X  Xm / 2 . (1.

7)
Un semnal de curent alternativ se reprezintă sub forma:
xs (t )  Xm sin 2ft  2 X sin t , (1.8)
unde   2 f se numeşte pulsaţie a mărimii alternative şi se măsoară în rad/s.
6. Semnale analogice şi digitale
Un semnal care variază continuu în timp într-o anumită plajă (fig.1.3) se numeşte semnal
continuu sau analogic. Sistemele electrice care operează în domeniul generării sau procesării
acestor semnale formează clasa circuitelor analogice.
Prin contrast, semnalele care pot lua numai
un set limitat de valori se numesc semnale
discrete sau digitale (numerice).
Semnalele cu două valori (0 sau X m ), de
tipul trenului de impulsuri, se numesc semnale
binare.
Sistemele electrice care operează cu astfel
de semnale se numesc circuite digitale. În
cadrul acestei clase de circuite un rol de primă
importanţă îl au calculatoarele electronice.
Fig.1.3. Semnal analogic continuu.
Avantajul major al reprezentării informaţiei în formă discretă (în particular binară) constă în
faptul că semnalele digitale sunt mult mai uşor de generat, procesat, transmis şi stocat decât
semnalele analogice.
1.2. ELEMENTE DE CIRCUIT
1.2.1. Aproximaţiile teoriei circuitelor electrice cu parametri concentraţi
Regimurile circuitelor electrice se pot studia cu ajutorul ecuaţiilor cu derivate parţiale ale
câmpului electromagnetic (ecuaţiile lui Maxwell) în condiţii date. Prin utilizarea elementelor de
circuit cu parametri concentraţi studiul circuitelor electrice se simplifică; în locul ecuaţiilor cu
derivate parţiale intervin ecuaţii diferenţiale, mai simplu de rezolvat.
Teoria circuitelor electrice cu parametri concentraţi se elaborează prin particularizare din
teoria câmpului electromagnetic, în următoarele condiţii de aproximare:
1. Caracterul cvasistaţionar al regimului, care presupune neglijarea curentului de
d dq
deplasare iD (iD   ) peste tot, cu excepţia dielectricului condensatoarelor (asigurând
dt dt
astfel închiderea circuitului). Regimul cvasistaţionar este astfel caracterizat prin existenţa
curentului de conducţie în conductoare şi a celui de deplasare în condensatoarele cu dielectric
perfect izolant.
2. Localizarea energiei câmpului magnetic numai în bobine şi a energiei câmpului
electric numai în condensatoare (deşi iD stabileşte câmp magnetic în dielectricul
condensatoarelor şi câmpul magnetic variabil în timp din bobine produce câmp electric, acestea
se vor neglija).
3. Se admite că intensitatea curentului care iese dintr-o bornă a unui element de circuit este
egală cu intensitatea curentului care intră prin cealaltă bornă. Această condiţie presupune că
cea mai mare dintre dimensiunile l ale elementului de circuit este mult mai mică decât lungimea
de undă cea mai mică,  , care intervine în semnalul electric. Astfel în circuitele electrice cu
parametri concentraţi curentul electric se stabileşte instantaneu, efectul de propagare fiind
neglijabil. Considerând un conductor de lungime l parcurs de curentul

74