Curs 3

https://www.youtube.com/watch?v=L9sIPt7_kMA
https://www.youtube.com/watch?v=1F5HYK9Cf44
EVALUAREA MORFOFUNCTIOFUNCTIONALA A ORGANULUI CUTANAT se
face pentru:
• recunoasterea unei boli si elaborarea diagnosticului si se realizeaza prin anamneza,
examen clinic si investigatii paraclinice
1. Anamneza - reprezinta inceputul procesului de ingrijire. Prin aceasta metoda se obtin
date asupra simptomatologiei afectiunilor cutanate:
• prurit
• dureri
• parestezii: senzatii de arsura, intepatura, usturime
Sunt importante de retinut :
a) Datele legate de eruptia cutanata : cand ,cum au aparut ?
cum aratau la inceput?
medicamente utilizate………..
daca au legatura cu alimentele , noxele etc.
b) APP; AHC: istoricul bolii;
c) Informatiile privind consumul crescut de produse farmaceutice, alcool, tutun (factori de
risc);
d) Informatiile legate de profesiune( ex. zootehnistii si veterinarii sunt predispusi la micoze
parazitare, iar cancerul de piele este mai frecvent la radiologi si
agricultori.

2. Examenul clinic:
- trebuie facut fara graba ,intr-un spatiu adecvat asigurand intimitatea pacientului .
- se examineaza toata suprafata pielii, inclusiv pielea paroasa si unghiile , studiindu-se
coloratia pielii, temperatura, umezeala, uscaciunea, elasticitate
- se va observa de asemenea: distributia anatomica a eruptiei ( simetrica,liniara); forma;
consistenta(moale,dura);cu continut lichid sau nu; aderente sau nu la tesuturile subiacente
; marimea si evolutia.
Leziunile - pot fi : localizate, diseminate, generalizate.
- pot avea aspect diferit;
- pot coexista (eruptie polimorfa)
PRURITUL este simptomul cel mai frecvent, definit ca o senzatie particulara, neplacuta
care determina bolnavul sa se scarpine. In urma gratajului se pot forma excoriatii acoperite
de cruste hematice, astfel se creaza porti de intrare pentru microbi
1
- Pruritul fiziologic este tranzitoriu, discret, prezent dupa oboseala, transpiratie,
deshidratare si cand cresterea temperaturii cutanata
- Pruritul patologic este un simptom in: urticarie, eczema, alergii, alergii medicamentoase,
micoze
- Pruritul generalizat poate fi intilnit in multe afectiuni non-dermatologice: diabet zaharat,
hepatite cornice, ciroze, bolnavii hemodializati.
Pruritul este simptomul initial care precede instalarea tabloului clinic.
Poate fi intilnit:
• in ultimul trimestru de sarcina, dispare dupa sarcina
• la menopauza
• la persoane in virsta - pruritul senil
- Pruritul localizat apare la nivelul:
- pielii capului in pediculoze
- faciesului - produse cosmetice
- vulvar in candidoze genitale
DUREREA este mai rar intilnita in afectiunile dermatologice si este prezenta in infectii
bacteriene si virale
Mai pot apare si alte simptome:
• disfagia in sclerodermia sistemica (b. autoimuna manif prin fibroza difuza si anomalii vasculare
la mivelul pielii, articulatiilor si organelor interne, mai ales esofag, tract gastro-intestinal inferior,
plamani, inima, rinichi)
• greata si varsaturile in erizipel (o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul stratului
superficial al pielii, cuprinde căile limfatice, fiind provocată de bacterii ce se află în mod normal la
suprafaţa pielii: streptococi beta-hemolitici de grup A (cel mai frecvent), stafilococi. Boala este
caracterizată clinic prin apariția unui placard de dermită roșu, eritematos și dureros cu tendință extensivă,
însoțit de fenomene generale precum febră și frison.)
• sufocare in edemul Quinke (o formă particulara de urticarie ce se manifestă prin simtome clinice
mai severe. Se caracterizează prin instalarea bruscă a edemului circumscris al pielii, mucoasei şi
hipodermului feţei: a buzelor, a obrajilor, a pleoapelor sau a organelor genitale)

Asistentul medical trebuie sa remarce leziunile cutanate examenul vizual folosind dupa caz
lupa. Prin palparea leziunilor se apreciaza:
• temperatura tegumentului
• consistenta
• profunzimea
• mobilitatea unor tumori

2
3. Examene paraclinice :
a. Examen micologic direct = examen.rapid, dar nu identifica specia de
dermatofit. Se pot face si culturi pe medii speciale prin care se identifica specia de dermatofit
(grupul de fungi numiți dermatofiți se hrănesc cu keratină și rareori pătrund sub piele. Infecțiile
cauzate de acești fungi se numesc impetigo sau tinea)

RECOLTAREA PENTRU EXAMENE MICOLOGICE

Acest tip de prelevate comporta precautii speciale in functie de tipul leziunii sau suspiciunea
clinica. Se recomanda ca recoltarea sa fie efectuata de catre medicul dermatolog sau de un
cadru mediu instruit de acesta.
Materiale necesare:
•Tampon sau compresa sterila
• Alcool 70o / alcool izopropilic
• Bisturiu steril
• Cutii Petri sterile
• Tampon de exsudat
• Ser fiziologic steril
• Banda adeziva transparenta
• Lame de microscop
• Ac de seringa steril
• Pensa chirurgicala sterila
• Foarfeca sterila
• Apasator de limba steril / de unica folosinta
• Manusi
• Container pentru deseuri medicale
Mod de recoltare:
Prelevarea in micozele mucoaselor (faringiana, nazala, linguala, vaginala):
- Se reiau manevrele si precautiile de la recoltarea exsudatelor faringian, nazal si al
secretiilor vaginale.
- Se noteaza pe tampon „examen micologic”.
- Se lipeste eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronica de analize.
1. Pentru recoltarea exsdatului faringianMateriale necesare:
• tampon de exsudat
• apasator de limba
• Manusi
3
• Container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator

Mod de recoltare:
- Prelevarea se face dimineaţa pe nemâncate, în absenţa unui gargarism cu antiseptice, sau
la cel puţin 4 ore de la ingerarea de alimente solide sau lichide
- Pe tubul de exsudat se lipeste eticheta cu cod de bare, unic, identic cu cel din cererea
electronica de analize.
- Pacientul se aşează pe scaun cu capul aplecat pe spate şi deschide gura la maximum pentru
a se evidenţia peretele posterior al faringelui, amigdalele, pilierii şi vârful palatin. - - Se
apasa fundul limbii cu apasatorul de limba pentru a impiedica contaminarea recoltei cu flora
bucala
- Se recoltează cu tampon steril de pe peretele posterior al faringelui, amigdale şi zonele
inflamate.
- Dupa recoltare apasatorul de limba se arunca in recipientul cu deseuri medicale.

2. Pentru recoltarea exsudatului nazal:

Materiale necesare:
• tampon de exsudat
• manusi
• container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator
Mod de recoltare:
- Inainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat daca pe
recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al exsudatului nazal dintr-o anumita
nara (stanga sau dreapta) se pregateste doar un tub; daca pe recomandare se specifica
examen bacteriologic al exsudatului nazal din ambele nari, se pregatesc doua tuburi de
exsudat cu mediu de transport.
- Pe tuburile de exsudat se lipesc etichete cu cod de bare, unic, identic cu cel din cererea
electronica de analize.
- Pacientul se asaza pe scaun cu capul indreptat spre sursa de lumina si ceafa sprijinita de
speteaza scaunului.
- Se introduce bland un tampon intr-o nara pana atinge peretele posterior al nazofaringelui.
- Se lasa tamponul pe loc cateva secunde dupa care se extrage cu blandete
- Cand se urmaresc patogeni ai cailor respiratorii inferioare (in special la copii) este
recomandat sa se stimuleze mai intai un acces de tuse prin prelevarea tamponului de exsudat
faringian si apoi recoltarea unui tampon cu exsudat nazal.
- Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix NS, respectiv ND pe tubul corespunzator narii stangi
si respectiv drepte, sau doar NS sau ND daca se recolteaza doar exsudat nazal din nara stanga
respectiv dreapta.

4
3. Pentru exsudatul lingual se procedeaza in felul urmator:
• pacientul se aşează pe scaun cu capul aplecat pe spate şi deschide gura la maximum pentru
a se evidenţia peretele posterior al faringelui, amigdalele, pilierii şi vârful palatin.
• Cu muchia unui apasator de limba se racleaza suprafata limbii
• Exsudatul astfel recoltat se sterge de pe apasatorul de limba cu tamponul de exsudat
• Se noteaza pe tampon „examen micologic”.
• Se lipeste eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronica de analize.

Prelevarea in micozele scalpului:

- Este recomandat ca prelevarea probelor sa se efectueze in cabinetul de dermatologie cu
examinarea scalpului sub lampa Wood si smulgerea firelor de par fluorescente.
- Probele de par se obtin prin smulgere atat din centrul cat si de la periferia leziunii cu
ajutorul unei pense sterile.
- Acestea se colecteaza intr-o cutie Petri sterila. Pe cutia Petri se lipeste eticheta cu codul de
bare identic cu cel din cererea electronica de analize.

Prelevarea in onicomicoze:
Se recomanda doua metode de recoltare:
• Se taie cu foarfeca sterila extremitatea distala a unghiei afectate
• Se racleaza cu lama unui bisturiu steril stratul superficial compact pentru obtinerea de
scoame.
Indiferent de metoda folosita, produsul obtinut (unghie sau scuame) se pune in cutie Petri
sterila. Pe cutia Petri se lipeste eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronica
de analize.

Prelevarea in micoze cutanate:

- Se recomanda ca recoltarea sa se faca din leziuni tinere, aparute recent si care nu au fost
tratate cu antimicotice.
- Se badijoneaza suprafata leziunii cutanate cu un tampon sau compresa imbibata in alcool
700 pentru indepartarea bacteriilor de suprafata.
- Dupa uscarea zonei (evaporarea alcoolului), se racleza tegumentul de la circumferinta
activa (marginea leziunilor circinate) cu lama unui bisturiu steril.
- Scuamele rezultate se colecteaza intr-o cutie Petri sterila.
- Pe cutia Petri se lipeste eticheta cu codul de bare identic cu cel din cererea electronica de
analize.

5
 • In cazul in care leziunea nu prezinta scuame sau este prea inflamata se foloseste
un tampon de exsudat imbibat in prealabil in ser fiziologic steril si cu care se sterge
energic zona respectiva. Pe tubul cu tamponul de exsudat se lipeste eticheta cu codul
de bare identic cu cel din cererea electronica de analize.
In cazul leziunilor veziculare sau buloase se va recolta plafonul veziculei care se
detasaza utilizand varful unui ac de seringa steril sau o lama de bisturiu. Produsul se depune
intr-o cutie Petri sterila

Cultura in vitro:
- Poate oferi un diagnostic specific pe baza unor criterii morfologice si biochimice in
decurs de 10-21 zile in mai mult de 95% din cazuri.
- Cultura in vitro are sensibilitate si specificitate superioara examenului micologic
direct si ramane metoda de referinta, dar poate oferi rezultate fals negative, mai ales
în cazul onicomicozelor.
- Probele se incubeaza timp de 2-3 saptamani, temperatura de incubare fiind de 26-
280C
- Identificarea speciilor de dermatofiti din cultura se bazeaza pe examinarea
macroscopica a culturii urmata de examenul microscopic direct efectuat de la nivelul
coloniei fungice.
- Macroconidiile, microconidiile, clamidosporii, organele nodulare sunt structuri
specifice de inmultire a dermatofitilor. Dermatofitii prezinta caractere morfo logice
particulare: hife in forma de candelabru, de coarne de cerb, uneori spiralate si
macroconidii caracteristice, complet diferite de ale altor fungi.

b. Ex. bacteriologic = se pot face frotiuri, culturi, teste de patogenitate,

antibiograma;

RECOLTAREA DE SECREŢIE PURULENTĂ DIN COLECŢII DESCHISE

Materiale necesare :
•Tampoane sterile
• Pensa sterila
• Tampon de exsudat fara mediu de transport
• Manusi
• Container pentru deseuri medicale
Mod de recoltare:
- Nu se recolteaza exsudate din colectii purulente deschise dupa efectuarea tratamentelor
locale cu substante antiseptice sau antibiotice. In cazul in care acest lucru nu se poate evita,
se anunta laboratorul.
6
- Este recomandat ca secretiile purulente din colectii deschise sa se preleveze pentru
examenul bacteriologic in salile de mica chirurgie sau salile de pansament de catre personal
superior sau calificat pe specialitati chirurgicale sau dermatologice. Se are in vedere acest
lucru deoarece leziunile purulente deschise sunt susceptibile la contaminare cu germeni din
mediul inconjurator purtati prin aerosoli in salile de recolta generale.
- Se pregateste un tampon de exsudat cu mediu de transport. Pe tub se lipeste eticheta cu
cod de bare, unic, identic cu cel din cererea electronica de analize. Atat pe cerere cat si pe
tubul cu produs se trece cu pixul zona din care s-a facut recoltarea.
- Tegumentele adiacente si marginile leziunii se sterg cu tampon steril prins in pensa sterila.
- Se sterge cu tamponul de exsudat suprafata leziunii rotindu-se usor.
- Se arunca tampoanele cu care s-a facut stergerea tegumentelor in containerul cu deseuri
medicale.
RECOLTAREA DE SECREŢIA PURULENTĂ DIN COLECŢII ÎNCHISE :
Materiale necesare:
•Tampon steril
• Solutie iod (sau betadina) pentru dezinfectia tegumentelor
• Seringa sterila si ac de unica folosinta
• Container pentru deseuri medicale
Mod de recoltare:
- Acest tip de produse se recolteaza prin punctie in conditii aseptice stricte de catre medicul
specialist, in sala de interventii chirurgicale sau sala de tratamente de mica chirurgie.
- Dupa efectuarea punctiei se monteaza capacul acului fixat pe seringa
- Pe seringa se lipeste eticheta cu cod de bare, unic, identic cu cel din cererea electronica de
analize. Se noteaza pe cerere si seringa regiunea punctionata.
- Seringa se aduce in cel mai scurt timp la laborator.

RECOLTAREA DE SECREŢIE URETRALĂ , la barbati

Materiale necesare :
• Tampon de exsudat fara mediu de transport
• Lame de microscop: 2
• Manusi
• Comprese sterile
Recoltarea secreției uretrale la bărbat are ca scop:
• diagnosticarea bolilor cu transmitere sexuală;
• identificarea agenților patogeni responsabili de infecția uretrei masculine sau a
prostatei (bacterii, fungi, dar si microorganisme cum ar fi Chlamydia trachomatis,
Mycoplasma hommini sau Ureaplasma urealiticum)
• testarea sensibilității germenilor la tratamentul cu antibiotice.
Precizări:
7
• recoltarea trebuie să se facă înainte de începerea unui tratament antibiotic sau
antifungic.
• pentru controlul eficienţei tratamentului antibiotic, proba se recoltează după 7 zile de
la ultima doză de antibiotic administrată.
• recoltarea se face dimineața, înainte de micțiune.

Mod de recoltare:
- Este recomandat ca recoltarea sa se faca de catre medicul urolog sau ginecolog la cabinetul
de consultatii. In cazul in care acest lucru nu este posibil recoltarea se face de catre personal
mediu instruit in prealabil de catre medicul specialist.
- Se insista asupra faptului ca pacientul nu trebuie sa fi urinat cu cel putin 2 ore inainte de
recoltare.
- Recoltarea se efectueaza cu manusi
La barbati se preleveaza pe tampon scurgerea uretrala spontana sau provocata prin
presiunea blanda asupra meatului uretral. Daca nu apare scurgere spontana se prinde penisul
intre degetul medius si inelar iar cu degetul mare si indexul se deschide meatul urinar. In
afara excitatiei sexuale si a mictiunii recente meatul urinar nu trebuie sa contina fluid vizibil.
Daca in afara acestor doua conditii meatul prezinta urme de fluid, acestea se preleveaza pe
tampon.
-In cazul in care la nivelul meatului urinar se observa fluide, dupa stergerea cu tamponul
se amprenteaza meatul pe doua lame de microscop sterse in prealabil cu alcool si uscate.
Pe aceste lame se scrie cu creion negru obisnuit numele pacientului si se lipeste o eticheta
cu cod de bare corespunzator cererii si tamponului cu produs. Lamele se lasa la uscat in loc
ferit de curenti de aer. Se trimit la laborator impreuna cu tamponul de exsudat.
- Daca nu se poate face prelevare la nivelul meatului se recolteaza intrauretral cu
tamponul. Pacientul se asaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o
manevra neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de rotatie
pana la o adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot miscari de
rotatie. Acest prim tampon se descarca pe doua lame de microscop pe care se scrie cu
creionul numele pacientului si se lipesc etichete cu cod de bare corespunzator cererii si
tamponului pentru cultura. Se repeta recoltarea cu un al doile tampon, de data aceasta
patrunzandu-se intrauretral cu cca 1 cm mai adanc decat cu primul tampon. Pe tubul cu
tampon si pe lame se lipeste acelasi cod de bare.

RECOLTAREA DE SECREŢIE VAGINALĂ/COL

Materiale necesare:
•Valve ginecologice (pereche)
• Lame de microscop
• Tampon de exsudat fara mediu de transport
8
• Comprese sterile
• Pensa
• manusi
• Container pentru deseuri medicale
• Container cu solutie dezinfectanta pentru instrumentar medical
Pregătirea pacientei:
• nu se fac irigații vaginale cu cel puțin 24h înaintea procedurii;
• nu se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puțin 2 zile înainte;
• nu se administrează tratamente antiinfecțioase cu cel puţin 8 zile înaintea prelevării;
• nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală.
Mod de recoltare:
- Recoltarea se efectueaza pe masa ginecologica de catre personal instruit de medicul
specialist.
- Se verifica daca pacienta indeplineste conditiile de pregatire pentru efectuarea examenului
din secretii genitale.
- Se invita pacienta sa se aseze pe masa ginecologica cat mai comod si relaxat.
- Se atentioneaza asupra faptului ca valvele fiind metalice pot produce o usoara senzatie de
disconfort.
Se introduc valvele pe rand, intai valva posterioara, apoi valva anterioara si se departeaza
peretii vaginului pentru a se exprima colul uterin intre cele doua valve.
Pentru examen citobacteriologic si cultura din secretia vaginala :
•Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele
• Pe valva posterioara se preleveaza o cantitate de secretie din fundul de sac vaginal
• Persoana care recolteaza introduce cu grija tamponul de exsudat pe valva posterioara si
se recolteaza o mica cantitate din secretia vaginala exprimata pe aceasta; retrage tamponul
• Se extrage valva si se deverseaza secretia la unul din capetele unei lame de microscop
(stearsa in prealabil cu alcool si uscata)
• Peste lama cu produs se suprapune o a doua lama si se executa o miscare energica de
alunecare pe axul lung al celor doua lame. Secretia astfel intinsa trebuie sa fie uniforma pe
cele doua lame, subtire si sa cuprinda cca 4/5 din lungimea lamei
• Cele doua lame se lasa la uscat la loc ferit de curenti de aer cald sau umezeala
Pentru examenul citobacteriologic si cultura din secretia de col :
• Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele cu colul exprimat intre ele •
Persoana care recolteaza sterge cu o compresa sterila exocolul indepartand secretia vaginala
de pe suprafata acestuia
• Cu un tampon de exsudat se patrunde cca 1.5 cm in endocol si se imprima miscari de
rotatie completa, insistand pentru o buna stergere a mucoasei.

9
• Tamponul se descarca prin miscari de rotatie pe doua lame de microscop; lamele se lasa
sa se usuce
• Pentru cultura se introduce un al doilea tampon la cca 2 cm in colul uterin
imprimandu-se miscari de rotatie pentru stergerea mucoasei endocolului
- La sfarsitul recoltarii valvele se pun in containerul cu solutie dezinfectanta pentru
instrumentar;
- compresele sterile se arunca in containerul de deseuri medicale.
Pentru examenul bacteriologic al secretiei vaginale sau al secretiei de col uterin,
laboratorul recomanda – pentru o mai buna orientare si interpretare a produsului –
recoltarea tandemului: lame pentru examenul citobacteriologic si tampon pentru
cultura, ambele analize executandu-se doar daca sunt bifate pe cerere. Pe lame si pe
tamponul de exsudat se lipesc etichete cu codul de bare unic, identic cu cel din cererea
electronica de analize

c. Examenul la lampa Wood = utilizat in cazul infectiilor produse de fungi si bacterii

si in tulburarile de pigmentare;
Lampa Wood emite lumină ultravioletă de tip A, cu lungime de undă cuprinsă între 320-450
nm. Ea este folosită în dermatologie pentru evidenţierea fluorescenţei prezentă în unele
micoze cutanate (ciuperci la nivel cutanat), infecţii bacteriene şi pentru depistarea unor
tulburări de pigmentare cutanată (pete albe la persoanele blonde sau pete brune la persoanele
cu pielea măslinie).
Examinarea este nedureroasă, nu prezintă riscuri pentru pacient, fiind o examinare de scurtă
durată. Se recomandă ca pe timpul examinării pacientul să ţină ochii închişi. Deoarece lampa
Wood nu emite radiaţii ultraviolete de tip UVB, iar examinarea este de scurtă durată, acest
tip de examinare prezintă siguranţă şi pentru persoanele care din anumite motive prezintă o
sensibilitate mărită a pielii la soare (fotosensibilitate).
- Acest tip de examinare se face într-o încăpere întunecată, iar lumina emisă de lampă este
violacee.
- Pielea normală capătă o nuanţă albăstruie sub această lumină.
- Lampa Wood se ţine la o distanţă de 10-30 cm de pielea pacientului, timp de cateva
secunde.
Este important de ştiut că rezultatul examinării este influenţat de o serie de factori:
dacă încăperea este suficient de întunecată, dacă pacientul s-a spălat recent, dacă pe piele
există urme de săpun, parfum, deodorant, produse de make-up, scame, creme, medicamente.
Toţi aceşti factori pot genera rezultate fals pozitive sau fals negative.
Afecţiunile dermatologice examinate cu lampa Wood: Pitiriazisul versicolor(infectie
fungica a pielii manif prin pete mici si decolorate sau intunecate), Tinea capitis (infectie
fungica la nivelul scalpului prin caderea parului in petice), Erytrasma (infectie a pliurilor si
interdigital rosu-caramiziu, manif prin usturimie, prurit), ulceraţii posibil infectate cu
Pseudomonas, Vitiligo, Melasmă( pete maro-brun la nivelul fetei).

10
 d. Teste cutanate :
1. test epicutanat – se aplica pe tegument antigene suspectate de a produce alergii in dilutii
standardizate, reactia citindu-se dupa 48 ore.
Testul cutanat Patch:
Testarea Patch se realizează rapid, nu este dureroasă și este utilizată în cazul reacțiilor
alergice întârziate care au nevoie de câteva zile pentru a se manifesta.
Aceste teste sunt efectuate pentru a identifica substanțele care provoacă dermatita de
contact cum ar fi: latex, medicamente, parfumuri, conservanți, metale, rășini, vopsea
de păr etc. Există o Baterie Standard Europeană ce cuprinde alergenii care determină cel
mai frecvent dermatită de contact. Această listă cuprinde: metale, parfumuri, aditivi și
conservanți din produse cosmetice, detergenți, produse de curățat, vopsele, coloranți din
haine și latex.
Testarea cutanată de tip Patch presupune aplicarea pe piele, de obicei la nivelul toracelui
posterior sau pe braț, a unor dispozitive adezive de tipul plasturilor care conțin
substanțele posibil incriminate în apariția reacției alergice. Acești plasturi sunt lăsați la
nivelul pielii timp de 48 de ore după care sunt îndepărtați. Citirea rezultatelor se face la
momentul îndepărtării, la 72 de ore și la 7 zile. Rezultatul este considerat pozitiv dacă
zona care corespunde unui anumit alergen devine roșie și tumefiată.
În cele 48 de ore cât plasturii rămân la nivelul pielii este indicat să nu se efectueze efort fizic
intens, să se evite baia în cadă, piscina sau sauna.

2. test prin scarificare – alergenii standard se aplica pe pielea antebratului usor

scarificata. Rezultatul se citeste la 10 minute.
Testul cutanat Prick
Testarea de tip Prick este cea mai frecvent utilizată, este standardizată, are un grad înalt de
sensibilitate și este simplu de realizat. Este un test nedureros, rapid și fără reacții adverse.
Aceste teste sunt efectuate, de obicei, pentru a identifica alergiile la polen, mucegai, păr
de animale, acarieni din praful de casă, ierburi, buruieni, spori fungici, alimente (ou,
făină, soia, nuci, alune, proteine din lapte).
Testarea presupune dispunerea a mici picături de extracte purificate de alergeni pe fața
anterioară a antebrațului la o distanță de aproximativ 3 mm, care sunt ulterior
înțepate cu un dispozitiv special numit lanțetă, fără a produce o sângerare. Reacția
locală se citește în 15-20 minute și este considerată pozitivă dacă la locul de contact cu
alergenul respectiv apare o papulă/pată roșie și pruriginoasă de minim 3 mm
11
 c) I.D.R. – se injecteaza i.d. alergenul in dilutie, rezultatul fiind citit la 24 – 48 – 72
ore.
Acest test presupune injectarea la nivelul antebrațului a unei cantități mici de alergen
suspectat a fi implicat în apariția reacției alergice. Se utilizează în special în cazul
alergiei la veninul de insecte sau la penicilină. Testul este pozitiv dacă la locul de
injectare a alergenului apare o papulă roșie și pruriginoasă.
Când nu sunt recomandate testele cutanate:
o In tratamente cu medicamente care pot interfera cu rezultatele testelor cum ar fi:
antihistaminice sau antidepresive;
o Dacă există o afecțiune severă a pielii care acoperă suprafețe mari din corp, testele cutanate
se pot efectua doar pe piele sănătoasă;
o Dacă există risc crescut de reacție alergică severă (anafilaxie).

e) Biopsia cutanata;
Biopsia cutanată este o tehnică în care un fragment al pielii este recoltat pentru a fi
trimis unui patolog pentru a face un diagnostic microscopic. De obicei se face
sub anestezie locală.
În dermatologie, manifestările de dependență ale afecțiunilor cutanate pot fi
asemănătoare. Examenul clinic nu este suficient, deoarece doar sugerează un
diagnostic, de aceea se recurge la biopsia cutanată pentru a obține un diagnostic cert
prin studiul structurii pielii la microscop.

f) Microscopia electronica – aduce informatii cu privire la dermatozele localizate

la nivelul jonctiunii dermo-epidermice.

g) Alte investigatii
- ex.radiologice, endocrinologice ;ex.sangelui(VSH, HLG ,uree ,creatinina, Reactia
Tymol, transaminaze); ex.urina; echo. cutanata.

12
Diferente dintre bacteriile patogene si cele nepatogene
Principala diferență între bacteriile patogene și cele nepatogene este că bacteriile
patogene pot provoca boli în timp ce bacteriile nepatogene sunt inofensive.
- Bacteriile patogene posedă mai multe gene care înzestrează capacitatea de a provoca boli,
în timp ce bacteriile nepatogene nu au asemenea gene.
- Bacteriile patogene invadează celulele corpului în timp ce bacteriile nepatogene trăiesc
în afara celulelor corpului.
- Unele bacterii patogene pot fi prezente la indivizi normali, fără a provoca o boală iar
bacteriile nepatogene pot provoca, de asemenea, boli, devenind agenți patogeni oportunisti
într-o gazdă imun-compromisă.

Care sunt bacteriile patogene:

Bacteriile patogene sunt bacterii cauzatoare de boli. Patogenitatea este capacitatea unei
bacterii de a provoca o boală. Bolile cauzate de bacteriile patogene se numesc în general
infecții. Aproximativ 100 de specii bacteriene pot provoca boli la om. Tuberculoza este cea
mai frecventă boală bacteriană la om. Este cauzată de tuberculoza Mycobacterium .
Bacterii patogene
Bacterii patogene boală
Streptococcus și Pseudomonas Pneumonie
Bacillus anthracis Antrax
Bordetella pertussis Tuse convulsivă sau pertussis
Corynebacterium diphtheriae Difterie
Clostridium tetani Tetanosul
Neisseria gonorrhoeae Gonoree

Ce sunt bacteriile nepatogene

Bacteriile nepatogene sunt bacterii inofensive pentru alte organisme și trăiesc mai ales în
mediu sub formă de saprofite. Aproximativ 99% din bacterii sunt nepatogene. Sunt utile
omului, deoarece pot implica fabricarea untului, brânzei, alcoolului, acidului lactic,
solvenților vopselelor și antibioticelor.
Unele bacterii nepatogene trăiesc la suprafața animalelor ca floră normală. Sunt comensale.
Dar, aceste bacterii pot deveni agenți patogeni oportunisti atunci când invadează țesuturile.
Ca exemplu, E.coli sunt bacterii nepatogene care trăiesc în tractul gastrointestinal și pot
declanșa un răspuns imun în anumite circumstanțe.
Bacterii nepatogene:
Exemplu Semnificaţie
Epidermidis
O parte a florei normale a pielii
stafilococ
Lactobacillus
O parte a florei intestinale normale
acidophilus
Flora normală în intestinul gros și subțire, care descompune zaharurile
Escherichia coli
nedigerate și produce biotină și vitamina K

13
Bifidobacteria Flora normală în colon; utilizare în producția de probiotice
Flora intestinală normală, care descompune nutrienții utili și
Bacteroids
împiedică bacteriile patogene să colonizeze intestinele,
Lenjerie
Folosit în producția de brânză
Brevibacterium
Asemănări între bacteriile patogene și cele nepatogene:
• Bacteriile patogene și non-patogene sunt două tipuri de bacterii cu alte organisme în
contact.
• Ambele sunt microorganisme care pot fi găsite în flora normală.
Definiție:
Bacteriile patogene se referă la bacteriile care pot provoca boli, în timp ce bacteriile
nepatogene sunt organisme care nu produc boală, rău sau moarte altui organism.
Relația cu gazda:
Bacteri patogeni sunt paraziți în timp ce bacteriile nepatogene sunt comensale.
Semnificaţie:
Bacteriile patogene sunt dăunătoare, în timp ce bacteriile nepatogene pot fi utile.
Genele virulenței:
Genele de virulență sunt prezente în genomul bacteriilor patogene, în timp ce bacteriile
nepatogene nu posedă gene virulente.
Respectarea țesuturilor:
Bacteriile patogene aderă la celulele țesuturilor pentru a scăpa de fluxurile de lichid din
interiorul corpului, în timp ce bacteriile nepatogene nu aderă la țesut.
Invazie:
Bacteriile patogene invadează celulele corpului, în timp ce bacteriile nepatogene trăiesc în
afara celulelor corpului.
Fagocitoză:
Bacteriile patogene rezistă la fagocitoză folosind o capsulă netedă, leucocidine și alte
mecanisme antifagocitice, în timp ce bacteriile nepatogene sunt supuse fagocitozei.
toxinele
Bacteriile patogene produc toxine care pot modifica metabolismul celulelor gazdă, în timp
ce bacteriile nepatogene nu produc toxine.
Colonizare:
Majoritatea bacteriilor patogene își produc coloniile în țesuturi, în timp ce bacteriile
nepatogene nu produc colonii.
Concluzie:
Bacteriile patogene pot provoca boli. Sunt foarte puțini din întreaga populație bacteriană. Ei
dezvoltă factori patogeni, care ajută la invazia gazdei. Dar, bacteriile nepatogene nu
provoacă boli, iar unele dintre ele sunt utile în viața de zi cu zi. Principala diferență între
bacteriile patogene și non-patogene este capacitatea lor de a provoca boli.

14