Prof Doina Maria Tilea - doina.maria.tilea@ucdc.

ro

Referat 10-20 pagini – pana la sfarsitul lunii.

Sistemul resurselor finantelor publice

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice
si sociale intr-un interval de timp determinat.

Resursele financiare se clasifica astfel:

1. Dupa continutul economic:

 veniturile fiscale (prelevari cu caracter obiligatoriu stabilite prin lege avand in
acelasi timp o flexibilitate redusa – conditiile lor nu se pot modifica decat prin
lege: impozite, taxe, contributii)
 resurse de trezorerie (imprumuturi pe termen scurt sub forma certificatelor de
depozit, bonurilor de tezaur efectuate de Ministerul Finantelor Publice pentru
acoperirea deficientelor temporare ale bugetelor din sistemul bugetului de stat
 imprumuturi publice pe termen mediu sau lung (obligatiuni de stat sau credite
preluate de la organisme financiare internationale, state, banci, consortii
bancare)
 finantare prin emisiune monetara fara acoperire:
o mijloc de finantare a deficitului bugetar care genereaza inflatia
2. in functie de ritmicitatea incasarilor:
a. resurse ordinare sau curente (sunt acele resurse la care statul apeleaza in mod
obisnuit in conditii considerate normale si care se incaseaza la buget cu o anumita
regularitate: venituri fiscale, contributii pentru asigurarile sociale de stat, contributii
ce alimenteaza fondurile speciale si veniturile nefiscale)
b. resurse extraordinare (cele la care statul recurge in situatii deosebite cand resursele
curente nu acopera cheltuielile publice: imprumuturile de stat interne si externe,
transferurile, ajutoarele, etc.)
3. in functie de provenienta
a. resurse / venituri interne (sunt cele provenite din economia nationala)
b. resurse / venituri externe (provenite din strainatate)
4. dupa nivelul de referinta
a. resurse financiare ale bugetului de stat
b. resurse financiare ale bugetului asigurarilor sociale de stat
c. resurse financiare care alimenteaza fonduri cu destinatie speciala
5. resurse financiare ale bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale

In Romania, principalele resurse financiare publice se clasifica in:

1. venituri curente
a. venituri fiscale - sunt formate din impozite directe si impozite indirecte
i. impozite directe: pr venit, pe profit, pe salariu, etc. (tot ce are in titlu impozit)
 b. venituri nefiscale
i. impozite indirecte: TVA, accize, taxe vamale, etc.
2. venituri din capital
3. incasari din rambursarea imprumuturilor acordate

Impunerea fiscala si principiile ei

Impunerea fiscala este o forma de constituire a unei parti din veniturile statului caracterizata prin
prelevarea cf legii a unei parti din venituri (ale pf sau pj) in vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Cei de la care se percep impozite poarta denumirea de contribuabili.

Caracteristicile impunerii fiscale

Impunerea fiscala urmareste urmatoarele elemente:

1. este obligatorie atat pf cat si pj

2. are titlu definitiv si nerambursabil
3. este fara contraprestatie

La ora actuala, veniturile fiscale, indeosebi impozitele, indeplinesc un rol complex financiar, economic, si
social.

 Rolul financiar al impozitelor consta in fatul ca ele reprezinta principalul mijloc de formare a
veniturilor statului reprezentand in mod frecvent peste 90% din totalul acestora.
 Rolul economic al impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin tipologia si dimensiunea lor, dar
si prin inlesnirile si inaspririle fiscale, statul poate incuraja sau nu activitatea economica.
 Rolul social al impozitelor se concretizeaza in posibilitatea pe care o dobandeste statul de a
redistribui produsul social.

Dimensiunea si amploarea impunerii fiscale sunt diferentiate spatial (in fct. de tara) si temporal (in fct de
factorii interni si externi – regim politic) fiind marcate de anumite limite determinate de rata fiscalitatii.

Rata fiscalitatii (rf) are urmatoarea formula: rf = veniturile fiscale / PIB.

 Acest indicator se calculeaza la nivel macroeconomic si reflecta media poverii fiscale.

PROBLEMA

Entitatea Z inregistreaza urmatoarele elemente:

 Impozit pe provit = 20 000 lei

 Impozit pe dividende = 5000 lei
 TVA = 25 000 lei
 Taxa pe consumatie (accize) = 5 000 lei
 Taxa de pod = 200 lei
 Venituri din proiecte = 50 000 lei
Se cere:
 o Venitul fiscal
o Venitul nefiscal

Venitul fiscal = venitul direct (VD) + venitul indirect (IND) = 25000

Impozite indirecte (IID) = TVA + accize + taxa pod = 30 200

Veniturile fiscal = ID + IID = 55200

Veniturile nefiscale (capitalurile) = 50 000

Elementele impozitului
Impunerea fiscala este stabilita prin lege, precizeaza pentru fiecare impozit in parte care sunt
contribuabilii, materia impozabila, termenele de plata, marimea relativa a impozitului, sanctiunile
referitoare la sustragere.

Din informatiile cuprinse in aceste legi, elementele caracteristice fiecarui impozit sunt:

1. Subiectul impozitului = reprezinta pf sau pj obligata prin lege la plata unui impozit
a. De ex. impozitul pe salariu
2. Suportatorul impozitului = este pf sau pj ce suporta efectiv plata impozitului
3. Obiectul impozitului = materia supusa impunerii (impozitul pe cladire, impozitul pe autoturism)
4. Sursa impozitului = arata din ce anume se plateste impozitul (venitul contribuabilului, agentiei,
societatii)
5. Unitatea de impunere
6. Baza impozabila
7. Cota de impunere (se refera la marimea impozitului)
8. Termenul de plata – indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului

In finantele moderne (actuale), avem urmatoarele principii:

1. Principii de echitate fiscala

a. Echitatea fiscala reprezinta aplicarea dreptatii sociale in materie de impunere. Astfel
impunerea trebuie sa se stabileasca dupa capacitatea contributiva a platitorului cat si
dupa marimea obiectului impozabil, cat si dupa natura venitului impozabil. Aceste
principii presupun existenta unui venit minim neimpozabil.
2. Principii de politica financiara
a. Acest principiu cere ca impozitul sa aiba randament fiscal, adica sa raspunda
urmatoarelor cerinte:
i. Sa fie un impozit general
ii. Sa fie un impozit stabil atat dpdv cantitativ in timp cat si dpdv legislativ in timp
iii. Sa aiba un caracter elastic (sa se adapteze cerintelor de resurse financiare ale
statului)
iv. Sa nu permita evaziunea fiscala
v. Sa reclame cheltuielile cat mai mici cu asezarea si incasarea lor
 3. Principii de politica economica
a. Acestea cer ca la stabilirea mecanismelor impozabile sa se urmareasca si obiectivele
economice:
i. Cresterea economica
ii. Stimularea investitiilor
iii. Stimularea exporturilor
iv. Influentarea dezvoltarii anumitor ramuri sau activitati
v. Reorientarea consumului
4. Principii de politica sociala
a. La stabilirea impozitului statul trebuie sa urmareasca si cerintele in domeniul demografic
sau niste obiective sociale. Asezarea impozitelor consta in stabilirea marimii obiectivului
impozabil dar si de perceptia acestuia.

Creditul public si datoria publica

Creditul public mai poarta denumirea de imprumut de stat iar sub raport juridic apare ca o intelegere
intervenita intre o persoana fizica sau juridica pe deoparte, si stat pe de alta parte, prin care prima
consimte sa puna la dispozitia statului o suma de bani sub forma de imprumut pe o perioada
determinata iar aceasta din urma se angajeaza sa o ramburseze la termenul stabilit si sa achite dobanda
si alte costuri aferente.

Imprumutul de stat prezinta urmatoarele caracteristici:

1. Imprumutul de stat are caracter contractual si exprima acrdul de vointa al partilor;

2. Imprumutul de stat are un caracter rambursabil, se restituie la termenul fixat celor care l-au
acordat;
3. Imprumutul de stat asigura pe langa rambursarea sumei imprumutate si o contraprestatie (o
dobanda).

La lansarea unui imprumut de stat este necesara stabilirea catorva elemente:

1. Denumirea imprumutului (destinatia acestuia – ex. Imprumutul pentru pandemie, reconstructia

armatei)
2. Valoarea nominala, valoarea reala, cursul
a. Valoarea nominala exprima marimea creantei pe care detinatorul acesteia o are de
incasat de la stat, sau invers, datoria statului fata de detinatorul inscrisului respectiv;
b. Valoarea reala se refera la suma cu care se cumpara sau se vinde un inscris si poate fi
egala, mai mica sau mai mare decat valoarea nominala a acestuia;
c. Cursul exprima pretul cu care se cumpara si se vinde, care poate fi egal valoare
nominala si valoare reala, sau mai mic sau mai mare valoare reala decat valoare
nominala
3. Termenul de rambursare:
a. Termen scurt pe o perioada de pana la un an;
b. Termen mediu – intre 1 – 5 ani;
c. Termen lung – peste 5 ani.
 4. Dobanda – exprima pretul pe care statul il plateste creditorilor sai pentru folosirea sumei
imprumutate

Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile centrale, de unitatile

administrativ-teritoriale si de alte entitati publice de la PF sau PJ, pe piata interna si in strainatate, si
ramase de rambursat la un moment dat.

Gradul de indatorare la un moment dat al unei tari se determina prin raportarea soldului datoriei
publice la PIB. Acest indicator arata in ce masura valoarea adaugata intr-un an este grevata de datoria
publica.

Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprima cu ajutorul mai multor indicatori, printre care:

1. Marimea absoluta si marimea medie pe un locuitor al serviciului public datorat;

2. Raportul dintre serviciul datoriei publice si PIB;
3. Raportul dintre serviciul datoriei publice si total cheltuielile publice;
4. Ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor bugetare, dupa caz

Datoria publica are in vedere gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele exigibile la termen scurt
formeaza datoria flotanta, iar sumele exigibile la termene mijlocii si lungi formeaza datoria consolidata.

Structura datoriei publice difera de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta in functie de conditiile
financiar-monetare.

Datoria externa cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, PF si PJ le datoreaza
strainatatii la un moment dat.

Principalii indicatori ai datoriei externe sunt:

1. Indicatorul datoriei externe totale (arata suma datorata strainatatii la un moment dat si se
determina prin transformarea valutelor in care a fost exprimata datoria externa intr-o valuta de
larga circulatie internationala);
2. Indicatorul datoriei externe medii pe locuitor – se determina prin impartirea datoriei externe
totale exprimate intr-o valuta de larga circulatie internationala la nr. populatiei si serveste la
efectuarea de comparatii in timp, pe plan national si international;
3. Indicatorul privind raportul dintre datoria externa si PIB - arata cat din PIB al anului considerat ar
fi necesar pentru rambursarea acelei datorii;
4. Indicatorul privind raportul dintre datoria externa si exporturile de bunuri si servicii – arata in
cat timp s-ar putea rambursa datoria unei tari fata de strainatate pe seama valutei incasate din
vanzarile de bunuri si prestarile de servicii peste granita.

Bugetul
Bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei
produsului intern brut in conformitate cu obiectivele de politica economica, sociala, se de alta natura a
fiecarei perioade.
Aceste relatii se manifesta pe deoparte ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti
la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

Bugetul de stat are un rol complex ce include mai multe componente:

- Financiara
- Economica
 Rolul financiar se refera la formarea si utilizarea resurselor financiare necesare statului in
exercitarea functiilor sale
 Rolul economic se refera la influentarea dezvoltarii economico-sociale, respectiv la stimularea
sau franarea proceselor si fenomenelor economice (prin intermediul cheltuielilor, veniturilor)

Rolul economic are in vedere o pronuntata componenta de reglare a economiei nationale.

Principii bugetare
Principiile bugetare reprezinta o sinteza a experientei practice bugetare dar si a cerintelor si exigentelor
propuse in procesul elaborarii si executiei bugetului de stat.

Principii bugetare:
1. Universalitatea bugetului – stimuleaza ca veniturile si cheltuielile sunt inscrise in buget in
totalitate in sume brute; totodata veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume cu exceptia donatiilor, sponsorizarilor, care au stabilit destinatii distincte.
Avantajele respectarii principiului universalitatii sunt :
a. Permite cunoasterea cat mai exacta a volumului total al veniturilor ci cheltuielilor
publice precum si a corelatiei existente intre numite venituri si cheltuieli ce se afla in
conexiune stransa
b. Confera Parlamentului dreptul de control asupra cuantumului total al veniturilor si
cheltuielilor publice.
Aplicarea acestui principiu confera bugetului public caracterul de buget brut ce reprezinta suma
dimensiunilor globale a incasarilor de venituri publice sau a cheltuielilor publice.
2. Unitatea bugetului – principiul unitatii presupune inscrierea intr-un singur document a
veniturilor si cheltuielilor bugetare in vederea utilizarii eficiente si monitorizarii fondurilor
publlice. Bugetul public prin principiul unitatii asigura o prezentare de ansamblu si o cunoastere
clara a surselor de venituri si a destinatiei cheltuielilor, precum si a mecanismului de echilibru
bugetar. Acest buget permite analiza veniturilor si cheltuielilor in vederea emiterii unor judecati
de valoare prin structura si volumul cheltuielilor propuse de Guvern pe baza carora se pot lua
decizii de amanare, respingere sau modificare a unor cheltuieli inoportune.
3. Anualitatea bugetului – acest principiu mentioneaza ca veniturile si cheltuielile bugetare sunt
aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde exercitiului bugetar. Totodata,
operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin
exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. In practica bugetara, acest principiu
identifica doua sisteme de executie bugetara, si anume:
a. Unul de executie
b. Unul de gestiune
 4. Principiul de echilibru bugetar – acest principiu nu este respectat in practica bugetara deoarece
bugetele publice se intocmesc cu deficit. In aceste conditii, pentru acoperirea cheltuielilor se
interzice recurgerea la emisiunea monetara sau la finantarea directa de catre banci. In cadrul
anului bugetar, distingem atat echilibru bugetar pe parcursul executiei, cat si echilibru bugetar la
sfarsitul anului. Echilibrul bugetului pe parcursul executiei se realizeaza atunci cand lichiditatile
banesti provenite din incasarea veniturilor publice acopera nevoile de plati scadente (total
incasari – exigibile - la momentul T = total plati la momentul T). Restabilirea echilibrului pe
parcursul executiei este obligatorie, altfel nu s-ar mai putea efectua cheltuielile conform
creditelor bugetare aprobate de Parlament, iar unele nu pot fi amanate. Ex: plata salariilor, plata
pensiilor, plata burselor.
5. Specializarea bugetara – acest principiu se refera la faptul ca veniturile si cheltuielile bugetare se
inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si pe categorii de cheltuieli grupate dupa
continutul lor economic si destinatia acestora potrivit clasificatiei bugetare. Clasificatia bugetara
trebuie sa ofere o imagine privind:
a. Sursele de provenienta a veniturilor care sunt: impozite directe, impozite indirecte, ce
loc ocupa fiecare impozit in ansamblul veniturilor fiscale care sunt veniturile
extraordinare
b. Destinatiile cheltuielilor in cadrul gruparii economice curente si de capital
6. Publicitatea bugetului – reprezinta transparenta sistemului bugetar si este asigurata prin:
a. Dezbaterea publica a proiectelor de buget, a fondurilor generale anuale de executie a
bugetelor cu ocazia aprobarii acestora (publicarea in Monitorul Oficial a bugetelor si a
conturilor anuale de executie a acestora, mijloacele de informare in masa pentru
difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si
documentele nepublicabile prevazute de lege).
7. Principiul unitatii monetare – acest principiu obliga ca toate operatiunile bugetare sa fie
exprimate in moneda nationala.

Caracteristici ale bugetului:

 Este previzionat
 Este pe o perioada determinata de timp (anual)
 Apare in Monitorul Oficial

Indicatorii financiari de baza in gestiunea

financiara a intreprinderii
1. Politica de investitii – reprezinta ansamblul deciziilor privind crearea mijloacelor de productie
fixe, inclusiv formarea si utilizarea resurselor de finantare.
 Politica de investitii este una dintre componentele politicii financiare atat la nivel
macroeconomic, cat si la nivel microeconomic.
 La nivel macroeconomic, politica de investitii se regaseste in politica cheltuielilor publice, in
politica fiscala si in politica monetara.
  In cadrul cheltuielilor efectuate de stat, prin buget, pot fi regasite cheltuieli cu caracter
economic intre care aparsi cheltuielile pentru investitii. Acestea au in vedere infrastructura
economiei, obiective economice, si obiective social-culturale.
 La nivelul politicii fiscale, investitiile pot fi stimulate prin diminuarea impunerii, neimputarea
profitului reinvestit, cote de impunere reduse pentru profitul obtinut din investitii efectuate
in anumite zone, pe o anumita perioada de timp.
 Prin politica monetara, investitiile pot fi stimulate in principal prin diminuarea dobanzii la
credite pentru investitii, dar si prin alte masuri favorizate (ex. garantarea imprumuturilor de
catre stat)
 La nivel microeconomic, politica de investitii se regaseste in politica de distribuire a
profitului cat si in cea privind structura financiara. In cadrul acestui nivel pot fi identificate
cateva tipuri de decizii ce stau la baza definirii politicii de investitii:
o Decizia de distribuire a profitului are in vedere raportul intre capitalizare si dividend
o Decizia de finantare are in vedere raportul dintre autofinantare si accesul la credite.
Acesta vizeaza structura surselor de finantare, fiind determinata de cea precedenta
o Decizia privind tipul de investitii – poate fi:
 De innoire
 De modernizare
 De extindere a activitatii
o Decizia de alegere a unei variante de investitii din multe alte posibile pentru
realizarea obiectivului avut in vedere

Criterii de evaluare a proiectelor de investitii:

 Aprecierea proiectelor de investitii este realizata dupa criterii ce pot fi aplicate tuturor
investitiilor. Astfel au fost avute in vedere variabile financiare si variabile extrafinanciare la
evaluarea investitiilor.
 Criteriile financiare de care s-a tinut cont pentru evaluarea proiectelor de investitii se refera
la:
o Modul cum influenteaza aceste proiecte rezultatele si rentabilitatea intreprinderii
o Influenta acestora asupra echilibrului financiar
o Influenta lor asupra marimii riscurilor suportate de intreprindere

Veniturile extrafinanciare au in vedere:

o Impactul investitiilor asupra functiilor intreprinderii
o Legatura investitiilor cu orientarile strategice ce vizeaza 3 optiuni majore:
 Proiectul de investitii – trebuie sa intareasca pozitia intreprinderii intre
producatorii aceluiasi produs
 Proiectul trebuie sa fie convergent cu relatiile stabilite de intreprindere cu
partenerii din exterior
 Proiectul trebuie sa fie compatibil cu structura interna a intreprinderii (a
societatii)
Metode de evaluare a proiectelor de investitii
 Evaluarea financiara a proiectelor de investitii se realizeaza fie prin metode care pun
accentul pe rentabilitatea medie a proiectelor, fie prin metode bazate pe actualizare:
o Metode fondate pe rentabilitatea medie – se calculeaza ca raport intre rezultatul
mediu anual si cheltuielile medii anuale de exploatare. Aceasta metoda este simpla
si are o limita, se refera la rezultatele medii, neglijand instabilitatea eventuala a
acestor rezultate si termenul la care ele sunt obtinute
 Metoda bazata pe actualizare – compara cheltuielile cu investitia cu fluxurile de numerar, si
anume cash flow-urile generate de proiect; marimile trebuie aduse la acelasi moment de
referinta. Opratia poarta denumirea de actualizare. In functie de rata de finantare a
proiectelor de investitii, rata de actualizare se stabileste tinand seama de :
o Rata medie a dobanzii la creditele bancare pe termen lung
o Rata inflatiei anuale
o Costul mediu ponderat al capitalului pentru investitiile finantate din fondurile
proprii si imprumutate
o Rata asteptata a rentabilitatii pentru proiectul respectiv
o Prima de risc asociata proiectului de investitii

Valoarea neta actualizata – este indicatorul care compara suma investita cu suma cash flow-
urilor actualizate, inclusiv valoarea reziduala inclusa in ultimul cash flow.

Valoarea neta actualizata reprezinta de fapt surplusul de cash flow actualizat degajat pe
perioada de exploatare a capacitatii de productie fata de suma necesara recuperarii capitalului
investit.

Daca valoarea neta actualizata este pozitiva inseamna ca se reconstituie fondurile initiale si se
obtine un surplus.

Indicele de profitabilitate – exprima cash flow-ul actualizat care revine la o unitate monetara
(cheltuiala cu investitia), actualizata daca este cazul. Rata interna de actualizare reprezinta acea
rata de actualizare pentru care valoarea neta actualizata este zero. Pentru a determina rata
interna de rentabilitate se foloseste metoda interpolarii, parcurgandu-se urmatoarele etape:

- Se cauta o rata de actualizare suficient de mare pentru ca valoarea neta actualizata sa se

determine cu ajutorul ei (rata interna de rentabilitate), sa fie negativa. Aceasta se numeste
rata de actualizare maxima.
- Se cauta o rata de actualizare mai mica decat rata maxima, astfel incat valoarea neta
actualizata calculata cu aceasta rata sa fie pozitiva. Aceasta se numeste rata de actualizare
minima.