe care trebue să-1 cauţi în dosul
scenei. De acolo îşi mână şi mai ales îşi mânueşte personagiile.
Ar fi sâ nu-1 înţelegi nici odată, dacă te-ai mulţumi numai
cu ce% ce se vede în teatrul său. Bernstein diformează, uneori
 face monştri chiar din eroii săi. El rămâne în aparenţă un
realist crud. în fond e un vizionar idealist. Viaţa sălbatecă de
azi nu schimbă nimic din marile forţe sufleteşti, şi mai ales nu
reduce nimic. Cu cât acestea sunt mai tăinuite, cu atât sunt
mai invulnerabile.
„Samson" ne-o dovedeşte. Arivismul feroce a lui Brachart
se isbeşte de-o piedecă infimă: o inima de femeee. E singurul
lucru ce nu se cotează Ia bursă şi pe care nu-1 poţi juca cum
joci © acţiune. Hamalul de odinioară ca şi biblicul Samson
şi-a croit drumuri largi în viaţa cu umerii săi de uriaş. în faţa
femeei sale el stă ca un copil plăpând.
Ca şi Samson va sgudui templul bogăţiilor. Bursa se
prăbuşeşte o clipă sub mâna lui puternică. Amantul soţiei sale
piere sub dărâmături. Brachart rămâne, dar odată cu el
rămâne şi cazul delicat de conştiinţă, insolubil încă: inima
femeeei sale. Brachart concepe şi dragostea ca o lovitură de
bursă. îi reuşeşte când e vorba de rivalul, său la inima soţiei.
Nu-i reuşeşte când e vorba de soţia sa. Anne-Marie vine dintr'o
altă lume: e o nobilă uzată sufleteşte, vlăstar al unei familii
ce renunţă la toate prerogativele nobleţei şi «e vinde întreagă
pentru bani. Familia ei e drojdia bună pentru dospirea claselor
noi plebee şi bogate. în Anne-Marif însă trăeşte încă visul şi
BCU Cluj
idealul cari se închid în / Central
fundul University
sufletului.Library
NiciCluj
bărbatul şi
nici amantul care i-a înşelat nădejdile nu i le pot hrăni. Brachart
a dat „ o lovitură" la bursă, una dezastruoasă. A renunţat la
viţelul de aur la care o viaţă întreagă s'a închinat. Idolul unei
munci de zeci de ani se sfărâmă, nimicind toate piedecile
dinprejur. Brachart aduce prin sărăcirea sa voită un omagiu
idealismului soţiei sale servindu-i o pildă de sacrificiu suprem
pentru o inimă de femeee. E singurul lucru Care o poate
emoţiona şi singura cale spre dragostea ce va să vie.
Anne-Marie în brusca relevaţie ce i-o prilejueşte fapta
Jui Brachart, făcută numai pentru a o câştiga, aduce aminte
problema din George Nantas al lui Zola.
Fetneile a u în fundul sufletului lor resurse ascunse de
iubire. Lupta idealistă şi plină de sacrificiu, cavalerescul gestului
şi mai ales forţa desfăşurată în urmărirea câştigului care se evalui-
ază numai în iubire, a ceva sguduitor pentru o inimă de femee.
George Nantas şi Brachart sunt de aceiaş origină: amândoi
după ce parvin, nu pot trăi fără o iubire; amândoi sunt însă
doi străini pentru soţiile lor pe cari ţiu le câştigă decât prin
eroism. Realismul a reabilitat în roman pe Nantas, în teatru
pe Brachart. Şi unul şi altul au avut în momentele tragice ale
vieţii lor isvoare proaspete de energii idealiste.
* **
Eroii lui Bernstein sunt toţi concepuţi ca fiinţe masive şi
brute. O pojghiţă de aur, uşor râcâită, descoperă arama tare.
Ei sufăr, dar în felul lor: aşa cum sufăr oamenii tari. Suferinţa
îi oţeleşte în loc sâ-i doboare. A pierde o partidă a cea mai
mare suferinţă pentru ei. De aci o impresie ciudată. Lacrimile
lor nu storc lacrimi, li urmăreşti abătându-te cu acelaş interes
cu care priveşti o luptă de atleţi sau de tauri. Chiar când cad,
eşti încă sub impresia grandioasei lor lupte, iar lacrimile ce în­
tâmplător Ie plângi sunt par'ca nu pentru ei, ci pentru lucrurile
în sine. Regreţi nu atât că mor, ci că s'au luptat atât, că s'au
împotrivit atât în loc să cedeze şi să se plece cât de puţin.
(Ghiara Iui Bernstein de exemplu.)
Brachart din Samson a cerut D-lui Petre Sturza secătuirea
tuturor resurselor sale dramatice. E o afinitate între tempera­
mentul Dsale şi aceşti „masivi" cari sau dărâmă cu greutatea lor
nimicitoare, sau se prăbuşesc deodată, sfărâmându-se în mii de
bucăţi.
In perspectiva timpurilor trecute apare umbra lui Radovici,
creatorul lui Brachart. Dl Sturza resistă prin sine însuş şi aceasta
e cel mai de bine lucru ce poate spune despre creaţiunea Dsale.*
Teatrul Naţional: Noaptea regilor sau Ce-ai voi ? de
Shakespeare.
In „moştenirea dela răposata . . . " direcţia ş'a nimerit şi o
piesă bună pentruBCUtimpul
Cluj / Central
ei, darUniversity Library al
ciudată pentru Clujnostru.
Oricum e un gând original să reprezinţi o comedie de
Shakespeare şi dintre toate comediile lui tocmai „Ce-ai voi ? "
Noaptea regilor e o glumă isbutită pentru că a făcut-o
Shakespeare. Ca technică piesa se întemeiază pe quiproquo-un şi
pe travesti-uri, iar efectele comice sunt datorate numai situa­
ţiilor. Azi nu s'ar mai putea scrie o asemenea piesă. Ce-ai voi?
rămâne o comedie de intrigă. Totuş e încă ceva ce respiră
dintr'o largă şi omenească atmosferă. Gluma e adesea o uşurare
a sufletului prea încărcat, iar râsul sună uneori ca ceva
foarte serios.
Boufonul e tipul clasic al comediei. El împreună spiritul
uşor cu gravitatea înţelepciunii. în Ce-ai voi ? e acel „raisonneur",
de mai târziu care totdeauna îţi atrage atenţia că după râs e
vreme prielnică şi pentru o lacrimă a lucrurilor în sine.
Un spectacol fin şi bine pregătit. Din încurcăturile mari,
dar terminate după acelaş tipic clasic se desprind schiţe ome­
neşti interesante.
Două din ele au trăit cu toată intensitatea prin jocul in­
teligent al Dior Bulfinschi în Sir Toby şi I. Mânu în Sir Andrew.
Dl Gr. Mărculescu s'a remarcat în Malvolio, iar Nebunul
Dlui Vaîentineanu trăia o viaţă interioară în slujba căreia s'au
pus alese însuşiri dramatice.
1—15. Noembrie 1920. Mihail Iorgulescu.
* Celelalte roluri principale din Samson: Jerome: T. Bulandra; Anne-
Marie: Dna Macri Eftimiu : Marchizul: Dl A . Mihalescu. — Honore.
 NOTE.
Alexandru Macedonski a murit abişnuiscă lumea cu gândul că ideea
nu e o simplă speculaţie mintală şi un
Cu el se stinge un maestru al lite­
răgaz, câre să motiveze lenea, ci un
raturii române, cu el, revista noastră
element activ, menit nu numai să lă­
pierde unul din cei mai distinşi cola­
murească şi să explice faptele, ci şi să
boratori.
le îndemne şi chiar să Ie hotărască.
Cele două rondele publicate în „Cele
Pentrucă aportul ideii nu e aşa de
trei Crişuri", „Rondelul Orelor" şi
uşor vizibil în mersul zi de zi al ome­
„Rondelul Cascadelor de roze" au fost
nirii, sunt încă oameni înguşti Ia minte,
un început care formau zorii unei bo­
cari cred că intelectualii sunt nişte
gate colaborări. Acum moartea ni 1-a
inutili paraziţi ai societăţii.
răpit.
In Ardeal e puţin cunoscut Mace­ Şi totuşi, cui se datoreşte mai mult
donski. Săgeata veninoasă îndreptată progresul uman decât inventatorilor,
de el in contra idolului literaturii ro­ profesorilor, scriitorilor.. . ?
mâne M . Eminescu, i-a atras acea ură
neîndreptăţită a câtorva (căci fiecare Situaţia Alsaciei-Loronei
îşi poate manifesta liber opiniile) ură In „La Revue universelle." Amil II.
care 1-a înconjurat până la moarte, izo- Nr. 11. J u l i e n R o v e r e descrie
lându-1 de marele public. Acum omul noua situaţie din AIsacia-Lorena. E
s'a dus. Bariera interpusă între el şi aceiaşi situaţie de tranziţie ca şi în
public, odată cu el, a dispărut. Atmos­ noile noastre provincii, cu Şovăielile
fera erei ată omului, trebue risipită, şi unora şi cu încăpăţinarea altore de a
opera Iui măreaţă, trîmbiţată dela un privi tot spre trecutul, care nu se mai
BCU căci
capăt al ţării la celalt, Cluj /înCentral University Library Cluj
ea e întoarce.
măestrie în ea e sublim . . . Acolo însă, adminictraţia e mai
Alexandru Macedonski e fiul gene­ energică şi reuşeşte să limpezească mai
ralului Al. D . Macedonski, fost ministru uşor şi mai repede multe încurcături.
de răsboiu şi întâiul comandant al ar­ Indulgenţa nu trebue să meargă până
matelor Ţărilor-Unite. S'a născut în acolo, încât să nimicească încrederea şi
1854 şi studiile universitare şi le-a fă­ respectul în autorităţi.
cut în Italia. A colaborat la cele mai
mari ziare şi reviste italiene, franceze Regionalismul Afsaoiei
şi româneşti.
Operile sale apărute până în pre­ In „La Revue Hebdomadaire Nr."47
zent, sunt: „Poezii (1880), „Poezii" din 20 Noembrie, într'un articol inti­
(1882), „Excelsior" versuri, „Bronzes" tulat „Lex voeux de nos provinces: le
apărute în limba francează, „Flori regionalisme Alsacien, Anselme Laugel
sacre" (1916) versuri, „Cartea de aur" discută acelaş lucruri. Sfârşind Lau­
proză, „Calvaire de Feu" — roman, „Le gel spune:
Fou" piesă de teatru, scrisă în limba „Astăzi organizaţia administrativă a
franceză. „Saul", „Unchiaşul sărăciei", Alsaciei nu mai este nici germană şi
„Trei Decemvrie", „Yadeş", „Romeo şi nici tocmai franceză. Ea are o formă
Julieta" reprezentate pe scena Teatru­ hibridă care, considerată din punct de
lui Naţional, „Moarte lui Dante Ale- vedere regionalist nu este lipsită de
ghiere", „Nopţile" şi „Rondele" (1918.) interes, dar care, cu toate acestea, tre­
Alexandru Macedonski moare în bue eliminată cât mai curând posibil.
vârstă de 66 de ani. M. Cum ?
Sunt două mijloace: Sau să se
Conferinţele. Ideei Europene conserve Franţei constituţia actuală şi
Trebue înregistrat cu toată atenţia să se aplice în întregime şi imediat
bunul început făcut în ţara noastră Alsaciei, sau să se modifice constituţia
de foaia săptămânală din Bucureşti franceză, lărgind-o şi adaptând-o ne­
„Ideea europeană" de a da un impuls cesităţilor moderne şi să se introducă
publicului pentru o energizare a acţiu- şi în Alsacia după ce s'au făcut mo­
nei prin idee. Cu alte cuvinte, să se dificările.
 Eu aşi fi de părerea acestui din
urmă mijloc, spune Laugel, nu pentru
că-1 cred mai necesar intereselor Alsa­
ciei, ci pentru că-1 cred mai capabil de
a contribui Ia prosperarea şi la mărirea
Franţei. Este un principiu absolut câ
în u n i t a t e a franceză, Alsa­
cia nu t r e b u e să f a c ă v r ' o
excepţie.
Dacă s'ar căuta totuşi să se facă
din regiona'.izm, o încercare, pe care
eu o consider necesară, atunci să re­
formăm în acest sens instituţiile noas­
tre publice şi să impunem noua con­
stituţie Franţei întregi, fără ca Alsacia
să poată, sub nici un motiv, să se bu-
bure de vre'o situaţie excepţională" . .
Sc&tus Wiator
Ardealul a avut cinztea să fie vi­
zitat zilele acestea de marele ziarist
englez W . Seton-Watson (Scotus-Wia­
tor). In Londra fiind martor al atacu­
rilor presei engleze în potriva noastră,
provocată de agenţi interesaţi, n'a
putut răbda răspândirea ştirilor falşe
pe socoteala ţărei pe care o cunoaşte
şi o apreciază şi a venit între noi
pentru a examina noua stare de lucruri
şi a combate ziarele înşelate în buna
lor credinţă.
La Cluj, i s'a făcut o călduroasă
primire.
Toate autorităţile şi în special Uni­
versitatea şi Generalul N . Petala —
totdeauna în fruntea manifestărilor de
reprezentare al demnităţi şi sufletului
românesc — au dat relaţiile şi concursul
necesar în luminarea sarcinei ce şi-a
impus distinsul ziarist prin anchetele
ce face h i Ardeal.
Luni, după amiazi, a avut loc o
recepţie cu un program musical în
saloanele Generalului Petala, dat în
cinstea distinsului oaspe, la care a
asistat societatea aleasă a Clujului,
pentru a saluta pe acela care totdeauna
a luat parte popoarelor nedreptăţite
din aceste părţi. G. B.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

MEMENTO

U n grup de bănci din Belgrad, cu In fiecare dumincă au loc Ia Cluj,

o mare bancă din Praga se ocupă ac­ în sala „Reduta", şezători culturale or­
tualmente cu realizarea unui canal care ganizate de „Cultura Poporului." Du­
ar uni Dunărea cu Marea Adriatică pe minecă 21 Noembre a vorbit D-l Rector
teritoriul Jugoslav. Se dispune de un Prof. Dimitriu şi Prof. Lupaş despre
capital de 400 milioane dinari, din cari „Echilibrul Social." Duminecă în 28
jumătate va fi acoperit de stat. Noembrie a vorbit Prof. Popescu Voi-
teşti, daspre „Trebuinţa de a munci şi
Emil Vasiliu, despre „Foloasele Coo­
I n comunaFintoag (Jud.Huniedoara) peraţiei."
s'a descoperit o nouă mină de cărbuni
La aceste şezători, frecventate de
de aceiaşi calitate ca cea din valea Jiului.
un mare număr de muncitorime, etc.
se face muzică, se spun monoloage,
I n curant va apare în Editura de Mişcarea prinde şi se dezvoltă din ce
propagandă a „Celor trei Crişuri" : în ce mai mult.
Nr. 2, Ovidiu Hulea — Răsboiul
României.
Nr, 3. N . lorga — Vechimea şi ori­ La Arad au sosit 45 fabricanţi şi
ginea elementului romanesc din părţile comercianţi austriac!. Vin să caute le­
Bihariei (Bihorului.) gături cu firmele din România, — dela
Nr. 4. Al. Ciura — Adunarea dela Arad pleacă la Bucureşti.
Alba-Iulia.
 BCU Cluj / Central University Library Cluj

„Cele Trei Crişuri" PRIMĂRIA DIN ORADEA-MARE

 Anul L No. 13. 1. Decembrie 1920

CELE TREI CRIŞURI

REVISTA D E CULTURĂ

Apare de două ori pe lună.

Sub Conducerea Dior:
ROMAN CIOROGARIIJ, GEORGE BACALOGLU, Dr ALEXANDRU PTEANCU
Episcop Colonel Dir. G-l al Invăţâmîntului
ABONAMENTE: ANUNŢURI Şl RECLAME:
Pe an — •- •- - 70 lei. Una pagină pe un an 2000 lei
Pe şease luni - 35 lei. Jumătate pagină pe un an —1300 lei
Pe trei luni _ —— ~ - 20 lei. Un sfert de pagină pe un an —800 lei
Pentru studenţi şi elevi pe an — ——•50 lei. O optime de pagină pe un an 500 lei
Abonaţii sunt rugaţi sâ-şi achite abonamentele prin mandat postai adresat
Administraţiei în strada Prinţul Caro! No. 5. Abonaţii noştri din Bucureşti
vor achita abonamentul la Ig. Hertz librar-editor Calea Victoriei 3 — Bucureşti

COLABORATORI:
1. Agârbiceanu, C. Banu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică,
N. Batzaria, Zahăr ia Bârsan, Lucian Blaga, V. Bogrea, Oct.
BCU V.
Beu, G. Bacaloglu, ClujBacaloglu,
/ Central University
EmanuilLibrary Cluj
Bucuţa, Al. Bogdan,
Al. Ciura, R. Ciorogariu, Radu Cosmin, Th. Capidan, A. Cotruş,
Gh. Ciuhandu, V. Demetrius, I. G. Duca, Mihail Dragomirescu,
Silviu Dragomir, Bucura Dumbravă Victor Eftimiu, Ion Foti,
G. Galaction, VI. Ghidionescu, Ovidiu Hulea, N. Iorga, Emil
Isac, M. Iorgulescu, Lovinescu, I. Lupaş, Aurel Lazar, Gene­
ral Moşoiu, Al. Macedonski, V. Meruţiu, A. Magier, T. Murăşean,
M. Mora, A. Nanu, Cincinat Pavelescu, I. Paul, Ion Peretz,
Sextil Puşcariu, V. Petala, Alex. Pteancu, Ecaterina Pitiş, Pr.
Gh. Pteancu, George A. Petre, Mircea Rădulescu, Radu D.
Rosetti, Radulescu-Niger, M. G. Samarineanu, Al. T. Stamatiad,
Eugeniu Speranţia, Marin Ştefănescu, Nuşi Tulliu, I. Ursu.

R E D A C Ţ I A ŞI ADMINISTRAŢIA:
STR PRINŢUL C A R O L No. 5. E T A J U L No. 1

TELFON No. 119,

M A N U S C R I S E L E N U SE ÎNAPOIAZĂ.

A B O N A Ţ I REVISTA -CELE TREI CRÎŞURΫ