Cu 

Ierusalimul eliberat, Tasso îşi propune o operă solemnă, conformă canoanelor

clasice, în care să se regăsească idealuri eroice, sacrificiu, autentic spirit religios şi
un model de erou, Goffredo di Buglione, care să întruchipeze conducătorul înţelept
şi pios căruia îi este atribuită o misiune sacră, şi totodată o operă care să evoce un
moment de glorie a creştinismului, în condiţiile impasului în care se afla Biserica
Catolică după Conciliul de la Trento şi ale eşecului stăvilirii luteranismului. În
contextul dublului pericol extern şi intern, al atacurilor otomane şi al schismei
protestante, rătăcirile cruciaţilor lui Tasso şi dificila victorie repurtată de ei reflectă
greutatea regăsirii consensului religios. În jurul Ierusalimului se înfruntă forţele
binelui şi răului, arhanghelii şi demonii care pun umărul la victoria unei tabere sau
a celeilalte, într-o luptă care cuprinde întreg universul şi în care ideea de dreptate,
deşi nu rareori umbrită de ispitirile la care sînt supuşi eroii creştini, apare
indiscutabil biruitoare.