Ghidul Instructorului in FormareaPentru Situatii de Urgenta

BAZA DE PREGĂTIRE
SUCEAVA
COL. Drd. ION BURLUI LT.COL. SORIN POPOVICI
PLT. BOGDAN POPOVICI PLT. SIMONA COJOCAR
GHIDUL INSTRUCTORULUI
ÎN FORMAREA
PERSONALULUI PENTRU
SITUAŢII DE URGENŢĂ
Imagini: Plt.adj. Cosic Cristi

Plt. Liviţchi Alexandru
Plt. Iftimie George
2012
PREFAŢĂ
Perfecţionarea metodelor de pregătire a personalului operativ

în condiţiile actuale de dezvoltare economică a societăţii, a creşterii
numărului intervenţiilor în situaţie de urgenţă, constituie un atribut
important al instructorului din cadrul subunităţilor de intervenţie.
Formatorii şi instructorii au un rol primordial în menţinerea
nivelului de pregătire utilizând în permanenţă cele mai adecvate
metode şi procedee de lucru în vederea dezvoltării şi aprofundării
priceperilor şi deprinderilor.
Un prim pas de îndrumare a instructorilor, pe baza
experienţelor acumulate de autori pe timpul intervenţiilor, pe baza
legislaţiei în vigoare şi cu ajutorul materialelor obţinute în urma
relaţiilor de colaborare cu departamentul Seine-en-Marne, serviciul
incendii şi salvări Franţa, l-am putut prezenta în lucrarea Pregătirea
subunităţilor operative -Aspecte de principiu teoretice şi practice.
Deşi unele aspecte din lucrarea menţionată vor fi reluate în
acest ghid, considerăm că în urma creşterii cerinţelor şi exigenţelor
de pregătire şi evaluare a personalului este necesar un îndrumător
orientativ pentru instructori în planificarea şi desfăşurarea
şedinţelor. Nu întotdeauna în cadrul intervenţiilor am avut la
dispoziţie materialele şi accesoriile cele mai optime, dar am fost
nevoiţi să ne îndeplinim misiunea în primul rând evitând
producerea accidentelor şi cu pagube minime. Elaborarea temelor
de pregătire în condiţii cît mai reale faţă de situaţia de teren, o
diversitate de situaţii tactice în poligonul de pregătire, poate crea
premisele unui bun antrenament şi cît mai profesionist.
Fiecare subunitate poate desfăşura cel puţin o parte din cele
prezentate şi adapta pregătirea conform cerinţelor.
Acest ghid sperăm să ofere cunoştinţe practice de pregătire şi
executare a intervenţiilor,cu dotarea la dispoziţie, aspectele
prezentate în lucrare fiind verificate în Baza de Pregătire a
I.S.U.”Bucovina” Suceava.
Autorii
CUPRINS
GHID AL BINOMULUI DE STINGERE ŞI ASIGURARE PE TIMPUL

INTERVENŢIEI
I. ROL ŞI ÎNDATORIRI ALE BINOMULUI DE STINGERE 1
II. OBSERVAREA INCENDIULUI ŞI A MEDIULUI ÎN CARE SE 2
MANIFESTĂ
II.1. FLACĂRA 4
II.2. FUMUL 6
II.3. PIROLIZA 7
III. TRATAREA FENOMENELOR COMPLEXE PE TIMPUL INCENDIULUI 11
III.1. FLASHOVER 15
III.2. BACKDRAFT 21
IV. AC’IUNEA ÎN SPAŢII ÎNCHISE ŞI SEMI - ÎNCHISE 27
IV.1. TESTUL DE UŞĂ 27
IV.2. TESTUL DE TAVAN 29
IV.3. METODE DE PĂTRUNDERE ŞI REFULARE A APEI 30
IV.4. TEHNICI DE REFULARE A JETURILOR 36
IV.5. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE INTERVENŢIE PENTRU 38
STINGERE
V. TEHNICA LUCRULUI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR 39
V.1. REGULI GENERALE DE LUCRU 39
V.2. STINGEREA INCENDIILOR DE SUBSTANŢE 39
COMBUSTIBILE SOLIDE
V.3. STINGEREA INCENDIILOR DE SUBSTANŢE 41
COMBUSTIBILE LICHIDE
V.4. STINGEREA INCENDIILOR DE INSTALAŢII ELECTRICE 45
V.5. STINGEREA INCENDIILOR LA FABRICI DE LACURI 46
VI. STINGEREA INCENDIILOR LA ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE 46
VI.1. STINGEREA INCENDIILOR LA ETAJELE CLĂDIRILOR 46
VI.2. STINGEREA INCENDIILOR LA PODURILE CLĂDIRILOE 49
VI.3. STINGEREA INCENDIILOR DIN SUBSOLURI 49
VII. REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE 50
ACTIVITĂŢI DE PREGĂTIRE A SUBUNITĂŢILOR SPECIALE DE
SALVATORI
I. ÎNCADRAREA ECHIPEI, ATRIBUŢII, DOTARE 53
II. AMARAJE ŞI NODURI 58
III. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ 57
IV. METODE DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ŞI TRANSPORT 59
ANTRENAMENT LA TURNUL DE INSTRUCŢIE 65
I. PROBA SCARA DE FEREASTRĂ 65
II. ANTRENAMENT ÎN ACŢIUNEA DE SALVARE A PERSOANELOR ŞI 67
ANIMALELOR DIN PUŢURI
III. ANTRENAMENT ÎN ACŢIUNEA DE SALVARE A PERSOANELOR ŞI 78
ANIMALELOR DE LA ÎNĂLŢIMI
IV. ANTRENAMENT ÎN ACŢIUNEA PERSONALULUI PE CASE DE SCĂRI 95
V. ANTRENAMENT ÎN ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PE TIMPUL 96
REVĂRSĂRILOR DE APĂ
VI. ANTRENAMENT ÎN ACŢIUNEA DE SALVARE A PERSOANELOR ŞI 109
ANIMALELOR DE SUB DĂRÂMĂTURI
LABIRINTUL DE SALVARE 125
BIBLIOGRAFIE 130
GHID
AL BINOMULUI DE STINGERE ŞI DE ASIGURARE
PE TIMPUL INTERVENŢIEI
CAP. I ROL ŞI ÎNDATORIRI ALE BINOMULUI DE STINGERE

Chiar dacă modul de acţiune, dispozitivul de intervenţie este stabilit de şeful sau
comandantul intervenţiei, eficienţa acţiunii stă pe umerii militarilor ce pătrund operativ,
refulează agentul de stingere cât mai util, limitează propagarea şi reduc pagubele ce se pot
produce.
Tehnica de intervenţie a dus la apariţia unor ţevi de stingere care pot permite
pătrunderea şi refularea substanţelor de stingere sub diferite forme şi debite ale jetului.
Stingerea rapidă a incendiilor este lucrul pe care îl doresc toţi cei ce participă la
eveniment astfel că se impune în selecţia servanţilor din binomul de stingere personal cu
deosebite calităţi fizice şi psihice precum curajul, dârzenia, iniţiativa şi o deosebită capacitate
de efort.
Luarea deciziilor într-un timp scurt pentru salvarea persoanelor, pentru refularea
substanţelor de stingere, transmiterea pericolelor celorlalţi servanţi, asumarea riscului
pentru manevre ale acţiunii imediate sunt câteva elemente esenţiale de care ţinem cont în
selecţia binomului de atac. Când spunem binom de atac, vom spune întotdeauna pericol, risc
permanent astfel că instructorii au o mare responsabilitate în alegerea şi pregătirea
servanţilor ce vor comune acest modul.
Prin specificul îndatoririlor binomul de stingere se va afla întotdeauna cât mai aproape
de zona de ardere a incendiului şi va acţiona direct pentru lichidarea acestuia.
Binomul de stingere are următoarele îndatoriri:
- să asigure prin acţiunea sa activitatea de salvare a persoanelor şi bunurilor de către
celelalte binoame de intervenţie;
- să se amplaseze cât mai apropiat de zona de ardere pentru eficienţă în refularea
substanţelor de stingere;
- să protejeze bunurile neafectate oprind propagarea incendiului în limitele găsite;
- să comunice orice modificare a situaţiei operative ce se produce pe timpul acţiunii şi
care necesită noi măsuri;
- să ia măsuri de păstrare a urmelor şi probelor ce pot duce la stabilirea cauzelor de
incendiu;
- să comunice observaţiile desprinse din evoluţia incendiului;
- să respecte măsurile de securitate şi sănătate în muncă stabilite;
- servanţii binomului de stingere vor coopera şi se vor proteja reciproc urmărind:
o evoluţia situaţiei incendiului;
o eventualele explozii;
o eventualele surpări, demolări ale elementelor de construcţie;
o angrenarea în diverse situaţii.
NOTĂ: Binomul de atac, în acţiunea de intervenţie, va acţiona ca un singur servant ce
îndeplineşte sarcini diferite; nu se va executa retragerea din dispozitiv decât împreună sau
de către un servant doar în situaţia chemării în ajutor a binomului de asigurare – salvare
CAP. II OBSERVAREA INCENDIULUI ŞI A MEDIULUI ÎN CARE SE
MANIFESTĂ
Încă de la primele acţiuni binomul de stingere este nevoit să efectueze o analiză atentă
a mediului în care se manifestă incendiul urmărind următoarele elemente:
Elemente de identificare şi analiză ale incendiului

- intensitatea, culoarea şi propagarea flăcării şi fumului;
- pericolul exploziei unor recipiente aflate sub presiune;
- pericolul cedării elementelor de construcţie;
- riscul electrocutării personalului;
- temperatura ridicată în zona de acţiune;
- scurgeri de gaze ce pot produce inflamări sau explozii pe timpul intervenţiei.
Odată identificat pericolul, binomul îşi asigură protecţia şi informează personalul şi
ceilalţi servanţi participanţi la acţiune.
Observarea precisă a focului şi fumului şi supravegherea permanentă a mediului va
permite binomului să decidă ce are de făcut, să aplice metode şi tehnici adaptate situaţiei, să
respecte regulile de securitate şi sănătate în muncă individuale şi colective.
În activitatea de „citire” a incendiului se vor ţine cont de următoarele:
- culoarea, densitatea, modul de stratificare a fumului;
- culoarea, forma şi intensitatea flăcării;
- direcţia de propagare şi volumul compuşilor de ardere;
NOTĂ: Se va analiza posibilitatea dirijării fumului şi implicit a flăcării funcţie de situaţia
incendiului, astfel:
- funcţie de situaţie se va analiza oportunitatea deschiderii uşilor şi ferestrelor pentru
evacuare sau pericolul ce îl implică deschiderea acestora;
- se va urmări decomprimarea spaţiului afectat de incendiu pentru evitarea răbufnirilor,
fenomenelor back – draft şi flash – over;
- se vor asculta permanent zgomotele produse de ardere.
La accesul într-un spaţiu închis se vor mai ţine cont de următoarele:
- analiza temperaturii ce s-a realizat în interior prin atingerea elementelor constructive
ale căii de acces (se ţine cont de transmiterea căldurii prin radiaţie);
- observarea atentă a tuturor factorilor ce pot genera explozii, inflamări (funcţie de
caracteristicile elementelor constructive şi caracteristicile incendiului);
- prezenţa fumului în exteriorul zonei de ardere prin fisuri, deteriorări ale elementelor
de construcţie;
- pregătirea ţevilor de refulare în virtutea executării testului de uşă şi al testului de
plafon după pătrundere;
- accesul binomului în etape şi numai după o bună sudiere pe distanţe scurte de 1-2 m în
punctele cele mai optime pentru studierea fenomenului.
Dezvoltatrea şi propagarea arderii sunt facilitate de:
- existenţa substanţelor combustibile care ard cu rapiditate şi dezvoltă temperaturi
ridicate;
- existenţa elementelor combustibile ale construcţilor şi instalaţiilor;
- prezenţa diferitelor deschideri, treceri neprotejate care facilitează schimbul de gaze;
- deplasarea produselor arderii puternic încălzite;
- transportul diferitelor materiale aprinse datorită curenţilor de aer;
- distanţa mică între construcţii sau alte materiale combustibile depozitate;
- prăbuşirea diferitelor elemente de construcţie precum şi exploziile produse pe timpul
incendiului.
CALDURA
SOLIDE LICHIDE GAZE
PIROLIZA TOPIRE SUBLIMARE
EVAPORARE VAPORI
+
GAZE
REZIDUURI SURSA DE
SOLIDE APRINDERE APRINDERE
ARDERE
ARDERE CU FLACARA
MOCNITA
Schema generala a procesului de ardere

Sursa: Sorin Calotă, Ghe. Popa, Ghe. Sorescu, Simion Dolha, Cercetarea cauzelor de incendiu, 2010
Apariţia incendiilor se realizează întotdeauna ca urmare a creşterii temperaturii într-o

anumită zonă, mai mică sau mai mare, având doar condiţia ca temperatura să aibă indicele
mai mare decât cea de aprindere. De exemplu, în tabelul de mai jos sunt prezentate câteva
situaţii.
Lichide combustibile
Temperatura Temperatura
Sursa Sursa
(°C) (°C)
Flacara -
920 Tigara incandescenta 830-910
benzen
- benzina 1026 Muc de tigara aprinsa 500-700
Scantei – unelte din
- metanol 1200 1400
otel
- lemn 1027 - aliaj cupru - nichel 300
Temperatura de aprindere a unor gaze si vapori (°C)
Acetilena 305 Hidrogen 575
Acetona 560 Metan 633
Alcool etilic 392 Propan 481
Amoniac 651 Sulfura de carbon 100
Eter etilic 192 Terebentina 240
Heptan 233 Toluen 552
II.1. FLACĂRA
Flacăra are următoarele caracteristici:
- emisia de lumină;
- temperatura flăcării;
- culoarea flăcării;
- modulaţia flăcărilor.
Emisia de căldură
Este importantă deoarece deţine elemente ce pot identifica natura combustibilului,
temperature şi alte indicii funcţie de culoare, mărime şi modalitate de deplasare..
Temperatura flăcării
Va fi întotdeauna influenţată de pierderile ce se produc în dezvoltare, valorile teoretice
fiind prezentate în tabelele de mai jos.
Temperatura teoretica a flacarilor unor gaze combustibile (°C)

Gazul In amestec cu aerul In amestec cu oxigenul
Acetilena 2325 3137
Amoniac 1700 -
Heptan 2290 3110
Hidrogen 2400 3080
Metan 2210 3030
Oxid de carbon 2400 3220
Propan 1930 -
Temperatura flacarilor degajate in timpul arderii unor solide (°C)
Temperatura (°C) Temperatura (°C)
Solidul Solidul
Bumbac 305 Huila 1200

Hartie 510 Cauciuc natural 1100
Sodium metalic 900 Polistiren 1350
Lemn rasinoase Magneziu
1200 2000
stivuit in aer liber
Culoarea flăcării poate constitui încă din iniţierea incendiului o probabilitate de
stabilire a primelor materiale ce au fost aprinse, dar si un indiciu de stabilire a temperaturilor
din zona de ardere.In tabelele de mai jos sunt prezentate cateva tipuri ce pot fi identificate:
Culoarea flacarii in functie de temperature (orientativ)
Culoarea flacarii Intervalul de temperatura (°C)
Rosu palid 500 – 550
Rosu 550 – 650
Portocaliu 650 – 750
Galben-portocaliu 750 – 850
Galben 850 – 1000
Alb-galben 1000 – 1200
Alb Peste 1200
Culoarea vizibila a unor obiecte fierbinti intr-un incendiu
Culoarea flacarii Intervalul de temperatura (°C)
500 – 600 Rosu incandescent
600 – 800 Rosu inchis
800 – 1000 Rosu visiniu
1000 – 1200 Portocaliu
1200 – 1400 Galben stralucitor
1400 – 1600 Alb
- modulaţia este un aspect mai greu de analizat de servanţii pompieri. Acesta reprezintă
coeficientul de radiaţii ce are valori diferite pe timpul dezvoltării incendiului.
II.2 FUMUL
Reprezintă masa formată din gaze, particule, picături ce se degajă în urma producerii
unui incendiu. Cantitatea şi culoarea acestuia este variată şi foarte importantă în stabilirea
materialelor ce ard. Variază de la cenuşiu până la negru, deteriorează elementele de
construcţie, prin toxicitate provoacă asfixierea persoanelor, prin stratificare inundă suprafeţe
vaste în spaţii închis. Deplasarea fumului este întotdeauna imprevizibilă, poate suferi
modificări datorită curenţilor de aer în timp scurt şi se impune studiul amănunţit al acestuia.
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva caracteristici ale principalelor materiale.
Elemente de identificare ale fumului
Materiale si substante Caracteristicile fumului
Combustibile Culoare Miros Gust
Cauciuc Negru-brun Sulfuros Acid
Celuloid Cenusiu-inchis Specific Acid
Combinatii de azot Galben-brun Iritant Acid
Fosfor Alb dens Usturoi Fara
Hartie, paie, fan Galben-alb Specific Acrisor
Lemn Gri-cenusiu Rasina Acrisor
Magneziu Alb Fara Metalic
Potasiu metalic Alb dens Fara Alcalin
Polistiren Negru-inchis Hidrocarburi Fara
Policlorura de vinil Cenusiu-inchis Acid clorhidric Fara
Produse petroliere Negru Uleios Acrisor
Sulf Alb-negru Specific Acid
II.3 Piroliza
Definitie: Piroliza este fenomenul cel mai important intr-un incendiu si
reprezinta descompunerea chimica a unui material sub actiunea caldurii.
Piroliza precede arderea cu flcara si poate avea loc in prezenta sau absenta oxigenului.
DE RETINUT: Corpurile solide nu ard în stare solida.
Pentru majoritatea solidelor este necesara piroliza pentru a produce vapori
combustibili. Cantitatea de caldura necesara (caldura de gazeificare) este mai mare decat in
cazul lichidelor, deoarece este nevoie de un aport suplimentar de caldura pentru procesele de
topire, distilare sau sublimare.
Majoritatea compusilor organici sunt compusi polimerici, cu greutate moleculara
mare, mai ales cei de origine naturala (lemnul, carbunele, s.a) dar si polimerii artificiali.
Acesti compusi au characteristic lanturi de atomi de carbon, care au capacitatea de a se cupla
formand molecule complexe. De exemplu, lemnul cuprinde celuloza, cu formula moleculara
necunoscuta, lignina, uneori cantitati de rasina. La incalzire, lanturile ramificate se
descompun in molecule mai mici, mult maivolatile si reziduuri solide, metalice sau
carbunoase. Daca se continua incalzirea, sub influenta caldurii primate (prin conductie,
convectie, prin radiatia flacarilor, a stratului de gaze fierbinti, a altor corpuri fierbinti s.a.),
moleculele volatile degaja vapori si gaze, care asigura suportul combustibil pentru aparitia
sau propagarea flacarilor, deci are loc o ardere in stare gazoasa, analog vaporilor lichidelor.
Celelalte fenomene formate prin descompunere, reziduurile solide, ard mocnit. Aceasta
descompunere chimica, sub influenta caldurii, a compusilor solizi organici in reziduuri solide
si molecule volatile si apoi a moleculelor volatile in vapori si gaze constituie procesul de
piroliza. Fara produsele gazoase degajate prin piroliza nu ar exista flacara si nici incendiu.
DE RETINUT: Temperatura de aprindere reprezintă un parametru al procesului de
ardere ce constituie un important factor în stabilirea cauzelor de incendiu.
Gradul de afectare al materialelor din zona de ardere pot stabili primele materiale ce s-
au aprins, posibilităţile de propagare de la material la altul.S-a reţinut că sub acţiunea
caldurii, materialele solide se descompun , se degajă vapori si prin amestecul cu oxigenul din
aer este susţinută arderea.În momentul în care se ajunge la o valoare suficienta de a susţine
flacăra se pot întîlni trei situaţii- cand are loc o aprindrea de la un flux de caldura exterior,
cand exista flacără in apropiere sau cand corpul se autoaprinde.În tabelul de mai jos sunt
preyentate principalele valori ale temperaturii de aprindere.
Temperatura de aprindere pentru unele materiale solide (°C)
- valori orientative -
Denumirea Denumirea
de de
materialului materialului
aprindere aprindere
Asfalt 400 Mangal 180
Brad 225 Molid 282
Bumbac carpe 320 Matase fibre 279
Bumbac fibre 200-220 Matase artificiala 472
Bumbac tesaturi 255 Naftalina 79
Carpen 250 Paie 200-220
Carton 300-360 Pene 500
Cauciuc natural
250-450 Piele moale 400-450
sintetic
Celuloid 125-190 Pin 280
Canepa 215 Pirita praf 401
Celuloza 160-170 Pluta-placi 260
Cosuri nuiele 380 Poliamide fibre 420
Fag 295 Poliamide praf 535
Faina de lemn 430 Polietilena 341
Faina de pluta 210 Policlorura de vinil 900
(praf)
Fan 205-210 Polimetacrilat 450
Fosfor alb 45 Porumb boabe 250
Fosfor rosu 240 Polistiren 340-345
Funingine 900 Poliuretan spuma 310
Grasimi animale 340-450 Rumegus fag 396
Hamei 250-300 Rumegus molid 445
Hartie scris 363 Stejar 340
Hartie ziar 185-230 Tutun 175
In 232 Tutun frunze 393
In fibre 345 Vata 320
Iuta 254 Zahar praf 377-410
Sunt deseori intalnite cazuri în care materialele au fost topite in urma arderii. Este
foarte important să se cunoască valori ale temperaturii de topire în stabilirea imprejurărilor
incendiului.Mai jos sunt prezentate cateva dintre acestea.
Material Material
de topire (°c) de topire (°C)
Alama 900-996 Metal (cutii conserve s.a.) 300-400
Aluminiu 659 Nichel 1455
Aliaje aluminiu 566-1200 Nylon 176-265
Argint 960 Otel inoxidabil 1420-1460
Aur 1063 Otel carbon 1516
Azbest 1150 Parafine 54
Bronz 900 Polietilena 122-135
Cauciuc 125 Polistiren 120-160
Ceara 64 Portelan 1550
Cositor (staniu) 232 Plumb 327
Cristal de sticla 1100 Rasina minerala 50-1440
Cupru 1082 Sticla 593-1427
Email 960 Sudura de aluminiu 540
Fier 1300-1540 Sudura de cositor 181-271
Fonta alba 1130 Sudura de rezistenta 820-915
Fonta cenusie 120-1400 Zinc 375
Materiale plastice
90-105
acrilice
Comportarea la foc a materialelor este deasemenea important in analiza interevntiilor
si indeosebi în stabilirea cauzelor producerii. Lemnul este materialul cel mai întalnit pe
timpul inervenţiilor la care participăm.
DE RETINUT :La piroliza lemnului s-a dedus ca acesta se comportă astfel:
-până la 100 grade este stabil
-la 110 grade incepe să se dezhidrateze, şi degajarea volatilă
-la 150 de grade se ingalbeneşte
-la 150-210 de grade devine maroniu şi incepe să se carbonizeze
-la 210-280 swe degajă produse gazoase
-la temperaturi peste 300 de grade se rupe rapid , apar fisuri în cărbune, apare distrugerea
elementului de construcţie.
Hârtia este un alt material des intâlnit la intervenţii. Aceasta fiind produsă din
celuloza are ca temperatură de aprindere valori in jur de 210-250de grade.Aici însă este
influentat modul de depozitare, calitatea materialelor-lucioasa, fiind tratată sau netratată,
ventilaţia în zona respectivă etc.
Masele plastice constituie poate partea cea mai importantă in zona de ardere.Acestea
ard de regulă cu flacără, se topesc uşor la incendiu, degajă temperaturi ridicate.Temperatura
de aprindere este de regulă peste 400 de grade, dar comportarea poate fi foarte diferită. În
tabelul de mai jos este prezentată comportarea acestora.
Temp. Temp. Temp.
topire aprindere ardere Observatii
Material plastic
(°C) (°C) (°C)
Aminoplaste 250 381 570

Degaja fum acid (HCI)
P.V.C. 65-80 390 455 Tendinta la
autostingere
Arde rapid, cu flacara
galbena,
Polipropilena 160-170 372 412
miros de ceara de
lumanari arsa
Poliacrilonitril - 235 400
Arde rapid cu flacara
Polistiren 75-100 360 495
galben fumurie
Poliuretan 150-160 310 415 galbena, miros
intepator
Arde rapid, cu flacara
galbena,
Polietilena 115-135 377 403
miros de ceara de
lumanari arsa
Poliamide 215-250 386 412
Poliester 20-200 371 415
galben fumurie
Rasina epoxidica 25-150 388 496
Rasina
desc. la 270 458 507
fenolformaldehidica
Materialele textile se aprind foarte uşor. Peste 80 la suta dintre acestea se aprind la o sursă de
mic nivel termic.-ţigara, flacăra de chibrit etc.se cunoşte faptul ca acele ţesături ce au in
compunere fibre sintetice, polisterice arderea poate înceta in absenta flăcării, zona de
carbonizare fiind foarte mică.
Comportarea materialelor textile la temperaturi ridicate
Aprinzabilitate
Temperatura
Material Ardere Observatii
Flacara de topire (°C)
mocnita
Formeaza strat
Lana mica mica carbonizeaza
Intumescent
Bumbac mare mare carbonizeaza Propagare rapida
Nylon mica mica 210 Se topeste
Poliester mare mica 250 Se topeste cu picaturi
Acrilice mare mica carbonizeaza Propagare rapida
Polipropilena mare mica 175 Picaturi arzande
Temperatura de aprindere si fluxul critic incident pentru unele materiale
Material Ta (°C) Qcr (kW/m²)
Brad – placa aglomerata -1,27 cm 382 16
Carpeta lana 465 23
Carpeta –fire acrilice 300 10
Ipsos, placa 1,27 cm 565 35
Ipsos, plca cu tapet 412 18
Placaj 390 16
Placi agglomerate 6,35 mm 298 10
Placi agglomerate – vopsea pe baza de nitroceluloza 400 17
Polyester armat cu fibra de sticla – 2,24 mm 390 16
Polistiren – 5 cm 630 46
Policarbonat – 1,52 mm 528 30
CAPITOLUL III. TRATAREA FENOMENELOR COMPLEXE PE

TIMPUL INCENDIILOR
Majoritatea incendiilor cu care se confruntă pompierii apar în clădiri sau, mai general,
în spaţii închise sau semi-deschise.
Mai multe accidente au avut loc în timpul operaţiunilor de recunoaştere sau
stingerea incendiilor, ceea ce face necesară adaptarea cunoştinţelor şi tehnicilor de
intervenţie.
Utilizarea de noi materiale sintetice în clădiri şi în îmbunătăţirea izolarii spaţiilor,
afectează în mod semnificativ modul în care incendiile se
comportă într-un spaţiu închis sau semi-deschis. Astfel,
aceste incendii, uneori la scară mică iniţial, pot creşte
foarte
rapid, producând o cantitate mare de fum şi cauzând, ca
urmare a căldurii, distilarea de gaze combustibile prin
descompunerea chimică a materialelor
cuprinse în volum (piroliză). Acest lucru poate duce apoi:
- fie la explozie, la introducerea de aer, fum şi gaze
combustibile acumulate în volum în cazul în care spaţiul
este închis;
- propagări rapide şi pe suprafeţe mari.
Se constată că fumul şi gazele emanate dintr-un
incendiu nu sunt reziduuri sau subproduse de ardere, dar sunt,
de fapt, un adevarat amestec de combustibil. Ele sunt esenţiale
în dezvoltarea de fenomene cum ar fi fenomenul de "Backdraft"
(explozie de fum) şi "Flashover" (incendiu spontan pe scară
largă). Situaţii de risc ca explozia de fum şi foc bliţ sunt deosebit de răspândite şi dificil de identificat.
Acestea pot fi întâlnite în diferite faze ale incendiului şi manifestă interes pentru mai
multe domenii adiacente.
Confruntat cu aceste fenomene termice de pericol extrem, de multe ori fatale, este necesar să
se prezinte pompierilor toate elementele care să le permită să evalueze riscurile şi să propună linii
operaţionale adaptate pentru a preveni apariţia lor sau cel puţin, limitarea efectelor distructive.
DE RETINUT: Acest ghid este conceput pentru nevoia de:
- a formula definiţiile exacte ale exploziei de fum şi de ardere blitz pe scară largă;
- pentru a oferi cunoştinţe despre condiţiile de mediu care pot să apară;
- să identifice semne de avertizare pentru apariţia lor, precum şi tehnicile operaţionale
şi echipamente necesare pentru a le face faţă;
Fenomenele de propagare şi degajare a fumului, emisie de flacără şi degajare de

temperatură se vor desfăsura de regulă într-un mediu, spaţiu inchis sau deschis,
zonă. Indiferent de dezastru si a cauzei sale, ele pot fi generate de multe elemente într-un
scenariu tipic.
NOTĂ: PENTRU A ÎNŢELEGE MAI UŞOR FENOMENELE VOM URMARI ÎN

MATERIAL SI ASPECTELE CE LE-AM OBŢINUT ÎN CAMERA DE FOC (CAISSON) ÎN
BAZA DE PREGĂTIRE SUCEAVA ÎN PARALEL CU PREZENTAREA TEORETICĂ.
LOCAŢIA:
O casă, o clădire, o instituţie publică, indiferent de activitatea sa, este
conceput pe acelasi principiu: de a crea premisele în care activităţile umane se pot dezvolta, şi
care impune urmărirea următoarelor elemente:
- Protejarea ocupanţilor şi / sau a proprietăţii (stabilirea condiţiilor de trai cât mai
adecvate prin izolări, protejări cu ajutorul materialelor) ;
-Confortul termic prin reducerea schimbului de
căldură între exterior şi interior. Cladirile moderne au suferit reale modificări sub acest lucru.
COMBUSTIBILUL:
Progresul tehnic si evolutia de creştere a confortului intern creşte puterea calorică
prezentă în clădiri.
Materialul combustibil este
constituit din mobilier, decoraţiunile
interioare etc.
Fig. 1 – Potenţial caloric
CAMERA DE FOC VA FI DOTATA CU URMATOARELE MATERIALE CE POT FI

INCENDIATE:
- material lemnos, deseuri
- navete din material plastic
- frunze, resturi de vegetatie uscata cand se impune
- burete, textile , material textil, bumbac etc.( pentru simularea tapiseriilor
mobilei , canapea, fotoliu etc)
- Aparate electrocasnice deteriorate
Notă: În analiză vom crea un scenariu privind locaţia, producerea incendiului şi
comportarea materialelor pe timpul incendiului. Materialele în degradarea lor termică
influenţează deplasarea rapidă a focului, eliberează fum şi gaze supraîncălzite şi care sunt
foarte combustibile.
În timpul unui incendiu, potenţialul caloric este crescut datorită eliberării de fum şi a gazelor de
ardere extrem de inflamabile.
OXIDANŢI
Pentru existenţa unui incendiu, oxidantul este necesar, în acest caz acesta fiind oxigenul din
aerul înconjurător (21% oxigen) . Este nevoie de o cantitate mare de oxigen pentru a menţine
o ardere rapidă.
ENERGIA DE ACTIVARE
Sursa de aprindere trebuie să existe. Acesta poate fi produsă de o inflamaţie sau de
o incandescenţă.
Scenariul tip a unui incendiu:
Este studiul de interacţiune a diferitelor elemente menţionate mai sus în primele
momente ale dezvoltării unui incendiu. Din anumite motive, un volum de
materiale combustibile în contact cu o sursă de aprindere se aprinde.
COMBUSTIBILUL
Numai un obiect ars, alte elemente nu sunt afectate. Cantitatea gazului de
piroliză nu este semnificativă.
OXIDANTUL
Focul consumă oxigen, care în acest moment este suficient pentru a menţine arderea.
ENERGIA ELIBERATA PRIN FOC
Focul este de mică importanţă, energia purtată de convecţie sus se
acumulează la tavan. Radiaţii încalzesc obiectele de combustibil imediat adiacente la foc.
PROPAGAREA INCENDIULUI
Obiectele afectate de radiaţii de căldură iniţială pot lua foc treptat. De origine devine
mai important. În acelaşi timp se acumulează în partea de sus cât mai mult fum. Este un
element foarte important de luat în considerare.
Fig.2 dezvoltarea unui incendiu

Incendiu initiat cu ajutorul unui combustibil Incendiu initiat in timp
Pentru a creste mai mult în amploare, focul cere stabilirea unui ciclu de schimb
între interior şi exteriorul volumului.
Schimburile în timpul unui incendiu sunt de regulă ample.
La dezvoltarea incendiului trebuie să fie stabilite:
- Schimbul de conţinut de oxidanţi şi de combustibil; aer proaspat (oxidant) poate
ajunge la niveul spaţiului, pentru a menţine reacţia de ardere a gazelor de la piroliza
materialului încălzit (combustibil);
- Schimburi de energie (de căldură), ca urmare a convecţiei, gazele fierbinti se pot
acumula pe tavan, pot trimite caldura de pereţii care încep să se încălzească. Temperatura din
volum creşte mai rapid.
Standardele şi metodele de construcţie urmăresc de regulă:
1. Izolarea termică care încetineşte pierderea de căldură, ajutând să se concentreze
căldura în volum;
2. Fluxul de aer care, contribuie pe de o parte la accesul aerului curat în spaţiu şi pe de
altă parte, să răspândească fumul si gazele fierbinti în alte încăperi.
AER CALD
AER CALD
AER RECE
AER RECE
Fig.3 Ciclul schimburilor în spaţii semi-deschise: uşi şi ferestre deschise

( In partea de sus a imaginilor se poate observa fanta de lumina de la trapa care s-a
deschis)
La ciclul schimburilor debitul de aer proaspăt funcţie de prezenţa şi mărimea

deschiderii lor efectuate pot ghida evoluţia de incendiu.
Atfel apar situaţii diverse:
• o situaţie a exploziei ( rabufnire) de fum;
• o situaţie de arderi generalizate cu emisie puternică.
Situaţiile aparent banal întâmpinate pot fi înşelătoare: mărimea clădirii, precum şi
importanţa de foc, nu sunt neapărat legate de riscurile pentru personal
suportate.
III.1 FLASHOVER
1 – DEFINIŢIE
Într-un SPATIU semi-deschis, trecerea instantanee dintr-o situaţie de

incendiu localizat LA INCENDIUL SIMULTAN de materiale combustibile care
se găsesc în acel loc REPREZINTA FLASH- OVERUL.
Sau pe scurt:Aprinderea simultană a tuturor materialelor existente într-
un spaţiu de incendiu.
2 – PARAMETRII APARIŢIEI FENOMENULUI

2.1 - Locul de amplasare
- Focul este în creştere în spaţiu semi-deschis:
- Schimbul de oxigen exista;
- focul este suficient de alimentat cu aer;
- creşte flacăra şi valoarea de fum produsă;
- fumul se acumulează în partea de sus a spaţiului ;
- flăcările sunt luminoase.
2.2 – Combustibilul
Sub efectul căldurii radiate de foc, fum si pereti, materiale prezente în volum sunt
rapid degradate prin emiterea de gaze de piroliză combustibili.
2.3 – Oxidantul
Oxidantul este disponibil în cantitate suficientă pentru a sprijini temperatura de
ardere. Aerul poate pătrunderi prin deschideri.
2.4 - Căldura
O căldură semnificativă este generata de faptul că se acumulează în partea de sus a
volumului în strat de fum, cauzand o incalzire a peretilor. Acest lucru reprezintă o
caracteristică foarte importantă.
Zidurile emit
căldură Fumul cald încălzeşte
zidul
Fig. 4 Încălzirea unui volum ( pe pereti se poate observa de la inceput o emanare de

aburi)
Fumul care se degaja uneori din primele manifestari ale incendiului
Deşi fumul iese prin deschideri ale spaţiului, o parte se reflectă în volumul ridicat al
potenţialului caloric.
El se acumulează în tavan şi se stratifiază, creând o "saltea de fum”. Interfaţa dintre
fum şi aer este în mod clar marcată.
3 – Scenariu tip şi descrierea fenomenului

În timpul fazei de creştere, tirajul este stabilit. Principiile de bază ale aerodinamicii
identifică următoarele fenomene:
• încăperea este subpresiune în partea de sus din cauza caldurii crescute datorită
fenomenului de piroliza şi eliberarea produselor de combustie;
• aerul intrat creează vid în partea de jos, alimentând incendiul (noţiunea de transfer
de masă);
• în prezenţa unor deschideri schimbul este stabilit: fumul şi gazele calde se
acumulează în partea de sus în timp ce aerul curat intra pe partea de jos.
Aşa cum se arată în figura următoare, o presiune graduală permite schimbul esenţial
pentru foc.
FUM
Interfaţa fum/aer
AER CURAT
Fig. 6 Distribuţia de câmpuri de presiune influentata de materialele care ard

Incendiul continuă să crească, dar dimensiunea sa este proporţională cu volumul de
gaze care le conţine.
Energia eliberata de foc, fum şi gaze fierbinti, este în mare parte absorbită de
pereţi şi tavan iar temperatura internă continuă să crească, în manieră consecventă.
Această creştere de temperatură provoacă emisie de radiaţii termice de către
pereţi şi fum în interiorul încăperii.
ATENŢIE!
TOATE CORPURILE CALDE EMIT LA RÂNDUL LOR RADIAŢII
TERMICE
O nouă concentrare de energie este creată în încăpere.
Deschiderile permit continuitatea ventilaţiei prin alimentarea cu aer oferind în acelaşi
timp oxidantul (oxigenul).
În timpul acestei faze, materialul combustibil iniţial (mobilier, decoraţiunile
interioare, etc.), distribuie în partea de jos o emisie de gaze de piroliză în creştere.
Stratul de fum combustibil stratificat, care s-a creat pornind de la tavan în faza de
creştere, va juca un rol esenţial în declanşarea fenomenului de flash-over.
Alimentarea cu aer
Producerea de gaze
fierbinţi şi de fum
Fig. 7 Fenomenul de piroliză a elementelor combustibile din încăpere( s-au aprins bucatile de burete
intinse prin camera de foc)
Fază a incendiului în care uşile şi ferestrele sunt deschise

3.1 - Stratul de fum
Este important să înţelegem ce se întâmplă în stratul de fum de mai sus. Într-adevăr,
reacţia de ardere produce "noul combustibil".
După cum s-a menţionat mai sus, elementele combustibile se încălzesc sub efectul
incendiului prin eliberarea gazelor de piroliză, focul este ventilat corespunzator, cantitatea
de aer proaspăt care intră în încăpere nu este limitată numai de secţiunea deschiderilor.
În cazul în care debitul de gaze de piroliză eliberate este prea mare pentru ca flacăra să
ardă complet (combustibil în exces pentru capacitatea de ventilaţie), atmosfera din încăpere
va duce la creşterea concentraţiei de combustibil (gaz -funingine).
Dezvoltarea stratului de fum
Fig.8
Stratul de fum este în creştere şi căldura se stratifică.( imaginea se inegreste)
DE RETINUT:
În funcţie de temperatura lor, fumul şi gazele se stratifică, mai fierbinte
în partea de sus, mai rece în partea de jos.
Compoziţia chimică a acestui strat depinde de:

• tipul de incendiu;
• produsele implicate în ardere;
• rata de ventilaţie.
Domeniu de inflamabilitate al amestecului de gaze componente ale fumului variază în

funcţie de produsele implicate.
Aprinderea gazelor eliberează mai multă energie, ceea ce intensifică arderea lor.
Fumul şi gazele emanate de un incendiu nu sunt doar reziduuri sau produse de
combustie. Ele formează un amestec de combustibil care ocupă partea de sus a întregii
încăperi.
Este important să se integreze periculozitatea acestui strat de fum şi gaze care în
literatura de specialitate tehnica descrisă ca fiind comparabile cu combustibil.
Salteaua de fum este un strat real de combustibili inflamabili. Îmbogăţite pot deveni în
timp scurt periculoase.
Nu trebuie trecută cu vederea prezenţa, printre alte gaze, a monoxidului de carbon în
stratul de fum, element deosebit de periculos în special în ceea ce priveşte arderea.
3.2 – Dinamica
În acest stadiu, situaţia se prezintă astfel:
• încăperea, în cazul în care focul a început de ceva timp se dispune o deschidere spre
exterior, permiţând ventilarea focului dar dovedindu-se insuficientă pentru a evacua toată
energia şi materiile produse.
• fenomenul de piroliza al elementelor de combustibil prezente în încăpere continuă să
crească şi, la rândul său creează combustibil.
• stratul de fum şi gaze fierbinţi din tavan şi pereti se supraîncălzesc şi emit radiatii
termice.
Energia eliberată creşte acţiunea de accentuare originale şi, la rândul său se intensifică
fenomenul de piroliză şi căldura mediului ambiant.
Prin urmare, există un transfer de căldură prin radiaţie care induce un ciclu de
"creştere a temperaturii" a întregului sistem" de volum de foc".
Experimentele diferite, efectuate înainte de debutul de ardere rapidă pe scară largă a
relevat prezenţa unui strat de fum şi de gaze cu temperatura este între 500 °C şi 650 °C.
Incendiul continuă să existe, dar evacuarea căldurii rămâne insuficientă.
Faza de instabilitate este maximă şi poate evolua în orice moment la
un incendiu violent a tuturor materialelor combustibile existente în încăpere (mobilier şi de
tiraj).
Situaţia înaintea fenomenului flash-over
Fig.9
Numeroşi parametri care reglementează arderea şi expansiunea:

• rolul monoxidului de carbon (CO);
• inflamabilitatea stratului de fum;
• rata de piroliză;
• temperatura de aprindere a gazelor de la piroliză;
• radiaţia termică din stratul de fum şi a pereţilor.
3.3 - Iniţierea fenomenului
În acel moment, volumul de gaze este foarte inflamabil şi are căldură ridicată.
Flacări de mici dimensiuni apar în stratul de fum la interfaţa cu aerul, atunci când
temperatura de auto-aprindere a gazului este atinsă, ceea ce se intensifică în role de flacără
comune în apropiere de plafonului (fenomenul de "roll-over").
Fig.10 Fenomenul flameover
Fenomenul rollover( arderea gazelor şi a fumului din incăpere)
Stratul de fum se îngroaşă brusc, reducând inflamarea combustibililor gazoşi aproape

în toată încăperea.
Această situaţie anunţă iminenţa (câteva secunde) producerii fenomenului de flash-
over, materialele combustibile prezente în încăpere (suprafete, obiecte) au fost încălzite
pentru a ajunge la punctul de autoaprindere.
Fenomenul de flash-over poate să apară de la 500 ° C.
Atunci are loc trecerea bruscă de la un incendiu localizat în un incendiu generalizat:
• încăperea se găseşte complet aprinsă pentru o foarte lungă perioadă de timp;
• temperatură "ambientală" a atins 1000 ° C.
Incendiul, situat într-o parte a încăperii, o transforma într-un risc semnificativ de:
• capcană a părţilor interesate şi a victimelor;
• destabilizare a sistemului de control şi de ajutor;
• propagare a incendiului;
. pericol în deplasare datorită surprinderii
Flash-over
Fig.11
Analiza accidentelor legate de acest fenomen indică faptul că persoanele expuse sunt
rareori rănite.
4 – Semnale de pericol
Pot fi observate următoarele semnale de alarmă care anunţă producerea iminentă a
fenomenului de flashover:
• încăperea prezintă fisuri care permit alimentarea cu aer;
• focarul este localizat şi produce flăcări de culoare deschisă;
• stratul de fum devine mai dens şi mai gros în timp scurt ;
• căldura stratulul de fum este intensă şi copleşitoare, impunând răcirea ;
• flacări mici apar în stratul de fum, urmate de role de flacără la interfaţa fum / aer.
Rolele de flăcări sunt precursoare fenomenului de flash-over.
III.2 FENOMENUL BACKDRAFT
fig.12
1 – DEFINIŢIE
Fum supraîncălzit acumulat într-un volum închis, care explodează în
momentul aportului de aer cu declanşare de flacără.
INCENDIU RADAUTI, JUD. SUCEAVA – APRILIE 2009

Fig. 13
ASPECTELE PREZENTATE SUNT EXPUSE PE STOP CADRU. FENOMENUL S-A
DERULAT PE TIMP DE APROXIMATIV 2(DOUA) SECUNDE DE LA ACTIUNEA
SERVANTULUI LA PRIMA INCAPERE. DESCHIDERILE USILOR TERMOPAN DE LA
ETAJ AU REPETAT FENOMENUL LA UN INTERVAL DE CIRCA 1 MINUT.
2 - PARAMETRII APARIŢIEI FENOMENULUI
2.1 - Locul de amplasare
Incendiul are loc într-un spaţiu închis unde:
 schimburile de aer sunt aproape inexistente ;
 alimentarea cu aer este foarte scăzută, generând o combustie foarte incompletă;
 Filtrele de incendiu sunt realizate de catre elementele de constructie, materialele
existente;
 fumul şi căldura produsă de focarul iniţial sunt evacuaţi in volum;
 ca urmare a acumulării de fum şi căldură, se aplică o presiune
asupra spatiului
2.2 – Combustibil
Fumul si gazele arse, funinginea, produc piroliza materialelor.
2.3 – Oxidantul
Oxigenul a fost în mare măsură consumat în faza iniţială şi de alimentare cu aer
afara este insuficientă, rata de reacţie este încetinită (se deplasează dintr-un incendiu
de ardere are o mare lent-ardere).
2.4 - Căldură
Căldura, care nu a fost evacuată, duce la cresterea temperaturii camerei. Volumul este
supraîncălzit, ceea ce a dus la creştea presiunii în partea de sus. Arderea se reduce la faptul
că elementele incandescente care continuă să genereze o anumită cantitate de căldură
menţin sau cresc nivelul de temperatură.
2.5 Fumul
Compoziţia exactă a fumului este dificil de stabilit, dar constantele apar: rata de
monoxid de carbon (CO) este importantă şi multe molecule bogate în carbon, mai mult sau
mai puţin oxidat, sunt prezente. În faza de ardere volumul în cauză este umplut cu fum dens,
gros si de diferite culori.
Culoarea fumului poate oferi informaţii privind inflamabilitatea şi compuşii
prezenţi:
• fum negru (de exemplu, piroliza fluxului de hidrocarburi), extrem încărcat de
energie;
• fum galben (de exemplu, piroliza de polimeri nitraţi şi sulfuroşi), reflectă o creştere
semnificativă a temperaturii;
• fum alb şi rece (de exemplu, piroliza spumei de latex): nonneutru poate prezenta
unele pericole necunoscute (inflamabilitate, toxicitate).
Fum şi gaze
fierbinţi
100
80
60 East
Aer
West
40
North
20
0
1st Qtr 2nd Qtr 3rd Qtr 4th Qtr
Aer
Fig. 14 Foc iniţial: uşi şi ferestre închise
Fumul poate fi observat iesind pe sub asteriala
Fumul şi gazele dintr-un foc nu sunt doar deşeuri sau produse de ardere: ele formează
un amestec combustibil
3. Scenariu tip şi descrierea fenomenului
O căldură intensă predomină în interiorul spatiului. Unul sau mai multe puncte de
aprindere pot totuşi, în acest stadiu, cauza aprinderea amestecului combustibil care cu toate
acestea, se prezintă sub forma unei reacţii explozive. Apoi, volumul fumului creşte,
limita superioară de inflamabilitate a amestecului combustibil este depăşită. Toate
elementele necesare pentru ardere sunt prezente cu excepţia oxidantului oxigenul în acest
caz. Doar o admisie a aerului apare, astfel încât amestecul de combustibil intră în gama de
inflamabilitate, apropiindu-se astfel de condiţiile ideale producerii fenomenului.
Alimentarea
cu aer
Fig. 15 Declanşarea fenomenului: uşi închise şi ferestre deschise
În lateral a fost deschisă o uşă de siguranţă (partea de sus) pentru ventilare cu aer
proaspăt
Alimentarea cu aer poate apărea în diferite moduri. De exemplu:

• o sticlă a cedat sub efectul căldurii, presiunii sau dilatării ramei;
• pompierii au deschis o uşă, o fereastră în scopul recunoaşterii;
În cazul deschiderii încăperii o cantitate mare de aer este aspirată producând un
zgomot caracteristic semănând cu un fluier. Acest aport de oxigen va îmbogăţi amestecul de
ardere. Într-o clipă, acest amestec se va regăsi în zona de ardere
Rezultatul este orbitor, în contact cu punctele de aprindere (cărbuni aprinşi), în spatiu
se produce o explozie violentă: camera este în flăcări şi un „bulgăre” de foc apare prin
deschiderea creată, ca urmare a eliberării presiunii.
Ca la orice explozie, suflul acesteia agravează structurile de rezistenţă care sunt supuse
unui val de presiune care poate provoca pagube importante şi pune în pericol stabilitatea
clădirii. Personalul este expus arsurilor, exploziei, leziunilor provocate de proiectare şi
căderilor de materiale.
Flăcări produse de
deflagraţie şi presiune
Aer
Fig.16 Ruperea zidului şi fenomenul backdraft

4. Semnale de pericol pentru personal
Observarea semnalelor de alarmă a producerii unei explozii de gaze de ardere produce
îngrijorare în afara spatiului deteriorat.
În prezenţa unui volum închis este posibil să se observe din exterior faptul că:
- fumul este dens.
-fumul iese prin unele fisuri, cu un aspect similar ca o valva de abur: focul "respiră".
- focul poate ieşi pe sub uşi pe unde de obicei intră aer.
O altă caracteristică poate fi, de asemenea, observată în astfel de situaţii: fumul
exteriorizat poate fi re-aspirat la intervale neregulate.
Acest fenomen se datorează unui regim de ventilare de tip turbulent în interiorul
volumului ceea ce duce în zonele foarte localizate de depresiuni care apar atunci când
sunt fisuri în apropiere de deschideri, de aspiraţie produse din exterior în interior.
Fumul are culori neobişnuite de obicei închise: în conformitate cu materiale care se
descompun, el poate fi gălbui, maroniu sau verzui, uneori mai deschis, gri sau alb.
• nici o flacără sau lumină nu este vizibilă din exterior: numai lumina roşie a jăraticului
sau flacări mici de culoare albastră ale arderii monoxidului de carbon pot fi văzute;
• ferestrele sunt negre şi opace, acoperite cu un depozit subţire de particule de carbon
(funingine). Ele pot vibra foarte uşor datorită căldurii şi presiunii.
Căldura este perceptibilă la atingere datorită şi dradiaţiilor.
• usile, tocurile şi mânerele acestora sunt foarte fierbinţi la atingere;
• sunetele sunt amortizate si trosniturile auzite la incendii de obicei nu sunt
perceptibile;
Toate aceste semne indică o căldură intensă în interior.
Culoarea fumului
Fumul ieşind prin

Sunete înăbuşite fisuri
Câteva flăcări
vizibile
Ferestre acoperite de
funingine
Căldură perceptibilă Fumul ieşind pe sub
uşă
Fig.17 Semnale de alarmă care anunţă producerea fenomenului de backdraft

Pentru a rezuma toate aceste semnale de alarmă de producere a fenomenului de
backdraft, avem:
• "transpiraţii" ca o senzatie de caldură intensa;
• scăpări sub formă de "impuls", fum dens, dens şi colorat.
ATENŢIE! UNELE FLĂCĂRI NU SUNT VIZIBILE
Numai fum emanat şi impresia de căldură exteriorizate indică faptul că există un foc
"mocnit".
Atenţia părţilor interesate trebuie să fie maximă în faţa acestor semnale de alarmă care
pot fi greu de localizat.
Aceste semne sunt deosebite atunci când se găsesc foarte târziu (weekend, noaptea,
situat în subsoluri etc.)
III.4 REZUMATUL FENOMENELOR BACKDRAFT ŞI FLASHOVER

1 - Compararea celor două fenomene
1.1 - Scenarii tipice
BACKDRAFT FLASH-OVER
Aer
Incendiu iniţial Fenomenul de piroliză
Situaţia apariţiei fenomenului Dezvoltarea stratului de fum

de backdraft
Aer
Declanşarea fenomenului Situaţia pre – flash-over
Fenomenul de backdraft
Fenomenul rollover
Fenomenul flashover
CARACTERISTICI BACKDRAFT FLASH-OVER

Zone de incendiu Spaţii închise Spaţii semi - deschise
Factori declanşatori Alimentarea cu aer (O2) Căldura
- Foarte dens,uleios;
- Dens, creează un strat
- De culoare de fum;
Fumul
neobişnuită (Gălbui,
- Culoare clasică
maroniu, verde)
- Flăcări vizibile
(galben intens);
- Fără flacără;
- Flacără
Flacăra - Culoare
luminoasă,foar
strălucitoare
te mici flăcări
vizibile
- Importantă; - Importanţă şi
Căldura copleşitoare;
- Repartizată
Sunete - Asurzitoare - Normal (net)
- Geamuri
înnegrite - Deschiderile
foarte fierbinţi; mari
Structura alimentează
- Pereţi calzi; incendiul cu
aer proaspăt
- Vibrarea uşilor,
Tipul incendiului - Mocnit - Luminos

- Explozie; - Arsuri;
Riscuri majore
- Colaps - Propagare.
Este uşor de înţeles că fenomenele pot apărea în timpul diferitelor etape ale incendiului
şi prezintă interes pentru mai multe domenii adiacente. Riscul pentru pompieri apare în
funcţie de moment şi locul intervenţiei.
Flashover-ul apare în faza de creştere a incendiu. Este momentul în care incendiul
localizat se generalizează.
Backdraft-ul poate fi mai insidios şi să apară atât în faza de creştere cât şi în faza de
declin. Atenţia militarilor poate fi scăzută ceea ce face această fază mai
delicată şi mai periculoasă.
Este necesară o vigilenţă ridicată pe întreaga durată a intervenţiei.
În cazul în care explicaţia teoretică a acestor fenomene este stabilită, procesul de
identificare a acestora, poate fi dificil.
Detectarea lor necesită vigilenţă în orice moment, asociate cu recunoaşterea
preliminară a spaţiului.
CAP.IV ACŢIUNEA ÎN SPAŢII INCHISE SI SEMIÎNCHISE

Notă: Se vor respecta operaţiunile:
REGULI GENERALE PENTRU PĂTRUNDERE
Evaluarea temperaturii
1. În timpul interventiei asupra focarului în spatiu închis sau semideschis binomul de

stingere trebuie sa dispună de o ţeavă care să permită un debit de până la 500 l/min, pentru
a fi în măsură de a face faţă unui risc de fenomen termic (debitul de apă de până la 500 l/min
se recomandă pe linia de furtun tip B cu care se realizează dispozitivul până la distribuitor).
2. Binomul de stingere va investiga focul şi va avea grijă să nu manipuleze vreo
deschizătură (uşă, fereastră) înainte de a fi evaluate temperatura pentru a nu provoca un
fenomen termic.
ATENŢIE! Această evaluare se va face atingând deschizăturile (cladire, panou, sticla,
mânere) cu mâna fără mănuşă, daca este necesar, de jos în sus pentru a evalua caldura
radianta. În cazul unei uşi, acest lucru poate fi realizat prin proiecţia slabă a unei cantităţi
de apă spre partea de sus a uşii, producerea de vapori indicând un nivel termic crescut.
3. Binomul de stingere nu va realiza deschiderea unui spaţiu decât în prezenţa apei din
ţeavă şi adăpostindu-se în afara unghiului de expansiune a flăcărilor stând de-a lungul
peretelui. În măsura posibilă, servanţii vor sta de aceeaşi parte a deschizăturii şi de aceeaşi
parte a furtunului pentru a putea coordona acţiunea lor si modul de deplasare (atac static,
penetrare, intoarcere) şi asigura proiecţia prin intermediul ţevii, dacă va fi necesar.
IV.1 TESTUL DE UŞĂ
ETAPELE BINOMULUI DE STINGERE ÎN ACŢIUNEA DE PĂTRUNDERE
Elementele de analiza la patrunderea in incaperi surprinse de incendiu
TESTUL DE UŞĂ LA PĂTRUNDEREA BINOMULUI

1. Stingerea uşilor şi mânerelor pentru a estima căldura radiantă. Atingerea
acestora cu mănuşa sau dosul palmei pentru evaluarea temperaturii.
2. Observarea tuturor semnalelor de alarmă semnificative care pot anunţa un
fenomen termic (explozii).
3. Deschiderea spaţiului, dacă concluziile trase în urma a două acţiuni
precedente autorizează acest lucru având grijă la proiecţie.
4. Testarea temperaturii fumului din tavan prin volumul de apă proiectat in jet
pulverizat (testare cu jetul de apă pulverizat).
5. Dacă apa cade înapoi sub formă de picături temperatura este conventională,
iar riscul termic slab.
6. Daca apa se vaporizează temperatura este importantă iar riscul maximal:
răcirea stratului de fum în jet pulverizat.
Binom de atac in afara De-a lungul peretelui, de
unghiului de aceeasi parte a usii si a
expansiune al furtunului
flacarilor
Prezenta
apei in teava
Reguli de poziţionare
Dacă o cercetare în prealabil a focului prezice un puternic potenţial termic, în
interiorul spaţiului, şeful de ţeavă poate efectua jeturi de apă prin impulsie spre partea de sus
a uşii de la intrare înainte de a intra. Într-un culoar alăturat focului, această acţiune poate
împinge gazul supraîncalzit spre inflamare, în momentul deschiderii.
De asemenea, după deschidere, în caz de scurgeri importante de gaze supraîncalzite
care se degajă spre exterior, şeful de ţeava are grijă să le răcească pentru a evita orice
aprindere în momentul amestecului lor cu aerul.
În cazul unei intensităţi termice puternice binomul nu va intra decât dupa ce va întreprinde
un test al tavanului, izolarea fumului şi răcirii.
IV.2 TESTUL DE TAVAN
În plus faţă de observarea semnelor de alarmă, există o modalitate de evaluare a
pericolului prin estimarea potenţialului energetic prezent în stratul de fum în partea de sus a
încăperii.
Evaluarea temperaturii stratului de fum se face folosind principiul de vaporizare a
apei. În practică, acţiunea este pur şi simplu de a deschide şi apoi închide foarte repede ţeava
în jet pulverizat către perdeaua densă de fum în partea de sus a încăperii.
Într-adevăr, apa proiectată într-o atmosferă suficient de fierbinte se
vaporizeaza prin absorbţia unei cantităţi mari de energie. În prezenţa unei energii mici,
aceasta se vaporizează, fără evaporare. Acest fenomen este simplu şi uşor observabil.
Fig.18 Testul de tavan

Vedere in camera de foc-zona de refulare a apei
Astfel, dacă o parte din apa proiectată este transformată in vapori: pericolul este
prezent şi riscul de flashover este real.
Ordinul de retragere este latent, nici o progresie nu se face în încăperea deteriorată,
fără a o acţiune prealabilă asupra stratului de fum.
Dacă cad picături: mediu termică al încăperii nu este foarte mare deoarece apa nu a
fost vaporizată. Progresia binomului poate fi făcută în etape de 1 - 2 metri.
Proiecţia unui volum mic de apă în impuls "deschis/închis " în jet pulverizat în stratul
de fum amplasat partea de sus a încăperii permit determinarea riscul imediat de flash-over:
• în cazul în care temperatura este foarte mare: apa se evaporă, fără a cădea picături,
pericolul este iminent;
• în cazul în care temperatura este scăzută: apa cade în picături, fără a se vaporiza,
riscul este prezent dar în procent mai mic.
Testul tavanului trebuie repetat în fiecare etapă a progresiei şi la fiecare schimbare de
încăpere.
Este necesară o vigilenţă maximă.
IV. 3 METODE DE PĂTRUNDERE ŞI DE REFULARE A APEI
Oricare ar fi metoda de stingere utilizată, obiectivul principal este stingerea
incendiului, fără a face mai multe pagube, în mod special cele legate de utilizarea apei, pe
care nu le-a făcut focul însuşi.
Acest rezultat poate fi obtinut de şeful de ţeavă printr-o utilizare raţională a jeturilor şi
debitelor, dar în mod egal prin punerea în practică a tehnicilor adaptate situaţiilor ivite, cu
care poate fi confruntat (foc localizat, foc invizibil, spatiu total închis).
Alegerea tehnică trebuie să ia în considerare, în primă fază, localizarea incendiului,
pentru a exploata cât mai bine mediul (foc în aer liber sau spatiu închis sau semi-deschis).
Şeful de ţeavă veghează atunci la exploatarea tuturor posibilitătilor oferite de tipul de
jet folosit, în funcţie de situaţie:
─ răcirea atmosferei pentru a diminua activitatea termică si a îmbunătăţi mediul
său de atac,
─ neutralizarea spatiului producând vapori în manieră eficace şi ratională,
─ atacul în inima focarului utilizând raza de actiune si forta jetului,
─ utilizarea peretilor despărtitori pentru a devia un jet sau pentru a produce
vapori,etc.
Şeful de teavă trebuie ca prin intermediul apei proiectate, "să controleze" focul si
fumul pentru a obtine o stingere rapidă si sigură, stopând propagările şi limitând pagubele.
El purcede deci la acţiune, observând rezultatele acţiunii sale, repoziţionează şi
schimbă tehnica dacă este necesar. Dacă siguranta lui este ameninţată, binomul de stingere
se îndepărtează, protejându-se eventual cu jetul ţevii sau păraseşte spaţiul, în cazul focului în
spaţiul închis sau semi-deschis.
Actiunea sefului de teavă nu se limitează la realizarea atacului, în manieră statică, ci
consistă în punerea în aplicare a tehnicilor de atac, prin intermediul tevii, permitându-i să
fie eficace asupra spatiului incendiat.
Acţiunea indirectă
Metoda 1
Acţiunea indirectă constă în proiectarea apei spre acoperisul spatiului, în jet
pulverizat, începând de la exteriorul spaţiului în foc printr-o uşă sau o fereastră. Apa
trebuie să fie aplicată cu jeturi de scurtă durată.
Focar intens si Acces imposibil, amenintare
Proiectia apei spre
non vizibil de prăbusire, risc de
tavanul spatiului, în jet
surprindere
pulverizat de scurtă
durată
Fig. 19 Stingere indirectă

Această tehnică este folosită atunci când binomul nu vede focarul si nu poate intra în
spaţiul respectiv când din cauza intensităţii focului există risc de prăbuşire a structurii sau
risc de surprindere.
Ea vizează răcirea părţii înalte a spaţiului şi iniţierea stingerii prin încetinirea
activităţii focarului. În plus, scăderea temperaturii antrenează o contracţie a stratului de fum
care îi limitează propagarea.
Acţiunea indirectă trebuie să fie controlată pentru a nu destructura stratul de fum.
Orice mişcare de scanare cu furtunul, putând perturba echilibrul termic al volumului.
Într-un spatiu standard (cameră, apartament ) şeful de ţeavă trebuie să ia în vizor
stratul de fum de la nivelul tavanului pentru a realiza un unghi de aproximativ 45º cu
podeaua.
Odată ce atmosfera din acel spatiu se răceste si spatiul este ventilat, binomul de
stingere poate intra şi poate efectua o acţiune directă asupra focarului.
Metoda 2
Într-un spatiu total închis, acţiunea indirectă poate de asemenea să consiste în
producerea unei mari cantităti de vapori, dirijând jetul asupra ansamblului de suprafeţe calde
(pereţi si tavan) concomitent şi asupra flăcărilor.
Vaporii de apă produşi prin proiecţia de apă asupra unui focar sau asupra pereţilor
calzi permite izolarea atmosferei şi alunga prin deschiderile existente gazul de combustie,
spre exterior. O concentratie de 10 la 35% de vapori în interiorul spaţiului este necesar pentru
obţinerea unei stingeri eficace. În functie de căldura din spaţiu, această producere de vapori
sub acţiunea ţevii poate fi foarte rapidă. În plus, răcirea graduală a ambianţei termice
antrenează o condensare a vaporilor creând o depresiune care antrenează intrarea aerului
curat, facilitând acţiunea binomului şi stabilirea unui curent propice evacuării fumului.
Acţiunea trebuie condusă din exteriorul spaţiului, şi în absenţa persoanelor din
interiorul spaţiului în cauză sau spaţiilor adiacente, tinând cont de producerea vaporilor
fierbinţi.
Acţiunea Producerea de vapori Evacuarea amestecului de

condusă din dirijând jetul asupra gaze – vapori spre exterior,
exteriorul ansamblului de printr-o deschizătură prin
spatiului
suprafete calde si cu supresie
flăcări
spatiu total închis
Fig. 20 Stingerea indirectă prin producerea de vapori de apă

De la realizarea unei ventilaţii care generează evacuarea amestecului gazos spre
exterior, acţiunea directă asupra focarului, devenit vizibil, poate fi interprinsă.
Aceasta metoda prezita riscul unei cantitati orientate de a impunge fumul si caldura
in compartimentele adiacente. Inlocuirea lui de catre binomul de atac trebuie sa fie validata
si controlata de catre seful de dispozitiv.
Metoda 3
O altă tehnică constă în dirijarea unui jet compact direct de către şeful de ţeavă asupra
tavanului, de deasupra focarului. Apa este astfel fracţionată şi cade în ploaie. Acţiunea trebuie
condusă din exteriorul spaţiului, ţinându-se cont de producerea de vapori fierbinţi şi de
destratificarea fumului.
POZITIA BINOMULUI LA REFULAREA APEI

Directia jetului Directia jetului
Pozitia binomului direct indirect
se stingere
Fig. 21 Stingere indirectă cu ajutorul tavanului

Acţiunea combinată
Stingerea combinată consta in asocierea atacului direct cu cel indirect si manevrand
teava cu jetul difuzat de atac asupra focului si a stratului de fum.
Producerea Risc major de

Jetul difuzat de atac, Stingerea fumului vaporilor de destratificare a
tehnica 8-urilor, a literelor apa fumului
sau jetul adaptat largit
Refularea apei
Stingerea
focarului
Fig. 22 Acţiunea combinată (când situaţia o impune militarii sunt permanent pregatiti
pentru retragere)
Efectul scontat este o acţiune globală în spaţiul incendiat, acţionând în acelaşi timp la
răcirea şi la izolarea atmosferei, cât şi la acţiunea asupra focarului principal cu jeturile de
apă.
Această acţiune va genera după sine o producţie importantă de vapori supraîncalziţi,
care va sprijini acţiunea ţevii, acţionând prin sufocare si supresie (o acţiune de comprimare
asupra gazelor şi vaporilor, particulelor de fum ce determină deplasarea masei dintr-o zonă
în alta). Este preferabil de a realiza acestă acţiune din exterior. Acest atac este realizat
utilizând tehnica 8-urilor, a literelor sau a unui jet adaptat largit.
Riscul destratificarii fumului este major in cazul unui atac combinat,tinand cont de
actiunea verticala si laterala a jetului, creand o agitatie în atmosfera spaţiului respectiv.
Fig. 23 Pozitia binomului pentru a permite ventilatia
Binomul are grijă să se lase în jos (în genunchi sau pe vine) pentru a permite aerului să
pătrundă în spaţiul respectiv sau fumului şi gazului cald să iasa deasupra lui.
În timpul deplasării într-un spaţiu, servanţii rămân aproape de sol, unde atmosfera
e mai puţin caldă. Ei trebuie să controleze soliditatea podelei şi să evalueze situaţia, în
măsura posibilului, de-a lungul pereţilor.
Fig. 24 Pozitia binomului în deplasare
Binomul de siguranţă poate să-şi vadă intrarea şi pătrunderea facilitate, prin punerea
în funcţiune a unei ventilaţii adaptate de către şeful de dispozitiv, permiţând diminuarea
căldurii ambiante şi facilizarea vizibilităţii. Această ventilaţie permite, de asemenea
evacuarea fumului şi gazelor calde, diminuarea riscului de explozie.
În cazul în care binomul purcede la acţiune, în aceeaşi direcţie ca şi ventilaţia,
proiecţia apei prin ţeavă poate ameliora evacuarea fumului şi gazelor arse.
Evacuarea gazului si Crearea unei
fumului spre exterior Ameliorarea evacuarii gazurilor ventilatii adaptate
si fumului spre exterior prin
proiectia apei in acelasi sens ca
si ventilatia
Fig. 25 Punerea in functiune a unei ventilaţii pentru a facilita actiunea binomului
În anumite cazuri, binomul de siguranţă poate fi chemat să efectueze o acţiune de

sprijin (acces unic, salvarea către o intrare de unde “scapă” fumul şi gazele calde). Acţiunea
trebuie să fie rapidă, izolând fumul pentru a suprima orice risc de fenomen termic (dacă este
posibil) cu protecţia unui binom de siguranţă şi punerea în lucru de către şeful de dispozitiv a
unui mijloc care permite anihilarea fumului şi gazelor calde (ventilaţia). Binom de
asigurare pentru
Izolarea fumului Evacuarea fumului sprijin
si a gazelor calde Acţiune ofensivă
rapidă de catre
binomul de atac
Fig. 26 Pătrunderea în spaţiu pentru a facilita evacuarea fumului şi a gazelor
În cadrul incendiilor de subsol, căldura acumulată poate fi foarte mare. Dacă accesul
se face printr-o scară care dă exact în zona afectată şi dacă accesul binomului este necesar,
acesta se va proteja printr-un jet difuzat de protecţie. După ce regulile de intrare sunt aplicate
şi binomul de siguranţă adoptă o atitudine defensivă. Binomul de siguranţă ia o poziţie
adaptată situaţiei pentru a intra în acel loc, pentru a preveni orice cădere. Şeful de ţeavă este
apărat de coechiperul său. Şeful de ţeavă are grijă, deasemenea, să protejeze echipa de ieşirea
gazelor calde acumulate în partea înaltă a volumului şi să răcească stratul de fum cu ajutorul
jetului difuzat de atac.
Pentru a fi eficace şi a acţiona cu siguranţă maximă în timpul stingerii unui incendiu,
binomul de siguranţă trebuie să aplice planul de acţiune stabilit de şeful de dispozitiv într-o
maniera coordonată, respectând strict principiile generale de punere în funcţiune a unei
ţevi (tehnici de baza, atitudine de acţiune, metode de atac).
IV.4 TEHNICI DE REFULARE A JETURILOR – METODA
LITERELOR
Fig. 27 Tehnica de refulare în „8”

Şeful de ţeavă manipulează ţeava făcând opturi, începand cu tavanul clădirii. Acestă
tehnică permite o maturare globală a volumului continuu.
Şeful de teava poate realiza un "creionaj" marcând una din literele T, Z,O, punctul de
plecare al realizarii literei fiind partea de sus. Seful de teava traseaza litera si inchide teava.
Trasarea literei are ca obiectiv dirijarea jetului in spatiu intr-un mod dinamic in
functie de configuratia locurilor si trasarea fiecarei litere. Spre exemplu, T poate fi folosita
intr-un culoar, Z intr-o locatie medie, cu o ”maturare” centrala asupra focului si permitand
maturarea focului, fumului si peretilor.
Inchiderea tevii dupa trasare permite evaluarea debitului de refulare.
Fig. 28 Tehnica literelor: T, Z, O

Jeturi succesive de
scurtă durată
Acţiune asupra
fumului
Acţiune asupra
flăcării
Fig. 29 Atac final cu jet pulverizat
Dacă este necesar, binomul opreste propagarea focului între o zonă cu foc si o zonă
neatinsă, având un ecran de apă.
Înainte de a evalua eficacitatea actiunii sale, seful de teavă întrerupe momentan
proiectia apei pentru a permite vaporilor să se disipeze.
împrăştierea
oprirea difuzării apei vaporilor focul nu mai este vizibil
Fig. 31 Oprirea refulării

apei
Seful de teavă veghează să nu se atingă obiectele pentru a nu le deteriora si refuleaza
apa necesară pentru a limita pagubele.
În cazul unei scurgeri de gaze, seful de teavă are grijă să nu stingă flacăra, acumularea
de gaze putând provoca o explozie. Actiunea sefului de teavă va consta in a proteja, dacă este
IV.5 ANALIZA ACTIVITĂŢII DE INTERVENŢIE PENTRU
STINGERE
În afară de cunoasterea regulilor de actiune, trimiterea apei asupra focarului si
folosirea jetului tevii de refulare ,binomul de stingere trebuie să dea dovadă si de un
comportament adecvat si adaptat în functie de situatia cu care se confruntă.
Această capacitate de analiză si de luare de decizii de către echipă este indispensabil
binomului de stingere.
Într-adevăr, contactul şef de dispozitiv-binom de atac, poate fi întrerupt în timpul
fazelor de progresie, lăsând binomul de atac în autonomie (să actioneze singur). Alegerile
echipei sunt deci decisive.
ATENŢIE! Binomul de stingere nu trebuie să acţioneze într-o manieră independentă ci să
analizeze situaţia să actioneze într-o manieră adaptată, atât pentru protectia sa cât si
pentru eficacitatea interventiei sale dupa principiul:
A IDENTIFICA A EVALUA A ACŢIONA
În cazul unei actiuni asupra mediului său, binomul de stingere evaluează rezultatul şi
actionează în consecintă.
A ACŢIONA A EVALUA A REACŢIONA
Astfel, binomul de stingere, poate să adopte, în functie de elementele furnizate de

natura interventiei si de mediu sau de indicatiile sefului de dispozitiv, o atitudine defensivă
sau ofensivă în timpul actiunii.
Crearea atitudinii defensive se poate produce in situatii de accidentare a sefilor de teava
Fără a atinge eventualele răni ale personalului angajat, asteptarea binomului de stingere riscă
destabilizarea dispozitivului prin întreruperea acţiunii pe care o ducea şi prin necesitatea
angajării în acţiune a unui binom de salvare.
Salvarea binomului de stingere contribuie la reuşita acţiunii operaţionale.
DE REŢINUT! Dacă siguranta sa este grav amenintată. binomul de stingere trebuie să-si
asigure salvarea în mod prioritar actiunii în curs.
Atitudinea defensivă înseamnă pentru binomul de stingere, să-si privilegieze siguranta,

în timpul actiunii sale.
Aceasta este pusă în aplicare în prezenta unor pericole identificate (riscul exploziilor),
risc de prăbusire, intensitate termică ridicata , risc de propagare.
Actiunea generală vizează pentru binomul de atac, controlul pe cât posibil al flăcărilor
în timpul propagării, fără să se angajeze în actiuni în mod nesăbuit.
Focarul poate atunci să nu fie atacat direct, actiunea vizând siguranta mediului,
înaintea oricărui angajament.
Binomul de atac actionează deci, luând în considerare:
─ distanta, în raport cu focarul,
─ configuratia locului, (ex. :protectia după perete, pozitia sub structurile de usă),
─ cunoasterea unui itinerar de întoarcere,
─ actiunea de întoarcere sub protectia jetului,
─ pozitionarea în aer liber sub protectia structurii etc.
DE REŢINUT! Binomul de stingere trebuie să dea dovadă de o vigilentă extremă si să

treacă la actiune având în considerare riscul evaluării impactului, asupra sigurantei sale.
Când orice pricol este respins, binomul de atac poate să treacă la modul ofensiv.
Atitudinea ofensivă constă în absenta pericolului identificat, în purcederea la acţiune
cu tehnica adoptată, binomul progresând spre foc, efectuând înainte o scanare a situaţiei.
Acţiunea trebuie condusă rapid si eficace, pentru a putea efectua o salvare eventuală,
pentru a stinge focul repede sau pentru a evita propagarea lui.
Totusi, binomul de stingere trebuie să fie pregătit să adopte o atitudine defensivă în
caz de pericol.
El poate fi susţinut în actiunea sa de măsuri coordonate, cum ar fi o ventilatie a zonei
actiunii, un binom de sprijin si sustinere, un binom de sigurantă si protectie, crearea unui
itinerar de întoarcere.
Fig. 32 Atitudine ofensiva
CAP.V TEHNICA LUCRULUI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR
V.1. Reguli generale de lucru pentru binomul de stingere

Pe timpul intevenţiilor pentru stingerea incendiilor, binomul de stingere va respecta
următoarele reguli:
- se va amplasa astfel încât substanţa stingătoare folosită să aibă eficienţa maximă iar
poziţia aleasă să le asigure protecţia sau retragerea imediată în cazul producerii unor
fenomene de natură să le pună viaţa în pericol;
- va începe acţiunea de stingere pe direcţiile unde sunt persoane în pericol, urmărind în
primul rând salvarea acestora, apoi pe direcţia în care se propagă incendiul;
- acţiunile vor fi permanent ofensive, retragerea fiind permisă numai în cazuri
deosebite, cu aprobarea sau la ordinul comandantului stingerii;
- va proteja acele părţi ale construcţiei de care depinde integritatea şi rezistenţa
acesteia, luând toate măsurile pentru a preveni prăbuşirea unor elemente de
construcţii care să pericliteze viaţa oamenilor, să slăbească rezistenţa clădirii sau să
determine dezvoltarea incendiului;
- în interiorul clădirilor, apa va fi folosită, de regulă, în cantităţi strict necesare,
utilizându-se ţevi cu robinet sau cu ajutaj pulverizator;
- pentru stabilirea substanţei stingătoare şi a modului ei de folosire precum şi a
măsurilor şi mijloacelor de protecţie necesare pe timpul acţiunii, este necesar să se
cunoască specificul comportării diferitelor materiale în timpul arderii;
- când arderea are loc pe suprafeţe verticale substanţele stingătoare vor fi refulate, de
regulă, dinspre partea superioară;
- la folosirea pulberilor se va urmări refularea de la o distanţă cât mai mică;
- la stingerea lichidelor combustibile cu ajutorul spumei nu se va îndrepta jetul spre
locul arderii decât după obţinerea unei spume de calitate
V.2. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile solide

Din această categorie fac parte: lemnul, păioasele, hârtia, cerealele, bumbacul, ţesăturile
etc.
Binomul de stingere la astfel de incendii se impune a se amplasa de regulă cât mai
aproape de focar, pe acelaşi plan cu acesta sau mai sus şi funcţie de curenţii de aer (de regulă,
cu faţa la focar şi contrar direcţiei din care bate vântul sau lateral).
V.2.1. Stingerea incendiilor de materiale lemnoase
Temperatura de aprindere a lemnului este cuprinsă între 270 – 300 ºC putând dezvolta
pe timpul arderii temperaturi de peste 1000 ºC . Datorită numeroaselor utilizări şi
tratamentelor la care este supus lemnul în elementele de construcţie, propagarea arderii
acestuia se realizează în moduri şi viteze diferite şi se degajă mari cantităţi de fum şi gaze de
ardere.
Pentru o acţiune eficientă se recomandă a se refula apa asupra zonei de ardere de sus în
jos şi de departe către aproape.
De regulă, se utilizează cantităţi însemnate de apă la stingerea incendiilor în depozitele de
buşteni prin folosirea jeturilor compacte urmărindu-se inclusiv dislocarea unor stive. Se va
urmări întotdeauna protecţia elementelor de construcţie sau a stivelor învecinate prin
utilizarea ţevilor cu jet pulverizat şi în mod deosebit se va urmări locul de amplasare al
binomului de stingere pentru evitarea surprinderii acestora în condiţiile prăbuşirii halelor,
stivelor, elemente de construcţie.
Datorită suprafeţelor mari pe care se intervine, intervenţia va fi sectorizată stabilindu-se
sectoare de stingere şi sectoare de protecţie.
Binomul de asigurare – salvare poate sprijini acţiunea de stingere prin crearea unor căi de
pătrundere şi acces, tăieri ale elementelor de construcţie sau evacuarea materialelor
neaprinse din zona de ardere.
La fabricile de mobilă binomul de stingere va avea întotdeauna în calcul pericolul
exploziei datorită prafului combustibil depus sau instalaţiilor din secţii. La secţiile de lăcuire
sau în locurile în care se află mari cantităţi de substanţe combustibile lichide se vor utiliza, de
regulă, ţevi generatoare de spumă sau numai jeturi pulverizate. Amplasarea servanţilor, şi
îndeosebi a binomului de stingere, se va realiza sub elementele portante ale construcţiilor
respectându-se regulile stabilite la pătrunderea în spaţii închise.
V2.2. Stingerea incendiilor de păioase
O caracteristică aparte a incendiilor de păioase o reprezintă propagarea cu repeziciune
şi pe suărafeţe mari datorată vântului, gradului de uscăciune al acestora, modului de
depozitare etc. Pe timpul incendiului se degajă temperaturi medii şi cantităţi însemnate de
fum. De regulă, se va urmări, de către binomul de stingere refularea apei cu jet pulverizat,
urmărirea stingerii scânteilor produse şi transportate de curenţii de aer, protejarea
suprafeţelor învecinate.
Se recomandă crearea unor zone de siguranţă în lanurile de păioase care sunt
surprinse de incendiu pentru evitarea propagării pe direcţia vântului.
La stingerea stivelor de furaje se poate apela la utilaje pentru răsturnare şi desfacere
concomitent cu utilizarea jetului de apă pulverizat pentru prevenirea aprinderii.
Pe suprafeţe mari se pot utiliza pentru stingere mături, furci, lopeţi, oprindu-se
propagarea prin izolarea de aerul atmosferic (baterea păioaselor).
V2.3. Stingerea incendiilor de hârtie, bumbac, ţesături
Binomul de stingere, la acest tip de incendii, va acţiona, de regulă, cu jeturi
pulverizate, urmărind în mod deosebit protejarea maşinilor şi utilajelor.
Respectându-se modalităţile de pătrundere în spaţii închise, după identificarea
focarului se va urmări protecţia împotriva propagării prin goluri (diverse instalaţii, locuri de
trecere, uşi, ferestre).
După caz, stingerea materialelor poate avea loc pe locurile de evacuare, ţinându-se
cont de faptul că baloţii de bumbac se impun a fi desfăcuţi.
Incendiile izbucnite la elementele de construcţie ale depozitelor de hârtie, bumbac, vor
fi stinse prin utilizarea jeturilor de apă compacte, protejându-se elementele de susţinere.
V2.4 Stingerea incendiilor la depozitele de cereale
Incendiile produse la cereale degajă temperaturi de până la 1000 ºC, de regulă,
arderea fiind mocnită şi cu viteze mici de propagare.
La aceste incendii se degajă mari cantităţi de fum şi gaze, îndeosebi CO2 şi CO,
existând în permanenţă riscul producerii exploziilor datorat prafului în suspensie.
De regulă, trebuie urmărite următoarele:
- la magazii se vor utiliza jeturi pulverizate care vor fi refulate asupra cerealelor după
stingerea elementelor de construcţie;
- după caz, se poate executa deplasarea pe suprafaţa cerealeor utilizându-se punţi
improvizate;
- concomitent cu acţiunea de stingere se va urmări în permanenţă evacuarea masei de
cereale neaprinsă şi învecinată; când nu există posibilitatea evacuării cerealelor se vor
utiliza prelate umede;
- se recomandă utilizarea ţevilor perforate pentru stingerea masei de cereale în
interiorul căreia se desfăşoară arderea;
- la morile de cereale se va urmări utilizarea jetului pulverizat pentru umezirea prafului
aflat în suspensie şi evitarea formării de amestecuri explozive;
ATENŢIE! La depozitele de făină se va evita utilizarea apei în cantitate mare pentru

evitarea formării unei cruste (făină umezită şi transformată în pastă) ce împiedică
acţiunea apei.
V.2.5 Stingerea incendiilor de mase plastice

Aceste incendii se caracterizează prin degajări de mari cantităţi de fum şi gaze de
ardere cu real pericol pentru binomul de stingere.
De regulă, au loc propagări rapide datorită revărsărilor de produse încălzite şi
comportărilor diferite ale maselor plastice pe timpul arderii. Unele dintre acestea ard cu
flacără luminoasă şi mari degajări de fum, altele cu flăcări mici şi cu degajări slabe de fum.
ATENŢIE! De regulă, la arderea materialelor plastice are loc fenomenul topirii şi picurării
ce reprezintă un real pericol pentru personal
Pentru stingere se utilizează jeturi de apă pulverizate sau spumă concomitent

executându-se protecţia elementelor de construcţie şi a instalaţiilor existente.
Binomul de asigurare va acţiona pentru evacuarea materialelor, executarea
deschiderilor, evacuarea fumului şi gazelor pentru crearea condiţiilor de lucru.
V.3. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile lichide şi

gazoase
Incendiile de substanţe combustibile lichide sunt însoţite de mari degajări de
temperatură, peste 1000 ºC, fum şi gaze toxice. Arderea acestora poate avea loc la diferite
instalaţii, rezervoare sau revărsări. De regulă, pentru stingere, se vor utiliza combinat jeturi
de apă şi spumă pentru protecţie respectiv pentru stingere.
Întotdeauna refularea va urmări crearea unui covor de spumă asupra stratului de
combustibil evitându-se balbotarea acestuia.
Reprizele de acţiune pentru stingere cu spumă vor fi conduse simultan de la
autospeciale la ordinul comandantului intervenţiei pentru buna eficienţă a refulării.
În rezervoarele cu produse negre sau ţiţei se interzice introducerea apei pentru
evitarea producerii fenomenului de fierbere şi debordarea produsului incendiat.
Pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile revărsate se va urmări realizarea
unui strat de spumă, apă pulverizată, nisip sau pământ când stratul de lichid nu depăşeşte 5
cm grosime.
Pentru straturi de lichid cu grosimi mai mari de 5 cm se va utiliza obligatoriu spumă
sau pulbere. Cu toate ca in acest caz se utilizeaza spuma pentru a realiza extinctia unui foc de
hidrocarbura anumite focuri de acest tip de suprafata redusa pot fi stinse (in caz de
necesitate) prin pulverizarea apei.
Partea de jos a jetului pulverizat, totdeauna in

contact cu suprafata panzei de apa
Jet pulverizat în timpul deplasării
Foc de lichid combustibil

pe suprafata redusa
Distanta adaptata
Stingerea unui incendiu de lichid combustibil revărsat

Fig. 33
De fapt, apa proiectata sub forma de picaturi in cantitate suficienta si aplicata intr-o
maniera eficace absoarbe caldura degajata, conducand la extinctia suprafetei in flacari.
Şeful de ţeavă trebuie să utilizeze un jet pulverizat la distanta – adaptata pentru a
acoperi o suprafata mare. El trebuie sa deplaseze teava lent si sa aiba grija ca pozitia de jos a
jetului pulverizat sa fie in contact cu suprafata panzei de lichid incendiat. Jetul nu trebuie sa
fie “aruncat” pentru a evita orice fel de proiectie, iar actiunea lui nu trebuie sa se
raspandeasca pe toata suprafata focarului.
DE REŢINUT! Binomul de stingere nu trebuie sa stea langa revarsarile de combustibil

sau langa panzele de apa continand combustibil pentru a evita riscul unor arsurii in caz de
inflamare inopinata.
ACŢIUNEA DE PROTECTIE A BINOMULUI DE STINGERE

Una sau mai multe tevi cu jet pulverizat pot servi drept protectie in timpul unei
deplasări spre locul închiderii unei vane (robinet) pe conducta inflamată. In cazul unui foc
mare, inchiderea robinetului pe conducta ce a luat foc poate fi efectuata de catre un operator
protejat de catre doua binoame de siguranta, cu ajutorul a doua tevi cu jet pulverizat.
Jeturile tevilor trebuie sa se intersecteze pentru a asigura o protectie maxima.
Echipamentul de protectie individuala trebuie sa fie optim, iar miscarile celor care intervin
trebuie sa fie lente si coordonate, pentru a actiona cu siguranta. Ansamblul echipei trebuie sa
faca fata focului in orice conditie. Dupa inchiderea robinetului, echipele revin la punctul de
plecare, retragandu-se sub protectia tevii pentru a evita revenirea unui incendiu.
Racirea instalaţiei incendiate este efectuata imediat după începerea operaţiunilor de
stingere, cu ajutorul unei tevi cu jet pulverizat adaptat.
Deplasarea binoamelor pentru inchiderea robinetului pe o conducta incendiată
Fig. 34
V.3.1.DILUAREA UNUI NOR DE GAZ INFLAMABIL
Jet difuzat cu
cea mai mare
deschidere posibila
Diluarea unui nor de gaz

Fig. 35
O teava in pozitie de jet pulverizat cu cea mai mare deschidere posibila, permite
diluarea in aer a unui nor de gaz inflamabil (ex.:scurgerea de gaz).
Apa trebuie proiectata in sensul directiei vantului.
V.3.2 CREAREA PERDELELOR DE APA

Pentru a proteja un element ameninţat de foc aflat în apropierea unui incendiu de
lichide combustibile sau pentru a stopa o eventuala propagare a incendiului, se poate utiliza o
perdea de apa cu jet drept sau jet cu deschiderea cea mai mare posibila. Suprafata apei
interpusă trebuie să fie suficientă pentru a asigura absorbţia de caldura necesară.
In cazul unei stopari a progresiei unui nor de gaz sau de vapori, şeful de ţeava trebuie
să realizeze o perdea de apa, orientand jetul perpendiculat pe sensul vantului.
Perdea de apa cu jet
difuzat cu cea mai mare
deschidere posibila
Perdea de apa cu jet

drept
Perdea de apă
Fig. 36
V.3.3 RACIREA UNEI CISTERNE CU CONTINUT COMBUSTIBIL
Când rezervoare sau cisterne cu lichide sau gaze inflamabile sunt expuse actiunii
flacarilor, racirea se poate asigura printr-un jet drept utilizat la deschiderea maxima.
ATENŢIE! A se tine cont de riscurile expunerii personalului, utilizarea tevilor de apa

pentru racirea rezervoarelor trebuie sa se limiteze la actiuni localizate, necesitate de catre o
actiune operationala speciala (salvare,evacuare), punerea in lucru a tevilor pe suport
trebuie sa fie privilegiata.
In cazul unui volum nonsferic apropierea se face perpendicular pe axa continutului,

niciodata de la extremitati. De fapt sub actiunea caldurii, rezervorul risca sa se rupa si sa
explodeze si sa se transforme in proiectil.
Jetul trebuie sa fie proiectat pe partea superioara a rezervorului sau a cisternei, pentru ca apa
sa se scurga de o parte si de alta, creand o pelicula de lichid potrivita pentru racirea peretilor
rezervorului.
VAPORI
LICHID
Jet dirijabil pe partea superioara, deasupra nivelului lichidului

Fig. 37
In orice caz apa proiectata trebuie sa fie dirijata, pentru eficacitate, deasupra nivelului
lichidului din rezervor. In masura posibilului, personalul de interventie se va plasa
protejandu-se in spatele unor ecrane (alte vehicule, elemente de mobilier, vehicul de
incendiu, etc).
Când scăpările de gaze combustibile sunt mari nu se va acţiona direct la stingerea lor
ci se vor lua măsuri de limitare a incendiului prin acoperire, îndepărtare sau umezirea
materialelor expuse aprinderii. Încetarea arderii se va obţine prin oprirea scurgerii gazului.
DE REŢINUT! În cazul aprinderii gazului scăpat din conducte de alimentare a

localităţilor sau clădirilor se vor respecta următoarele reguli:
- se vor îndepărta persoanele din zonă;
- se va opri circulaţia, când există riscul surprinderii de explozie;
- se interzice folosirea focului;
- se anunţă echipele specializate;
- se refulează jet pulverizat pentru protecţia clădirilor şi instalaţiilor.
V.4. Stingerea incendiilor de instalaţii electrice (centrale electrice,

transformatoare)
ATENŢIE! Acţiunea de stingere executată de către binom va începe numai după scoaterea
de sub tensiune a tuturor instalaţiilor.
La centralele electrice este posibilă formarea unor amestecuri explozive de hidrogen şi

aer în sala turbinelor, incendiul putându-se propaga prin canalele de cabluri de la o instalaţie
la alta.
De regulă, se degajă cantităţi mari de fum şi gaze toxice care purtate de curenţii de aer
inundă în scurt timp toate încăperile.
DE REŢINUT! În permanenţă există riscul prăbuşirii elementelor de construcţie

incendiate.
Cele mai multe incendii la centralele electrice izbucnesc în sala turbinelor la

instalaţiile cu ulei şi la tunelurile cu cabluri.
ATENŢIE! Dacă pe timpul intervenţiei apar furnicături pe corp se poate deduce că

instalaţia se află sub tensiune.
La transformatoare incendiile se caracterizează prin :

- arderea uleiului din cuvă transformatoarelor însoţită de formarea unui fum gros;
- scurgerea uleiului din cuvele transformatoarelor şi pătrunderea incendiului în
interiorul acestora;
- formarea de amestecuri explozive ca urmare a disocierii uleiului din transformatoare.
Pentru stingerea incendiilor la transformatoare se va acţiona cu apă pulverizată, spumă,
bioxid de carbon, pulberi stingătoare, nisip.
DE REŢINUT! Este interzisă injectarea apei direct în interiorul transformatorului pentru

a se evita scurgerea uleiului încălzit.
În scopul localizării incendiului se va acţiona pentru răcirea cuvei transformatorului

utilizându-se jeturi pulverizate de apă iar pentru lichidarea incendiului în cuvă se va utiliza
spuma .
La tunelurile cu cabluri electrice dezvoltarea incendiilor este favorizată de învelişul din
material combustibil al cablurilor electrice avându-se în vedere următoarele:
- incendiile se dezvoltă relativ încet cu degajări de temperatură mici, cu fum dens şi
iritant;
- incendiile se propagă cu repeziciune mai ales pe verticală (schimb puternic de gaze);
- se degajă mari cantităţi de oxid de carbon şi acid cianhidric fiind foarte nociv pentru
personal;
- în tuneluri când cablurile nu sunt sub tensiune se poate utiliza spuma sau apa
pulverizată iar în caz contrar se vor utiliza doar pulberi şi gaze inerte.
V.5. Stingerea incendiilor la fabrici de lacuri, vopsele , cauciuc

Aceste tipuri de incendii sunt caracterizate printr-o propagare violentă şi cu
repeziciune. Au loc pe timpul arderii mari degajări de temperatură care afectează rezistenţa
materialelor de construcţie. Există pericolul producerii unor amestecuri explozive.
Pentru stingere, binomul va utiliza spumă sau pulberi şi în condiţii impuse apă, dar
numai în jeturi pulverizate.
CAP.VI. STINGEREA INCENDIILOR LA ELEMENTE DE

CONSTRUCŢIE
Activitatea de intervenţie a binomului de stingere va urmări întotdeauna studiul

elementelor de construcţie şi importanţa abordării acestora. Astfel, întotdeauna binomul de
stingere va urmări prioritar protejarea elementelor portante, a celor combustibile astfel încât
să existe eficienţă în refularea substanţelor de stingere.
Materialele de construcţie utilizate au comportări diferite pe timpul incendiilor astfel
că se impune cunoaşterea caracteristicilor acestora.
Pe timpul incendiului asupra materialelor acţionează temperaturi înalte ce pot
determina scăderea rezistenţei lor, astfel că se impune protecţia prin răcire în unele situaţii,
dar totodată există posibilitatea unei acţiuni negative pe timpul folosirii neraţionale a
substanţelor de stingere.
VI.1. Stingerea incendiilor la etajele clădirilor

Propagarea incendiului se realizează de regulă, în plan vertical de jos în sus şi în plan
orizontal. De regulă, se degajă mari cantităţi de fum ce pot inunda încăperile sau casa scărilor
iar incendiul se poate propaga cu repeziciune când există goluri în construcţie.
ATENŢIE! Acţiunea de localizare – lichidare se va realiza după o atentă analiză a locaţiei

şi a zonei focarului principal pentru evitarea surprinderii.
DE REŢINUT! Comandantul intervenţiei va stabili sectoare de intervenţie pe toate etajele
ce pot fi afectate persoanele sau bunurile.
Se vor avea în vedere următoarele:

- binomul de stingere se va amplasa cât mai aproape de focar în încăperile învecinate
sau în exterior pe scările din dotare;
- de regulă, are loc răcirea sau umezirea elementelor de construcţie pe direcţia de
propagare;
- apa va fi utilizată raţional pentru evitarea deteriorării celorlalte nivele;
- bunurile ce nu pot fi evacuate vor fi protejate prin jeturi pulverizate sau după caz
acoperite cu prelate sau alte mijloace;
- binomul de asigurare va acţiona pentru efectuarea unor deschideri în elementele de
construcţie pentru descoperirea căilor ascunse de propagare a incendiului, pentru
evacuarea bunurilor.
O teava poate fi amplasată pe sol sau în aer pentru a opri propagarea focului spre
exterior, la etajele superioare ale unui imobil.
Seful de teava are grija sa nu dirijeze jetul direct inauntru, pentru a nu rani binoamele
angajate in actiune, sa nu impinga focul si sa nu perturbe iesirea fumului si a gazelor calde. El
isi creeaza actiunea din momentul stoparii propagari focului.
In cazul utilizarii unei scari exterioare, ca si in cazul unui atac la inaltime, el are grija
sa nu manevreze teava in plan orizontal pentru a nu antrena o reactie a scarii.
Stoparea propagarii
Jet nedirijat
direct inauntru
Fig. 38 Refularea apei folosindu-se:

Teava de la sol Teava de pe o scară
DISPERSAREA FUMULUI ŞI TEMPERATURII PRIN JET DE APĂ
Aceasta este o procedură simplă, deşi limitată, pentru a facilita evacuarea de căldură,
fum, gaze şi vapori a unui volum.
Această tehnică este utilizată pentru a aerisi un spaţiu cu fum după pătrundere, dacă
acesta nu este afectat de un incendiu şi de posibilitatea unei propagări.
Dispersarea prin jet de apă constă în proiectarea din interior a unui volum de apă, jet
pulverizat printr-o deschidere care să acopere cel puţin 90% din suprafaţă, vârful ţevii fiind
plasat la circa 0,5m.
Aerul aspirat prin jetul pulverizat antrenează şi gazele produse de ardere. Principalul
dezavantaj al acestei metode constă în riscul de a provoca, în anumite cazuri, daune
suplimentare prin apa utilizată excesiv.
Fig. 39 Dispersarea compuşilor de ardere prin jet de apă

Anihilarea gazelor calde şi a fumului de ardere
Pentru a evita riscul de aprindere a gazelor evacuate printr-o deschidere şi o eventuală

propagare, ele pot fi annihilate prin intermediul unei ţevi cu jet pulverizat.
Şeful de ţeavă supraveghează dirijarea jetului lent spre deschidere, niciodată în
interior, pentru a nu bloca evacuarea fumului şi pentru a facilita ventilarea.
Fig. 40 Anihilarea compuşilor de ardere prin

Răcirea sau umidificarea unei suprafeţe jet
Fig. nr.45
O ţeavă poate fi pusă de pe un plan drept sau o schelă procedând la răcire sau
umidificarea unei suprafeţe, a unui volum sau a radiaţiei. Şeful de ţeavă poate efectua o
măturare pentru a acoperi toată suprafaţa de răcit.
Fig. 41Răcirea unei suprafeţe
Protecţia unui servant sau a unui binom

O ţeavă sub presiune poate fi situată în apropiere pentru a securiza acţiunea. Şeful de
ţeavă trebuie să rămână atent în apropiere pentru a interveni în caz de pericol.
Fig. 42 Ţeavă de protecţie

VI.2. Stingerea incendiilor la podurile clădirilor
Aceste incendii se caracterizează prin propagare rapidă favorizată de combustibilitatea
elementelor de construcţie ale acoperişului prin mari degajări de fum care pot pătrunde şi la
etajele inferioare sau case de scări.
De regulă, binomul de stingere va utiliza jeturi pulverizate asupra elementelor şi
materialelor combustibile şi jeturi compacte pentru desprinderea celor arse de cele nearse.
Se vor avea în vedere următoarele:
- se va acţiona din acelaşi plan sau pe un plan superior celui afectat de focarul principal;
- se va executa desfacerea acoperişului pentru evacuarea fumului, pătrunderea
servanţilor sau după caz întreruperea continuităţii arderii;
- se va crea o fâşie de siguranţă pe direcţia opusă propagării prin amplasări de ţevi şi
evacuări de materiale;
- se recomandă acţiunea binomului de stingere pe scări şi autoscări pentru protecţia
acestuia;
- se va evita refularea apei în cantităţi mari pentru reducerea daunelor colaterale;
- se va urmări lichidarea tuturor focarelor, urmărindu-se îndeosebi locurile de îmbinare
ale elementelor de construcţie;
- se va urmări protecţia tuturor elementelor de construcţie prin utilizarea jeturilor
pulverizate.
-
ATENŢIE! Binomul de stingere, în acţiune, va fi întotdeauna predispus căderii în gol
datorită planşeelor şi tavanelor false ce se realizează în clădiri.
Binomul de siguranţă va realiza deschideri pentru evacuarea fumului, evacuarea
persoanelor şi supravegherea elementelor de construcţie. După caz, se execută evacuarea
bunurilor materiale.
VI.3. Stingerea incendiilor din subsoluri

Incendiile la subsoluri se caracterizează prin posibilitatea propagării la parter şi etaje,
ventilaţie redusă prin degajarea unor mari cantităţi de fum şi gaze toxice şi prin creşterea
rapidă a temperaturii, uneori peste 1000ºC.
Binomul de stingere va urmări întotdeauna să se amplaseze cât mai aproape de focarul
principal şi va avea în vedere următoarele:
- daca accesul se face printr-o scara care da exact in zona afectata si daca penetrarea
binomului e necesara, acesta se va proteza printr-un jet difuzat de protectie;
- după aplicarea regulilor de intrare binomul de atac adopta o atitudine defensiva;
- binomul ia o pozitie adaptata pentru a intra in acel loc, pentru a preveni orice cadere a
elementelor de construcţie;
- seful de teava este protejat de coechiperul sau;
- seful de teava are grija, deasemenea, sa protejeze echipa de iesirea gazelor calde
acumulate in partea inalta a volumului si sa raceasca stratul de fum cu ajutorul jetului
pulverizat.
Elemente de analiză la pătrunderea în subsol a binomului de stingere
Binomul de siguranţă va sprijini acţiunea executând următoarele:
- va supraveghea zona unde acţionează binomul de stingere;
- va urmări închiderea tuturor robinetelor, conducte de gaze, lichide din zonă;
- va asigura iluminarea subsolului;
- va evacua materialele din zonă,
- va executa demolări, tăieri, demontări de elemente de construcţie pentru evacuarea
fumului, a binomului de stingere în cazul surprinderii;
- va proteja elementele de construcţie;
- după stingere va evacua apa din subsol.
Protectia echipei impotriva Protectia in timpul Pozitia de coborare
Potential mare de gaz si iesirii gazelor calde; penetrarii si
fum adaptata; securizarea
Izolarea stratului de fum coborarii in spatiul sefului de teava de
printr-un jet pulverizat respectiv printr-un catre coechipieri
jet pulverizat.
Fig. 43
CAP.VII. REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE
VII.1. Reguli de securitate individuala si colectivă

Înainte de orice angajament, echipajul binomului de siguranţă controlează fiecare
componentele echipamentului de protecţie individual al echipajului binomului de stingere.
Control încucişat al protecţiei individuale Binom indisociabil

Fig. 44
Binomul de siguranţă operează pe sectorul desemnat lui de şeful de dispozitiv şi va

rămâne indisociabil pe toată durata angajamentului oricare ar fi situaţia întâlnită (dificultăţi
de acţiune, apariţia unui incident sau a unui accident, salvarea vreunei victime sau pompier).
Se realizează control încrucişat al protecţiei individuale; coechiperul oferă ajutor şi
şefului de ţeavă, în special în manipularea furtunului, îl restabileşte în poziţia sa dacă este
necesar. El obsevă mediul înconjurător în permanenţă pentru a asigura acţiunea binomului.
În cazul unei vizibilităţi reduse (întuneric, fum gros), binomul de siguranţă trebuie,
pentru a rămâne indisociabili, să foloseasca o legătură personală (cod de semne şi semnale).
Când se foloseste cordiţa de legatura:
─ daca este necesară o libertate mai mare de mişcare pentru a asigura acţiunea,
coechiperii pot să se ţină unul de altul prin cordiţa de legătură la 1 – 2 m;
─ în caz de necesitate de evacuare urgentă (ex.prabuşire iminenta) şi de vizibilitate
redusă care nu garantează drumul de întoarcere prin intermediul furtunului care
alimentează ţeava, binomul va utiliza cordiţa de legătură pentru a găsi ieşirea în
siguranţă.
Stabilitatea structurilor clădirilor trebuie evaluată în împrejurimile clădirilor sinistrate
înainte de a intra şi a acţiona (fragilitatea elementelor de susţinere, fisura peretilor,etc).
Fig. 45
Evaluarea stabilitatii structurilor
Binomul de siguranţă trebuie să aprecieze stabilirea solului şi să supravegheze părţile

ce îşi pot schimba poziţia.
Şeful de ţeavă are grijă să nu dirijeze jetul tevii sale spre un alt binom în acţiune,
pentru a evita orice accident.
Controlul refulării substanţelor de stingere

Fig. 46
ATENŢIE! Este interzisă utilizarea ţevii pentru a proiecta pe hainele de protecţie a unui
coechiper care a fost supus la temperaturi mari, pentru a-l raci.
De fapt, producerea de vapori la temperatura ridicată, indusă de apă proiectată pe
hainele de protecţie, riscă să rănească (opărească) grav purtatorul.
Totusi, racirea unui coechiper cu ajutorul unei tevi este posibilă doar daca poarta o
haina de protectie adaptata.
Analiza fenomenelor prin observare – ascultare
(primul servant va analiza de regulă sus – jos, al doilea stânga - dreapta)
Fig. 47
In general seful de teava isi inchide teava in timpul deplasarii sau cand nu mai
observa foc el poate totusi, in anumite cazuri, sa pastreze teava deschisa pentru a purcede la
deplasare (ex.radiere termica si portanta) sau pentru a se retrage.
In cazul unei alimentari cu apa, seful de teava va tine teava partial deschisa pentru a
evita orice accident in caz de in presiune neanuntata (jet dirijat spre un alt binom,
dezechilibru, lovitură de berbec).
ATENŢIE! In timpul deplasării, binomul de stingere va ramane atent la piedicile din jur,
mai ales in absenta vizibilitatii (intuneric, fum): scari, gropi, cablu electric atarnat din
tavan, materiale in curs de cadere
Prezenta scanteilor, trosniturilor, caracteristice in timpul unui incendiu, o senzatie

de furnicaturi la nivelul mainilor sefului de teava pot indica prezenta echipamentelor sub
tensiune (ricuri electrice) si trebuie sa antreneze punerea in siguranta a binomului si
informarea sefului de dispozitiv.
In fata acestor riscuri electrice si in caz de necesitate absoluta de utilizare a tevii,
binomul de stingere adapteaza distanta (deplasarea maxima ) iar seful de teava utilizeaza si
orienteaza jetul potrivit necesităţilor (jet indepartat cu un unghi de deschidere de min. 30 de
grade).
ATENŢIE! In orice caz trebuie prevăzut şi repetat, itinerariul de intoarcere si de salvare!
Se realizează prin:
- comunicatie existenta (scari, culoare, terase, acoperis );
- deschizaturi (ferestre, usi, trape );
- linia ghid la locul ei;
- linia ghid reprezentata de asezare; in acest caz, seful de teava isi inchide teava, iar
binomul urmeaza furtunul pana la iesire;
- scara portabila sau aeriana accesibila printr-o deschizatura (fereastra, terasa ).
Membrii binomului de stingere comunica intre ei, precum si cu celelalte binoame in

actiune. Binoamele informeaza despre evolutia situatiei si pot , in plus, să ceară mijloace
pentru facilizarea acţiunii lor (punerea in functiune a unei ventilatii, sustinuta de un alt
binom, binomul de securitate).

Ghidul Instructorului in FormareaPentru Situatii de Urgenta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Instructorului in FormareaPentru Situatii de Urgenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BAZA DE PREGĂTIRE

Imagini: Plt.adj. Cosic Cristi

Perfecţionarea metodelor de pregătire a personalului operativ

GHID AL BINOMULUI DE STINGERE ŞI ASIGURARE PE TIMPUL

CAP. I ROL ŞI ÎNDATORIRI ALE BINOMULUI DE STINGERE

Elemente de identificare şi analiză ale incendiului

SOLIDE LICHIDE GAZE

PIROLIZA TOPIRE SUBLIMARE

Schema generala a procesului de ardere

Apariţia incendiilor se realizează întotdeauna ca urmare a creşterii temperaturii într-o

Temperatura teoretica a flacarilor unor gaze combustibile (°C)

Bumbac 305 Huila 1200

Aminoplaste 250 381 570

CAPITOLUL III. TRATAREA FENOMENELOR COMPLEXE PE

Fenomenele de propagare şi degajare a fumului, emisie de flacără şi degajare de

NOTĂ: PENTRU A ÎNŢELEGE MAI UŞOR FENOMENELE VOM URMARI ÎN

Fig. 1 – Potenţial caloric

CAMERA DE FOC VA FI DOTATA CU URMATOARELE MATERIALE CE POT FI

Fig.2 dezvoltarea unui incendiu

Fig.3 Ciclul schimburilor în spaţii semi-deschise: uşi şi ferestre deschise

La ciclul schimburilor debitul de aer proaspăt funcţie de prezenţa şi mărimea

Într-un SPATIU semi-deschis, trecerea instantanee dintr-o situaţie de

2 – PARAMETRII APARIŢIEI FENOMENULUI

Fig. 4 Încălzirea unui volum ( pe pereti se poate observa de la inceput o emanare de

Fumul care se degaja uneori din primele manifestari ale incendiului

3 – Scenariu tip şi descrierea fenomenului

Fig. 6 Distribuţia de câmpuri de presiune influentata de materialele care ard

Fază a incendiului în care uşile şi ferestrele sunt deschise

Stratul de fum este în creştere şi căldura se stratifică.( imaginea se inegreste)

Compoziţia chimică a acestui strat depinde de:

Domeniu de inflamabilitate al amestecului de gaze componente ale fumului variază în

Situaţia înaintea fenomenului flash-over

Numeroşi parametri care reglementează arderea şi expansiunea:

Fenomenul rollover( arderea gazelor şi a fumului din incăpere)

Stratul de fum se îngroaşă brusc, reducând inflamarea combustibililor gazoşi aproape

III.2 FENOMENUL BACKDRAFT

INCENDIU RADAUTI, JUD. SUCEAVA – APRILIE 2009

Fig. 14 Foc iniţial: uşi şi ferestre închise

Fumul poate fi observat iesind pe sub asteriala

Fig. 15 Declanşarea fenomenului: uşi închise şi ferestre deschise

Alimentarea cu aer poate apărea în diferite moduri. De exemplu:

Fig.16 Ruperea zidului şi fenomenul backdraft

Fumul ieşind prin

Fig.17 Semnale de alarmă care anunţă producerea fenomenului de backdraft

III.4 REZUMATUL FENOMENELOR BACKDRAFT ŞI FLASHOVER

Incendiu iniţial Fenomenul de piroliză

Situaţia apariţiei fenomenului Dezvoltarea stratului de fum

Declanşarea fenomenului Situaţia pre – flash-over

CARACTERISTICI BACKDRAFT FLASH-OVER

Sunete - Asurzitoare - Normal (net)

Tipul incendiului - Mocnit - Luminos

CAP.IV ACŢIUNEA ÎN SPAŢII INCHISE SI SEMIÎNCHISE

1. În timpul interventiei asupra focarului în spatiu închis sau semideschis binomul de

TESTUL DE UŞĂ LA PĂTRUNDEREA BINOMULUI

Fig.18 Testul de tavan

Fig. 19 Stingere indirectă

Acţiunea Producerea de vapori Evacuarea amestecului de

Fig. 20 Stingerea indirectă prin producerea de vapori de apă

POZITIA BINOMULUI LA REFULAREA APEI

Fig. 21 Stingere indirectă cu ajutorul tavanului

Producerea Risc major de

Fig. 23 Pozitia binomului pentru a permite ventilatia

Fig. 24 Pozitia binomului în deplasare

Fig. 25 Punerea in functiune a unei ventilaţii pentru a facilita actiunea binomului