R € V I S T R T > € CZSLTcSRA

CUPRINSUL:
BCU Cluj / Central University Library Cluj

I. L U P A Ş : Zile de sărbătoare naţională în

Oradea-Mare.
A L . M A C E D O N S K I : R o n d e l u l cascadelor de r o z e .
A L . C I U R A ; A m i n t i r i despre „ A s t r a " .
E C A T E R I N A P I T I Ş : Cântarea mea.
I. P A U L : P o z n e din r ă z b o i .
A L . S O R E S C U S O A R E : Cântec.
M I H A I L D R A G O M I R E S C U : Kocetocuî.
C O N S T A N Ţ A Z A M F I R : D i n munţii T a s l ă u l u i .
L U C I A N C O S T I N : Ziua m o r ţ i l o r .
P. D U M I T R A Ş C U : D o m n i ţ a F l o r i c a .
G E O R G E C I U H A N D U : V e c h i u r m e de cultură.
românească în B i h o r . ÎTf
G E O R G E B A C A L O G L U : Minuni p ă m â n t e ş t i
C R O N I C I : Cronică culturală ( A L Pteancu)
N O T E : G h e o r g h e Bariţiu. — E x p o z i ţ i a de artă.
— Cultura şi ostaşii noştri.
MEMENTO.

ftnul 1. N o 10 Oradea-Mare 15 O c t o m v r i e 1920

A. P«. \ A / , J \ *v

,e
Preţul 3 < 50
 rinul I . N o . 1 0 . Oradea-Mare 15 0 c f o m v r i e 1920
„„.,.,..„, .Li,,. ., ....ni,

it„niM»"iTiwnwiM» •«•••^-^•...--...^ ^_ | i.™.^.^»—«iiiii-.-g-^™ ... i ii •••mu»

CELERFVISTA
TREI DF
Fundator:
CRIŞURI
TI IRA C I TI Redactor:
Col. Q. B R C H L O G L U I v i i , V 1 C> 1 A UE. CUL 1 U f l i T M . G . SflMHRINEHNU

Sub Conducerea Dior : «

ROMHN CIOROGHKIU. QEORQE B A O U . O G L U . Dr ALEXANDRU PTEHNCU

Vicar Episcopal Colonel D i r G - l a l Invâţâmîntului

SERBĂRILE „Fi STREI"

BCU Cluj / Central University Library Cluj

*B *P
Se ' f

w
rfflSrra
v-8

GEORGE BHRIŢIU
(24 Mai 1812—2 Mai 1893)
 Zile de sărbătoare naţională
în
Oradea-Mare.
Importantul oraş dela graniţa de vest a României
întregite va adăposti, în aceste zile senine de toamna,
60 de membri ai sinodului electoral — chemat să cleagă
pe cel dintâi episcop ortodox român al Bihorului, după
o vacanţă de 225 ani — şi va întâmpina cu bucurie
mulţimea oaspeţilor, cari vor alerga din toate părţile la
adunarea generală a „Asociaţiunii pentru literatura
şi cultura poporului român".
Aceste două întruniri au însemnătatea unor adevărate
evenimente istorice în • analele româneşti ale Orăzii.
Coincidenţa voită sau întâmplătoare a sinodului electoral
şi a serbărilor culturale este mărturisirea elocventă a legă­
BCU Cluj
turii tradiţionale / Central University
indisolubile dintre Library Cluj şi cultură,
biserică
dintre vestitorii evangheliei lui Hristos şi propovăduitorii
evangheliei naţionale, în viaţa poporului nostru.
Precum au aşteptat Românii bihoreni cu dor neslâns
pe succesorul atât de întârziat, al episcopului Veniamin
JEfcem^ adormit întru Domnul la ^695^ — cu aceîaş'T^dcfr
înflăcărat aşteaptă toţi Românii dela graniţa apuseană să
vadă flamura culturii naţionale fâlfâind în toată libertatea
şi asupra ţinutului lor, ocrotind şi chemând la viaţă na-
fională toată sulflarea românească.
J
„Asociaţiunea a purtai timp de 60 de ani această
flamură cu multă stăruinţă şi cu vrednicie deosebită prin
toate centrele culturale ciscarpatine: dela Braşov până la
Baia Mare şi dela Bistriţa pată la Băile Herculane,
Pretutindeni a fost întâmpinată cu însufleţire de ceice
înţelegeau rosturile ei culturale şi tendinţele ei naţionale
mărturisite clar. Astfel adunările generale ale Asociaţiunii
întruniau an de an floarea tinerimii, a cărturarilor şi a
poporului român, având caracterul unor înălţătoare mani-
festaţiuni de solidaritate naţională creată şi propagată
prin cultură. Adunări generale ca cea dela Braşov (1862),
dela Sibiu (1905) dela Blaj (1911) şi dela Orăştie au
 lăsat amintiri neşterse în sufletul celor ce cu luat parte
la ele.
Conducătorii poporului din diferite ţinuturi, — împăr­
tăşind unii altora felul de muncă şi rezultatele, pe cari
le au putut dobândi într'o parte sau în alta prin stăruinţele
lor de a lumina poporul, — cu prilejul fiecărei adunări
generale primiau îndemnuri şi îndrumări pentru o activitate
culturală tot mai stăruitoare şi mai devotată. Unde ei au
fost oameni conştienţi de chemarea lor, — ca în părţile
Braşovului, Blajului, 'Sibiiului, Sâliştei, Bradului şi Nâsău-
dului, — n'a rămas sat sau cătun, pe care să nu-l cer­
ceteze cu sfatul şi cu jertfa lor. Astfel s'au întemeiat cu
timpul zeci şi sute de biblioteci poporale, s'au ţinut cursuri
de adulţi şi analfabeţi, serii întregi de prelegeri pe înţelesul
tuturor şi, în câteva locuri, s'a înfiinţat chiar şi „casă
naţională" şi „muzeu etnografic". E o plăcere a cerceta
casele ţăranilor din astfel de ţinuturi, unde intelectualii
şi-au înţeles deplin datoria faţă de poporul, din mijlocul
BCU Cluj
căruia s'au ridicat. / Centralnu
Aproape University
este casăLibrary Cluj
ţărănească, fără
o bibliotecă modestă şi în cursul iernii mai ales nu este
Duminecă sau sărbătoare în care preotul, învăţătorul şi
ceilalţi intelectuali ai satului să nu cheme, după slujba
vecerniei, întreg poporul — cu mic cu mare — la şcoală,
spre a-i împărtăşi diferite cunoştinţe şi sfaturi folositoare.
Din nenorocire însă, în multe părţi, conducătorii şi-au
înţeles în mod greşit, sau nici de cum, datoria faţă de
poporul nostru. In loc de a cobori cât mai des în mijlocul
lui, au căzut în ispita de a imita deprinderile nemeşilor
unguri, dispreţuitori ireductibili ai „vulgului" şi obicinuiţi
din vechime a considera ţara ca o pradă a lor, cum spune
istoricul Istvdnffy: „regnum praedae loco habent„. Astfel
de conducători, înstrăinaţi de sufletul obidit al poporului,
au început a nutri dorinţa deşartă de „a sta cu domnii la «
masă", de a înălţa palate şi a da banchete, cât mai multe
banchete spre mulţumirea şi desfătarea tuturor străinilor
sau înstrăinaţilor, punând ca totul la uitare cuvântul
ameninţător al Scripturii: se prăpădeşte poporul din
11
lipsa de ştiinţă . . .
Oricine îşi va lua osteneala să răsfoiască voluminoasa
monografie a Asociaţiunii, tipărită în Sibiiu la 1911, va
constata cu durere, că din raidul muncitorilor pentru
înălţarea culturală a poporului nostru lipsesc multe nume
„ilustre" din diferite părţi
E timpul suprem, ca această dweroasă stare de
lucruri să înceteze. In statul român şi în societatea ro­
mânească oricare conducător *ă fie învrednicit de cinste
şi de atent uns numai în măsura serviciilor, pe cari le
face pentru înaintarea poporului nostru !
Să ne aducem aminte de sfatul, pe care îl dăduse la
1864 mitropolitul Şaguna lui Gheorghe Bariţiu, ca unui
vrednic tovarăş de . muncă culturală, zicându-i: „Să nu
lăsăm, Domnule Bariţiu, ca să opună „Asociaţiunea"
noastră, să o susţinem cu toate braţele, încât dacă s'ar
întâ npta să pierdem toate celelalte drepturi la câte r.ăzuim
să rămânem cel puţin cu acest mi/loc comun de cuttwă
a limbei şi a spiritelor. Zelul nostru pentru „Asocia-
ţiune" să nu scadă!"
Numărul celor ce au muncit până acum sub flamura
BCU Cluj / Central
culturală a „Asociaţiunii" a University
sporit în Library Cluj din urmă
timpul
prin energiile tinere şi entuziaste, înregimentate în socie­
tatea „Cele tiei Crişuri". Prin colaborare armonică şi
devotată se va purta de acum înainte lupta împotriva
întunerecului, o luptă aprigă şi neîncetaiă, ca/e nu va
permite nici unui intelectual român ,,iă odihnească şi să
ruginească " ci chemăndu-i pe toţi ta mumă culturală
pentru progresul neamului nostru, va stigmatiza ca pe un
desertor şi t ăJă'or de patrie pe oricine ar lipsi dela
îndeplinirea datoriei sale ţa\ă de popor!
Da aceea e de dorit, ca zelul nostru pentru „ Asocia­
ţi une" pentru „Cele trei Crişuri" şî pentru propagarea
culturii naţionale să nu scadă, ci să sporească din zi
în zi!
Cluj, 1920. I. Lup aş,
prof. universitar
 Rondelul cascadelor de roze
Urcând pe pomi, zâmbind pc casă
Se surpa rozele grămada
Sau întocmesc câte-o cascada
P e BCU
vre-oCluj / Central
alee mai University
retrasa. Library Cluj

Parfumul lor, purtat în strada

întinde-a lui subţire plasă . . .
Urcând pe pomi, zâmbind pe casa
Se surpă rozele grămadă.

"De-ori-câte stăvili nu le pasă:

Sunt un torent, sunt o cascadă
Ce'n voia soarelui se lasă
Dar ce, dc cum sfârşesc să cadă,
Re-urcă 'n pomi, zâmbesc pe casă.
1919 Iunie în 17.

HI. Macedonski.
 Amintiri despre „Astra".
— Note cu creionul. —

Ar fi să scrii volume întregi, dacă ai aşterne pe hârtie măcar

o parte a amintiţilor, ce-ţl răsar atât de luminoase, în legătură cu
vechia instituţie culturală, singura ce o aveam pe vremile grele.
Vom facerea, în cadrele unui articol, note fugare, aşa cum se
desprind din caietul amintirii şi se îighesue sub vârful condeiului.
*
* *
în copilărie, când na ne puteam da seama de ce îisemna
„Asociaţiunea transilvană", adunările ei generale se ţineau fără mare
sgomot, aproape în taină. Figura de bronz a lui Gheorghe Bariţiu
se desprinde din ceaţa amintirilor şi în preajma lui o mână de
cărturari dela Sibiu, Blaj şi Braşov. O şedinţă de câteva ore, o
dezertaţie, apoi un banchet, cu toaste pentru împăratu, pentru Bari­
ţiu . . . şi dacă se nimerea şi Nenea Axente să fie de faţă, ţinea şi
BCU Cluj / Central University Library Cluj
el o dicţie, strigând tare, şi isbind cu pumnul pe masă . . .
O întrunire prietenească a câtorva cărturari, câtă brumă aveam,
erau cele dintâi adunări generale ale „Astrei". Ca încetul, aceste
întruniri prieteneşti au început a câştiga tot mai mult teren, luând în
deceniile din urmă, proporţiile unei adevărate sărbători naţionale, cu
caracter cultural.
Intelectualii români, în butul sistemului de persecuţie unguresc,
răsăreau din toate unghiurile ţării. Adunările generale aveau un
program din ce în ce mai bogat, atingând culmea la adunarea din
Blaj, cu sborul lui Vlaicu, prestaţiile artiştilor dela Teatru Naţional
din Bucureşti, şi „Mănăstirea Argeşului" a regretatului Maestru
lacob Mureşianu.
Unitatea culturală îşi atinsese apogeul, lăsând să se întrevadă,
tot mai distinct, şi zorile celeilalte uniri, ce nu mai putea întârzia
mult.
*
Pe atunci „Asociaţiunea" nu mai purta epitetul „transilvană",
căci Ungurii afară prea primejdios acest epitet, pe- care îl folosiau
la toate asociaţiile lor, în frunte chiar cu Emke.
Dar opreliştea aceasta s'a isbândit tocmai în favorul nostru.
Asociaţia, care acum nu mai era „transilvană," a depăşit graniţa
 vechei Transilvanii, ocupând teren, şi în Banat, şî în Ţara celor trei
Ctişuri.
Activitatea celor tiouâ decenii din urmă este deosebit de intensă
.şi de rodnică. S'a ridicat palatul casei naţionale din Sibiiu, s'a aran­
jat biblioteca, şi s'a început aranjarea muzeului naţional. S'a pus pe
alte baze revista „Transilvania", grupându-se în jurul ei şi toate
elementele tinere, cari porniseră puternicul curent literar dela „Lucea­
fărul''. S'a pornit şi ziarul poporal Ţara noastiă", atrăgând asupra
h

lui urgia procurorilor, şi îndrumând mai multe condeie tinere de pe

atunci, să înfunde temniţele Seghedinulut. Contactul cu vechiul regat
era tot mai frecvent; îndrumările d-lui N. Iorga se auziau tot mai
răspicate; oamenii îndrăzneau să vorbească şi să scrie tot mai pe
faţă, în legătură cu ziarul pentru popor, s'a pornit şi biblioteca po­
porală. Mii şi mii de btoşuri se distribuiau gratuit, sau penttu un
preţ minimal, sătenilor. Şi s'au pornit, ca o adevărată binefacere,
prelegerile poporale, şi cursurile pentru analfabeţi.
în zilele de sărbătoare, din ioate centrele culturale, mari şi mici,
porniau trăsuri cu cărturari, ca să ţină prelegeri prin sate, sâ-i instrueze
BCU Cluj / Central
cu proiecţiuni de skiaptikon, cu cărţiUniversity
şi reviste,Library Cluj
ce se distribuiau gra­
tuit, tuturor ştiutorilor de carte, al căror număr creştea, văzând cu
ochii.
Era epoca de mărire a „Asociaţiei", şi toţi^căţi au avut prilejul
de a pune umărul la această muncă, vor avea mare mulţumire sufle­
tească, amihtindu-şi vremile acelea.
*
* *
Paralel cu propaganda culturală la sate, s'a deschis şi opera
mai selectă, prin secţiile ştiinţifico-literare ale Astrei. O mică Acade­
mie cu nume mai puţin celebru, dar dintre cari sunt destule, cari
vor rămâne. Toată elita intelectuală din Ardeal făcea parte din aceste
secţiuni, mai ales generaţia tineră. Era o adevărată sărbătoare în
Sibiiu, când se adunau, în vacanţe, membrii secţiunilor, să-şi ţină
şedinţele obişnuite. Oameni cari se cunoşteau numai din ziare, sau
din Anuarele şcolare, aveau prilejul de a se cunoaşte, şi în urma
schimbului de idei, multe lucruri bune s'au pus la cale aici, reali-
zându-se, în parte până la isbucnirea răsboiului.
*
* •
Răsboiul s'a descărcat ca un trăsnet asupra „Asociaţiunei",
redacând'o ta mutizm complect.
 Cei doi secretari literari dd. Goga şi Tâslăoanu au luat, în
scurtă vreme, dramul pribegiei, punandu se deadreptul în slujba pro.
pagandei, ce avea sâ determine intrarea României în răsboiu, împot­
riva puterilor centrale.
Au amuţit toate glasurile, sub presiunea ştreangului, ce ni se
strângea tot mai de-aproape, în jurul gâtlejului. Gazetele străine
tunau şi fulgerau împotriva celor doi trădători de patrie, amenin­
ţând să-şi descarce mânia neputincioasa asupra „Asociaţiei" însăş.
S'au risipit însă nourii grei şi zarea a început să se limpe­
zească . . .
„Astra" apare tot-atât de luminoasă din negurii' vremii.
Departe de aşi fi isprăvit misiunea, „Astra" arc o menire deosebit
de impottantă în viitor. Marile prefaceri şi zguduiri, prin cari nea
fost dat sâ trecem, au îndreptat atenţia oame iilor, spre alte cărări
mai puţin idealiste.
Poporul a fost lăsat îi ştirea Domnului; intelectualii 'îşi văd
de alte afaceri, în vreme-ce poporul dela sate începe a se înstrăina
de conducătorii lui de ieri, sub presiunea propagandei bolşevice, care
BCU Cluj
a început c-şi întinde / Central
mreaja UniversityşiLibrary
ei veninoasă Clujnoastre, ca să
la satele
pescuiască în tulbure.
Activitatea Asociaţiei e mai necesară azi ca oricâid, şi statul
român are marea îndatorire dea-i întinde mână de ajutor, căci pro
paganda ei culturală serveşte cele mai bine pricepute interese ale
statului. E un simptom destul de semnificativ, că în seceta literară
de astăzi, dincoace de munţi nu avem decât două reviste literare-.
„Transilvania" organul „Astrei", şi „Cele trei Crişuri" revistă foarte
strâns legată de aceaş curată sursă culturală..
Fie deci salutată „Astru", cu toată dragostea, cu prilejul adunării
generale dela .Oradea-Mare !
Ea rămâne simbolul vechilor şi curatelor noastre năzuinţi cultu­
rale spie aceeaş ţintă ideală luând o viteză tot mai mare, în vremile
schimbate, prin cari ni s'a rânduit să ne strecură'n!

Al. Ci ura.

IU
 C Â N T A R E A M E A

Cântarea asta tristă ce picură'n amurg

Sfielnic însoţită de sunet de ghitară,
S'o pierde BCU Clujde/ Central
'n larg lume caUniversity
apele ce Library
curg Cluj
Ca freamătul de frunze în liniştea de seară.

Şi mulţi vor asculta-o din treacăt — neştiind

Că' fiecare notă ce tremură-a fost preţul
Amar al unei clipe de sbucium, că sfârşind
Ş'a strâns la piept ghitara şi plâns-a cântăreţul.

ECATERINA PITIŞ.
 P O Z N E D I N R Ă Z B O I

Ciudată fire de oameni mai sunt şi Românii ăştia,

adecă mai bine zis ţăranii români, în care caracterul naţio­
nal nu e corcit de năravuri streine aduse de cele patru
vânturi.
E ştiut lucru, că Românii, în cele mai grele împreju­
rări ale vieţii face haz de necaz, îşi ţine firea şi se îmbăr­
bătează cu cântec şi glume. La munca câmpului sub arşiţa
dogoritoare a soarelui de vară, săcerătorii români cântă
de fierbe văzduhul, spun pozne, se păcălesc din glume şi
pilde şi râd cu hohot din toată inima. Când e mort la
casa Românului, se adună la priveghie toţi charaghioşii şi
poznaşii satului, pun la cale jocuri glumeţe, parascovenii
şi se ţin de drăcii toată noaptea, încât ai casei îşi uită
să-şi plângă şi bocească mortul.
Tot astfel în timpul războiului în tranşeele pline de
glod până ia BCU Cluj / Central
glezne, UniversityşiLibrary
sub lapoviţa ploaiaCluj
putredă de sus
şi chiar în focul celor mai năpraznice lupte, soldaţii noştri
îşi ţineau inima cu pozne şi năzbâtii. Nenumărate sunt
glumele de spirit, păcălelile şi drăciile soldaţilor noştri din
timpul acestui războiu; glume şi pozne care merită să fie
adunate şi publicate, ca nişte documente sufleteşti, care
zugrăvesc de minune caracterul nostru naţional. Iată vre-o
două auzite dela ofiţeri de ai noştri:

I.
In una din cele mai îngrozitoare lupte din dezastrul
dela Turtucaia — îmi povestea un căpitan scăpat ca prin
minune din acest infern — ajunsesem cu compania mea
la baionetă şi la luptă cu patu! puştii cu un regiment de
Nemţi de-ai iui Mackensen.
Flăcăii mei se aprinseseră şi luaseră vânt; înaintau
de-a oarba prin Nemţi de nu-i mai puteai stăpâni. Lupta
dreaptă la baionetă şi Ia pat de puşcă le venea la îndemână,
deprinşi cum erau din sat, la bătaia în bâtă şi cu parul.
Alături de mine îşi făcea de urât caporalul Agapie, un „
fîăcău scund şi îndesat din munţii Neamţului, care numai
de pozne şi drăcii se ţinea şi în timp de răpaus şi în
lupte. Nici n'avea baioneta pusă la puşcă, fiindcă mai mult
se bizuia în patul puştii decât în baionetă. Era şi milos,
nu-i plăcea să vadă sânge. Cu patul puştii trăgea la cap
Neamţului, de-i băga chivără până'n vatra căpăţînei şi îl
adorrnia în domnul fără pic de sânge şi fără un vai din gură.
într'un moment dat, când lupta era mai încleştată,
iacă vine înspre caporalul Agapie un zdravăn de Neamţ,
înalt şi deşirat, gata să-1 străpungă cu baioneta. Agapie
face o săritura înapoi şi alta înainte şi când îi trage Neam­
ţului un pat de puşcă peste mâna stângă îi zvârle cât
colo puşca cu baioneta cu tot din mâna dreaptă şi-1 lasă
pe Neamţ dezarmat şi încremenit. N'avea decât să-i puie
patul puştii în moaştele capului, pentru a-i face de petre­
canie, dar Agapie, cum spuneam, era milos şi creştin şi
nu-i venea să lupte înarmat cu un duşman dezarmat, nici
să facă o ispravă serioasă fără o poznă, de care să râdă
băieţii
Şi cum stă Neamţul cu mâna stângă bălălău şi încre­
BCUAgapie,
menit în faţa lui, Cluj / Central
careUniversity Library Cluj
era stângaciu de felul lui,
pune puşca subsuoara dreaptă şi chienând din degetele
manei stângi, cu TI ar chiema pe Neamţ la masă, îi zice
cu glas subţiat şi prietenos.
— Ia vin la neică puiule, să te caute neică o leacă
de gâlci!
Şi când îi pune Nemţoiului stânga întoarsă în bere­
gată, suceşte odată d n mână, de-i pârăie sărăcuţului
toate vinele şi îl lasă mort la pământ. Şi atâta i-a fost
Neamţului.
II

în August 1916 unul din cele mai de seamă regi­

mente de vânători înaintase prin săcuime mai bine de 80
de chilometri fiind totdeauna în frunte. Ajunsese regimentul
ia cel din urmă oraş secuiesc, pe, care împreună cu alte
regimente îl cuprinse pe înserate, după o luptă înverşu­
nată. Aceasta era a 4-a luptă mare, ne mai socotind alte
harţe mai mici, în drumul spre inima Ardealului.
Comandantul regimentului un Lopot. Colonel de stat
major, om tânăr, era nu numai un ofiţer dintre cei mai
culţi, ci şi un ostaş viteaz, care a făcut minuni de băr-
băţie cu regimentul său Era bun ca pânea lui Dumnezeu
cu ofiţerii şi soldaţii, dar sever şi neîndurat, când era
vorba de datorie. Era idolul regimentului, pe care 1-a dus
din biruinţă în biruinţă. Om cult şi cu bune sentimente
din părinţi, între alte porunci aspre dăduse şi ordinul, ca <
soldaţii să nu se dea la cruzimi zadarnice, la jafuri şi ;
furtişaguri şi regimentul întreg, se ţinea de poruncile
comandantului mai mult din dragoste şi respect faţă de el,
decât de frica pedepsii
Cum spuneam vânătorii cuprinseseră cel din urmă
oraş săcuiesc şi Colonelul prevăzător în noaptea întâi a
scos ngimentul din oraş şi 1-a aşezat în cânp între oraş
şi un sat apropiat şi pusese sentinele împrejurul la.arului,
iar în oraş lăsase numai numărui cuvenit de pat-ule
spre pază.
Era acum trecut de miezul nopţii şi regimentul dor­
mea în câmp rupt de oboseală şi foame, fiindcă în repe­
zeala înaintării provizia rămăsese departe în urmă. Ceriul
BCU
era înstelat şi Cluj / Central
văzduhul University
luminat Librarype
de luna Cluj
jumătate, încât
se vedea destul de bine.
Aşa pe la 3 ceasuri după miezul nopţii mă deşteaptă
ordonanţa — îmi povestea un ofiţer din regimentul de
vânători rănit în lupta grozavă dela Sovârad — mă scol
şi plec .'ă-mi inspectez sentinelele dinspre marginea satului.
Trecând dela una ia alta, mă apropriu de o sentinelă,
care patrula ca la o sută de paşi de gardul din marginea
satului.
Soldatul era cu spetele spre mine şi nu mă vedea.
Eu însă îl vedeam bine, cum se apleca înainte când la
dreapta când la stânga, parcă s'ar sili să vadă bine ceva
în umbra gardului. Nici n'am avut vreme să ajung la el
sau să-i strig, şi de odaia îl văd punând arma la ochi şi
bang! . . apoi se repede în fuga spre gard şi V văd
suiindu-se şi aplecându-se spre un mototol şi dau fuga
spre soldat, ce să văd.
Şi ce era? — Soldatul era Gherasim, un hoţ de
ţigan, scripcarul şi caraghiosul regimentului, iar mototolul
era un coşcogea porc, pe care Gherasim îl pipăia pe la
coadă şi între spete de gras.
— Dar bine mă codobatură, tu de vânat porci te ţii
aici ? Nu ştii ordinul, că nu-i voie să furi. T e mănâncă
fript Colonelul, crucea şi lumânarea mătii baragradină!
— Trăiţi Don Căpitan! L'am somat de trei ori să
stea şi n'a vrut. Aşa avem orden dela don Colonel, să
tragem, dacă nu stă duşmanul . . .
A doua zi dimineaţa nesosind provizia, soldaţii şi
ofiţerii s'au înfruptat din duşmanul împuşcat de Gherasim
după cele 3 somaţii reglementare, ca să stea şi să dea
parola ! S'a înfruptat până. şi Colonelul, nemai având ce
zice, dacă Gherasim n'a ieşst o iotă din litera reglementului.
/. Paul.
prof. Universitar.

C Â N T E C

Ţi'oi trimite şi'astăseară

Trandafiri culeşi prin lunci;
BCUtrimite
Ţi-oi Cluj / Central University Library Cluj
şi ^stăseară
Galbeni trandafiri de ceară,
Cum ţi'am mai trimes şi'atunci.

Spune-mi dacă şi'astă-dată

Ai s ă taci ca şi atunci?
Spune-mi dacă şi ast 'dată
îi vei smulge supărată
Şi'ai să mi'i arunci?

Vântul a să'i poarte iară

Peste câmp şi lunci,
x
Vântul a să'i poarte iară
Trandafirii cei de ceară
Careiai să'i arunci.

Şi s'or plânge pe câmpie

Cum s'au plâns şi'atunci,
Iar pe groapă-ţi cine ştie,
Ca pedeapsă n'au să fie
Trandafiri de lunci.
AL. SORESCU SOARE.
 K O C E T O C U L

— F r a g m e n t din lucrarea —

TREI RĂTĂCIŢI Î N FUNDUL UKRAINEI PE VREMEA BOLŞEVICILOR

Kocctocul este o staţie climaterica aşezată

lângă cel mai mare afluent de pe dreapta
al Donului, Doneţul, la marginea unui codru
de minunaţi stejari ce împânzesc zările ne­
sfârşite, în spre răsărit şi miază zi pe-o
distanţă cam cât dela Bucureşti la Ploeşti.
Kocetocul — care pe ruseşte însemnează
„ C o c o ş " — este î n adevărat resfirat c o c o -
şeşte, chiar printre stejarii pădurii pe două
râpe deluroase, cărora localnicii le zic „munţi", dar care nu
sunt nici de două ori mai 'nalţi decât dealul Spirii. Intrarea
e un amestec de sălbăticie şi civilizaţie, pecetea vieţiii ru­
seşti. Când m e r g i v a r a dela Ciuguef, oraşul noroios, cu gară,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
fabrici şi şcoala militară, în spre Kocetok — te izbeşte pe
mâna dreaptă, spre miază-zi, panglica lată, albastră, nemiş­
cată, leneş şi larg ondulată a Donelului care curge fără v a l
şi fără curs, pe lângă dealul pe-al căruia podiş înaintezi î n
telega grea, trasă de ca: uriaşi. D e pe Donet, ochi-ţi scapă
mai departe peste fâneţe im papuri te, peste v i r o a g e înfundate şi
sgâriindu-se de galbenul prăfos aspru şi neregulat a! unor
m o v i l e nesfârşite de nisip, se mângâe mai în fund de taina
unor dumbrăvi de conifere până dă în zarea unde ghicim
alt deal, pe care scânteie în S o a r e coperişurile de tinichea
î n cine ştie ce depărtări. Spre dreapta podişul se pieptoşează
în spre apus şi închide pe nesimţite zarea, iar spre miază
noapte se 'mpiedicâ de zidul înfrunzit al codrului. Drumul larg
şi bulgărit cu şapte şleahuri, căruia nu-i ţine de urât decât
stâlpii de telegraf, intră împreună cu ei în grângul din gura
rîpei celei mari, de unde î n c e p e Kocetocul. In v r e m e a
aceasta, î n faţă, în fruntea dealului, biserica cu turnuri v e r z i
triunghiulare, î n care mai p e urmă ai să v e z i pretenţii de
artă arhitectonică, — se iveşte din ce în ce mai înaltă din
copăcâria măreaţă a pânzei de stejari ce se revarsă până
în ţărmul Doneţului.
 Rîpa pe care acum cobori e g r o z a v ă şi de eşti mai fri­
cos, nu poţi rămâne în t e î e g â : Scoborîşul e prea r e v ă r s a t
şi intortochiat. în dreapta văzul, ţi-se înfricoşează de spăr­
tura enormă în pieptul celor două dealuri ale rîpeî, peste
care trece terasamentul unei proectate căi f e r a t e : m a l u r i l e
sunt tăiate, poţi z i c e m ă c e l ă r i t e : te izbeşte, ca un ţipăt al
pământului contrastul între straturile spintecate d e argilă
galbenă; marnă vărsasă, pământ roşcat îeruginos, nisip albi-
ciu, şi stratul de un metru de pământ negru ca cărbunele»
gras şi unsuros, din care ies ca oase şi fibre rupte, rădă-
cinele şi mustăţile subterane ale copacilor. Y a l e a e mai mult
de jumătate astupată de — un năpraznic zăgaz de pământ
peste care circulă v a g o n e t e î m p i n s e de prizonieri austriaci r

iar la mijloc, jos, o ieşire boltită cu piatră şi cu o inscrip­

ţie nouă nouţă, lasă să se scurgă apa Mîhailovcii, ce prin
păpurişul unei bălţi unde cînta p o p o a r e d e pasări, se scurge
în Donet în josul unor barăci de făcut baie. Dar acum şi
mai greu e de urcat dealul satului, ce apare scrijilit de fă-
gaşuri uscate care BCU mai de/ Central
Cluj care mai sgrobunţoase.
University Library ClujIn faţă ai
două urcuşuri, unul, cel v e c h i u , mai ocolit, pe 'care, poţi
mai uşor să întri î n sat, altul mai râpos printre v i l e l e ( „ d a ­
riile'') de pe lângă biserică, pe care doar cu caii sdraveni
ai Ruşilor poţi întră î n inima satului, trecând printr'un parc
de stejari, odinioară închis şi păzit, iar acum de când cu
revoluţia, vraişte.
A c i a v e a m să-mi petrec aproape un an zilele cele mai
frământate din vişţă, frământate de grija celor rămaşi d e ­
parte şi de dorul ţării, p e care î n apusul Soarelui o simţiam
chinuită azi, dar mare şi frumoasă mâine.

Mihail Dragomirescu.

fiBONfTŢI REVISTH „ C E L E T R E I CRIŞURI

 DIN MUNŢII TAZLÂULUI.
— REFLEXII. —

Dragă Prietena.
Mâ întrebi daca mai mi-aduc aminte de iine ? Dar pe
cine poate separa depărtarea ? P e cei ce se iubesc, depăr­
tarea îi «aproprie!
Când mâ gândesc c e r e p e d e o să treacă vacanţa asta
de linişte, unde mi-e îngăduit să tiu singură cu gândurile
inele intime — traesc fiecare clipă — o nemărginită volup­
tate de odihnă, cu setea avarului care-şi înnumără ultimele
monede ale avuţiei lui s c u m p e ! Nu-mi pare rău decât de
zilele ce se duc şi m'aproprie dz ziua plecării. A z i am făcut
o excursie pe Calea ferată a Societăţii A m e r i c a n e , — cale
părăsita mai mult din cauza deselor nenorociri întâmplate
pe timpul exploatarci . . .
Când întri pe v a l e a Tazlăuîui, o răcoare umedă te
izbeşte în faţă; BCUdeCluj
o /parte
CentralşiUniversity
de alta Library
munţiiCluj
stâncoşi ame­
ninţă sâ se prâvale. Calea îerat şerpueşte dealungul unui
pârâiaş. întâlnim traverse putrezite, roase de umezeală,
poduri rupte, încât suntem siliţi sâ trecem da la un ţărm la
celait pe trunchiuri de copaci răsturnaţi de-acurmezişul
vadului.
Ici, colo, câte o stâncă sfărâmată, căzută dela cine
ştie ce înălţimi, şi în ce vremuri, — astupă cărarea. P e
coaste, câte o cruce de peatră pe iiterile căreia a năvălit
un muschiu vânăt, — înseamnă locul unde s'a întâmplat o
nenorocire, vre-unui sărman muncilor.
Liniştea create cu cât înaintam, şi numai pârâiaşul
umple adânca şi sălbateca măreţie a prâpăstiilor, cu un
vuet, un suflu dc răcoare, D'asupra ceiinelor de brazi, un
vultur, rotind cu aripile nemişcate, a s v â r l e din când în când
câte un ţipăt şi în urma ecoului, tăcerea î n c e p e şi mai
adâncă.
Străbatem astfel v r e - o trei chiiometri, apoi perspectiva
din faţa ni se închide Ia o cotitură de siâncâ, răsărind
dreapta, uriaşă î n faţă; ai c r e d e că drumul s'a înfundat.
V a l e a se îngustează tot mai mult, pereţii coastelor se înalţă
tot mai drepţi, poteca şerpueşte, sfioasă par'că să nu fie
strivită sub m a s i v e l e de piatră. Munţii şi-au perdut acum
rara lor verdeaţă, şi răsar tot mai siniştri, mai înegriţi de
v r e m e , îmbrăcaţi d e t n muşchiu cenuşiu ca lespezile lor
Cu greu n e suim pe o cărare săpală în peretele muntelui.
Dedesupt c u r g e spumegat T e z l ă u l , căzând de la o înălţime
ameţitoare. C â r d ies din v â l t o e r e , epele se clarifică, stâncile
se oglindesc în unde, m o h o r â t e :

Şi unde i e se 'ngână ca note dulci de ilaut

Le-ascult, p a r mii de glasuri şoptindu-şi de demult
U n vis eşit din soumul pământului — Le-ascult
E plânsul unui munte ce nimicirea-şi cheamă,
Melancolia stâncei ce nu se mai sfărâmă. *)
r

Dar T a z l ă u l îşi mână apele sufletului său sbuciumat,

grăbit să iasă mai iuie la câmp, îa aer larg, scăpat din te­
mniţa i z v o a r e l o r sale biruitoare.
N e întoarcem înfriguraţi din locurile acestea care te
umilesc cu p e r s p e c t i v e l e lor uriaşe! Nici un tremur d e
BCU Cluj / Central University Library Cluj
frunză, nici un gingaş ciripit! A m întrat aci ca într'un templu
înmărmurit şi părăsit de veacuri, prin care nici vântul nu
mai g e m e , nici seninul nu se mai zăreşte, nici umbra rătă­
citoare a norilor nu se mai colindă. D e n'ar îi vuetul apei,
care să-ţi deştepte în minte curgerea v r e m e i — ţi s'ar părea
c ă şi timpul stă p e loc, pietrificat şi el, î n namilele uriaşe
ale stâncilor neclintite!
Poate î n izolarea urmi geniu să mai fie atâta singură-
ttate şi tristă m ă r e ţ i e ! L e admir, dar fug grăbită de frica
nopţii c e s'aproprie — şi noaptea s'aşează ch drag p e înăl­
ţimile acestea, mute par'câ de mândria unei desnădejdi m i s ­
terioase ! N e întoarcem repede acasă, şi ne oprim î n poeniţa
de lângă casă, la marginea râului. In masa lui lichidă se
oglindesc toate nuanţele cerului, de la cele mai fine până
îa înroşitele flăcări ale amurgului. Iată şi primele stele c e
remură aurii î n purpura înserării. O lumină de aur inundă
suprafaţa apei şi valurile sclipesc — ai zice un stol de p e ­
tale trandafirii smulse de vânt, plutind săltăreţe pe undele
şoptitoare. încet, încet, culorile învineţesc în aer, umbre se

') D . N a n u „Cântecul izvoarelor".

lasă pe valuri, urcă spre poalele munţilor până ce numai
câte-va piscuri înoată î n lumină . . .
Aşa î n ceata trecutului mai strălucesc culmile aminti­
rilor iubite. în sfârşit cele din urmă pete d e lumină se şterg
şi ele şi o nuanţă palidă, un violet şters a mai rămas, ca
un brâu la orizont, din strălucitele culori de pe coama mun­
ţilor apuseni. Nesimţită, ca apa morţii, noaptea se lasă,,
mistue totul în umbră. A p o i la încheetura a doi munţi un
nouraş ca spuma, se albeşte de o lumină de a r g i n t . . . Iată-I
încet, încet înroşindu-se, dunga unei frunţi de aur apare,,
creşte tot mai mult, — şi luna ese întreagă după munţii
întunecoşi. Tihnit se înalţă dintre creştetele brazilor ce tae
dungi de umbră în lumina e i !
Adâncurile atmosferei se fac p a r c ă lichide, transpa­
rente . . . Suliţe de r a z e lunecă printre cetini, ca'n liniştea
unei catedrale. Un murmur se deşteaptă î n creştetul brazi­
lor şi din v â r î în vârf colindă toată pădurea. E vântul nebu-
natec care caută par'că c e v a . Nemulţumit că nu află nimic,,
sbucneşte când BCUîn Cluj / Central
plopii de la University
poartă,Library
cândCluj
în stuhurile
apei, când în perdelele odăiţei m e l e . . .
Şi apoi zărind de departe florile, alunecă în galop de-
alungul tăpşanului, respirându-le, mângăindu-le, şi ado­
arme între ele obosit, cu pletele răvăşite . . .
Câte gânduri, cine ştie de cine trimise, nu s'or fi stre-
curând în adierile acestea ale a e r u l u i ! Poate că ele îl mişcă,
şi oarbe, n e a v â n d altă cale decât unda eterului, cutreeră
prin aerul pe care-1 respirăm, pătrund în noi. în totdeauna
am avut credinţa că sunt minute în care mă înfăşoară, mă
pipăe cu mâini nevăzute, amintirile celor ce mi-s d r a g i ; că
unda gândurilor lor nu mă părăseşte, şi că toate c l i p e l e
m e l e de fericită uitare, de nenţeîeasă beţie a sufletului, se
sprijină, pe îmbrăţişerile lor n e v ă z u t e . A m c o n v i n g e r e a
că numai atunci când nimenea nu se mai gândeşte la tine^
simţi un g o l ce te soarbe, un gol pe care sufletul tău singur,
e cu neputinţă să-1 umple. Şi atunci ameninţat de propria ta
peire — peirea norului ce se risipeşte şi 'ntr'o clipă nu mai
e — o spaimă te cuprinde, te cobori în tine însuţi şi nu te
mai recunoşti! Unde mai e tăria coheziunei gândurilor tale ?
N e mai gâsindu-se î n lăuntrul lui, sufletul îşi întinde ari­
pile, cutreeră spaţiul ajunge la fiinţa iubită, se furişează în
visele ei, şi scapă astfel de fiorul r e c e al morţii . . . Căci
sufletul prin suflete respiră, izolarea îl asfixiază. Natura e
numai un cadru rece, pe care tovărăşia curată a inimilor î l
încălzeşte . . . In sufletul pustiu şi în patimile care n'au
nimic din înălţătoarea poezie a iubirei — farmecul ei se
întunecă şi piere — C e r e c e şi sarbădă trebue să fie luna,
ce inutile florile, pentru cel care risipeşte comorile vieţii
ca şi pentru sgârcitul ce nu înţelege înţeleptul lor prinos.
Constanta Zamfir.

<§sŞ)

Ziua morţilor
(După Hermann von Gilm)

Aşeaz' acum vesedele pe masă

Şi roşele steliţe, câte le mai ai,
BCUapoi
Şi să grăim Cluj iar
/ Central University Library Cluj
de iubire
Ştii, ca odată 'n Mai.

Dă-mi măna ta, ca să ţi-o strâng în taină,

De văd vecinii, tot una mi-i, de vreai nu vreai;
Din dulcele-ţi priviri dă-mi numai una
Ştii, ca odată 'n Mai.

Flori şi scântei sunt azi pe orice groapă,

O zi au morţii 'n an, o zi şi tu doar ai;
Deci vino. să te am iar lângă mine,
Ştii, ca odată 'n Mai.

Trad. de Lucian Costin.

 D O M N I T A F L O R I C A

Era frumoasă în seara a c e i a . . . Fâptura-i înaltă şi bine-

îăcută care înfrunta semeţ cu privirea-i răscolitoare arun­
cată de ochi nebunatici, se pierdea în amurgul de p r i m ă v a r ă
şi cum nişte frunze arămii purtate de vânt i-se prindeau in-
bogatele-i plete negre, a v e a înfăţişarea unei zeiţe, care-şi
clădise după îantasţicu-i gust castelul pe ostrovul râului
Neaga.
Plină de puterile tinereţei, fire romantică, domniţa F l o -
rica îşi purta dorurile ce-i sbuciumau pieptul prin lunca
râului şi căuta să le potolească sorbind fără saţiu răcoarea
îmbălsămată cu miros de tei.
Păşea visătoare pe o cărăruşă, călătorind cu gândul de­
p a r t e . . . în sus pe v a l e a Buzăului, unde alături de v o e v o -
dul Mihaiu — tatăl ei — îşi încerca pentru a 3-a oară as­
cuţişul paloşului, tânărul spătar Negru.
Ii tremura inima de teamă ca nu c u m v a acest îndrâs-
neţ şi voinic flăcău, BCU Cluj
mâna / Central University
dreaptă a luiLibrary
Mihaiu,Clujsă nu plă­
tească cu vieaţa avântul său de vitejie. Se gândea că e grea
lupta în munţi, că îi spusese ei Niculae — fratele — cum
odată când se întorcea din A r d e a l , la o cotitură a pasului,
era să fie strivit de un b o l o v a n mare, rostogolit din munte '
de răuvoitori şi.... doamne fereşte, ce s'ar putea întâmpla;
apoi ştia că Secuii sunt oameni r ă i . . . dar o trosnitură de
v r e a s c ce era acoperit de iarba crudă, o trezi din gându­
rile ei.
Turturelele se întorceau la cuiburi şi din marginea lun-
cei, privighetorile au şi început concertul. Un v â n t uşor se
juca prin părul ei negru ce-i cădea ca o noapte pe umeri
şi îi răcoria fruntea — îrumoasa-i frunte — dintârătuî cărei
se frământau atâtea g â n d u r i . . . A început şi turuituî tur­
turelelor.
— Ce păsări iubitoare — o b s e r v ă ea — ca o m u l ! şi
ce bine trăieşte turturelul cu turturica . . . numaî cântec şi
v e s e l i e . . Dar cuibul cu ce drag şi-1 p ă z e s c ! Şi când es
puii cum şi-i cresc e i ! . . . cum aleargă după viermişori,
când el, când e a ! zău ca o m u l ! Şi Negru când a plecat i-a
spus să-I aştepte şi de data aceasta, că după ce or birui o
s'o ceară v o e v o d u l u i şi or să se ducă amândoi pe A r g e ş î n
sus, la castelul lui dela Cumpăna, şi o să trăiască întocmai
ca nişte păsărele — Dragul de e l ! ce voinic, înalt, frumos
este e l ! şi c e inimă bună a r e . . . cum te potoleşte cu
ochii lui duioşi, ori cât d e supărată ai î i ! . . . şi ţine
mult la el voevodul! I-a şi s p u s : „spătare Negru,
pregăteşte-te, că d e - o m lua şi M o l d o v a , ţi-o las ţie să
o cârmueşti" şi ce supus a răspuns e l : „ C u m ţi-e v o i a
stăpâne!" Numai mama — D o a m n a Stanca — nu prea-1
v e d e bine -— zice că este mai viclean ca Nicuîae şi se folo­
seşte de orice izbândă a lui, că să se laude că numai prin el
a câştigat-o . . . dar n t este a d e v ă r a t ; N e g r u e tare priceput
şi nu l-ar răbda pe el inima să se laude nici cu ce este al
lui, darămite cu al altuia? . . . S'aude un îâlfâit d e aripi, s'a
întunecat de t o t ; de mult, stelele cu vrednicul luceafăr sunt
pe boltă, numai luna mai întârzie. D e ! unde e r e g i n a ! Dar
iat-o, a! şireata, râde de atâta de lumină . . . ea a v ă z u t prin
v ă i l e Buzăului poate pe N e g r u . . . o ! de ce nu v o r b e ş t e ea
de ceace v e d e ? Să-i spue că N e g r u e viteaz, că o d o ­
BCU Cluj
reşte . . . Un licuriciu / Central
şade University
nemişcat Library
în iarbă . .Cluj
. Doamne . . .
mare ţi-e puterea ta! un fleac de gânganie şi cum mai stră­
luceşte ! . . . Spunea banul Mihalcea că pe el un licuriciu 1-a
scăpat să nu dea într'o râpă când a fugit de îrica lui A l e ­
xandru Râul.
H m ! . . . şi cărăruşa aceasta, spunea sfetnicul Udrea, că
a făcut-o D o a m n a Clara, să iasă la b i s e r i c a - e i , că ea nu
credea ca tot Românul, ci altfel. Şi Clara . . . ce D o a m n ă
S e z i c e că ţinuse mult la locurile de aici şi î i plăcea mai
ales puntea d e p e pârău, pe care şedea ziulica întreagă,
uitându-se la undele c e fugeau cu o iuţeală ameţitoare. D a r
puntea a fost de mult înlocuită cu a l t a . . . şi Doamna Stanca
se plimbă pe aici — dar ei î i place mult să se urce p e
stânca dela „ c r u c e " . . . i-a spus odată lui Niculae că atât
timp c â t . n ' o pieri stânca m ă d n a t ă de undele apei şi de şi-
v o a e l e ploilor, să nu lase să-i cadă paloşul din mână, că
ţara are mulţi duşmani, dar când s'o închega ea bine, are
să ţină în frâu pe toţi v e c i n i i . . .
înainte de asfinţitul soarelui, domniţei Florica, i-a cân­
tat cucul de pe un nuc drept î n faţă. D e mică, îi spunea
baba Smaranda că e semn b u n . . . are să se întoarcă N e g r u
teafăr şi cu izbândă.
 Luna s'a ridicat sus; tot aşa râzătoare e, par c'ar spune
că este adevărat.
D a r . . . de ce foşneşte frunzişul a ş a ?
N u c u m v a . . . vre-un tâlhar s'o 'fi furişat?
H m ! . . . călcătură de om.
— M a r i u ţ o ! -~ aşi! nu răspunde nimeni.
— Mariuţo ! — nimeni! s i n g u r ă . . . îără nici o a r m ă . . .
— Mariuţo! — nici un r ă s p u n s . . . a rupt-o la f u g ă . . .
până la poarta castelului unde pândarul păzea liniştit. A mai
prins puţin c u r a j . . . se uită î n a p o i . . . a! bătrânul ei câine
— Scormon — care a scăpat-o. Da un tâlhar, tot aşa, când
era mai m i c ă . . .
— S c o r m o n ! V i n ' a i c i ! — î l mângâe.
— O ! bătrâne S c o r m o n ! D e ce mă sperii tu pe mine
— stăpâna ta ? Hai înăuntru! — şi câinele se gudura dând
v e s e l din coadă şi sărea negăsindu-şi loc de bucurie că şi-a
găsit stăpâna.
In urma lor s'au inchis porţile' bătrânele porţi din ste­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
jar, mândre şi ele par'că de comoara v o e v o d u l u i pe care o
străjuiau.
A c e i a ş lună, acum mai senină, p r i v e a castelul şi-1 în-
tipăria bine î n minte ca să povestiască despre el urmaşilor,
să povestiască despre v r e m u r i l e de strălucire ale neamului
românesc.
P. Dumitraşcu.

V E C H I U R M d D E C U L T U R A R O M Â N E A S C A

Î N B I H O R .

III.
- - U N MANUSCRIS DE O C T O I H —

Una din cele mai indispenzabile cărţi liturgice ale bise­

ricii ortodoxe este Octoihul, care cuprinde serviciul învierii
din Duminicile de peste an. Uneori, Octoihul — sau cântă­
rite pe cele opt glasuri — cuprinde şi serviciul, pe aceleaşi
opt glasuri, al celorlalte zile de peste săptămâna.
Un manuscris de Octoih ce îeliul prim, cuprinzând ser­
viciile î n v i e r i i numai, mi-a trimis părintele A . Mârcuş din
Margine (Bihor).
 Manuscrisul acesta are d'abia treizeci foi. Numerotarea
acestora nu se face f o a i e de foaie, şi după îasciclu sau
coaie, conţinând câte opt foi fiecare îasciclu. Din manuscris
lipsesc foile dela început (1—160, adecă fascicolu 1 — 20). C e l e
30 foi existente se întind dela foaia 161—210, deci din corpul
manuscrisului r ă m a s lipsesc 19 foi* intercalare.
Manuscrisul, după limba în care este scris, poate îi d e
pela începutul v e a c u l u i X V I I . , dacă nu şi mai vechiu. I m ­
portanţa lui creşte prin faptul, că, în v r e m e c e cele dintâiu
Octoice cunoscute de români sunt slavorieşti începând dela
cel T â r g o v i ş t e a n dela 1510, d'abia dela sîârşitul veacului
X V I I . am a v e a întâjul Octoih românesc, p e c e l afirmativ
dela 1683 al lui Ddfcoftei, mitropolitul M o l d o v e i . Dar din acest
Octoih d'abia au rămas câteva file, formând începutul O c -
toihuluL C e l e "39. file următoare cuprind slujba Duminicelor
pe trei glasuri, şi se susţine despre aceasta carte, că nu a
1
fost terminată.
Dacă această aîirmaţiune este întemeiată atunci fără
BCU Cluj / Central University Library Cluj
îndoială în cazul manuscrisului de Octoih din Bihor a v e m
d e a face cu o lucrare mai avansată. Octoihul-manuscris se
v e d e să îi îost o lucrare încheiată, căci — lipsindu-i î n c e ­
putul şi sîârşitul — totuşi ni-au rămas părţi şi din glasul 3,
şi ajunge şi până Ia glasul 8, care însă e defectuos azi.
Fireşte, cartea aceasta trebuia să îi conţinut şi alte cele
afară de cântările obişnuite p e cele opt glasuri. Ici-colo, în
cursul fragmentului c e a rămas din aceasta carte, mai lip­
seşte câte-o filă.
Putem, prin urmare, să susţinem întemeiat pe o d o v a d ă
pozitivă, că biserica ortodoxă română din Bihor a v e a , încă
de mai nainte de e p o c a fcîtei Octoihul, atât de îndis'
penzabil la s e r v i c i i l e liturgice ortodoxe.
După Octoicele s l a v o n e , d'abia la 1700 ^ e tipăreşte, în

textele de cântări în limba s l a v o n ă . D e aceea d'abia despre

Octoihul de T â r g o v i ş t e (1712) se zice în însăşi foaia de titlu,
că e „ a c u m întâi tălmăcit" pe limba românească. Prin ur-

s
. B i b l i o g r . R o m . I. 263.
mare, şi din acest punct de v e d e r e hronologic, trebue sa
remarcăm, că manuscrisul ds Octoih din Bihor nu-şi poate
a v e a provenienţa din Principatele Române de odinioară, în>
cari, ca'n Moldova, nici în veacul X V I I . nu erau lucrări ter­
minate de acest îeliu, iar în Muntenia stăpânea s l a v o n a până.
şi mai târziu şi cu mai multa tărie, decât în M o l d o v a .
Intâmolarea mi-a pus în mâna întâiul Octoih românesc-
complet, tipărit la Târgovişte în anul 1712 împrumutat dela
1
biserica din Jaca, unde la anul i . . . trăi* un diac T e o d o r .
Comparând mai multe texte din Octoihul-manuscris şi din-
Octoihul tipărit la 1712, e imposibil să nu-ţi bată la ochi, la
prima v e d e r e chiar, enorma dsosabire de graiu şi marea dis­
tanţă de timp între l i m b a manuscrisului şi între limba bise­
ricească, fixată deja !a începutul veacului X V I I I , aproape la
fel cu cea de azi, cum se v e d 2 ea, din Octoihul tipărit
In cele ce urmează redau, în texte paralele, 25 cântări
după Octoihul-manuscris şi după Octoihul T â r g o v i ş t e a n (1712).

PROCHIMEM GLAS 3 (DUPĂ ANTIFOANE;.

BCU Cluj / Central University Library Cluj
1. ZiceQi) întru l i m b i că d ( o ) m - Spuneţi întru nemuri. cd
nulu î m p ă r ă j e ş t e Toata d i h a n i i a D m n u l u s'au împârâjit.
să laude p r e d ( o ) m n u l u . Toată s u f l a r e a .

C Â N T A R E A I. L A L A U D E . G L . 3.

2. V e n i ţ i toate l i m b i l e şi î n - v e n i ţ i toate n e a m u r i l e , cu--

ţ e l e g e [ i fricoşatâ taina şi putdria,
ca H s . m â n t u i t o r i u l ( u ) nostru cu-
v â n t u l u c e l ( u ) dintâia pentru n o i
s-au răstignitu şi au t n v i s din
morţi, ca sâ mântuiască toate fâp
turile aceluia sâ ne î n c h i n ă m ( u ) .
noaşteji p u t e r i tainii cei î n f r î c o -
şate . . . c u v â n t u l celu dintr-un î n -
ceputu s'au răstignitu pentru n o i .
( ş i de bună v o i e s'au î n g r o p a ţ i i ) şi
au î n v i a t . . . ca sa mântuiască toate
(făpturile) aceluia . . .

T R O P A R I U , G L A S 4.

3 Luminata mărturiia a î n v i i a r i i . Propoveduire" î n v i e i i i ce* lumi--

de la î n g e r ştiind-o u c e n i ţ e l e d o m - nată, î n ţ e l e g â n d u - o d e l a î n g e r u u c e -
nului, şi l e p â d ă n d u osândire stră- n i c e l e D m n u l u i , şi l e p ă d â n d u tăgă-
moşului. apostolilor lăudăndu-se duirea (?) strămoşiioru, apostoliloru
g r ă i i a : să p e d e p s i m o a r t i a şi î n - lăudându-se, cu z i s u : Jâfuitu-s'au
v i s a H s . d m n z ă u . s'elace dăruiaşre mortd, sculaiu-s'au H s . D m r . e z e u
lumii mare milă. r daruîndu lumii m a r e milă.

1
î n s e m n ă r i l e m e l e D i e c i şi m a n u s c r i s e din Bihor. Tribuna ( O r a d e a -
M a r e ) N r . 5 1 - 2 din 1919.
 BOGOROD (ICNA), GLAS 4
4. T a i n a c6 din vaci ascunsa şi
î n g e r i l o r neştiuta, p r e n tine n ă s c â -
tore de d m n z ă u . să arată d m n z ă u
pemintdnilor. întru neamestecată
p o g o r â r e î n p e l i j a t , şi c r u c i a cu
v o i a luâ pentru n o i . cu c a r e î n-
v i s e p r e c e l zidit întâia, şi mântui
din m o a r t e a sufletele noastria.
. . . din v€cu ascunsă şi d e î n ­
g e r i neşHută, . . D m n e z e u c e l o r d e
pre p ă m â n t u s'au arătatu, D m n e z e u
întru î m p r e u n a r e neamestecată î n -
trupându-se, şi Cruce' d e luna v o e
pentru noi îuându, prin care î n v t -
indu p r e celu întâi ziditu, au mâri-
tuitu d e m o a r t e . . .

L A S E I 3 E L N E , G L A S 4.

5. M i r a să Iosifu, m a i v ă r t o s cu S p ă i m â n f a t u s-au Iosifu, ce" m a i -

fire p r e v i n d u . şi lua a m i n t e a cu
găndulu de lăna c6 p l o a t â şi de
începere" ta c e fărâ d e sămânţa,
născătoare d e d u m n e z ă u , că tufa ca
de trandafir nu o arsă focul, şi to­
iagul lui a a r o n au înfrunzit, şi m ă r -
turisiia l o g o d i t o r i u l tău. socotitoriul
p r e o ţ i l o r striga k c o a r a v a naşte
şi după naşteYia iară feco&râ v a
rămâne.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
presusu de fire v ă z â n d u , şi au s o -
cotitu cuminte' de p l o a i a câ d e p r e
Lână, întru z ă m i s l i r e ta ce" fără să­
mânţă, de D m n e z e u N ă s c . . . , d e ru-
gulu f elu r.earsu î n focu, de T o i a -
gulu lui A a r o n u c e au odrăslitu. Ş î «
mărturisindu L o g o d n i c u l u tău şi p ă -
zitoriulu, P r e o j i l o r u au s i r i g a t u *.:
F e c ( i ) o a r a a u născutu şi după N a ş ­
t e r e i a r ă ş i au r ă m a s u F e c ( i ) o a r ă .

L A L A U D E , G L A S . 4.
6. D o r i i a m u e r i l e să v a z ă î n v i e r i a D o r i t - a u M u e r i l e . să v a z ă î n ­
ta din m o r ţ i , v e n i m a i n t e m ă r i a , viere' T a H s e D m n e z e u l e . v e n i t - a u
m a g d a l i n a , şi aîlâ piiatra răsturnată apucăndu î n a i n t e M a r i i a M a g d a l i n a ,
d e p r e g r o a p ă , şi î n g e r u l ş e d e şi aflat-au piatra răsturnată d e p r e
g r ă i i a : ce căutaţi v i u l cu morţi-' m o r m â n t u , şi pre î n g e r u sezându ş i
i n v i s a u ca un d m n z ă u . să m â n t u ­ g r â i n d u : ce căutaţi p r e ceîu v i u cu
iască toate cate săntu. cei m o r ţ i ; inviat-au ca unu D m n e ­
zeu, ca să mântuiască toate.

L A F E R I C I R I G L A S . 4.
7. P e n t i u l e m n u l a d a m din raiu
"iu scos. pentru l e m n u l tălhariul î n
raiu să sălăşlui, unul a c u m a gusta
şi călca p o r u n c a făcâtoriului său.
unul să răstigni şi te i s p o v e d i n d . . .
dumnzăeşte. pomenâştemâ d(oam)ne
întru-npărăţie ta.
P e a t r a l e m n u H d a m u din R a i u
au fostu, lapădatu, iaru prin l e m -
nulu C r u c i i tâlhariulu în Raiu s-au
sâlăşluitu. Că a c e l a ! gustându au
l e p ă d a t u porunca c e l u i c e au lăcutu:
i a r a c e s t a î m p r e u n ă tăstignindu-se,
pre D m n e z e u celu c e să tăinuia au
mărturisitu! pomene'ste-m'ă strigându
întru împărăţiia ta.

TROPARIU, GLAS 5
8. C u v â n t u l cel fărâ d e început, C u v â n t u î u celu î m p r e u n ă fără d e
cu p ă r i n t e l e şi cu duhulu c a r i l e să începutu cu Tatălu şi cu Duhulu,
nâscu din fecoră pentru mântuire c a r e l e s-au n ă s c u t u din fecoară s p r e
noastră, să căntârnu credincioşii şi
sâ i n e î h c h i n ă m u . că bine v o i a să
sui cu trupulu p r e c r u d a şi răbda
m o r t i a . şi î n v i s ă p r e cei morţi,
tntru s l ă v i t ă î n v i e r i a sa.
mântuire" noastră, să-i i ă u d a m u cre­
d i n c i o ş i i , şi să i-ne î n c h i n ă m u . Că
bine au v o i t u a să sui cu trupulu
p r e C r u c e şi m d r t e a răbda şi a
scu'a p r e cei morţi întru s l ă v i t ă în-
viiare" sa.

BOG (ORODICNA) GLAS 5

9. Bucurate uşia dmnului ca n e - Bucurâ-te . . . zidulu şi a c o p e r e -
i m b l a t ă . bucurâ-tia z i d şi a c o p e r e - mântu'.u c e l o r u c e a l e r g ă la t i n e , . . .
m â n i u c e l o r a ce scapâ cătră tine. l i m a n u l u celu n e î n v i î o r â t u . . . p r e
bucură-tia v a d u l cel cu a d ă p o s - făcătoriulu T ă u şi D m n e z e u ; nu
tire şi neispititâ de mintâ. ceia c e lipsi a te r u g a . . .
ai născut cu trupulu p r e z i d i t o r i u l
şi îăcătoriulu tău. nu î n c e t a a T e
r u g a pentru ceia ce te căntâ şi să
î n c h i n ă naşterii t a l e .

L A S E D E L N E , G L A S 5.
10. Bucură-tia m ă g u r ă s v n t ă . şi Bucură-te munte sfntu şi d e D m ­
alui d m n z ă u iaşiria. bucură-tia tufa n e z e u umblatu . . . r u g u însufleiitu
ca d e trandafir sullet^scâ şi nearsâ. şi nearsu . . . una l u m i i p o d u cătră
bucură-te c e i a c eBCU Cluj / Central
eşti cătră d m n z â u University
D m n a z e uLibrary Cluj p r e cei m o r | i
, c a r e treci
a l u m i i p o d . p r e c a r e trecu m o r ţ i i la v i a t a v ă c i n i c ă . . . nestricată fe-
câtrâ viaja de v i a c i . bucurâ-te ne- coară, care" fără ispită bârbătăscă ai
putredâ fecorijâ şi neispititâ de rnentâ. născutu m â n t u i r e . . .
c e i a c e ai născut mântuire sufletelor
nostre.

PROCHIMEN, G L A S . 5. ( D U P A A N T i F O A N E ) .
11 î n v i i dmne rimnzâul mieu. Scoală-te D r n n e . . . înalte se
Ca sâ se înalje mâna ta. că tu î m - mâna ta, nu uita pre săracii tăi
pârâidsti î n v a c i . T o a t ă d i h a n i i a . . . p â n ă î n sfârşiîu. Ţ o a l ă s u f l a r e a . .

L A L A U D E G L A S . 5.
12. D m n e v e r i g i l e ce"ie d e h i e r D m n e î n c u i t o r i l e ce"le ve'cinice
z d r o b i ş i - l e . şi l e g ă t u r i l e rupsăşi-le. I6i sfărâma tu, şi legăturile rumpându,
şi ai î n v i s din g r o a p ă , ş i l ă s a ş i î n din n o r m â n t u ai î n v i a t u , lâsându
g r o a p a . î n g r o a p â t u r i l e tale. d e m ă r - c£le de î n g r o p a r e a l e tale, întru
turiia a d e v ă r a t ă d e a treia z i . şi msrturiia a d e v ă r a t e i î n g r o p ă r i i tale
î n a i n t e sărguişi î n Galileia. şi t ă m - ceii de trei zile. Şi ai m e r s u m a i
p i n a ş i pe ceia c e la p e ş t e r a te strâ- n a i s t e în Caliilea, c e l u c e ai fostu
juie. nare-i m i l a ta şi neajunsâ m ă n - străjuita în peşteră. M a r e este mila
tuitoriule miiuiaşte-nia p r e noi. ta, mântuitoriule ceiu necuprinsu,
m i l u i a ş i e - n e p r e noi.

L A F E R I C I R I , G L A S U L 5.
13. C u moartia ta H s e , putâria Cu moartă Ta H s e , ai stricatu
morţii răsâpisi. şi rădicaşi toţi m o r | i i putere" morţii, şi î m p r e u n ă ai seu-
•din v e c i . pentr-ceia cânta ca dnului latu pre cei morţi din \6cu, carii te
adevărat, ăi iî.p(â;şitoriului. pome- laudă pre tine adevăratulu D m n e z e u
n^stenia dne întru-npărăţie ta. şi mântuitoriulu nostru: —

LR L A U D E , G L A S . 6.
14. C u îngropare,ta d e s p u i t o- IngrogarG ta s t ă p â n e , Raiulu
r i u l e . raiul ai deschis rodului ome- au deşchisu ne'mului omenescu, şi
nescu, şi din purejiunea să izbâvirâ, din stricăciune izbăvindu-ne pre
ţie căntâm dmnzăul nostru cela ce tine celu ce ai înviatu te lăudămu
ai î n v i s din morţi, mi luiaşte-nia (Dmnezeulu nostru) miluiaşte-ne
pre noi. pre n o i : —
(Urmează.)

M I N U N I P Ă M Â N T E Ş T I

In copilăria noastră, profesorii înflăcăraţi ne înfăţişau

tabloul visului secular al unirei tuturor Românilor, ca i s v o -
rit din scânteerea dragostei de neam. şi n e conduceau î n
mod natural şi puternic, în sferele senine ale acestui ideal
măreţ, al intregirei BCUneamului.
Cluj / Central University Library Cluj
D e atunci s'au scurs ani mulţi, î n lume s'au răsturnat
atâtea probleme, iar î n mica noastră ţărişoară, politica era
îndrumată după necesităţile timpului, numai fruntaşii noştri
intelectuali prin scrierile lor şi studenţii prin însufleţirea con­
greselor lor, ne mai aminteau că acest ideal c â n d v a reali­
zabil, nu era incă înfăptuit.
P r e c u m arta e v o l u e a z ă cu timpul, lăsând reflexe cris­
talizate ale epocei în care trăeşte, precum m o r a v u r i l e p o p o ­
arelor se schimbă după interese, îară a atinge însă carac-
teristiceie lor, tot astfel istoria î n prefacerile ei, trebuia să
ne aducă pe făgaşul natural al lucrurilor şi iată-ne astăzi
fericiţi, că m a r e l e e v e n i m e n t e ne-a adunat la hora comună,
unde palpită o aceiaş inimă în bucurie şi simţire românească.
iităzi, Oradea-Mare, aleasa Oradie, este oraşul sărbă-
toarei şi socotesc că bine a fost aleasă deoare ce acest oraş
spre v e s t şi Chisinăul spre est sunt ochii de v e g h e ai m e ­
tropolei ţării.
Bustul M . S. Regelui, iubitul nostru suveran, care ~e
desveleşte în acest oraş, este chezăşia puterei şi dreptăţii
întronate prin tăria şi vitejia poporului nostru care a r ă m a s
legendară.
 Rsmtronarea Episcopiei din Oradia-Mare care încetase
de a mai exista în anul 1695 din motive politice, este al
2-lea mare eveniment de biruinţă a dreptăţii prin reinstala­
rea adevărului la locul lui de cinste, strângând în juru-i pe:
credincioşi ca să-şl întăriascâ sufletul cu balsamul Dumne-
zeesc.
Sărbătorirea „ftstrei", care pentru Românii A r d e l e n i este
punctul de onoare al vieţei din trecut, este al 3-iea eveni­
ment de întronare a dreptăţii pe târâm cultural şi politic.
laiă dece această î m p e r e c h e r e de sărbători, ale armate
bisericei şi şcoaiei care azi ne întruneşte în Oradia, trebue
să ne b u c u r e ; iar bustul M . S. Regelui instalat pe plaiurile
Bihorului, pe aceste locuri şovinisle stropite cu lacrimi şi.
sânge, înseamnă încoronarea unei pagini armonice şi glo­
rioase în istoria poporului nostru.
Sâ ne ridicăm cu toţii la înălţimea evenimentelor, să/;
trecem dincolo de noianul de greutăţi şi patimi omeneşti, să-
uităm orice resentimente şi să p r i v i m î n faţă calm şi sincer
curn se zugrăveşte BCU Cluj
de /frumos
Central University Librarysecular.
visul nostru Cluj
Oradia şi Bihorul, cu nici un chip nu trebue să uite:
zileie de 17 şi 18 Octnmbrie c.
Toţi a v e m energie şi idealism în sufletul nostru, dan
să le cheltuim când şi unde trebue, pentru ca să fim cuv
conştiinţa împăcată că am contribuit fiecare după puterile-
noastre, la înfăptuirea acestei m i n u n i p ă m â n t e ş t i .

Colonel George Bacatoqlu.

C R O N I C Ă C U L T U R A L Ă
— EUPÂ UN. A N DE Ş C O A L Ă ROMÂNESC. —
H m m a i spus-o într'unul din n u m e r i l e trecute a l e r e v i s t e i , câ si­
tuaţia naţională şi culturală o r o m â n i l o r din j u d e [ e l e B i h o r , S ă t m a r , Sălaj
şi M a r a m u r e ş diferă foarta m u l t de a r o m â n i l o r din c e l e l a l t e p r o v i n c i i . -
A c e s t ţinut este alături de B a s a r a b i a , unul dintre c e l e m a i înstră­
inate ţinuturi de graniţă şi tot odată, da!ă fiind î n v e c i n a r e a şi coherentă<
g e o g r a f i c ă cu U n g a r i a , p r e c u m şi a m e s t e c a r e a elementului r o m â n e s c c u |
alte r a s e străine, el este ţinutul cel m a i instrăinat şi c e l m a i p r i m e j d i o s
al R o m â n i e i M a r i
Esse deci, nu n u m a i o datorie naţională înălţarea culturală a p o p o r u ­
lui r o m â n e s c din această m a r g i n e , ci este şi un interes obştesc al {arii,,
c ă c i prin fortificarea ţinuturilor dela h o t a r e v o m întări tara î n t r e a g ă .
 G u v e r n e l e stăpânirii m a g h i a r e apuse, î n a c e s t e părţi, din m o t i v e
bine pricepute au a v u t d e o s e b i t ă grijă pentru r ă s p â n d i r e a şi înălţarea
culturii ungureşti. Ţinta erâ a b s o r b i r e a r a s e l o r şi culturilor străine, î n cea
ungurească. A c e a s t ă cultură, cu o a r e c a r i tradiţii, şi ajutată de stăpâni­
rea lor de o m i e de ani, a z i , se află la un g r a d de d e s v o l t a r e destul d e
î n a l t Statul r o m â n trebue să facă totul şi să dea tot concursul ca şi cul­
tura r o m â n e a s c ă , î n c ă tânără, să p r i n d ă a r i p i şi a v â n t , şi să ajungă —
deocamdată — m ă c a r la n i v e l u l c e l e i ungureşti.
Sunt c o n v i n s , că ar contribui m u l t la p r o m o v a r e a intereselor m a r i
ale neamului, dacă teritoriul a c e s t o r judeţe d e l a hotare s'ar c o n s i d e r a , ca
u n c o r d o n c u l t u r a l , nu î n s ă î n sensul c o n t e m p l a t d e c o n t e l e A p p o -
nyi. cu s c o p u l d e a d e s n a ( i o n a l i z a p e c e i d e altă l i m b ă , ci pentru a n e
fortifica p e noi, şi pentru a n e apăra de uneltinile, c e nici a c u m n'au î n ­
cetat, ale foştilor stăpănitori. N o i nu v r e m desfiinţarea c e l o r l a l t e culturi,
cultive-şi toate naţiunile de p e teritoriul ţării l i m b a şi o b i c e i u r i l e lor, v o i m
numai, să ni le. p ă s t r ă m şi să l e c u l t i v ă m p e - a l e noastre şi p r e t i n d e m sâ
le cinstească, să l e r e s p e c t e to[i c e i , ce l o c u e s c î m p r e u n ă cu noi.
A trecut abia un an şi j u m ă t a t e d e m u n c ă culturală r o m â n e a s c ă şi
îndrăznim a z i c e că deşi nu i-am î n t r e c u t î n c ă , p e concetăţenii noştrii,
a p r o a p e i - a m ajuns.
F r i n m u n c a î n c o r d a t ă , ce s'a d e p u s , p r i n abnegaţia, avântul sfânt,
intenţia bună şi sforţarea titanică, a c e l o r aleşi pentru o r g a n i z a r e a î n v ă ­
ţământului, a z i p u t e mBCU semnala Cluj o/ Central
î n a i n t a rUniversity
e , c a r e p o aLibrary
t e f o r mCluj
a pentru nea­
mul nostru un titlu de m â n d r i e .
A c e s t efort s'a petrecut î n t r ' o c h i n u i t o a r e luptă cu greutăjile î n c e ­
putului şi a l e p r e g ă t i r i i v i i t o r u l u i . In d e o s e b i , o r g a n i z a t o r i i î n v ă ţ ă m â n t u ­
lui secundar s'au luptat cu m u l t e şi nesfârşite neajunsuri, T r e b u i a u î n ­
fiinţate l i c e e şi ş c o l i m e d i i i n toate c e n t r e l e m a i î n s e m n a t e , î n s ă î n m u l t e
locuri nu erau edificii ş c o l a r e , nici aranjamente, nici m a t e r i a l d i d a c t i c ;
nu erau internate şi trebuiau înfiinţate, d e o a r e c e c o p i i sătenilor nu p u ­
teau fi adăpostiţi altmintreli î n o r a ş e l e ungurite ; nu erau nici p r o f e s o r i
în n u m ă r n e c e s a r , căci e l e m e n t e l e m a i bune, nu ne v e n e a u aici, la g r a ­
niţă. Toji c e r e a u Clujul, Sibiul, B r a ş o v u l , dar d o r e a u a se e x c l u d e S i g h e -
tul, Sătmarul, C a r e i u l , B a i a , O r a d e a , Ş i m l e u l , Zălaul şi Salonta. N e î ă c e a
greutăţi şi cunoştinţa defectuoasă a l i m b i i r o m â n e ş t i la eletfi şi lipsa s i m ­
ţului naţional la mulţi părinţi, cari n e î n c r e z ă t o r i fată de stăpânirea r o m â ­
nească î ş i d ă d e a u copiii la şcoli s t r ă i n e ; î n fine, indiferenta m u l t o r a , c a r i
mai bucuros u m b l a u după afaceri, decât să dea m â n ă d e ajutor celor c e
erau c h e m a ţ i a o r g a n i z a î n v ă ţ ă m â n t u l .

Ca r e z u l t a t r e a l al sforţărilor depuse, se p o a t e constata, că după un

an şi jumătate d e m u n c ă tăcută dar plină d e abnegatiune din a c e a s t a
graniţa culturală, u n d e m a i înainte v r e m e abia a v e a m trei şcoli secundare
azi a v e m 17 ş c o l i secundare şi 2 şcoli de m e s e r i i , cu p e s t e 200 de p r o f e ­
sori şi p e s t e 3000 de e l e v i , a p r o a p e tot atâţia, câţi c o p i i de r o m â n i
umblau î n ş c o l i l e secundare din î n t r e g A r d e a l u l , p e v r e m e a săpânirii
ungureşti.
A c e a s t e e î n s ă numai pasul întâiu. D e - a c u m se v o r lua măsuri
pentru a se înfiinţa în interesul c r e e r i i unei c l a s e mijlocii de industriaşi
şi comercianţi şcoli industriale, p r o f e s i o n a l e şi c o m e r c i a l e în toate cent­
r e l e m a i î n s e m n a t e . A c u m se d e s c h i d e cl. 1 a ş c o a l e i c o m e r c i a l e superio­
are pentru fete î n O r a d e a - M a r e . T o t aici şi î n S a t u - M a r e s'a pus t e m e l i e ,
din dărnicia Ministerului, pentru câte o şcoală şi c ă m i n de ucenici indust­
riali, iar pentru p r o v e d e r e a Satelor noastre cu dascăli r o m â n i s'au deschis
cu începutul acestuifan ş c o l a r : 5 ş c o l i n o r m a l e româneşti, 4 pentru băeţi:
în Sighet, S a t u - M a r e , O r a d e a şi Zălau, iar î n O r a d e a şi una pentru fete.
O r g a n i z a ţ i a şcolară din această graniţă culturulă, după începutul
făcut cu atât avânt, p r o m i t e mult. M i n i s t e r u l întotdeauna a dat d o v a d ă , că
înţelege importanta sprijinirii i n t e r e s e l o r culturale de-aici. Un lucru însă,
aş d o r i mult să nu se piardă din v e d e r e . A i c i la hotare, unde sufletul
r o m â n e s c e m a i întunecat d e c â t î n alte p ă i { i , unde astfel, p r o f e s o r i i şil
î n v ă ţ ă t o r i i trebue să îie, nu n u m a i dascălii e l e v i l o r lor, dar şi îndrumă­
torii v i e ţ i i culturale şi e d u c a t o r i i întregului public, să fie aleşi dintre cele
m a i bune e l e m e n t e , ce a v e m în î n t r e a g a (ară. In caz de n e v o i e M i n i s t e ­
rul să ofere pentru acest ţinut, afară de salariul r e g u l a m e n t a r şi alte
favoruri, bunăoară un o a r e c a r e p r e m i u sau un plus de salar, să z i c e m
de 100°/o şi să li se facă prin o r g a n e l e l o c a l e toate î n l e s n i r i l e , ca să seş
afle b i n e . A s t f e l a m putea spera că v o r g r a v i t a s p r e aceste locuri, forţele
cele m a i bune c e l e a v e m , c e e a c e ar contribui î n m a r e m ă s u r ă la înălţarea
şi fortificarea culturală a acestui ţinut de graniţă.
BCU Cluj / Central University Library Cluj A. Pteancu
<£___£>

N O T E

GHEORGHE BARIŢIU rostul î n taina s l o v e l o r bătrâneşti.

Studiile şi le-a făcut la T r â s c ă u Blaj
G h e o r g h e Bariţiu este una din
şi Cluj. S e m i n a r i u l l'a făcut la Blaj
figurile uriaşe c a r e se d e s p r i n d e din
şi tot aci a r ă m a s ca p r o f e s o r de
istoria z i a r i s t i c e i şi literaturii r o ­
fizică până când s'a decis să p l e c e
m â n e din A r d e a l .
la B r a ş o v unde fusese c h e m a t încă
D i n p r i m ă v a r a tinereţii sale şi
de când era seminarist. L a 1836
până î n toamna târzie a c e l o r 81 de
deschise scoală r o m â n e a s c ă din Bra­
ani î m p l i n i ţ i , nu este nu singur pas,
ş o v . N u a r ă m a s mult ca profesor
o singură c h e m a r e a n e a m u l u i r o ­
î n s ă c ă c i s'a c o n s a c r a t ziaristicei.
m â n e s c de aci, la c a r e Qh. Baritiu
In v a r a anului 1837 ia c o n d u c e r e a
că nu îi a l e r g a t cu toată căldura ini­
ziarului „Foaia de s ă p t ă m â n ă ' diri-
m i i cu toată lumina mintii saie. D e
gată până atunci d e Barac. G u v e r ­
aceea v i a ( a şi activitatea lui se c o n ­
nul î n s ă o sistează de la al doilea
topeşte a p r o a p e cu d e s ă v â r ş i r i î n
număr. Imediat G. Bariţiu scoate
istoria r o m â n i l o r ardeleni din s e ­
„foaia literară" c a r e p e s t e jumătate
colul al X l X - l e a .
de an p r i m e ş t i n u m e l e de „foaia
G h e o r g h e Bariţiu s'a născut î n pentru m i n t e inimă şi literatură"^
anul 1812 î n Jucul de j o s . Bunicul
său, a fost acela care i-a descurcat L a 15 Martie 1838 scoate î n sfâr-
 şit ziarul „GazetaTransilvaniei" care
continuă şi azi să apară.
L a 4 N o e m b r i e 1861 când s'a
constituit „Asociaţia Transilvană
pentru literatura tn cultura' popo»
rului român — „Astra" îl v e d e m
alături de Şaguna, Cipariu Jon C a v .
de Puşcariu, şi el a fost u n „spiri-
tus rector" al lucrăriior intreprinse
pentru înfiinţarea asocia(iuni. L a l
Ianuarie 1863 a p ă r u revista „Tran­
silvania" redactată mai în întregime
de Gh. Bari{iu care era prim secre­
tarul Asociatiunei.
Se cuvine dar' azi când A s t r a
se găseşte printre noi că ne a d u ­
cem aminte de acest nemuritor b ă r ­
bat al neamului. M. S.
E X P O Z I Ţ I A DE A R T A
BCU Cluj / CentralzutăUniversity
P r o p a g a n d a artistică a C e l o r
t r e i C r i ş u r i , de care s'a vorbit
destul în ziare, işi inscrie un nou
punct în p r o g r a m : D u p ă ce
Oradea-Mare. experienţa s'a făcut:
în cenaclul artistic al Colonelui B a -
caloglu ş a dat întâlnire tot ce are
mai distins acest oraş — C e l e t r e i
C r i ş u r i v o r încerca, să originari
din Transilvania, dividaji ori în co­
terii politice, nici de cum pentru
folosul cauzei artei. Cultura a d e v ă ­
rată nu să poate b a z a pe ignorări
şi pe îngrădiri, aceasta este o
axiomă atit de veche, încit inutil să
mai argumentăm. Noi, în Ţara r o -
mînească a v e m un m a r e număr de
popoare, care — la r î n d u l l o r — işi
au propria cultură şi artă Aceste
manifestări sufleteşti ale neamuri­
lor convieţuitoare sînt şi ale noastre,
caci sînt închise în noile graniţe
pe care le stăpînim. D a c ă v r e m , trase adânc, mânat de aceeaş ne­
să le cunoasten ori chiar să le apre­
ciam, este hotărît necesar, ca să le
dăm atenţiunea cuvenită. Astfel sau
gîndit C e l e t r e i C r i ş u r i , să
aranjeze o exposijie a pictorilor din
Transilvania, care să fie iusă supt
paţrionajul întâiului. Ministru român
al arteler: d. Octavian G o g a . C o n ­
siderând, că aproape toate coloniile
de pictori au aderat la acest program
şi că lă exposiţie v o r lua parte cei
mal distinşi maeştri, sperăm, că
scopul v a fi ajuns şi să v a putea
documenta în capitala Romîniei, că
în artă hu există duşmănii ataviste
şi că pictorii din România, de orice
n z a m ar fi, v o r putea găsi un teren
comun pentru progresul nivelului
artistic al cestei ţări.
Emil Isac.
C U L T U R A ŞI O S T A Ş I I
NOŞTRI.
Visul nostru de secoli s'a împli­
nit. Raza puternică de lumină, că­
Library Cluj
pe fruntea românului, a topit
toată jalea înstreinată a poporului
la nostru obidit, care, până mai ieri, a
gemut sub cnutul tiraniei trecute.
C u a r m a în mână, cu sufletul
încălzit de îubirea neamului său.
militarul r o m â n , a pătruns, fără
şovăire, prin foc şi fum, ca să
brăzdeze hotarul tării sale şi să
rupă odată, lanţul robiei.
In luptă, militarul român a dat
d o v a d ă de adevărat eroism şi-a
arătat, că şi poate face datoria, prin
ori-câte sacrificii i s'ar pune în
cale. EI a mânuit sabia şi arma cu
deplină siguranţă î n izbânda sa.
V o m dovedi, acum, că acelaşi
militar, care pe front a purtat cu
credinjă şi tărie sabia în m â n ă şi
şi-a v ă r s a t din prisos, sângele, —
odată idealul satisfăcut şi graniţele
ţărmurită dragoste de neam, el ştie
să mânuiască, tot cu acelaş zel,
sabia culturii româneşti,
luptând pentru propăşirea culturală
 a poporului său sa d i s p r i n d e m unele
din cele m a i l e p r e z e n t a t i v e i i g u r i .
G e n e r a l u l A n ă s t a s i u co­
mandantul diviziei 20, care cu o p e r s e -
v e r i n [ ă d e m n ă d e laudă continuă să
p u b l i c e buletinul cultural, î n c e p u t
din t i m p u l războiului, a v â n d singura
fintă cultura şi î n ă l ţ a r e a sufletului
ostaşilor.
Colonelul I. M a n o î e s c u
neobositul c o n i u c ă î o r al C a s e l o r N a ­
ţionale b i n e cunoscut î n toată ţara,
c a r e b'a o c u p c t şi se ocupă, cu ab­
negaţie, pentru r i d i c a r e a culturală
şi educaţia săteanului.
A treia figură c^ra ni se prezintă
î n t r e a g ă şi solidă e a c e e a a c o l o ­
n e l u l u i G. B a c a l o g l u , fonda­
BCU ClujM/ Central
E M EUniversity
N T O Library Cluj
O r a d e a - M a r e se bucură a z i de
•o î n t r e i a sărbătoare. D e z v e l i r e a bus­
tului M. S R e g e l u i î n curtea şcoaîei
d e cădeţi. A l e g e r e a , după 225 d e
ani a e p i s c o p u l u i d e O r a d e a şi
A d u n a r e a g e n e r a l e a „ A s t r e i " , care
se v a (ine cu o deosebită pompă.
Salutăm aceasta întreită sărbă­
toare cu tot avântul sufletelor
noastre.
Z i l e l e acestea s'a ţinut î n O ra­
dia, p r i m u l S i n o d Eparhial. D e ­
putaţi de prin toate ţinuturile B i ­
horului au v e n i t să-şi spue c u v â n ­
tul şi să a l e a g ă p e cel mult dorit,
p e păstorul aşteptat d e 225 d e ani.
Biblioteca „ C e l e trei Crişuri* este
deschisă publicului î n îie care z i
de la 8 — 1 şi 2—6. S e p o t Împru­
muta până la 15 zile carii şi Ja d o ­
torul „ C e l o r trei Crişuri". c a r e î n
A r d e a l d e la v e n i r e a t r u p e l o r r o m â n e ,
s'a consacrat c h e s t i u n i i culturale şi
artistice.
C u toţi ştiu c â t d e n e o b o s i t
a'fost acest suflet de elită p e n t r u
î n d e p l i n i r e a ideei s u p e r i o a r e a c a u z e i
naţionale. D e v i z a lui a fost şi este,
A r t a - m i j i o c d e a p r o p r i e r e a naţio­
nalităţilor: Cultura mijloc de t r e z i r e
a conştiinţei naţionale.
Iată dar din f i g u r i l e ' citate cea
m a i frumoasă d o v a d ă , că militarul
r o m â n ştie să-şi î n d e p l i n e a s c ă da­
toria către P a t r i e , n u numai p e
câmpul de luptă al r ă z b o i u l u i , ci şi
pe c â m p u l d e luptă al Culturii.
P. A. G.
m i c i l i u c o n t r a chitanţe, r e s p u n z â n d
de starea v o l u m e l o r la i n a p o e r e .
I n seara d e 12 o c t o m b r i e s'a d e ­
schis teatrul din Cluj de sub direcţia
Dlui Z a h a r i a Bârsan. S'a r e p r e z e n ­
tat Fântâna B l a n d u z i e i de neuitatul
V . A l e x a n d r i . C r o n i c a r u l nostru
d r a m a t i c din Cluj, Prof. O v i d i u H u ­
lea, v a publica î n n u m ă r u l v i i t o r ,
C r o n i c a r e s p e c t i v a şi p r o g r a m u l
a c t i v i t ă ţ i i acestui lăcaş d e cultură.
I n ziua d e 10 o c l o m v r i e , o avut
l o c d e s c h i d e r a universităţi din Cluj
serbătorit cu o d e o s e b i t ă s o l e m n i t a t e .
/ \ n c h e t a noastră „ P o l i t i c a şi L i ­
teratura" — ( C a r a g e a l e - V l a h u ţ a ) —
d e s c h i s ă î n numeriie trecute nu s'a
putut publica î n acest n u m ă r din
c a u z a aglomeraţiei de material. V a
continua în n u m e r i i e v i i t o a r e .
 BCU Cluj / Central University Library Cluj

I. P. S. R O M A N C I O R O G f t R I U
NOUL EPISCOP DE ORHDIR-MRRE — OCTOMBRIE 1920