LE FEMININ DES NOMS

Regulă generală : în scris se adaugă un e la masculinul singular: în franceza

vorbită, consoanele care devin intervocalice se pronunţă:
–t sau d: un avocat, une avocate; un marchand, une marchande;
–ais: un Anglais, une Anglaise;
–ain: un châtelain, une châtelaine (un castelan, o castelană, dar: un copain, une
copine – un prieten, o prietenă);
–al: un rival, une rivale;
–an: un sultan, une sultane (dar: un paysan, une paysanne, Jean, Jeanne);
–and: un marchand, une marchande;
–er, ier: un boucher, une bouchère (un măcelar, o femeie măcelar); un épicier,
une épicière (un băcan, o femeie băcan);
–in: un cousin, une cousine (un verişor, o verişoară); le voisin, la voisine (vecinul,
vecina);
–is: un marquis, une marquise (un marchiz, o marchiză);
–ois: un bourgeois, une bourgeoise (un burghez, o burgheză).
 

Aceeaşi regulă se aplică pentru toate numele de fiinţe formate din participii
prezente în –ant sau trecute în –é, -i, -u, -it, -ut, -is, -us:
le commerçant, la commerçante – le proscrit, la proscrite.
 

Particularităţi importante:
 
Substantivele în –an, –en, -on: dublează consoana –n, iar vocala care-l precede nu
mai este nazală:
            le pharmacien, la pharmacienne – un baron, une baronne – un paysan, une
paysanne  – le champion, la championne – le gardien, la gardienne – le doyen, la
doyenne (decanul, decana).
Excepţii: le courtisan, la courtisane – le sultan, la sultane – le Persan, la Persane.

Substantive în –el, -eau au feminin în –elle:

            Marcel, Marcelle – le jumeau, la jumelle (geamănul, geamăna).

Substantive în –at, -et, -ot (consoana finală devine sonoră):

            le chat, la chatte – le cadet, la cadette – un sot, une sotte (un prost, o
proastă).
Excepţii: un soldat, une soldate – un avocat, une avocate – un candidat, une
candidate – un bigot, une bigote – un dévot, une dévote (un cucernic, o cucernică)
– un huguenot, une huguenote – un idiot, une idiote.
Substantive în –eur au femininul în -euse:
un danseur, une danseuse – un nageur, une nageuse (un înotător, o înotătoare) –
un vendeur, une vendeuse (un vânzător, o vânzătoare).
Excepţii: un pécheur, une pècheresse (un păcătos, o păcătoasă) – un enchanteur,
une enchanteresse (un vrăjitor, o vrăjitoare) – le demandeur, la demanderesse
(reclamantul, reclamanta) – le défendeur, la défenderesse (pârâtul, pârâta) – un
mineur, une mineure.

Substantivele în -teur au femininul în -trice:

            un instituteur, une institutrice (un învăţător, o învăţătoare) – un directeur,
une directrice – un acteur, une actrice.

Substantivele în –teur care provin din verbe terminate în –ter au femininul în –

teuse: un porteur, une porteuse (purtător, hamal) – un flatteur, une flatteuse.

Substantivele terminate în –f sau -p au femininul în -ve:

            un veuf, une veuve (un văduv, o văduvă) – un Juif, une Juive (un evreu, o
evreică) – un loup, une louve (un lup, o lupoaică).

Substantivele în –x fac femininul în –se (consoana finală devine sonoră –

pronunţată z):
            un époux, une épouse; un bourgeois, une bourgeoise, un marquis, une
marquise. Excepţie: un roux, une rousse (un roşcat, o roşcată).

Substantivele în –er au la feminin finalul în –ère:

            un écolier, une écolière; un fermier, une fermière, un berger, une
bergère(un păstor, o păstoriţă).

Substantivele în –c au feminin în -que:

            le Turc, la Turque. Excepţie: le Grec, la Grecque.
 

Unele substantive formează femininul în –esse:

            un abbé, une abbesse – un âne, une ânesse (un măgar, o măgăriţă) – un
comte, une comtesse (un vicomte, une vicomtesse) – un devin, une devineresse (un
ghicitor, o ghicitoare)