Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Veniturile bugetare sunt precizate în legea finanţelor publice locale ca fiind ‚,resurse
băneşti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de
interes local, bugetelor activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, în baza
unor prevederi legale, formate din impozite, taxe şi alte vărsăminte.’’2
1
Legea administraţiei publice locale nr.215 din 2001, publicată în M.O. nr.204 din 23.04.2001, art.4
2
Legea finanţelor publice locale nr.189/1998 – Art.1 pct.22, M.O. nr.404/22.10.1998.
1
Sub aspect financiar, avem o clasificare funcţională care grupează venituri pe capitole şi
subcapitole; acestea indică felul, natura, iar în unele cazuri şi sursele de provenienţă.
Cosiliile locale şi judeţene pot aproba instituirea de activităţi integral finanţate din
venituri proprii alătuiri de unele instituşii publice. Domeniul de activitate, categoriile de
venituri, natura cheltuielilor, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi sunt
precizate prin acest act de înfiinţare.
Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii
se elaborează o dată cu bugetul instituţiei sau serviciului public de interes local din care
face parte şi se aprobă o dată cu bugetul acestora.
2
Un buget gestionat corespunzător poate deveni un document ce priveşte mai mult spre
viitor, să identifice tendinţele , să prezică rezultatele la sfârşitul anului, să evite surprizele
financiare.
Proiectele bugetelor locale sunt întocmite pe baza proiectelor de bugete proprii ale
administraţiei, ale instituţiilor şi serviciilor publice din subordine. Ordonatorii principali
de credite ai bugetelor locale vor realiza punând bazele acţiunilor de implementare a
finanţării bugetare pe bază de programe care vor fi elaborate de către instituţiile şi
serviciile publice de interes local în vederea finanţării unor acţiuni, obiective şi proiecte.
3
Preşedinţii Consiliilor Judeţene, primarul general al municipiului şi primarii celorlalte
unităţi administrativ-teritoriale reprezintă ordonatorii principali de credite ai bugetelor
locale . Cei care conduc instituţiile publice cu personalitate juridică din subordinea
consiliului local sau judeţean al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale sunt, după
situaţie, ordonatori de credite secundari sau terţiari şi garantează:
Aprobarea bugetelor locale. Consiliile locale îşi dau consimţământul asupra proiectelor
bugetelor locale în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului
de stat.
4
local include toate operaţiunile de realizare a veniturilor de la contribuabili, agenţi
economici şi persoane fizice, care au sarcina obligatorie de a achita la termenele stabilite
taxele şi impozitele datorate administraţiilor locale, cât şi efectuarea cheltuielilor
prevăzute şi autorizate prin bugetul local. Efectuarea acestor operaţiuni are loc atât prin
numerar, cât şi prin virament bancar. Prin unităţile administrativ-teritoriale se efectuează
execuţia bugetelor locale, evidenţiată în conturi distincte.
Controlul bugetar. Unii autori o consideră ca fiind o etapă aparte a procesului bugetar,
pe când alţii îl suprapun etapei de execuţie bugetară. De fapt controlul bugetar este
prezent mai în toate etapele procesului bugetar. În funcţie de momentul în care se
efectuează, controlul bugetar poate dobândeşte caracter profilactic, coexistent, ulterior; în
funcţie de organele care îl exercită există control politic, administrativ, jurisdicţional.
De către Parlament este exercitat controlul politic, iar de către Curtea de Conturi ce
funcţionează în subordinea Parlamentului, prin verificarea actelor justificative şi a
conturilor de execuţie la toţi ordonatorii de credite bugetare. Controlul administrativ este
organizat de Guvern prin corpul de control al Primului Ministru şi Organele specializate
ale Ministerului Finanţelor. În activitatea de control este cuprinsă întreaga sferă a
procesului bugetar, de la miniştri până la contabilii comunali; urmărindu-se încasarea
integrală a veniturilor, fără săvârşirea de abuzuri fiscale şi cheltuirea raţională a banului
public cu respectarea limitelor şi a destinaţiilor aprobate.
5
Descetralizarea administraţiei publice duce la descentralizarea financiară (fără de care nu
se poate realiza) şi ‚,la creşterea resurselor financiare ale autorităţior publice locale,
aspect ce impune perfecţionarea controlului financiar în scopul creşterii eficacităţii şi
eficienţei în utilizarea acestor resurse’’ ( V.Tabără-Controlul financiar în administraţia
publică locală, Ed. Universităţii ‚,Lucian Blaga’’, Sibiu, 2006, p.141).
6
1. Este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele
suveranităţii statului, având la bază un temei legal;
Pentru a sesiza modul de stabilire şi calcul al impozitelor şi taxelor locale, voi explica
însemnătatea unor expresii folosite în acest sens:
7
În ceea ce priveşte conceptul de impozit în Republica Moldova, trebuie să semnalăm că
păreri privind această problemă, literatura de specialitate nu şi-a expus-o, de aceea vom
prezenta concepţia prevăzută de reglementarea juridică în vigoare cu analiza
corespunzătoare.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că , plata acestora către stat
este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venit dintr-o
anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, potrivit Codului Fiscal,
datoreză impozit. Dreptul de a introduce impozite este de competenţa exclusivă a
Parlamentului. Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat de
importanţă naţională şi locală3.
3
Legea nr.317-XVI din 02.11.2006 republicată în M.O. al Republicii Moldova din 8 februarie 2007, art.3.
4
La elaborarea Codului Fsical au participat şi specialişti americani – THE BARENTS GROUP
8
Pe parcursul reformei s-a prevăzut crearea sistemului fiscal, care să corespundă:
Toate impozitele sunt clasificate la impozite directe şi indirecte, republicane (de stat) şi
locale. Principalele impozite directe reglementate de această lege sunt: impozitul pe
beneficiul persoanelor juridice şi pe veniturile persoanelor fizice, etc., iar cele indirecte –
impozitul pe valoarea adăugată, accizele, etc. În afară de acesta, legea cadru prevedea şi
percepea de la subiecţii impozabili, în funcţie de obiectul impozabil, a impozitelor – pe
veniturile bancare, veniturile realizate din activităţi de asigurare, taxe vamale, ş.a.
5
Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 cu privire la administrarea impozitului pe venit; punerea in aplicare a titlurilor
I si II ale Codului fiscal (RM).
6
Punerea în aplicare a titlului I, art.6, alin.(6) al Codului Fiscal (RM).
9
d) taxa de organizare a licitaţiilor si loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale si/sau de prestări servicii de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
oraşeneşti si săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de câini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi)
vamale de trecere a frontierei vamale.
Fiecare dintre aceste impozite îndeplinesc anumite funcţii şi au un anumit rol, iar toate
împreună alcătuiesc un sistem de impozite care reflectă atât capacitatea contributivă a
plătitorilor, cât şi stadiul de dezvoltare a unei societăţi pe plan economic.
10
TAXA reprezintă suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru
serviciile prestate de un agent economic, o instituţie sau un serviciu de utilitate publică 7;
o contribuţie pentru a face faţă cheltuielilor provocate de prestarea unui serviciu public
determinat, prestare care se înfăptuieşte de diverse instituţii publice; taxele au ca obiectiv
final instituirea de venituri publice pentru buget.
Taxele depind de natura serviciilor prestate de către organele de stat şi instituţiile publice,
de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce reprezintă obiectul serviciilor. Perceperea
taxelor se realizează pe baza următoarelor principii:
7
Legea finanţelor publice 500/2002, M.O. 597/13.08.2002.
11
subiectul impunerii sau contribuabilul
suportatorul impozitului
materia impozabilă (obiectul impoitului)
sursa impozitului
unitatea de impunere
cota impozitului
asieta fiscală
termenul de plată
12
Principalele caracteristici ale resurselor fiscale sunt următoarele:
Suportatorul impozitului este persoana fizică sau persoana juridică din ale
cărui venituri se admite incontestabil impozitul.
Materia impozabilă este formată din bunuri sau venituri pentru care se
datorează impozite directe.
Sursa impozitului, arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau
din avere, ca sursă a impozitului, veniturile apar sub formă de salarii,
dividente, profit, rentă, din moment ce la avere sunt puse în discuţie
clădirile, terenurile, mijloacele de transport.
13
Cota impozitului este valoarea impozitului, fixată pentru fiecare unitate de
impunere; aceasta poate fi o sumă fixă sau o cotă procentuală stabilite
proporţional, progresiv sau regresiv faţă de materia impozabilă sau de
atitudinea contributivă a contribuabilului. Cotele procentuale pot fi
progresive sau regresive.
14
dreptului de proprietate şi averii cetăţenilor. Sistemul legal de impunere trebuie să
garanteze aşezarea echitabilă a sarcinii fiscale.
impozitul pe clădiri;
impozitul pe teren;
impozitul asura mijloacelor de transport.
Aceste trei tipuri de impozitare sunt acelea la care se poate stabili la început de an
valoarea lor, sunt denumite impozite cu debit, deoarece se cunoaşte baza impozabilă din
momentul declarării la compartimentele de specialitate din cadrul primăriei.
IMPOZITUL PE CLĂDIRI
I. SITUAŢIA ÎN ROMÂNIA
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual
impozit pentru acea clădire, excluzând cazurile prescrise de lege.
15
Aceasta este o noutate introdusă de O.G. 36/2002, cu modificările şi completările
ulterioară şi preluată de Codul Fiscal aprobat prin Legea 571/2003 actualizată până la 7
septembrie 2006 (formă aplicabilă din 1 ianuarie 2007). La impozitul pe teren şi taxa
asupra mijloacelor de transport se aplică depunerea declaraţiilor de impozitare .
Indiferent de formă, clădirile noi dobândite în cursul anului se impun începând de la data
de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite. Clădirile demolate, distruse,
clădirile transmise în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili în cursul anului
se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a
produs una din situaţiile menţionate.
16
valoarea actuală în funcţie de valoarea clădirilor care au caracteristici tehnice şi
economice similare sau apropiate de clădirile dobândite cu titlu gratuit;
valoarea de aport acceptată de părţi la clădirile intrate în patrimoniul unei societăţi
comerciale, cu ocazia fuziunii, conform statutelor şi contractelor;
valoarea rezultată în urma reevaluării conform unor prevederi legale.
Clădirile aflate în funcţiune a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării
sunt supuse impozitului pe clădiri în funcţie de valoarea la care sunt înscrise în evidenţa
contabilă. Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată,
distrusă sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.
Începând cu H.G. 36/ 2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea 522/
2002 s-a introdus impozitarea majorată pentru persoanele fizice care deţin mai multe
clădiri, utilizate ca locuinţă, respectiv:
8
Legea nr.27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, O.G.nr.36/2002, Legea 571/2003
privind Codul Fiscal
9
O.G.36/ 2002, M.O. Legea 351/ 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –
Secţiunea a IV-a, M.O. 408/ 24 iulie 2001.
17
În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu,
impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost
dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice, se calculează prin aplicarea unei cote
de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabileşte prin
hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25 % şi 1, 50 % inclusiv. În cazul
unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă,
cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local între 5 % şi 10 % şi se aplică la
valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la
sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost
amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută
anterior.
Impozitul / taxa pe clădiri se achită anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie
şi 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat
pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se
acordă o bonificaţie de până la 10 %, stabilită prin hotărârea Consililui Local. Impozitul
anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În
cazul în care contribuabilul deţine mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi
administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
Cota impozitului pe imobil s-a modificat de la 0,3% la 0,02% din baza impozabilă, iar
valoarea estimată de organele cadastrale a bunurilor imobile a crescut considerabil în
condiţiile în care acestea erau trecute în registre la preţul de la începutul anilor "90, care
este mult mai mic decât cel de piaţă.
18
Conform Legii nr.448-XVI din 28 decembrie 2006, cota impozitului pe bunurile
imobiliare cu destinaţie locativă din municipiul Chişinău, s-a stabilit în mărime de 0,02%
din valoarea estimată la preţul de piaţă a bunurilor imobiliare, faţă de 0,3% din valoarea
normativă a bunurilor imobiliare. Respectiv cota impozitului în anul 2007 s-a micşorat de
15 ori.
Obiecte ale impunerii sunt bunurile imobiliare - clădiri, construcţii, apartamente şi alte
încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50%
şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcţie.
Baza impozabilă, conform alin. (2) al art. 278 al Codului Fiscal constituie valoarea
estimată a bunurilor imobiliare, adică la preţul de piaţă evaluat de către organele
cadastrale teritoriale ale Agenţiei relaţii funciare şi cadastru.
Conform art. 4. alin (9) lit. B) al Legii pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul
Fiscal persoanele fizice – cetăţeni se înmânează avizul de plată, în municipiul Chişinău
de către Inspectoratul Fiscal de Stat teritoriale, în celelalte localităţi – de către Serviciile
de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor acestor localităţi, cel
19
târziu cu 60 de zile până la expirarea primului termen de plată (15 august), adică nu mai
târziu de 15 iunie a anului curent.
Avizul de plată conţine date despre suma impozitului ce urmează a fi achitată de subiect,
termenele de plată, alte date obligatorii şi informative.
Conform art. 282 al Codului Fiscal impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către
subiectul impunerii în părţi egale nu mai târziu de 15 august şi 15 octombrie a anului
curent. Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs
până la 30 iunie a anului respectiv beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei
impozitului ce urmează a fi achitat. Această prevedere se menţine şi în avizul de plată,
adică în el se indică şi suma impozitului care urmează să fie achitată ţinând cont de
reducere.
Conform art. 279 alin.(5) organele cadastrale teritoriale efectuează reevaluarea bunurilor
imobile o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern. În această ordine de idei valoare
estimată a imobilului se va modifica, în funcţie de recalculările efectuate de Agenţia
relaţii funciare şi cadastru.
IMPOZITUL PE TEREN
I. SITUAŢIA ÎN ROMÂNIA
Impozitul pe teren este datorat, în general, de orice persoană (fizică şi/sau juridică) care
are în proprietate teren situat în România.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale, închiriate, puse la dispoziţie printr-un act oficial şi date în adminitrare,
impozitul este datorat de către persoanele care au efectiv în posesie terenul respectiv.
În situaţia în care terenurile situate în proprietate comună a două sau mai multe persoane,
fiecare dintre proprietarii comuni datorează impozit pentru partea din teren aflată în
20
proprietatea sa. În momentul când nu se poate realiza precizarea părţilor individuale a
coproprietarilor, atunci fiecare dintre proprietari va plăti o parte egală din impozitul
datorat pentru terenul corespunzător.
Începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat modificarea,
contribuabilii care primesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri pe care le-au avut
în administrare sau folosinţă datorează impozit pe terenuri.
Indiferent de formă, terenurile care au fost obţinute în cursul anului se impun cu începere
de la data de întâi a lunii următoare, iar impozitul este supus unui calcul proporţional cu
perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului.
Terenurile care se vând în cursul anului se pot scădea de la impunere, de la data de întâi a
lunii următoare şi impozitul se recalculează.
10
A se vedea dispoziţiile art. 257 Codul Fiscal al României.
11
O.G.36/ 2002, M.O., H.G.44 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/ 2003 privind Codul
Fiscal al României, M.O. 112 din 06.02.2004.
21
terenului; în cazul terenului încadrat în categoria de folosinţă ,,terenurile cu construcţîî’’,
suprafaţa construită la sol a clădirilor; taxa pe metru pătrat stabilită prin hotărâre a
Consiliului Local. Pentru terenurile stabilite intravilan, dar înregistrate în registrul agricol
la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţie, impozitul se stabileşte
prin înmulţirea numărului de metri pătraţi cu suma corespunzătoare categoriei de
folosinţă.
Impozitul/ taxa pe teren se plăteşte anual, în rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv. O bonificaţie de până la 10 %, stabilită prin hotărâre a Consiliului
Local, se acordă pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul
an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv a anului respectiv. Impozitul
anual pe teren care este datorat aceluiaşi buget local de către persoane fizice şi juridice,
de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. Atunci când
contribuabilul posedă în proprietatea sa mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei face trimitere la impozitul pe teren
cumulat.
Cotele maxime ale impozitului funciar sunt stabilite de către Parlamentul Republicii
Moldova pentru o unitate de teren în dependenţă de calitate, destinaţie şi amplasarea lui.
22
considerat unul din proprietari (coproprietari). În acest caz toţi proprietarii
(coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Conform prevederilor art. 277 din Codul Fiscal al Republicii Moldova şi în baza alin.
(5) din art. 4 al Legii subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sunt persoanele
juridice şi fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova.
Cotele concrete ale impozitului funciar se stabilesc de către Consiliul Local prin
adoptarea unei decizii respective, copia căreia în termen de 10 zile de la data adoptării ei,
se prezintă organului fiscal teritorial. Decizia se adoptă şi în cazul în care pentru anul
respectiv cotele impozitului, în localitatea respectivă, rămân la nivelul cotelor maxime.
Decizia adoptată se aduce la cunoştinţa contribuabililor prin publicare în mass-media sau
afişare în locurile publice.
23
IMPOZITE ASUPRA BUNURILOR ŞI SERVICIILOR
I. SITUAŢIA ÎN ROMÂNIA
Orice persoană care deţine în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat
în România, datorează o taxă anuală, denumită după Codul Fiscal impozit, care se
plăteşte la bugetul local al localităţii în care îşi are domiciliul, respectiv sediul sau
punctul de lucru.
Impozitul pe mijlocul de transport se achită anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie inclusiv. Până la data de 31 martie a anului respectiv, pentru plata
cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pe întregul an de către
contribuabili, se acordă o bonificaţie de până la 10 %, stabilită prin hotărâre a Consiliului
Local. Persoanele fizice sau juridice străine, care cer să li se acorde înmatricularea
temporară a mijloacelor de transport în România, în condiţiile legii, au sarcina obligatorie
să plătească integral la data solicitării, impozitul datorat pentru perioada cuprinsă între
data de întâi a lunii următoare celei în care se înmatriculează şi până la sfârşitul anului
fiscal respectiv. Dacă înmatricularea priveşte un interval de timp care depăşeşte data de
31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat înmatricularea, atunci deţinătorii au
obligaţia să plătească integral impozitul pe mijlocul de transport, până la data de 31
ianuarie a fiecărui an, astfel:
24
Impozitul anual pe mijlocul de transport, de până la 50 lei inclusiv, datorat aceluiaşi
buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, se achită integral până la
primul termen de plată. În situaţia în care contribuabilul are în proprietate mai multe
mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de
transport cumulat al acestora.
Taxele rutiere reprezintă taxe încasate pentru folosirea drumurilor şi/ sau a zonelor de
protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor.
c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină
masică pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise;
d) taxa pentru folosirea zonei de protectie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor
pentru efectuarea lucrărilor de construcţie si montaj;
12
Legea Nr. 316-XVI din 02.11.2006, Codul fiscal, Titlul IX, Taxele rutiere, M.O. al R.Moldova nr.199-
202/950 din 29.12.2006.
25
e) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor
pentru amplasarea publicităţii exterioare;
f) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor
pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere.
Taxa se plăteşte pentru perioada fiscală (anul calendaristic) printr-o plată unică şi în
volum deplin.
c) la data efectuării testării tehnice anuale a autovehiculului, dacă taxa nu a fost achitată
până la această dată.
26
Taxa se calculează ţinându-se cont de însuşirile tehnice ale autovehiculului, stabilite în
certificatul de înmatriculare al acestuia şi se indică în documentul de plată.
Taxa se achită pentru autovehiculele care se află în posesia subiectului impunerii la data
apariţiei obligaţiei de plată a taxei.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
La ora actuală atât în România cât şi în Republica Moldova există foarte multe
reglementări în domeniul fiscal, unele chiar contradictorii, care dau naştere la diverse
interpretări, atât din partea celor care trebuie să le aplice cât şi din partea celor care
controlează şi verifică modul de impunere, de stabilire şi de încasare a impozitelor şi
taxelor. Această stare de fapt, la care contribuie sistemul de drept fiscal, este de natură să
provoace multe neajunsuri şi nesiguranţă, în special investitorilor, atât străini cât şi
autohtoni, indiferent de natura şi mărimea investiţiilor. Este foarte important ca, având în
vedere aderarea României la Uniunea Europeană cât şi depăşirea stării de tranziţie a
economiei, care durează din 1990, să se elaboreze un Cod Fiscal, care să cuprindă clar şi
concis cele mai importante reglementări în domeniul financiar, în concordanţă cu
normele juridico-fiscale existente în ţările Uniunii Europene. În acest fel s-ar depăşi mult
mai uşor actuală criză economică, nu am mai vorbi an de an despre scăderea producţiei
industriale, creştere economică zero, scăderea nivelului de trai al populaţiei, şomaj şi
sărăcie, inflaţie, lipsa investitorilor, deficit bugetar etc.
27
puţini, mai bine mai puţin, dar de la cât mai mulţi contribuabili’’. În acest fel s-ar elimina
şi neajunsurile create de economia subterană, ar scădea evaziunea fiscală şi deficitul
bugetar, nu ar mai fi aşa de împovărător pentru întreaga societate.
Prin reglementările legale existente până în prezent s-au preluat de către Consiliile Locale
numai impozitele şi taxele locale prevăzute de Legea nr. 27/1994 a României privind
impozitele şi taxele locale. Această lege stabileşte doar o parte din veniturile bugetelor
locale, alte creanţe bugetare, fiind reglementate prin diverse acte normative.
În activitatea practică din prezent se sesizează că nu se mai ştie nici care sunt organele
abilitate, prin lege, să supună unui control veniturile cuvenite bugetelor locale, altele
decât cele prevăzute prin Legea nr. 27/1994 a României şi nici organele care trebuie să
rezolve cererile de acordare a unor facilităţi la plată şi până la ce sume.
28
Una dintre problemele întâlnite este determinarea corectă a debitelor fiecărui contribuabil
care vizează necesitatea perfecţionării modelelor formularelor tipizate pentru declaraţiile
de impunere. Declaraţiile de impunere trebuie să garanteze clar şi în detaliu, toate
elementele necesare identificării şi impunerii fiecărui bun impozabil sau taxabil.
Sub aspectul structural, impozitele şi taxele, necesare în orice stat şi indiferent de nivelul
dezvoltării sale economice, trebuie să fie folosite pentru creşterea şi stabilitatea
economică, să minimalizeze influenţa aspra deciziilor economice eficiente, să corecteze
ineficienţa din sistemul privat şi să contribuie la promovarea unei administraţii fiscale
eficiente nearbitrară, pe inţelesul contribuabililor şi cu costuri cât mai reduse.
29