Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Muntii Carpati

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei.
Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl separă de
Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de circa 1.700 km și lățimea maximă de
130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Munții Carpați se întind pe
teritoriul a șapte state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România
(51%) și Serbia (4%)

Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin
direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse
le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi
spre vest de horstul hercinic dobrogean.

Clima
Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe
diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.

Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o scădere a
temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește. Temperaturile medii
anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de
precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai
multe cazuri, sub formă de zăpadă.

În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre
Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.

Apele
Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa
(cu afluenții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret (cu afluenții săi Moldova, Bistrița,
Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru.

Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc numeroase lacuri
glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri de acumulare utilizate în
scopuri energetice.

Geologia
arpații s-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est),
orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au
avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine.

Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi
cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare).

Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și
calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.

Fauna
este reprezentată, în principal, printr-o serie de specii de interes cinegetic : cerbul, ursul,
mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul.
Solurile
corespunzătoare etajului forestier sunt cele podzolice şi brune feriiluviale (pe suprafeţe mai
plane), precum şi cele brune acide (pe versanţii înclinaţi).