Când ridicăm un bulgăre de glie

Eroii noștri sunt stejari și vulturi

Și flori de câmp, tot câmpul românesc;

De două mii de ani și mai din urmă,

După furtuni, aici se regăsesc!

Când ridicăm un bulgăre de glie,

În el respir-un frate legendar;

El s-a luptat, cât l-a ținut ființa,

Să țină vie borna la hotar!

Eroii noștri n-au fost supraoameni

Și nu și-au vrut din marmure statui;

Ei năzuiau să-și crească rodu-n brazdă,

Să nu devină prada nimănui!