TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE

”MONEDĂ ȘI CREDIT”

Mihail GÎRLEA

conferențiar universitar,
doctor în economie,
Departamentul ”Finanțe și
banci”

www.moodle.usm.md
OBIECTUL ŞI METODA DE
STUDIU A DISCIPLINEI
UNIVERSITARE
„MONEDĂ ŞI CREDIT”

Mihail Gîrlea
conf. univ., dr.
 Subiectul 1:
" Obiectul și metoda de studiu"

Aflâ ndu-ne în faţa unui fenomen necunoscut sau mai puţin ştiut, de fiecare
dată
dată,, ne suscită o mulţime de întrebă ri:

ce este acesta?

în ce constă esenţa lui?

prin ce se manifesta, cum poate fi cunoscut?

cu ce se soldează? şi multe alte etc.

 Subiectul 1:
" Obiectul și metoda de studiu"

Tema Obiectul şi metoda de studiu are

scopul de a consolida cunoştinţele teoretice şi
forma abilităţile practice referitor la obiectul de
studiu al unităţii de curs Monedă şi credit, şi
metodele de investigare a fenomenelor şi
proceselor monetare.
 Subiectul 1: " Unităţi de conţinut:"

1. Obiectul de studiu şi
conţinutul unităţii de curs.
2. Metode şi procedee de studiu.

3. Tratări terminologice privind

moneda.
 Subiectul 1:
" Obiectul și metoda de studiu"

Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţe:

de cunoaştere a noţiunilor obiect şi metodă de studiu, modele şi

procedee de cercetare, precum şi a conceptelor ban, monedă, valută,
unitate monetară;

de aplicare a metodelor şi procedeelor de cercetare în procesul de

cunoaştere, a termenilor monetari în comunicarea verbală şi scrisă;

de integrare a cunoştinţelor privind obiectul şi metoda de studiu în

procesul de învăţare- cercetare, elaborare a lucrărilor scrise şi prezentare a
discursurilor verbale pe problemele metodologice ale obiectului şi
procedeelor de învăţare a unităţilor de curs de profil monetar şi de credit.
 Obiectivele studiului
 să distingă noţiunile obiect şi metodă de studiu, modele şi procedee de cercetare al
unită ţilor de curs de profil monetar şi de credit;

 să definească noţiunile de bază cu privire ban, monedă , valută , unitate monetară , schimb,
valoare, valoare de întrebuinţare, valoare de schimb;

 să distingă metodele şi procedeele de cercetare în procesul de cunoaştere, a termenilor

monetari în comunicarea verbală şi scrisă ;

 să distingă asemă nă rile şi deosebirile cu privire la conceptele de bani şi monedă ;

 să structureze într-un discurs cunoştinţele privind obiectul şi metoda de studiu în
procesul de învă ţare-cercetare;

 să elaboreze lucră ri scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe problemele

metodologice ale obiectului şi procedeelor de învă ţare a unită ţilor de curs de profil
monetar şi de credit;

 să selecteze şi să analizeze materialele provenite din diferite surse de profil monetar şi

de credit.
 Cuvinte - cheie

 obiect de studiu

 metode de studiu

 bani

 monedă

 valută

 unitate monetară.
 1. OBIECTUL DE STUDIU
ŞI CONŢINUTUL UNITĂȚII DE CURS

Datorită rolului care îi revine monedei şi

creditului în economie, ştiinţa despre bani şi
bănci a devenit una din principalele
componente ale cunoaşterii economice.

Disciplina “Monedă şi credit” cultivă studenţilor

gândire financiară conceptuală, formează
logică economică analitică şi înzestrează cu
tehnici şi procedee practice de lucru.
 1. OBIECTUL DE STUDIU
ŞI CONŢINUTUL UNITĂȚII DE CURS
Unitatea de curs Monedă şi credit are ca obiect
de studiu

moneda şi sistemul monetar,

creditul şi dobânda,

cadrul instituţional al monedei şi creditului,

piaţa monetară şi bazele politicii monetare.

COMPARTIMENTELE UNITĂȚII DE CURS
“MONEDĂ ȘI CREDIT”
Ca disciplină de învăţământ, MONEDA ŞI CREDITUL
se corelează prin conţinutul său cu :
INTERCONEXIUNEA DISCIPLINEI UNIVERSITARE
“MONEDĂ ŞI CREDIT” CU ALTE DOMENII
OBIECTUL DE STUDIU
 2. METODE ŞI PROCEDEE DE STUDIU

Suportul metodologic al studierii

disciplinei îl constituie lucrările
clasicilor economiei politice,
cercetările recente ale savanţilor
contemporani din ţară şi peste
hotare, cadrul legislativ naţional şi
internaţional în vigoare.
 2. METODE ŞI PROCEDEE DE STUDIU

La baza metodei de studiu şi cercetare stă

observarea directă şi indirectă a realităţii
economice, redate în principal prin
intermediul informaţiei valorice,
interpretate şi analizate cu ajutorul
abstracţiei ştiinţifice
ANSAMBLUL METODELOR DE STUDIU
 3. TRATĂRI TERMINOLOGICE
PRIVIND MONEDA

Există o gamă largă de termeni monetari

aflaţi în semilitudine.

Pentru eliminarea confuziilor aici vom

aborda aspectele terminologice ale cuvintelor
cheie :
ban, monedă, valută şi unitate monetară.
 BAN – FUNCŢIE, TITLU, RANG

Denumirea “ban” a fost preluată din sfera titlurilor nobilimii

şi rangurilor demnitarilor

“Ban” era numit guvernatorul unei regiuni din Ungaria

feodală, cârmuitorul Slavoniei etc.

“Ban" era titlu şi funcţie de mare dregător în Ţara

Românească după sec. al XV-lea.

Titlul de „mare ban" era purtat de boierul care guverna

Banatul Severinului, apoi şi guvernatorului Olteniei.
 BAN – FUNCŢIE, TITLU, RANG

Slavonia este o regiune istorică, situată în

partea de sud a câmpiei Panoniei. Ocupă partea de
est a Croaţiei, hotarele sale naturale fiind râul Drava
la nord, râul Sava la sud şi Dunărea la est Principalul
oraş este Osijek.
 MONEDĂ EMISĂ
DE BANII SLAVONIEI
 BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOARE

Monedele emise de guvernanţii respectivi în vorbirea curentă

au preluat denumirea funcţiei acestora – ban.
Cu timpul s-a extins utilizarea termenului ban.

Cuvântul “ban”, în sensul unei interpretări, redă denumirea

generică pentru toate monedele şi semnele de valoare.

Din 4 mai 1867 (Legea privind instituirea sistemului monetar

naţional al României) “ban” este denumirea monedei
divizionare a unităţii monetare româneşti.

Din decembrie 1992 (Legea privind banii a R. Moldova)

cuvântul “ban” este folosit ca denumire şi pentru moneda
divizionară a unităţii monetare moldoveneşti.
 MONEDA - ZEIŢĂ

Denumirea de „monedă" provine de la

numele zeiţei Juno (Junon) MONETA
(Junon Avertizoarea) pe teritoriul
templului căreia din Roma, romanii, în sec.
al IV-lea î. Hr., au înfiinţat un atelier de
batere a pieselor ce întruchipau bani.
 DINAR ROMAN DIN ARGINT
CU EFIGIA JUNONEI MONETA
 MITUL ZEIŢEI JUNONA

Junona Moneta (Junona Avertizoarea; Junona soţia lui

Jupiter, fiica lui Saturn).
În mitologia romană, Iuno era „zeiţa naşterii” şi a
«căsătoriei». Ea este şi patroana protectoare a
oraşului Roma fiind venerată pe Capitoliul din Roma.
În ziua de 1 martie zeiţa sărbătorită era
«Matronalia» (lat. femeie), în cinstea ei find sacrificată
gâsca, animal sacru la romani, din care cauză gâştele
sunt ţinute în Capitoliu.
Aceste păsări au fost onorate, deoarece potrivit
legendei, când cetăţenii romani au fost surprinşi de un
atac duşman neaşteptat, gâştele au dat alarma,
înştiinţând-o pe Iunona, care primeşte porecla de
Moneta (cea care dă alarma, avertizoarea) salvând
Roma.
 MONEDA – SEMN BĂNESC

În vorbirea curentă numele zeiţei a fost preluat

pentru identificarea atât a pieselor respective
- monete, cât şi a instituţiei de profil -
monetărie.
Cuvântul “monedă” se referă la un anumit gen
de bani – piese din metal în formă de disc plat
folosită în funcţie de bani.
De rând cu aceasta, în prezent termenul
“monedă” redă şi denumirea generică a
oricărui semn bănesc materializat sau
nematerializat.
 MONEDA – SEMN BĂNESC

Moneda reprezinta o piesă de

metal — cupru, argint, aur, platină
sau diferitc aliaje - preponderent în
formă de disc plat, valorificată în
funcţie de bani prin folosirea ei ca
mijloc de circulaţie a valorii, de plată
pentru bunuri şi, eventual - atunci
când merită - de tezaurizare a
bogăţiei.
 MONEDA – SEMN BĂNESC

 În accepţia enunţată mai sus, moneda, spre deosebire de

bani, nu este un generic, ci se referă numai la un anumit gen
de bani şi anume celor materializaţi în piesele respective de
metal.

 Moneda, în înţelesul dat, este materială: are corp din metal

(aliaj) cu greutate şi titru, formă, efigie şi inscripţii - toate
acestea stabilite prin actele normative ale ţării emitente.

 Moneda ca piesă, în cazul în care este confecţionată din

metale nobile, evoluează în rolul de bani-marfă cu valoare
proprie deplină şi are obligaţia de bani-semn, în
circumstanţele confecţionării ei din metale şi aliaje ordinare.
 MONEDA – SEMN BĂNESC

În prezent, monede din metale nobile se

confecţionează numai în scopuri
numismatice, iar monedele obişnuite se emit
pentru suplinirea circulaţiei băneşti cu
monedă divizionară şi cu bani în valoare de
una sau cateva unităţi monetare, folosite cel
mai frecvent pentru achitarea prin aparate
speciale a unor bunuri (transport, telefon, iar
în ultimul timp şi produse - ţigări, cafea,
băuturi răcoritoare etc.
 BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOARE

Din multitudinea definiţiilor date banilor, se desprind două

idei dominante:

 una – care consideră banii o marfă cu însuşiri speciale,

desprinsă din lumea diversă a mărfurilor şi având o existenţă
obiectivă;
 şi alta – după care banii sunt o expresie a voinţei oamenilor, un
semn sau o creanţă asupra emitentului sau economiei, deci un
instrument cu însuşiri subiective.
DIFERENŢE CANTITATIVE ŞI CALITATIVE
ÎNTRE NOŢIUNEA DE BANI ŞI MONEDĂ
Sunt de reţinut următoarele definiţii ale monedei:
Sunt de reţinut următoarele definiţii ale monedei:
Sunt de reţinut următoarele definiţii ale monedei:
 BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOARE

Astfel, moneda, în abordare extinsă noţională, analogic

termenului bani, redă denumirea generică pentru toate felurile
de mijloace monetare şi de semne de valoare.

În prezent însă, termenul de monedă se foloseşte în înţeles

larg, cuprinzând şi biletele de bancă, şi banii de cont şi, astfel,
noţiunile de bani şi monedă pot fi considerate ca fiind similare.

Din acest punct de vedere, se poate considera că cei doi

termeni se aseamănă, ceea ce conduce şi la similitudinea dintre
circulaţie monetară şi circulaţie banească.
 BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOARE

 În acest sens, moneda este un mijioc de schimb, este folosită

drept etalon al valorii (funcţia de masură a valorii) şi ca rezervă de
valoare. Orice bun care îndeplineşte aceste funcţii este moneda.

 O a doua abordare în definirea monedei, definirea statistică,

pleacă de la analiza indicatorilor şi agregatelor monetare. Această
abordare, prin prisma agregatelor monetare (a structurii masei
monetare în circulaţie), oferă prilejul formulării a două definiţii ale
monedei, în sens restrâns şi în sens larg .

 O a treia abordare a definiţiei de monedă descrie pur şi simplu

trăsăturile monedei aşa cum rezultă din viaţa de zi cu zi. În acest sens,
banii sunt o convenţie socială – acceptăm banii ca plată pentru simplul
motiv că ne aşteptăm ca şi alţii să-i accepte drept plată – în consecinţă,
orice este acceptat ca mijloc de schimb (în schimbul bunurilor şi
serviciilor) în cadrul unei comunităţi reprezintă bani.
 BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOARE

Sintetizând, putem menţiona că, moneda poate fi

definită, în general, ca un instrument etalon legal de plată
pentru facilitarea schimbului, pentru acumulări şi stingerea
obligaţiilor, măsurător general de valori, care se bucură de
încrederea publică şi poartă girul statului, care atunci când
moneda este confecţionată din metal preţios, îi
garantează greutatea şi titlul.

În opinia noastră, moneda modernă este

instrumentul economic fundamental creat prin decretare,
cu atribuirea proprietăţilor extrinseci de etalon al valorii şi
de mijloc legal de plată, devenit, ca rezultat, şi cel mai
preferabil mijloc de tezaurizare (rezervă) a valorii.
 VALUTA

 Cuvântul “valută” desemnează moneda

naţională a unei ţări în ipostaza acesteia
de instrument de plată şi de rezervă pe
plan internaţional.

 Termenul “valută” redă denumirea

generică pentru toate felurile de monedă
şi de semne de valoare de provenienţă
străină.
 UNITATEA MONETARĂ

Unitatea monetară este denumirea unui

element distinct al sistemului monetar.

Unitatea monetară are rolul de etalon al

valorii, motiv ca toate preţurile în fiecare
ţară să se exprime în unitatea monetară
naţională - dolar, rublă, leu etc.
ŞI ÎN FINAL

SUCCES!