OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 12
APARATE ORTODONTICE
Aparatele ortodontice sunt acele
dispozitive care se aplică pe dinŃi şi pe
suportul lor structural şi sunt utilizate
pentru efectuarea mişcărilor dentare şi
pentru schimbarea creşterii şi dezvoltării
complexului dento-maxilo-facial.
Aparatele ortodontice sunt
clasificate după mai multe criterii:
După zona de aplicare:
• aparate intraorale – aplicate în
interiorul cavităŃii orale (zona de acŃiune
şi de sprijin) şi pot fi:
- monomaxilare – aplicate pe maxilar sau
mandibulă, au acŃiune reciprocă şi
acŃionează în zone diferite ale aceleaşi
arcade dentare;
- intermaxilare – aplicate concomitent pe
maxilar şi pe mandibulă, au acŃiune pe
un maxilar şi sprijin pe celălalt maxilar;
- bimaxilare – aplicate concomitent pe
maxilar şi pe mandibulă, au acŃiune la
nivelul celor două maxilare.
• aparate extraorale – aplicate înafara
cavităŃii orale (zona de acŃiune şi de
sprijin), în regiuni învecinate (bărbie,
calota craniană, frunte, etc.);
• aparate intra-extraorale – aplicate în
interiorul cavităŃii orale (zona de acŃiune)
şi înafara cavităŃii orale (zona de sprijin).
După modul de agregare:
• aparate fixe – fixate pe suprafaŃa
dinŃilor (colate sau cimentate) şi
îndepărtate numai de către ortodont;
• aparate mobilizabile – prezintă
elemente de agregare (croşete sau
gutiere) şi sunt îndepărtate de către
ortodont sau pacient;
• aparate mobile – nu prezintă elemente
de agregare şi sunt menŃinute în
cavitatea orală prin contracŃie
musculară.
261
După natura forŃelor ortodontice:
• aparate mecanice – dezvoltă forŃe
ortodontice datorită calităŃii materialelor
componente (aparate active);
• aparate funcŃionale – transformă
forŃele musculare din timpul funcŃiilor
aparatului dento-maxilar în forŃe
ortodontice (aparate funcŃionale);
• aparate mixte – dezvoltă pe o zonă
forŃe ortodontice datorită calităŃii
materialelor componente, iar pe altă
zonă dezvoltă forŃe ortodontice prin
utilizarea forŃelor naturale musculare.
După modul de acŃiune:
• aparate active – generează forŃe
ortodontice şi produc mişcările dentare,
stimularea sau inhibarea creşterii
aparatului dento-maxilar (aparate
biomecanice, funcŃionale, mixte şi fixe);
• aparate pasive – nu generează forŃe
ortodontice şi menŃin poziŃia dinŃilor sau
a ocluziei dentare (aparate de contenŃie
şi menŃinătoare de spaŃiu).
Aparatele ortodontice trebuie să
îndeplinească anumite calităŃi:
- să fie simplu şi uşor de realizat;
- să fie ieftin;
- să fie igienic;
- să fie uşor de aplicat, activat şi
îndepărtat din cavitatea orală;
- să fie biocompatibil cu Ńesuturile cavităŃii
orale;
- să producă mişcarea dentară dorită,
tridimensional, rapid, cu forŃe lejere şi
continue;
- să asigure stabilitatea în cavitatea orală;
- să nu necesite multe şedinŃe de activare;
- să fie confortabil pacientului;
- să nu afecteze funcŃiile aparatului dento-
maxilare (masticaŃia, fonaŃia).
 Aparate ortodontice

APARATE BIOMECANICE - costul aparatului este acceptabil pentru

MOBILIZABILE pacient;
- forŃele ortodontice declanşate nu sunt
Aparatele biomecanice mobilizabile mari;
sunt aparate ortodontice intraorale - timpul afectat activării aparatului este
monomaxilare care dezvoltă forŃe scurt;
ortodontice capabile să producă mişcarea - permit activarea şi de către medicul
dentară şi expansiunea maxilarelor şi dentist;
prezintă elemente de agregare. - elementele componente ale aparatelor
sunt nelimitate.
Caracteristicile comune ale
aparatelor biomecanice mobilizabile sunt Dezavantajele aparatelor
următoarele: biomecanice mobilizabile sunt
- prezintă elemente de ancoraj – croşete următoarele:
sau gutiere; - fiind aparate mobilizabile, cooperarea
- prezintă elemente generatoare de forŃe pacientului devine esenŃială;
ortodontice – arcuri, şurub ortodontic; - deplasarea dentară se realizează numai
- prezintă o suprafaŃă mare de sprijin prin mişcări de înclinare, datorită calităŃii
dento-periodontală şi mucozală – reduce aliajelor;
pericolul de suprasolicitare a dinŃilor; - derotaŃiile dentare sunt dificil de realizat,
- sunt purtate intermitent (18 ore pe zi) – numai prin cuplu de forŃe;
dă posibilitatea de repaus a Ńesuturilor - tratamentul este lung în cazul anomaliilor
cu care vine în contact; dento-maxilare severe;
- sunt îndepărtate de către pacient – dă - spaŃiile de extracŃie sunt dificil de închis,
posibilitatea igienizării cavităŃii orale. numai prin înclinarea dinŃilor;
- trebuie schimbate la 6 luni, pentru a nu
IndicaŃiile clinice ale aparatelor împiedeca creşterea maxilarelor;
biomecanice mobilizabile sunt - instabilitatea precară a aparatului,
următoarele: determina inconfortul pacientului;
- în tratamentul interceptiv al anomaliilor - percepŃiile termice şi gustative sunt
dento-maxilare; diminuate;
- în tratamentul activ al anomaliilor dento- - provoacă uneori iritaŃii ale mucoasei
maxilare; orale;
- sunt eficiente până la vârsta de 12 - 14 - partea acrilică a aparatului se
ani, când se închide sutura medio- impregnează cu microorganisme şi
palatină; resturi alimentare;
- la pacienŃii cu igienă dentară - reduce mult din spaŃiul oral;
corespunzătoare. - provoacă uneori senzaŃii puternice de
vomă;
Avantajele aparatelor biomecanice - provoacă uneori manifestări psihice ale
mobilizabile sunt următoarele: pacientului.
- au tehnologie simplă şi relativ uşoară;
- permit adăugarea de noi elemente Clasificarea aparatelor
componente; mobilizabile se realizează după mai multe
- permit adăugarea elementelor criterii:
funcŃionale; După natura forŃelor ortodontice:
- permit adăugarea elementelor - aparate biomecanice – dezvoltă forŃe
menŃinătorul de spaŃiu; ortodontice datorită calităŃii materialelor;
- permit o igienizare orală - aparate mixte – dezvoltă forŃe
corespunzătoare în timpul tratamentului; ortodontice datorită calităŃii materialelor
- permit tratarea de anomalii dento- şi prin transformarea forŃelor naturale
maxilare uşoare şi medii; musculare.
- timpul de confecŃionare în laboratorul de După modul de agregare:
tehnică ortodontică este relativ scurt; - aparate ancorate cu croşete;
- reparaŃia este uşor de realizat; - aparate ancorate cu gutiere.

262
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
După zona de aplicare:
- aparate maxilare (superioare);
- aparate mandibulare (inferioare).
Elemente componente
Principalele elementele
componente ale aparatelor biomecanice
mobilizabile sunt reprezentate de baza
aparatului, care încorporează elementele
de ancoraj şi elementele active. La
acestea se pot adăuga elemente
funcŃionale sau de menŃinere a spaŃiului
pe arcade, în funcŃie de cerinŃele
terapeutice.
A. Baza aparatului biomecanic
mobilizabil asigură sprijinul pe suprafaŃa
dento-alveolară şi mucozală a cavităŃii
orale, transmite forŃele ortodontice la
nivelul dinŃilor şi Ńesuturilor subiacente pe
care se sprijină şi fixează celelalte
elemente componente ale aparatului. Se
confecŃionează din răşini acrilice, pe
modelele de ghips, în laboratorul de
tehnică ortodontică.
În funcŃie de locul de aplicare, baza
aparatului este reprezentată de placa
palatină (maxilară) şi placa linguală
(mandibulară) (figura 55). Plăcile palatină
şi linguală prezintă două suprafeŃe: una
mucozală, care vine în contact intim cu
mucoasa cavităŃii orale pe care se sprijină;
şi alta lucioasă, netedă şi plată, care nu
trebuie să jeneze mişcările limbii în timpul
funcŃiilor aparatului dento-maxilar. Zonele
papilelor interdentare trebuie despovărate
prin folierea modelelor, pentru a preveni
iritaŃiile mecanice.
Placa palatină prezintă anumite
particularităŃile şi caracteristici
corespunzătoare morfologiei şi zonelor
reflexogene ale bolŃii palatine, ca şi a
obiectivelor terapeutice:
- zona posterioară este răscroită sub
forma unei curbe, care are punctul cel
mai anterior la intersecŃia liniei mediene
cu linia ce uneşte feŃele meziale ale
molarilor primi permanenŃi sau ale
molarilor secunzi temporari şi punctul cel
mai posterior la intersecŃia liniei mediene
cu linia ce uneşte feŃele distale ale
molarilor primi permanenŃi sau ale
molarilor secunzi temporari;
263
- în unele situaŃii clinice, placa se
răscroieşte mai mult, reducându-se la
două pelote palatine;
- în alte cazuri, placa poate fi prelungită
până la ultimul dinte erupt pe arcada
dentară;
- zona frontală se întinde până la coletul
dinŃilor sau până la cingulum dinŃilor;
- zona laterală se întinde până la
ecuatorul dinŃilor sau până la suprafaŃa
ocluzală a dinŃilor;
- grosimea plăcii este de aproximativ 2
mm.
Placa linguală prezintă anumite
particularităŃile şi caracteristici
corespunzătoare morfologiei şi a zonelor
reflexogene ale planşeului oral, ca şi a
obiectivelor terapeutice:
- zona posterioară se întinde până la
feŃele meziale ale molarilor primi
permanenŃi sau ale molarilor secunzi
temporari;
- în unele cazuri, placa poate fi prelungită
până la ultimul dinte erupt pe arcada
dentară;
- zona frontală se întinde până la coletul
dinŃilor sau până la cingulum dinŃilor;
- zona laterală se întinde până la
ecuatorul dinŃilor sau până la suprafaŃa
ocluzală a dinŃilor;
- zona inferioară se întinde până în fundul
de sac paralingual, pentru a avea
acŃiune pe faŃa internă a mandibulei, dar
rămâne la distanŃă de 3 - 4 mm faŃă de
planşeul oral;
- se răscroieşte la nivelul frenului lingual,
pentru a nu produce leziuni de decubit;
- grosimea plăcii este de aproximativ 2 - 3
mm.
B. Elementele de ancoraj ale
aparatelor biomecanice mobilizabile
asigura menŃinerea şi stabilitatea
aparatului în cavitatea orală. Se
confecŃionează din sârmă de viplă elastică
(federhart), cu secŃiune rotundă (croşete)
sau din răşini acrilice (gutiere), pe
modelele de ghips, în laboratorul de
tehnică ortodontică.
Croşetele utilizează pentru inserŃia
lor retentivităŃile naturale ale feŃelor
vestibulare sau orale, meziale sau distale
ale dinŃilor. Pot fi confecŃionate în
 Aparate ortodontice
laboratorul de tehnică ortodontică sau pot
fi prefabricate. Croşetele se
confecŃionează din sârmă de viplă
elastică, cu secŃiune rotundă şi diametrul
de 0,6 mm pentru dinŃii temporari şi de 0,7
mm pentru dinŃii permanenŃi, pe modelele
de ghips, cu ajutorul cleştilor crampon, cu
fălci plate, cu fălci rotunde, cu o falcă
rotundă şi una convexă, cu cleştele
Schwarz sau Adams.
Un croşet este alcătuit din trei
porŃiuni distincte: ansa este porŃiunea
croşetului care vine în contact cu zona
retentivă a dintelui, bucla este porŃiunea
elastică a croşetului care permite
posibilitatea ansei de a depăşi zona
retentivă, cu scopul de a insera sau
îndepărta aparatul de pe dinŃi şi zona de
retenŃie care este porŃiunea croşetului prin
care se fixează în baza plăcii, prezentând
2 - 3 cuduri în cel puŃin două planuri şi nu
trebuie să depăşească linia mediană a
modelului.
Cele mai utilizate croşete din
practica ortodontică sunt croşetul Stahl, în
"delta", simplu, Schwarz, Adams şi
Jackson (figura 55).
Croşetul Stahl sau "în picătură"
este un croşet ocluzo-interdentar.
Este indicat pe dinŃii permanenŃi
sau temporari, în arcade integre cu puncte
de contact şi în zonele laterale. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau a cleştelui special. Este alcătuit din:
- ansa circulară – de dimensiunea
spaŃiului interdentar în care se aplică şi
reprezintă zona de retenŃie dentară;
- bucla – încalecă arcada dentară prin
nişa masticatorie;
- zona retentivă – intră în placa acrilică.
Croşetul Stahl prezintă unele
avantaje: este foarte des folosit, oferă o
bună stabilitate a aparatului, este uşor de
confecŃionat, se deformează greu, se
fracturează greu, poate fi reparat în
cabinet şi blochează egresia dinŃilor.
Croşetul Stahl prezintă unele
dezavantaje: incorect confecŃionat poate
înălŃa ocluzia dentară, foarte strâns
adaptat pe dinte are efect de pană,
desfăcând punctul de contact interdentar,
poate leza papila interdentară, când este
prea lung sau incorect poziŃionat, poate să
producă contacte premature şi mişcări
264
excentrice ale mandibulei, când înalŃă
ocluzia dentară, prin porŃiunea care trece
prin nişa masticatorie.
Adaptarea croşetului Stahl se
realizează prin coborârea ansei într-o
zonă mai retentivă, mai aproape de baza
spaŃiul interdentar.
Croşetul "în delta" sau
triunghiular, este un croşet ocluzo-
interdentar şi utilizează aceeaşi zonă de
retenŃie ca şi croşetul Stahl.
Este indicat în dentiŃia mixtă sau
temporară, pe dinŃii temporari cu puncte
de contact, mai ales la dinŃii mandibulari,
pentru că este mai retentiv decât croşetul
Stahl şi oferă o stabilitate mai bună. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau a cleştelui special. Este alcătuit din:
- ansa (pelota) în formă de triunghi isoscel
– plasată cu vârful în spaŃiul interdentar,
unde are o angajare mai profundă şi cu
baza spre mucoasa gingivală, iar cu cele
două laturi ale sale se sprijină pe feŃele
proximale ale dinŃilor vecini, care
reprezintă zona de retenŃie dentară;
- bucla de dimensiuni mai mari – încalecă
arcada dentară prin nişa masticatorie;
- zona de retenŃie – întră în placa acrilică.
Croşetul triunghiular prezintă unele
avantaje: este des folosit, se deformează
greu, se fracturează greu, poate fi reparat
în cabinet, nu este foarte elastic, prezintă
o retentivitate crescută, iar bucla elastica
nu lezează mucoasa jugală.
Croşetul triunghiular prezintă unele
dezavantaje: poate duce la înălŃarea
ocluziei când este incorect realizat, poate
avea efect de pană, prin desfacerea
punctului de contact şi poate leza papila
interdentară când este poziŃionat incorect.
Adaptarea croşetului triunghiular se
realizează prin coborârea ansei într-o
zonă mai retentivă, mai aproape de baza
spaŃiul interdentar.
Croşetul simplu sau direct este
croşetul cervico-alveolar deschis dental
din protetica dentară.
Este indicat în arcade întrerupte
prin edentaŃii, spaŃieri sau treme, în
prevenirea migrării dinŃilor în breşele
edentate şi se aplică mezial sau distal de
un dinte sau un sector de arcadă dentară,
pe care se exercită forŃe de mezializare
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sau distalizare. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- ansa subecuatorială – porŃiune rectilinie
paralelă cu mucoasa gingivală,
înconjoară ⅔ din faŃa vestibulară a
dintelui, situată în ⅓ vestibulară dinspre
colet, prelungită anterior cu o gheruŃă,
utilizând zona de retenŃie dentară
vestibulară şi se îndreaptă spre placa
acrilică;
- zona de retenŃie – întră în placa acrilică.
Croşetul simplu prezintă unele
avantaje: este uşor de confecŃionat, are o
activare discretă şi împiedică înfundarea
plăcii acrilice.
Croşetul simplu prezintă unele
dezavantaje: eficienŃa ancorării este
redusă, prea strâns activat pe dinte, poate
determina separaŃia lui de dinŃii vecini şi
nu se poate aplica pe dinŃii parŃiali erupŃi,
pentru că nu oferă o retentivitate crescută
a feŃei vestibulare.
Adaptarea croşetului simplu se
realizează prin închiderea ansei.
Croşetul Schwarz sau în săgeată,
în treflă sau “lancelat”, este un croşet
pluridentar, aplicat pe 2 - 4 dinŃi laterali.
Este indicat pe grupe de dinŃi
laterali permanenŃi, pe arcade integre cu
puncte de contact interdentare, pe dinŃi
permanenŃi pentru înălŃarea definitivă a
ocluziei dentare şi pentru egresia dinŃilor
laterali. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului sau a cleştelui special. Este
alcătuit din:
- mai multe anse romboidale – situate în
dreptul fiecărui spaŃiu interdentar, în
formă de treflă sau săgeată, unite printr-
o porŃiune orizontală paralelă cu
mucoasa fixă, situată la 0,5 - 1 mm
distanŃă de aceasta (conexiunile
interdentare dintre săgeŃi);
- două bucle meziale şi distilă – încalecă
arcada dentară prin nişele masticatorii;
- două zone de retenŃie – meziale (intră în
placa acrilică prin nişa masticatorie
dintre canin şi premolarul prim) şi distale
(intră din placa acrilică la 1 - 2 mm de
ultimul molar prezent pe arcada
dentară).
Croşetul Schwarz prezintă unele
avantaje: este un croşet pluridentar, cu
acŃiune blândă, favorizează egresia dinŃilor
265
şi are un mare grad de elasticitate, datorită
lungimii lui.
Croşetul Schwarz prezintă unele
dezavantaje: este dificil de confecŃionat,
se fracturează uşor, deoarece prezintă
multe îndoituri ale sârmei, reparaŃia se
face numai în laboratorul de tehnică
dentară, ocupă din spaŃiul vestibulului
bucal, creează multe zone retentive pentru
alimente şi impune o igienă dentară
riguroasă, limitează purtarea aparatului în
timpul masticaŃiei şi poate leza papila
gingivală.
Adaptarea croşetului Schwarz se
realizează cu mâna, prin coborârea şi
înfundarea anselor în spaŃiul interdentar,
mai aproape de papila gingivală.
Croşetul Adams sau "în săniuŃă"
sau croşetul universal sau Liverpool este
indicat pe dinŃi izolaŃi, în zona laterală
(premolari, molari) - croşet unidentar sau
pe arcade integre - croşet pluridentar, pe
dinŃi parŃial sau total erupŃi, pe dinŃi frontali
(incisivi) şi pe dinŃi permanenŃi sau
temporari. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului, cleştelui cu fălci late şi
subŃiri, cleştelui cu fălci înguste sau cleşte
special (Adams). Este alcătuit din:
- două anse – ovale, meziale şi distale
sau în buclă, cârlig, helix, J-hook,
tubuşor, în contact cu feŃele proximale
ale dintelui, utilizând ca zonă de retenŃie
dentară divergenŃa feŃelor proximale ale
dintelui, unite vestibular cu o porŃiune
rectilinie, la distanŃă de faŃa vestibulară a
dintelui;
- două bucle – mezială şi distală, cu o
porŃiune verticală şi o porŃiune deschisă
spre placă, care încalecă arcada dentară
prin nişele masticatorii;
- două zone de retenŃie – mezială şi
distală, care întră în placa acrilică.
Croşetul Adams prezintă unele
avantaje: oferă maximă retenŃie, se
deformează greu, forma porŃiunii rectilinie
poate fi modificată în funcŃie de cerinŃele
clinice şi terapeutice, este rigid şi precis,
este rezistent, dar dificil de realizat,
blochează egresia dintelui şi ocupă un
minim de spaŃiu pe arcada dentară.
Croşetul Adams prezintă unele
dezavantaje: se fracturează uşor,
reparaŃia se face numai în laboratorul de
tehnică dentară şi poate determina
 Aparate ortodontice
înghesuirea dinŃilor frontali pe care se
aplică.
Adaptarea croşetului Adams se
realizează prin coborârea anselor spre
coletul dentar, într-o zonă mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
Croşetul Jackson sau croşetul
inelar sau în "U", se aseamănă cu croşetul
Adams, dar nu prezintă ansele proximale
şi este un croşet vestibulo-cervical.
Este indicat pe dinŃi izolaŃi în zona
laterală - croşet unidentar sau pe dinŃii
permanenŃi. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului. Este alcătuit din:
- ansa în porŃiunea centrală
subecuatorial, adaptată intim pe
suprafaŃa dintelui, care poate fi rectilinie
sau poate prezenta mai multe forme
(buclă, cârlig, etc.), utilizând ca zonă de
retenŃie dentară faŃa vestibulară în ⅓
coletului dintelui;
- două bucle mezială şi distală – întră în
placa acrilică.
Croşetul Jackson prezintă unele
avantaje: oferă o adecvată retenŃie, se
deformează greu, se fracturează greu,
forma ansei poate fi modificată în funcŃie
de cerinŃele clinice şi terapeutice, este
rigid şi precis, blochează egresia dintelui,
blochează deplasările în sens mezio-distal
a dintelui, şi este uşor de confecŃionat.
Croşetul Jackson prezintă unele
dezavantaje: reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, poate
produce înclinarea orală a dintelui pe care
se aplică, reducându-i-se retentivitatea şi
nu se poate aplica pe dinŃii parŃiali erupŃi.
Adaptarea croşetului Jackson se
realizează prin coborârea ansei spre
coletul dentar, într-o zonă mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
Gutiera ca mijloc de ancoraj este
un element acrilic care iese din placă în
regiunile laterale ale arcadelor dentare.
Este indicată pe dinŃi neşlefuiŃi,
când nu se pot utiliza croşetele şi când
este necesară o înălŃarea a ocluziei
dentare, o dezangrenare a arcadelor
dentare, efectuarea saltului articular,
utilizarea forŃelor ortodontice medii (şurub
ortodontic), în laterodeviaŃie mandibulară,
în decondiŃionarea ticului de propulsie a
mandibulei, în bruxismul nocturn şi în
sindromul algo-disfuncŃional a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Gutiera ca mijloc de ancoraj face
corp comun cu placa acrilică, îmbracă faŃa
orală, ocluzală şi vestibulară a grupului de
dinŃi laterali, dar rămâne la distanŃă de 2 -
3 mm de festonul gingival vestibular,
pentru a nu provoca iritaŃii periodontale şi
pentru a asigura igiena orală şi vine în
contact intim cu suprafaŃa dentară.
SuprafaŃa ocluzală a gutierei poate fi plană
(dezangrenare interarcadică, relaxare
musculară) sau cuspidată în formă de
microplanuri înclinate (conducere
mandibulară), în funcŃie de cerinŃele clinice
– şi terapeutice. PereŃii gutierei trebuie să
aibă o grosime uniformă, pentru a evita
fracturarea şi pentru a conferi elasticitatea
adecvată. În sens vertical, gutiera trebuie
să fie suficient de înaltă pentru a
dezangrena arcadele dentare, dar să nu
depăşească spaŃiul de inocluzie fiziologică
de 2 - 4 mm.
Gutiera ca mijloc de ancoraj
prezintă unele avantaje: oferă o maximă
retenŃie a aparatului, placa se poate
răscroi posterior foarte mult, oferă bază
largă de retenŃie a elementelor active ale
aparatului, are efect de solidarizare a unui
grup de dinŃi, forŃele ortodontice fiind
uniform repartizate, blochează mişcarea
nedorită a dinŃilor, se poate fixa orice
element accesoriu (cârlig, tubuşor, etc.),
favorizează ingresia dinŃilor laterali,
blochează extruzia dinŃilor laterali şi este
uşor de confecŃionat.
Gutiera ca mijloc de ancoraj
prezintă unele dezavantaje: favorizează
apariŃia cariei dentare într-o igienă orală
deficitară ("caria de gutieră" care apare pe
vârfurile cuspidiene), poate produce
abrazia smalŃului dinŃilor cuprinşi în
gutieră, datorită frecării dinte - acrilat, prin
introducerea şi scoaterea aparatului din
cavitatea orală, se poate fractura la
presiunile masticatorii, prin purtare,
contactul adaptării intime a dinŃilor se
pierde şi gutiera necesită o căptuşire,
înclinarea vestibulară sau linguală a
dinŃilor determină o pierdere a contactul cu
gutiera, sunt solicitaŃi atât dinŃii cuprinşi în
gutieră, cât şi ceilalŃi dinŃi, producând o
ingresie dentară şi o rotaŃie anterioară a
mandibulei, are rezistenŃă scăzută la
abrazie, necesitând adăugare de acrilat pe
266
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
suprafaŃa ei ocluzală şi blochează erupŃia
dinŃilor care-i acoperă.
Adaptarea gutierei ca mijloc de
ancoraj se realizează prin adăugarea sau
şlefuirea suprafeŃei ocluzale, până la
obŃinerea spaŃiului de inocluzie fiziologică
dintre feŃele incizale ale dinŃilor frontali.
C. Elementele active ale
aparatelor biomecanice mobilizabile
declanşează forŃele ortodontice care
asigură deplasarea dentară şi stimularea
creşterii maxilarelor.
Arcurile aparatelor biomecanice
mobilizabile pot fi confecŃionate în
laboratorul de tehnică ortodontică sau pot
fi prefabricate. Arcurile se confecŃionează
din sârme de viplă elastică (federhart), cu
secŃiune rotundă şi diametru între 1 - 1,2
mm (arcul Coffin), de 0,8 mm (arcul
vestibular) sau de 0,7 mm (arcuri
secundare), pe modelele de ghips, cu
ajutorul cleştilor crampon, cu fălci plate, cu
fălci rotunde, cu o falcă rotundă şi una
convexă.
Un arc este alcătuit din trei porŃiuni
distincte: porŃiunea activă, care vine în
contact cu dintele pe care se exercită o
forŃă ortodontică, porŃiunea intermediară
este porŃiunea elastică a arcului, care are
o lungime variabilă în funcŃie de distanŃa
faŃă de dinte şi de poziŃia arcului faŃă de
arcada dentară (vestibulară sau orală) şi
necesită o activare de către ortodont şi
zona de retenŃie care este porŃiunea
arcului prin care se fixează în baza plăcii,
prezentând 2 –3 cuduri în cel puŃin două
planuri şi nu trebuie să depăşească linia
mediană a modelului.
Elementele active ale aparatelor
biomecanice mobilizabile sunt clasificate
în:
• elemente principale – şurubul
ortodontic, arcul Coffin;
• elemente secundare – arcurile
vestibulare sau orale.
1. Elementele active principale
ale aparatelor biomecanice mobilizabile
dezvoltă forŃe ortodontice medii.
Arcul Coffin sau "în liră" are o
acŃiune de expansiune radială a arcadei
maxilare şi a fost înlocuit de şurubul
ortodontic, după apariŃia acestuia.
267
Este indicat în compresiunea
simetrică a maxilarului, în dentiŃia
temporară şi prima etapă a dentiŃiei mixte.
Se confecŃionează pe modelul de ghips
din sârmă de viplă elastică cu ajutorul
cramponului. Plasarea arcului Coffin în
placa acrilică diferă după situaŃia clinică şi
obiectivele terapeutice. Este alcătuit din:
- porŃiunea activă – curbura principală,
activă, posterioară, care vine înafara
plăcii acrilice;
- zona de retenŃie – două extremităŃi
recurbate, anteriore, care retenŃionează
în placa acrilică.
Arcul Coffin prezintă unele
avantaje: forŃa aplicată pe arcadă este
continuă şi nu se fracturează uşor.
Arcul Coffin prezintă unele
dezavantaje: nu are eficienŃă în dentiŃia
permanentă, în momentul activării lui, cele
două jumătăŃi ale plăcii acrilice se pot
deplasa atât în sens transversal, cât şi în
sens vertical, ducând la instabilitatea
aparatului, ceea ce necesită o ancorare
foarte puternică (gutiere ca mijloc de
ancoraj).
Activarea arcului Coffin se
realizează prin prinderea buclei circulare
libere şi turtirea acesteia, perpendicular pe
planul curburii, cu ajutorul cleştelui cu fălci
late, pe o distanŃă de 1 mm, la 10 - 14 zile.
Şurubul ortodontic este un
element activ mecanic prefabricat, care
transformă forŃa de rotaŃie prin activarea
sa, într-o mişcare de translaŃie şi produce
forŃe ortodontice medii şi intermitente, care
sunt transmise prin intermediul plăcii
acrilice Ńesuturilor subiacente sau sunt
transmise dinŃilor.
Este indicat în expansiunea
maxilară simetrică sau asimetrică, în
deplasarea unui grup de dinŃi vestibular
sau distal şi în deplasarea unui singur
dinte vestibular sau distal.
Şurubul ortodontic se înglobează
în placa acrilică, care apoi este secŃionată
în funcŃie de poziŃia şurubului. Plasarea
şurubului ortodontic în placa acrilică se
face în funcŃie de obiectivele terapeutice
(figura 55):
• şurubul biactiv median – se plasează
pe linia mediană, în dreptul premolarilor
sau molarilor temporari, placa se
secŃionează pe linia mediană şi produce
 Aparate ortodontice
un efect de expansiune simetrică
maxilară;
• şurubul în "V" median – se plasează
pe linia mediană, în dreptul premolarilor
sau molarilor temporari, placa se
secŃionează pe linia mediană şi produce
un efect de expansiune radiară maxilară;
• şurubul unisens – se plasează pe linia
mediană, în dreptul dinŃilor anteriori,
placa se secŃionează în trapez şi
produce un efect de alungire anterioară
a arcadei maxilare;
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, paralel cu linia mediană, în
dreptul sectorului de arcadă pe care va
acŃiona, placa se secŃionează
paramedian, în "L" şi produce un efect
de distalizare a arcadei dentare;
268
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, perpendicular pe linia
mediană, în dreptul sectorului de arcadă
pe care va acŃiona, placa se secŃionează
paramedian în "L" şi produce un efect de
expansiune asimetrică maxilară;
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, în dreptul unui dinte pe
care va acŃiona, placa se secŃionează în
"U" şi produce un efect de
vestibularizare a dintelui;
• două şuruburi biactive – se plasează
paramedian şi oblic, pe sutura incisivo-
canină, şuruburile trebuie să fie
perpendiculare unul pe celălalt şi să aibă
ca bisectoare linia mediană, placa se
secŃionează în "Y" şi produce un efect
de expansiune radiară maxilară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Şurubul ortodontic prezintă unele
avantaje: dezvoltă o forŃă ortodontică
controlabilă, se fracturează greu, este rigid
şi precis, este uşor de montat în placa
acrilică şi este uşor de activat. Şurubul
ortodontic prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la instabilitatea
aparatului, iar reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, după o
nouă amprentare.
Activarea şurubului ortodontic se
realizează prin deschiderea şurubului în
sensul săgeŃii, cu ajutorul cheiŃei de
activare. Şurubul biactiv se activează cu
90º la 5 - 7 zile, iar şurubul unisens se
activează cu 180º la 5 - 7 zile
2. Elementele active secundare
ale aparatelor biomecanice mobilizabile
dezvoltă forŃe ortodontice uşoare şi
continue şi acŃionează pe un număr limitat
de dinŃi.
Mărimea forŃei depinde de numărul
de dinŃi pe care se aplică, de suprafaŃa lor
radiculară şi este exprimată prin confortul
pacientului. ForŃa optimă produsă de un
arc secundar, trebuie să fie de 20 g/cm²
pe suprafaŃa radiculară. Intensitatea forŃei
exercitată pe dinŃi, depinde de
dimensiunea şi de lungimea arcului. Cu
cât dimensiunea arcului este mai mică cu
atât forŃa exercitată este mai mică, dar
elasticitatea arcului este mai mare. Cu cât
lungimea arcului este mai mare cu atât
forŃa exercitată este mai mare şi
elasticitatea arcului este mai mare.
Arcurile secundare ale aparatelor
biomecanice mobilizabile se clasifică în
arcuri simple (cu bucle şi fără helix-uri) şi
arcuri compuse (cu bucle şi cu helix-uri).
DirecŃia de mişcare a dintelui,
produsă de forŃa arcurilor secundare,
depinde de felul contactului cu dintele.
Arcurile vestibulare produc o mişcare de
oralizare şi de mezializare sau distalizare
a dintelui, iar arcurile orale produc o
mişcare de vestibularizare şi de
mezializare sau distalizare a dintelui, în
funcŃie de construcŃia lor (figura 55).
Arcul vestibular este plasat pe
faŃa vestibulară a dinŃilor frontali. Este
indicat în:
- inocluzia sagitală pozitivă redusă,
realizând retrudarea grupului frontal prin
269
palato-versie, când arcul este poziŃionat
la ½ feŃei vestibulare incisive;
- înghesuirea dentară frontală cu spaŃiul
pe arcadă, realizând alinierea dinŃilor
prin cuplu de forŃe, împreună cu un arc
oral (buclă dublă, seceră, etc.);
- stimularea erupŃiei dinŃilor, realizând
egresia dentară, când arcul este
poziŃionat în ⅓ cervicală a feŃelor
vestibulare incisive;
- supraocluzia frontală uşoară, realizând
ingresia dinŃilor, când arcul este
poziŃionat în ⅓ incizală a feŃelor
vestibulare incisive;
- presiuni anormale ale buzei asupra
incisivilor, realizând menŃinerea buzei la
distanŃă, când arcul se află la distanŃă de
dinŃii frontală şi în contact cu buza,
eventual prin intermediul unei pelote
acrilice;
- ectopia vestibulară de canini, în asociere
cu arcul de distalizare canină, realizând
palato-versia caninilor.
Arcul vestibular se confecŃionează
pe modelul de ghips din sârmă de viplă
elastică cu diametrul de 0,7 - 0,8 mm, cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- porŃiunea activă – curbura
principală,care se sprijină pe dinŃii
frontali;
- zonele de activare – două bucle, cu
forme diferite (rotunjite, pătrate,
triunghiulare, în deget de mănuşă, etc.),
situate la ⅔ distale ale feŃelor vestibulare
ale caninilor;
- două zone care încalecă arcada dentară
prin nişele masticatorii – între canini şi
premolarii primi;
- două zone de retenŃie – intră în placa
acrilică.
Arcul vestibular prezintă unele
avantaje: controlează arcada dentară
fronto-intermediară, în sens sagital,
porŃiunea rectilinie permite înglobarea
unor elemente accesorii, în funcŃie de
necesităŃile clinice şi terapeutice, este
foarte stabil şi se deformează greu.
Arcul vestibular prezintă unele
dezavantaje: reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, prin
înlocuirea arcului, iar în dentiŃia mixtă
poate împiedica creşterea sagitală dento-
maxilară.
Activarea arcului vestibular se
realizează prin strângerea buclele de
 Aparate ortodontice
activare şi şlefuirea plăcii acrilice
aproximativ 1 mm în dreptul incisivilor şi
caninilor, la 10 - 14 zile.
Arcul de distalizare canină sau
arcul în "ac de siguranŃă" este plasat pe
faŃa vestibulară a caninului şi prezintă mai
multe variante de design.
Este indicat în ectopia vestibulară
de canin, aflat în mezio-vestibulo-infra-
poziŃie, realizând distalizarea şi egresia
caninului şi se asociază cu arcul vestibular
pentru oralizarea caninului. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau cu cleşte cu fălci rotunde. Este alcătuit
din:
- porŃiunea activă şi zona de activare –
ansa circulară de 4 - 6 mm adaptată la
circumferinŃa caninului, prelungită
anterior cu o gheruŃă, înconjurând ⅓ din
faŃa mezio-orală şi faŃa vestibulară a
caninului;
- porŃiunea rectilinie paralelă cu mucoasa
fixă, la distanŃă de 0,5 mm;
- bucla de elasticitate în dreptul molarului
prim permanent;
- porŃiune care încalecă arcada dentară
prin nişa masticatorie – între molarii prim
şi secund permanenŃi;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul de distalizare canină prezintă
unele avantaje: controlează poziŃia
caninului erupt parŃial sau total, în sens
sagital, nu se fracturează uşor şi se
deformează greu.
Arcul de distalizare canină prezintă
unele dezavantaje: activarea excesivă sau
plasarea bilaterală a arcului, desprinde
anterior placa acrilică, de aceea trebuie
asociat cu arcul vestibular, care are rolul şi
de menŃinere a plăcii, iar reparaŃia se face
numai în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului de distalizare
canină se realizează prin scurtarea ansei
cu aproximativ 1 mm, la 10 - 14 zile.
Arcul în ciupercă este plasat pe
faŃa orală a incisivilor şi are mai multe
variante de design.
Este indicat în palato-versia
incisivilor şi alinierea curburii incisive, în
rotaŃia incisivilor prin cuplu de forŃe cu
arcul vestibular. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
270
- porŃiunea activă – zona centrală în
contact cu ⅓ medie a feŃelor orale ale
incisivilor;
- zona de activare – două bucle situate de
o parte şi alta a porŃiunii elastice, în
formă de "S";
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în ciupercă prezintă unele
avantaje: controlează curbura dinŃilor
frontali, în sens sagital, nu se fracturează
uşor şi se deformează greu.
Arcul în ciupercă prezintă unele
dezavantaje: activarea excesivă desprinde
anterior placa acrilică sau derapează pe
dinŃi frontali, dar plasat superior, în ocluzie
adâncă în acoperiş, poate interfera cu
marginea incizală a incisivilor inferiori, iar
reparaŃia se face numai în laboratorul de
tehnică dentară.
Activarea arcului în ciupercă se
realizează prin deschiderea buclelor în
forma de "S", la 7 - 14 zile.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă este plasat pe faŃa orală a unui
incisiv.
Este indicat în palato-versia
incisivului, în rotaŃia incisivului prin cuplu
de forŃe cu arcul vestibular, arcul în buclă
dublă fiind indicat la incisivii maxilari, iar
arcul în buclă simplă la incisivii
mandibulari, în funcŃie de mărimea
spaŃiului dintre placa acrilică şi dinte. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
- zona activă – în contact cu faŃa orală a
incisivului;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă prezintă unele avantaje:
controlează incisivul, în sens sagital, bucla
dublă nu se fracturează uşor şi este uşor
de confecŃionat.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la deraparea pe
dinte, iar plasat superior, în ocluzie
adâncă în acoperiş, poate interfera cu
marginea incizală a incisivilor inferiori,
bucla simplă are elasticitate redusă şi se
poate rupe uşor şi reparaŃia se face numai
în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului în buclă dublă se
realizează prin deschiderea celei de-a
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
doua bucle, iar a arcului în buclă simplă
prin strângerea buclei, la 7 - 14 zile.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă sau în “S” este plasat pe
faŃa orală a unui incisiv.
Este indicat în rotaŃia incisivă prin
cuplu de forŃe cu arcul vestibular, partea
activă a secerii vine în contact cu muchia
orală a dintelui rotat, în palato-versia unui
incisiv (mai ales inferior), în deplasarea
mezială sau distală combinată cu palato-
versia unui incisiv, capătul arcului
încadrând dintele pe faŃa opusă direcŃiei
de deplasare. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- zona activă – bucla în formă de "S"
(secera dubla);
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă prezintă unele avantaje:
controlează incisivul, în sens sagital şi
mezio-distal şi este uşor de confecŃionat.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la deraparea pe
dinte, secera simplă are elasticitate redusă
şi se poate rupe uşor; şi reparaŃia se face
numai în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului în seceră dublă,
se realizează prin deschiderea selectivă a
buclei în “S”, iar a arcului în seceră simplă
prin deschiderea părŃii active, la 7 - 14 zile.
Arcul diapazon sau în “ac de păr”
este plasat pe faŃa mezială sau distală a
unui incisiv. Este indicat în deplasarea
mezială sau distală a unui incisiv şi în
închiderea diastemei interincisive. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
- zona activă – porŃiunea rectilinie,
prelungită anterior cu o gheruŃă;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul diapazon prezintă unele
avantaje: controlează incisivul mezio-distal
şi este uşor de confecŃionat.
Arcul diapazon prezintă unele
dezavantaje: activarea excesivă duce la
transformarea lui în croşet simplu şi
produce rotaŃia incisivului, are elasticitate
redusă şi se poate rupe uşor. iar reparaŃia
se face numai în laboratorul de tehnică
dentară.
271
Activarea arcului diapazon se
realizează prin aducerea capătului arcului,
de la ieşirea lui din placa acrilică, în sensul
deplasării incisivului, la 7 - 14 zile.
D. Elementele funcŃionale
(opŃionale) ale aparatelor mobilizabile
mixte transformă forŃele musculare din
timpul funcŃiilor aparatului dento-maxilar în
forŃe ortodontice şi sunt reprezentate de
planul înclinat, platoul retroincizal, scutul
lingual şi gutiera ocluzală.
1. Planul înclinat este un element
acrilic sau metalic care iese din placa
acrilică în regiunea anterioară sau laterală.
Planul înclinat se plasează la placa
palatină sau linguală, în funcŃie de
obiectivele terapeutice (figura 56).
Planul înclinat acrilic la placa
superioară, în regiunea anterioară
utilizează forŃa muşchilor propulsori ai
mandibulei. Este indicat în corectarea
retropoziŃiei mandibulare funcŃionale prin
ghidarea mişcărilor mandibulare şi în
corectarea ocluziei distalizate.
Planul înclinat face corp comun cu
placa palatină, în sens transversal, se
întinde de la canin la canin, în sens
vertical porneşte de la coletul incisivilor
superiori şi are o direcŃie oblică, în jos şi
înapoi şi o înclinaŃie de 45 - 65º. Planul
înclinat trebuie să fie suficient de înalt,
pentru a putea dirija mandibula în
propulsie, când aceasta realizează drumul
de închidere a cavităŃii orale. DinŃii inferiori
trebuie să se situeze înaintea planului
înclinat. DinŃii laterali trebuie să realizeze o
ocluzie neutrală, în cazul în care disto-
ocluzia nu este mai mare de 5 mm.
Planul înclinat la placa superioară
corectează retropoziŃia mandibulei prin
următorul mecanism de acŃiune:
- tonifică muşchii propulsori ai mandibulei;
- stimulează creşterea mandibulei în sens
sagital prin întinderea muşchilor
pterigoidieni interni;
- remodelează elementele articulaŃiei
temporo-mandibulare;
- corectează poziŃia distalizată a
mandibulei, realizând rapoartele ocluzale
neutrale.
 Aparate ortodontice
Planul înclinat acrilic la placa
inferioară, în regiunea anterioară
utilizează forŃa muşchilor ridicători şi
retropulsori ai mandibulei. Este indicat în:
- corectarea angrenajelor inverse sau a
ocluziei inverse frontale determinate de
modificările de ax ale frontalilor superiori,
când dinŃii superiori au spaŃiu pe arcada
dentară şi prezintă o poziŃie favorabilă
vestibularizării lor (frontalii nu sunt
rotaŃi);
- corectarea conducŃiei forŃate terminale
de mezializare a mandibulei;
- ghidarea erupŃiei dentare, când frontalii
superiori sunt parŃial erupŃi sau frontalii
inferiori sunt malpoziŃionaŃi.
Planul înclinat face corp comun cu
placa linguală, în sens transversal se
întinde de la canin la canin, în sens
vertical, porneşte de la marginea incizală a
incisivilor inferiori şi are o direcŃie oblică, în
sus şi înapoi şi o înclinaŃie de 45 - 65º.
ÎnălŃimea planului înclinat nu trebuie să
depăşească spaŃiul de inocluzie fiziologică
de 2 - 4 mm. Numai dinŃii superiori
angrenaŃi invers trebuie să realizeze
contacte cu planul înclinat, în timp ce dinŃii
laterali nu trebuie să realizeze contacte
dentare, ci să rămână la distanŃă de 2 - 4
mm.
Planul înclinat la placa inferioară
corectează angrenajul invers frontal prin
următorul mecanism de acŃiune: forŃele
verticale din timpul masticaŃiei se
descompun pe planul înclinat, după
principiul paralelogramului forŃelor, într-o
forŃă verticală şi una orizontală, care are
ca rezultat vestibularizarea dinŃilor
angrenaŃi invers.
Planul înclinat la placa inferioară
nu se poartă mai mult de două săptămâni,
chiar dacă nu s-a realizat corectarea,
pentru că există pericolul egresiei dinŃilor
laterali, cu apariŃia ocluziei deschise
frontale.
2. Platoul retroincizal este un
element acrilic care iese din placa acrilică
superioară, în regiunea anterioară şi
utilizează forŃa muşchilor ridicători ai
mandibulei.
Este indicat în corectarea ocluziei
adânci, produsă prin supra-alveolo-poziŃia
frontalilor inferiori sau prin infra-alveolo-
poziŃia dinŃilor laterali.
272
Platoul retroincizal este ca o
modelare particulară (îngroşare) a plăcii în
zona retroincizală, care face corp comun
cu placa palatină, în sens transversal se
întinde de la canin la canin şi în sens
vertical trebuie să fie suficient de înalt, dar
nu trebuie să depăşească spaŃiul de
inocluzie fiziologică de 2 - 4 mm. Trecerea
de la platou la restul plăcii se face treptat,
astfel încât numai frontalii inferiori să
realizeze contacte cu platoul retroincizal,
în timp ce dinŃii laterali nu trebuie să facă
contacte dentare, ci să rămână la distanŃă
de 2 - 4 mm.
Platoul retroincizal corectează
ocluzia adâncă prin următorul mecanism
de acŃiune:
- se produce intruzia incisivilor inferiori,
pentru că toate forŃele masticatorii sunt
preluate de aceşti dinŃi, prin stabilirea
contactelor cu platoul retroincizal;
- în zona laterală, se produce fenomenul
de căutare a antagoniştilor, care
determină egresia dinŃilor laterali.
Pentru eficienŃa platoului
retroincizal, pacientul trebuie să poarte
aparatul în timpul masticaŃiei şi să facă
exerciŃii de strângerea dinŃilor.
3. Scutul lingual este un element
metalic care iese din placa acrilică
superioară în regiunea anterioară (figura
56).
Este indicat în deglutiŃia atipică de
tip protruziv anterior complet, împiedicând
pătrunderea limbii printre dinŃi în timpul
deglutiŃiei şi fonaŃiei (în dentiŃia temporară
şi dentiŃia mixtă), în obiceiurile vicioase de
sugere a degetului, împiedicând
practicarea obiceiului şi în ocluzia
deschisă frontală funcŃională.
Scutul lingual este un grilaj din
sârmă, cu ondulaŃii verticale, care iese
vertical din placa acrilică în zona
retroincizală, având o înclinaŃie uşor oblică
către posterior. În sens transversal se
întinde de la canin la canin, urmărind
curbura arcadei dento-alveolare inferioare.
În sens vertical, trebuie să fie suficient de
înalt, pentru a împiedica pătrunderea limbii
sau a degetului pe sub scut, dar să nu
depăşească ½ feŃei linguale a incisivilor
inferiori.
Se confecŃionează din sârmă de
viplă elastică, rotundă pe secŃiune, cu
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
diametru între 0,6 - 0,8 mm, cu ajutorul
cramponului.
Scutul lingual este un obstacol
pentru pătrunderea limbii sau a degetului
printre dinŃi şi nu corectează disfuncŃia
linguală.
4. Gutiera ocluzală sau masa
acrilică interocluzală este un element
acrilic care iese din placă în regiunile
laterale ale arcadelor dentare.
Este indicată când este necesară o
dezangrenare a arcadelor dentare, când
este necesar efectuarea saltului articular,
când este necesară o înălŃarea a ocluziei
dentare, când se utilizează forŃe
ortodontice medii (şurub ortodontic), în
laterodeviaŃie mandibulară,
decondiŃionarea ticului de propulsie a
mandibulei, bruxism noctum şi în
sindromul algo-disfuncŃional a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Gutiera ocluzală este o prelungire
a bazei plăcii acrilice peste feŃele ocluzale
ale dinŃilor laterali, care face corp comun
cu placa acrilică, îmbracă faŃa orală şi
ocluzală a grupului de dinŃi laterali, se
termină la nivelul feŃei vestibulare (fără să
o acopere) a dinŃilor laterali şi vine în
contact intim cu suprafaŃa dentară. În
funcŃie de cerinŃele clinice şi terapeutice,
suprafaŃa ocluzală a gutierei poate fi plană
(dezangrenarea interarcadică,
împiedicarea egresiei dinŃilor laterali,
relaxare musculară) sau cuspidată în
formă de microplanuri înclinate (conducere
mandibulară). PereŃii gutierei trebuie să
aibă o grosime uniformă, pentru a evita
fracturarea ei. În sens vertical, gutiera
trebuie să fie suficient de înaltă pentru a
dezangrena arcadele dentare, dar nu
trebuie să depăşească spaŃiul de inocluzie
fiziologică de 2 - 4 mm.
Gutiera ocluzală produce o înălŃare
de ocluzie, provizorie, care facilitează
acŃiunea şurubului ortodontic
(dezangrenarea interarcadică şi
alunecarea maxilarului pe mandibulă în
sens transversal) sau efectuarea saltului
articular. Aparatul trebuie să cuprindă în
alcătuirea lui croşete pentru ancorare,
deoarece gutiera ocluzală nu este un
element de ancoraj.
Gutiera ocluzală prezintă unele
avantaje: dezangrenează arcadele
273
dentare, blochează extruzia dinŃilor
laterali, nu favorizează apariŃia "cariei de
gutieră", dinŃii cuprinşi în gutieră nu sunt
solicitaŃi, nu produce abrazia smalŃului
dinŃilor şi este uşor de confecŃionat.
Gutiera ocluzală prezintă unele
dezavantaje: se poate fractura la
presiunile masticatorii, are rezistenŃă
scăzută la abrazie, necesitând adăugare
de acrilat pe suprafaŃa ei ocluzală.
Adaptarea gutierei ocluzale se
realizează prin adăugarea sau şlefuirea
suprafeŃei ocluzale, până la obŃinerea
spaŃiului de inocluzie fiziologică dintre
feŃele incizale ale dinŃilor frontali.
Tipuri de aparate mobilizabile
Cele mai cunoscute şi uzuale
aparate mobilizabile mixte sunt plăcuŃa
Schwarz, aparatul Brückl-Reichenbach
aparatul de decondiŃionare a deglutiŃiei
protruzive.
A. PlăcuŃa Schwarz este un
aparat mobilizabil mixt, indicat în
compresiunea simetrică de maxilar cu
retropoziŃia mandibulară funcŃională (clasa
II/1 Angle), din dentiŃia mixtă.
PlăcuŃa Schwarz este formată din
placă palatină cu şurub biactiv median,
secŃionată pe linia mediană, ancorată cu
croşete Schwarz, cu arc vestibular
superior şi plan înclinat anterior.
PlăcuŃa Schwarz produce
expansiunea arcadei maxilare, retrudarea
grupului frontal superior, egresia dinŃilor
laterali şi mezializarea mandibulei. Şurubul
ortodontic realizează expansiunea
simetrică a suturii medio-palatine, iar arcul
vestibular superior este activat pasiv în
timpul activării şurubului ortodontic,
realizându-se turtirea curburii principale a
arcului vestibular, care produce retrudarea
grupului frontal superior, aflat în vestibulo-
versie. Croşetele Schwarz favorizează
egresia dinŃilor laterali, corectând ocluzia
adâncă asociată clasei II/1 Angle.
ÎnălŃimea corespunzătoare a planului
înclinat obligă pacientul să închidă
cavitatea orală înaintea planului înclinat,
astfel se realizează propulsia mandibulei
şi corectarea ocluziei distalizate, iar
ulterior se produce creşterea sagitală a
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sagitale şi laterale ale ramus-ului
mandibulei, osteotomii verticale oblice ale
ramus-ului mandibulei şi genioplastii cu
alunecări orizontale.
Gradele diferite de stabilitate
pentru fiecare dintre aceste metode
chirurgicale sunt următoarele:
- avansarea mandibulei – osteotomie
sagitală de 2 mm;
- retrudarea mandibulei – osteotomie
sagitală şi verticală;
- intruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte stabilă);
- retruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte stabilă);
- protruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(stabilă);
- coborârea maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte instabilă).
Momentul intervenŃiei chirurgicale
este programat după terminarea creşterii
pacientului sau sunt efectuate în copilărie
(cranio-disostoze, microsomie hemifacială
şi anchiloze mandibulare).
Echipa de intervenŃii este alcătuită
din chirurgul maxilo-facial, chirurgul
O.R.L.-ist, ortodont, periodontolog,
protetician, specialist în articulaŃia
temporo-mandibulară şi psiholog.
A. Rolul ortodontului în
tratamentul chirurgical ortognatic este de a
interveni în stabilirea diagnosticului şi în
actul terapeutic:
- înainte de chirurgie – în tratamentul
prechirurgical;
- în timpul chirurgiei – în tratamentul
perchirurgical;
- după chirurgie – în tratamentul
postchirurgical.
La prima consultaŃie, ortodontul
indică tratamentul chirurgical, iar chirurgul
îşi dă acordul pentru începerea
tratamentului. La a doua consultaŃie, cu 6
luni înainte de intervenŃie, se face bilanŃul
teleradiografic şi al modelelor din ghips. La
a treia consultaŃie, cu două luni înainte de
intervenŃie se face set-up–ul cefalografic,
fotografii şi modele. În perioada
chirurgicală, pacientul este spitalizat şi se
realizează blocajul intermaxilar. După 3 - 4
săptămâni pacientul revine la controlul
postchirurgical.
În prima etapă se stabileşte
diagnosticul general, dentar şi scheletal şi
361
se realizează evaluarea preoperatorie
medicală generală, psiho-socială, clinică
dentară, periodontală, funcŃională şi
ocluzală, fotografică (Ńesuturi moi) şi a
modelelor de studiu, radiografică şi
teleradiografică (scheletală) şi a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Derularea protocolului chirurgical
se face în patru faze:
- faza de pregătire ortodontică – 1 - 1,5
ani;
- faza chirurgicală – 2 luni;
- faza de finisare ortodontică – 3 - 5 luni;
- faza de contenŃie.
B. Tratamentul ortodontic
prechirurgical constă în pregătirea
arcadei dentare pentru intervenŃie:
pregătirea neuro-musculară (suprimarea
disfuncŃiilor şi parafuncŃiilor), suprimarea
compensărilor dentare pentru a evidenŃia
decalajul scheletal (accentuarea
malocluziei), alinierea arcadelor şi
corectarea axelor dentare, închiderea
spaŃiilor, coordinarea şi armonizarea
arcadelor, intruzia incisivă, corecŃia
ocluziei inverse severe, pregătirea
psihologică şi realizarea gutierei de
transfer.
Simularea procedeului chirurgical
se realizează pe modelele din ghips
montate în articulator, set-up-ul
computerizat al arcadelor dentare şi
fotocefalografic, confecŃionarea arcurilor
de stabilizare, prepararea interceptorului
ocluzal postchirurgical şi confecŃionarea
auxiliarelor din sârmă pentru unirea celor
două fragmente osoase după osteotomie.
Arcurile de stabilizare pot fi din oŃel
inoxidabil cu diametrul transversal de
0.017 x 0.025 inch şi slot de 0.18 inch sau
de 0.021 x 0.025 inch şi slot de 0.22, inch,
pe care se sudează cârligele necesare
pentru imobilizarea postchirurgicală.
Interceptorului ocluzal postchirurgical este
o gutieră acrilică cu două croşete
superioare necesară imobilizării precoce.
De asemenea, se fac extracŃiile
necesare în scop chirurgical. În clasa a II-
a scheletală se recomandă extracŃii ale
premolarilor secunzi superiori şi extracŃiile
premolarilor primi inferiori. În clasa a III-a
scheletală se recomandă extracŃii ale
 Tipurile tratamentului ortodontic
premolarilor primi superiori şi extracŃiile
premolarilor secunzi inferiori.
C. IntervenŃia operatorie
chirurgicală poate fi uni sau bimaxilare,
osteotomie totală (mobilizarea ansamblului
unei arcade dentare) sau segmentară
(mobilizarea unui grup de dinŃi de pe o
arcadă dentară), iar tehnica poate fi
singulară sau asociată.
Osteotomia este o rezecŃie osoasă
care permite deplasarea structurilor
scheletale ale unei dismorfoze cranio-
maxilo-faciale grave, cu restabilirea
rapoartelor normale între arcadele
dentare.
Osteotomia totală se face frecvent
la mandibulă în prognaŃie şi retrognaŃie
mandibulară (Obwergeser-Dal Pont) sau
la maxilar în clasa a III-a cu retrognaŃie
maxilară (Le Fort I cu/fără disjuncŃie).
Osteotomia segmentară se face la
maxilar în clasa II/1 (Wassmund) şi în
În timpul peroperator, ortodontul
demontează sau montează arcurile pentru
realizarea blocajului intermaxilar din timpul
intervenŃiei. Imobilizarea intermaxilară
rigidă se efectuează prin intermediul
interceptorului ocluzal, prin care arcadele
sunt fixate în ocluzie. Brackets-i şi arcurile
servesc pentru fixarea intermaxilară, care
se menŃine 6 - 8 săptămâni.
D. Tratamentul ortodontic
postchirurgical constă în îndepărtarea
imobilizării intermaxilare după formarea
calus-ului osos şi aplicarea interceptorului
ocluzal postchirurgical la un maxilar,
pentru a ghida ocluzia şi aplicarea
elasticelor uşoare pentru a ghida funcŃia
maxilarelor, până se obŃine o marjă de
mişcare şi stabilitate acceptabilă. Apoi, se
362
clasa I cu ocluzie adâncă sau exognaŃie
(Schuchardt) sau la mandibulă în
proalveolie (Koele cu/fără ingresie).
Osteotomia este specifică tipului de
anomalie scheletală:
- în prognaŃia maxilară: osteotomie
subapicală şi osteotomie Le Fort I;
- în retrognaŃie maxilară: osteotomie Le
Fort I, II sau III;
- endognaŃie maxilară: osteotomie palatală
şi disjuncŃie maxilară ultrarapidă;
- prognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală extraorală şi genioplastie;
- retrognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală intraorală şi genioplastie;
- laterognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală extraorală şi plastie
- de adiŃie;
- ocluzie deschisă cu infragnaŃie:
osteotomie subapicală şi osteotomie Le
Fort I.
îndepărtează interceptorul ocluzal şi
arcurile de stabilizare şi se aplică arcurile
ortodontice active de NiTi 0.016 inch, din
oŃel inoxidabil şi box elastice pentru
mişcările mici dentare şi arc torsadat
rectangular pentru mişcări moderate, care
asigură controlul torque-ului. Se realizează
finisarea relaŃiilor ocluzale, paralelizarea
axelor dentare, închiderea spaŃiilor
reziduale, controlul torque-ului,
coordinarea arcadelor dentare şi
contenŃia.
După intervenŃia chirurgicală se pot
utiliza şi aparatele mobilizabile
biomecanice cu şurub ortodontic şi arcuri
secundare, care prezintă suprafaŃa
mucozală a bazei acrilice cu neregulariŃăŃi
ale operaŃiei, dar fragmentele plăcii
acrilice, unite prin şurubul ortodontic, dau
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
senzaŃii dureroase pacientului. Ancorajul
cu croşete al aparatelor dau o stabilitate
precară, iar forŃele de dislocare ale plăcii
sunt mai intense, iar dinŃii asigură o
retenŃie mai redusă, motiv pentru care se
preferă gutierele ca mijloc de ancoraj.
Tipurile de aparate mobilizabile
biomecanice utilizate pot fi: placă palatină
cu val acrilic şi placa palatină cu depăşire
reciprocă a fragmentelor.
Placă palatină cu val acrilic (cu
pelotă vestibulară) este alcătuită dintr-un
val acrilic în vestibulul anterior şi arc
vestibular ondulat în regiunea centrală şi
este indicată când protruzia incisivilor
superiori este rezultatul unei cicatrice.
Placă palatină cu depăşire
reciprocă a fragmentelor este alcătuită
dintr-o bază acrilică cu două fragmente, un
val acrilic în vestibulul anterior şi arc
vestibular ondulat în regiunea centrală şi
este indicată în despicăturile labio-maxilo-
palatine şi cicatrice labială.
Aparatele mobile folosesc forŃa
generatoare dată de buza superioară
cicatricială, sunt alcătuite dintr-o bază
acrilică cu două fragmente, arc Coffin,
gutieră ca mijloc de ancoraj cu tubuşoare
verticale vestibulare în partea anterioară,
arc dublu anterior fixat în tubuşoare şi o
pelotă acrilică şi sunt indicate în
despicăturile labio-maxilo-palatine şi
cicatrice labială.
Dintre toate aparate ortodontice
corective utilizate după intervenŃia
chirurgicală, cele mai eficiente sunt
aparatele fixe poliagregate cu arcuri
vestibulare bifilare şi arcuri palatinale.
TRATAMENTUL PERIODONTAL
OrtodonŃia şi periodontologia au în
comun periodonŃiul. OrtodonŃia permite
deplasarea dentară împreună cu Ńesuturile
peridentare, iar periodontologia asigură
asanarea, controlând inflamaŃia şi
prevenind reinfecŃia. Tratamentul
periodontal se instituie în etapa
preortodontică, ca mijloc profilactic de
menŃinere a stării de sănătate periodontală
sau se realizează în paralel cu
tratamentului ortodontic, ca terapie
complementară.
363
A. Terapia periodontală
complementară tratamentului
ortodontic.
Înainte de debutul tratamentului
ortodontic, starea periodonŃiului şi a osului
alveolar trebuie evaluate clinic şi
radiologic, pentru a preveni, a minimaliza
şi a nu agrava condiŃia periodontală
existentă.
Periodontologul stabileşte
diagnosticul gingival loco-regional şi indicii
periodontali şi dentari. Indicii periodontali
se stabilesc după nivelul recesiunii
ataşamentului epitelio-conjunctiv şi
alveolar, iar periodontologul notează
pacienŃii cu risc, în funcŃie de ereditate şi
de tipologia periodontală. Indicii dentari se
stabilesc după migrările dentare
secundare bolii periodontale în direcŃie
ocluzală, după mezio-versia cuspidiană şi
deschiderea diastemei interincisive.
Gingivitele apar datorită
acumulării plăcii bacteriene în jurul dinŃilor
şi produc eritem gingival, sângerare şi
edem, schimbări în morfologia gingivală,
pungi false, etc. Gingivitele se transformă
în periodontite, care distrug progresiv
Ńesuturile de susŃinere (ataşamentul
gingival şi alveolar), cu pierderea dinŃilor,
fiind o boală cu origine infecŃioasă.
Periodontita este faza evolutivă a
gingivitei netratate şi se manifestă prin
pierderea ataşamentului gingival.
Periodontita se declanşează datorită
acumulării de placă bacteriană, a igienei
orale deficitare sau a factorilor ocluzali.
Periodontitele sunt clasificate în
periodontita cronică a adultului,
periodontita progresivă rapidă de tip A sau
B, periodontita juvenilă şi periodontita
ulcero-necrotică.
Recesiunea gingivală se
caracterizează prin retracŃia gingiei
ataşate pe o faŃă a dintelui şi aduce
prejudicii estetice şi igienei orale,
producând sensibilitate radiculară şi
susceptibilitate la caria dentară.
Tratamentul periodontal instituit în
etapa preortodontică are ca scop
controlul plăcii bacteriene, eliminarea
inflamaŃiilor gingivale, îndepărtarea
 Tipurile tratamentului ortodontic
tartrului dentar, eliminarea Ńesuturilor de
granulaŃie (detartraj cu/fără chiuretaj
periodontal, periaj profesional,
gingivoplastii, gingivectomii, grefe), pentru
ca Ńesuturile periodontale să prezinte
condiŃii optimale pentru deplasarea
dentară ortodontică. În unele cazuri,
tratamentul periodontal include şi terapia
medicamentoasă generală sau locală cu
antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice.
PrezenŃa gingiei vestibulare
keratinizate contraindică vestibulo-versia
dinŃilor şi se recomandă grefa epitelio-
conjunctivă, pentru a preveni riscul
dehiscenŃei gingivale cu descoperire
radiculară.
DehiscenŃa gingivală poate apare
în cazul ocluziei adânci accentuate şi se
recomandă grefa epitelio-conjunctivă.
În liza osoasă angulară,
ataşamentul gingiei este deficitar, iar
egresia ortodontică a dintelui poate
ameliora această deficienŃă.
În cazul dinŃilor cu vizibilitatea
furcaŃiei radiculare, egresia dentară poate
agrava această deficienŃă, iar intruzia
dentară poate atenua această deficienŃă şi
permite creşterea ataşamentului gingival.
În cazul deficienŃelor osoase se
recomandă grefa osoasă autogenă.
Tratamentul periodontal se instituie
şi în timpul tratamentului ortodontic, în
cazurile în care apar răspunsuri
periodontale, consecutiv unei igiene orale
precare sau a unor factori de risc.
Boala periodontală se poate
agrava în timpul tratamentului ortodontic şi
pot apare gingivitele, periodontitele sau
recesiunea gingivală.
În timpul tratamentului ortodontic,
răspunsul periodonŃiului este evident în
unele tipuri de deplasări dentare sau în
cazul utilizării forŃelor ortodontice de
intensităŃi crescute (expansiunea maxilară,
intruzia şi extruzia dentară asociată cu
tipping, gresia dentară).
În rotaŃia accentuată a unui dinte
monoradicular, corecŃia impune şi
fibrotomia supracrestală a periodonŃiului,
urmată de contenŃie fixă, pentru a preveni
recidiva.
364
B. Terapia ortodontică
complementară tratamentului
periodontal.
Tratamentul ortodontic poate
aduce un aport important în terapia
periodontală, ca terapie complementară,
prin tratamentul corectiv al malocluziei,
eliminând factorii de stres dento-
periodontali (înghesuirea, incluzia dentară)
şi ocluzali (ocluzia adâncă accentuată,
interferenŃe active sau pasive).
IndicaŃiile periodontale ale
tratamentului ortodontic sunt următoarele:
corectarea migrării dentare secundare bolii
periodontale, intruzia dinŃilor cu dehiscenŃă
radiculară, erupŃia coronară ortodontică în
fracturile coronare, gresia dentară,
închiderea diastemei secundare bolii
periodontale şi ameliorarea igienei
dentare.
Tratamentul ortodontic din terapia
periodontală se finalizează prin
reechilibrări ocluzale şi contenŃie fixă,
pentru că recidiva la adult apare după 2
ore de la îndepărtarea aparatului
ortodontic.
TRATAMENTUL RESTAURATIV
Tratamentul restaurativ dentar are
ca scop realizarea integrităŃii arcadelor
dentare şi consolidarea rezultatelor
terapeutice ortodontice prin procedee
odontologice şi gnato-protetice.
Tratamentul restaurativ se instituie
în etapa preortodontică, ca mijloc
profilactic de menŃinere a stării de
sănătate dentară existentă sau în etapa
postortodontică, ca mijloc de contenŃie
permanentă.
A. Terapia restaurativă
complementară tratamentului
ortodontic.
Tratamentul restaurativ dentar
preortodontic este indicat în distrucŃia
coronară şi afectarea pulpară prin caria
dentară şi complicaŃiile ei, în distrucŃia
coronară prin distrofii progresive şi în
traumatismele coronare.
Tratamentul restaurativ dentar
postortodontic este indicat în edentaŃii, în
hipodonŃii şi în diastema interincisivă.
Leziunile carioase simple şi
complicate trebuie tratate conservator de o