Introducere

Societatea contemporană pune tot mai insistent, în faţa factorilor de decizie, atât la nivel
macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic, problema eficienţei utilizării resurselor (în
special, a resurselor materiale) atrase în circuitul economic. Acest fapt a căpătat o importanţă
deosebită în lumina accelerării mondializării economiei, limitării resurselor disponibile, măririi
decalajului în dezvoltarea ţărilor. Una din componentele economiei moderne ce contribuie la
soluţionarea complexă şi obiectivă a problemelor menţionate mai sus o reprezintă activitatea
economică internaţională sub toate aspectele sale. Realizarea activităţilor economice
internaţionale, este determinată de interacţiunea unui şir de factori care determină circuitul
material, financiar şi documentar la nivel global. Problema eficienţei activităţilor economice
internaţionale este în corelare directă cu gestiunea riscurilor aferente afacerilor internaţionale şi
în mod particular cu procesul decizional cu privire la risc.
Studierea formelor de manifestare a riscului, a etapelor de gestiune şi a tehnicilor
relevante de acoperire a riscurilor creează un cadru propice pentru diminuarea pierderilor
asociate cu alocarea neadecvată a resurselor în cadrul tranzacţiilor internaţionale.
Omniprezenţa fenomenului risc în cadrul tranzacţiilor internaţionale solicită de la
specialistul în domeniul relaţiilor economice internaţionale o pregătire temeinică şi multilaterală,
o înţelegere profundă a fenomenelor de repartiţie din cadrul economiei mondiale şi a circuitului
valoric. Pe acest fundal obiectivul de bază al cursului este crearea unui cadru teoretic şi practic.
Prin prisma activităţilor manageriale de optimizare a procesului decizional cu privire la riscuri se
realizează, de fapt o încadrare a strategiilor vizate într-un cadru global al strategiilor unităţilor
economice menit să maximizeze profiturile lor într-o optică temporară de lungă durată, iar prin
mărirea sinergiei interne să contribuie la efectul macroeconomic de creştere a bunăstării
naţionale.
Actualul curs de prelegeri se adresează studenților economiști (atât de la Ciclul I de
învățământ, dar cu precădere de la Ciclul II) din cadrul facultății Relaţii Economice
Internaţionale. Ca parte a planului integru de învăţământ, cursul „Riscuri în afacerile economice
internaţionale” urmăreşte obiective bine definite: explicarea şi clasificarea sistemului conceptual
al fenomenului risc, familiarizarea studenţilor cu informaţia de bază cu privire la încadrarea
conceptului de gestiune a riscului în cadrul tranzacţiilor economice internaţionale.
Obiectul şi scopurile cursului:
Oferta educaţională în cauză se axează pe următoarele principii educaţionale:
 Crearea unui mediu de învăţare apropiat de viaţa şi interesele studentului în vederea
realizării obiectivelor propuse: însuşirea de cunoştinţe, formarea de capacităţi şi
aptitudini;
  Asigurarea continuităţii şi caracterului succesiv în predarea materialului;
 Aplicarea şi analiza materialului studiat in situaţii si cazuri reale;
 Valorificarea unor tehnici moderne de instruire.
Scopul major al cursului este tridimensional aspirând ca studenţii:
 Vor conştientiza importanţa şi natura fenomenului risc, cât şi importanţa analizei
riscului în afacerile economice internaţionale;
 Vor înţelege care sunt principiile generale de identificare şi gestiune a riscurilor în
tranzacţiile internaţionale;
 Vor percepe care sunt etapele principale în procesul de gestiune a riscurilor;
 Vor şti ce tehnici de diminuare şi eliminare a riscurilor ce pot apărea în afacerile
internaţionale şi ce instrumente de planificare strategică pot folosi investitorii
potenţiali;
III Obiectivele cursului
A. La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
1. Formarea următoarelor competenţe pentru exercitarea eficientă a rolului de gestionar de
riscuri:
 Competenţa de a se comporta conform unei opţiuni conştiente si nu pe criterii
bazate pe valori;
 Competenţa de a estima probabilităţile de apariţie a riscului in dependenţă de
indicatorii utilizaţi;
 Competenţa de a încadra riscul în analiza fluxului de numerar supus riscului;
 Competenţa de a evalua gradul de risc aferent fluxului de capital analizat;
 Competenţa de a alege soluţia optimă din alternativitatea de opţiuni;
 Competenţa de a folosi eficient tehnicile de diminuare si reducere a riscului;
 Competenţa de a monitoriza rezultatele obţinute.
2. Formarea şi dezvoltarea competenţelor in domeniul gestionării riscurilor in activitatea
economică.
3. Dezvoltarea capacităţilor a asigura calitatea procesului de gestiune financiară atât în
cadrul întreprinderii cât şi in cadrul tranzacţiilor internaţionale.
4. Dezvoltarea capacităţii de susţinere şi menţinere a cursului de activitate a companiei prin
folosirea tehnicilor de diminuare si eliminare a riscurilor înfruntate de agentul economic
în cadrul activităţii economice internaţionale.
5. Dezvoltarea competenţelor în domeniul estimării permanente a gradului de risc aferent
fluxurilor de numerar analizate.
 6. Dezvoltarea capacităţii de control a rezultatelor obţinute şi compararea acestora cu cele
estimate;
7. Realizarea unei coerenţe etice între diferite forme de investigare, control si evaluare a
riscului şi iniţierea unor studii de diagnoză şi prognoză asupra stării companiei.
B. La nivel de aplicare:
 să aplice formulele indicatorilor de evaluare a riscului la rezolvarea problemelor;
 să determine rata aşteptată a rentabilităţii;
 să calculeze abaterea medie standard;
 să determine factorul β – sensibilitatea activului la fluctuaţiile pieţii de capital.
C. La nivel de integrare:
 să argumenteze rezultatele obţinute în urma calculării indicatorilor de evaluare a
riscului;
 să estimeze care vor fi pierderile sau câştigurile companiei în caz de apariţie a
riscului,
 să recomande căi de ispăşire a situaţiei în caz de influenţă negativă a riscului.
Abordarea transdisciplinară a cursului se bazează pe conduitele mintale, prin care
studentul înţelege sensul complex al conceptelor fundamentale din perspectiva unei integrări
elective, realizată de-a lungul tuturor etapelor procesului educaţional (proiectare, desfăşurare,
evaluare). Parcurgerea materiei de studiu în acest fel înlătură dificultatea cu care se confruntă
studenţii când li se solicită să utilizeze cunoştinţele în situaţii spontane sau să facă un transfer al
cunoştinţelor deja înscrise în matricea lor intelectuală.
.
 CAPITOLUL I. FENOMENUL RISC ÎN CADRUL AFACERILOR ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

1.1. Obiectul de studiu și conceptul riscului

Orice activitate umană implică un risc. Din acest motiv, riscurile au constituit una din
cele mai complexe probleme de identificat şi controlat, şi totodată, au proiectat un viitor nesigur.
Etimologia şi originea geografică a cuvântului risc sunt controversate. Unele surse atestă
că cuvântul risc provin de la cuvintele grecești ridsa, ridsikon, ceea ce în traducere înseamnă
piatra, stâncă. In limba franceză, risque (se risquer) apare la începutul secolului al XVI-lea, iar
în limba germană (risiko, riskieren) abia în secolul al XVII-lea. În engleză, risque este folosit în
1661, iar cu grafia risk în 1741. Se admite că toţi aceşti termeni au fost preluaţi, direct sau
indirect, din italianul risco (mai târziu, rischio) (pericol, amenințare). Vechile atestări italiene nu
sunt anterioare secolului al XIII-lea, provenind din formele latinizate superficial rischium,
risigus, riscus. Acestea se regăsesc în expresii ca rischium et fortuna, risigum et periculum,
folosite în diferite contracte. Etimologia cuvântului latin este, la rândul ei, obscură: poate fi
vorba de resecare sau rixare (a urca între roci), care au un sens asemănător. Sensul actual, diferit
de acela de pericol, hazard, noroc s-a conturat în secolul al XVIII-lea, odată cu cercetarea
ştiinţifică asupra riscului.
Teoria clasică a deciziei identifică riscul drept „un element incert dar posibil ce
apare permanent în procesul activităţilor socio-umane ale cărui efecte sunt păgubitoare şi
ireversibile.” Deci riscul este un eveniment nesigur şi posibil care poate cauza o pagubă,
o pierdere. Teoriile statistice avansate în evaluarea riscurilor definesc riscurile astfel:
„riscul reflectă variaţiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea şivalorile lor subiective”.
În unele dicţionare riscul este definit prin expresia: „ expunerea la posibilitatea pierderii
sau pagubei”, iar unele societăţi de asigurări consideră riscul „ element component al hazardului
sau probabilitatea de a pierde”.
În diferite lucrări cu subiecte economice sunt întâlnite şi alte definiţii pentru risc, precum:
şansa de a pierde, probabilitatea de a pierde, incertitudinea care afectează viitorul, dispersia
actuală a rezultatelor așteptate etc.
Analizând fiecare definiție, se pot identifica două elemente de bază în conținutul
definițiilor: incertitudinea (nedeterminarea) şi pierderea. Incertitudinea exprimă o stare de
nesiguranţă cu privire la viitorul unui fenomen (proces) şi va conduce, în evoluţia acestuia, către
existenţa a două rezultate posibile distincte. Realităţile economice, politice, financiare, sociale
etc. contemporane relevă faptul că nici un proces conştient asumat nu este ferit de un grad de
incertitudine. Altfel spus, riscul şi incertitudinea se întâlnesc în orice fenomen (proces) însă
combinate cantitativ diferit. Cele două concepte riscul şi incertitudinea nu sunt identice între cele
două existând o serie de diferenţe semnificative.
Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă având ca sursă fie caracterul obiectiv,
impredictibil al unui proces, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor la un
moment dat.
Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice şi pe calculul probabilităţilor
de producere a evenimentelor specifice acestuia, implică un grad de incertitudine.Probabilitatea
arată în ce măsură este posibilă apariţia unui eveniment în condiţii bine determinate. În funcţie
de capacitatea de reflectare a situaţiei specifice existente, probabilitatea poate fi obiectivă sau
subiectivă.
Probabilitatea obiectivă şi riscul asociat acesteia, reflectă caracteristicile complete
specifice situaţiei existente.
Probabilitatea subiectivă şi aprecierea subiectivă a riscului asociat acesteia poartă
amprenta personalităţii fiecărui individ, reflectând mentalităţile, obiceiurile şi implicit, măsura
în care acesta se bazează pe intuiţie sau, dimpotrivă, pe observaţii minuţioase pentru luarea
deciziilor. În situaţii deosebite, evenimentele imprevizibile pot provoca abateri capabile să
modifice fundamental cantitativ şi calitativ datele problemei asupra căreia factorii decidenţi
decid. Se poate aprecia că în timp ce pentru risc se pot face anumite anticipări ale evenimentelor
ce se pot produce cât şi asupra probabilităţilor asociate producerii lor, în cazul incertitudinii,
decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce
cu atât mai puţin să estimeze probabilitatea producerii lor. Deoarece gradul de manifestare a
riscului este dependent, în mod direct, de probabilitatea sa de realizare, se poate construi o
departajare a evenimentelor în funcţie de gravitatea riscurilor astfel:
- evenimente cu grad de risc maxim - când probabilitatea de realizare a acestora estefoarte
mare;
- evenimente cu probabilitatea de risc mediu - când probabilitatea de realizare
estemoderată;
- evenimente cu grad de risc scăzut - când probabilitatea de realizare a acestora estefoarte
scăzută;
Din cele prezentate se remarcă faptul că definirea riscului în lucrările de specialitate
prezintă unele diferenţieri în funcţie de modul în care aceia(decidenţii) care decid percep
situaţiadată. Abordarea de pe poziţii oarecum diferite asupra riscului creează iluzia că în teoria
deciziei nu există o concepţie unitară asupra riscului.
 În practică, ideea de risc este asociată cu cea de pierdere, existând riscuri din care decurg
pierderi pentru ambii parteneri şi riscuri din care decurg pierderi numai pentru unul. Însă,
tendințele actuale în cercetarea fenomenului riscului scoate în evidență și posibilitatea asocierii
posibilității de câștig. Astfel, teoriile statistice, referindu-se la cuantificarea acestor riscuri,
precizează: măsurarea riscului se realizează fie prin analiza non-liniarităţilor utilităţii relevate de
bani, fie prin variaţia distribuirii probabilităţilor câştigurilor şi a pierderilor posibile, pentru
fiecare alegere particulară.
Generalizând putem conclude că riscul exprimă posibilitatea de obținere a rezultatelor
favorabile sau nefavorabile într-o acțiune viitoare exprimată în termeni probabilistici.
Orice definiţie a riscului, pentru a fi completă, trebuie să includă trei componente
principale:
- ideea existenţei unei pierderi sau câștig potenţial, care poate apărea sub 4 forme: rezultate
efective mai mici decât rezultatele anticipate sau care ar fi putut fi obţinute (rezultatele
efective fiind comparate cu rezultatele unor acţiuni, decizii similare sau cu celelalte
rezultate estimate a fi obţinute de către decident), rezultate negative (pierderi efective),
pierderi de oportunităţi sau câștig.
- probabilitatea de apariţie a unei pierderi sau câștig, identificată de decident prin diferite
metode. De asemenea este important să se construiască o distribuţie de probabilitate, adică
să fie posibil ca fiecărui rezultat potenţial sau eveniment să i se poată asocia o probabilitate
de producere, în caz contrar nu este vorba de risc ci de incertitudine. Totodată pierderea
sigură (înţelegând o pierdere a cărei probabilitate de apariţie este 100% sau o situaţie în
care există un singur rezultat posibil care este negativ) nu poate fi încadrată în categoria de
risc. Aceasta înseamnă că pentru a putea vorbi despre risc este necesară îndeplinirea a două
condiţii cumulative: identificarea unui număr de cel puţin două rezultate posibile şi a
probabilităţii de apariţie a fiecăruia dintre ele;
- expunerea la pierdere/câștig: decidentul poate adopta decizii, pe parcursul derulării unei
acţiuni, care pot conduce la creşterea amplitudinii pierderii sau a probabilităţii de apariţie a
unei pierderi/câștig. În acest caz este vorba de o expunere conştientă a unei afaceri
internaţionale de către decident, dar poate exista şi anumite situaţii, evenimente,
determinate exogen, independente de acţiunea sau voinţa decidentului care pot creşte
gradul de expunere al unei afaceri internaţionale.
Deşi termenii “risc” şi “incertitudine” sunt folosiţi, de multe ori pentru aexprima unul şi
acelaşi lucru, există o diferenţă clară între ei. În opinia lui Frank Knight 1, incertitudinea
reprezintă faptul de a nu şti ceea ce urmează să se întâmple în viitor, iar riscul estemodul în
1
Frank Hyneman Knight "Risk, uncertainty and profit" pg. 19, Hart, Schaffner, and Marx Prize Essays, no. 31.
Boston and New York: Houghton Mifflin. 1921
care se caracterizează cât de multă incertitudine există. Cu cât există maimultă incertitudine, cu
atât riscul va fi mai pronunţat şi invers. Riscul reprezintă, deci,o caracterizare a gradului
de incertitudine
Activitatea internațională se desfăşoară într-un mediu care, prin natura sa, include riscuri
multiple determinate de complexitatea afacerii, de evoluţia contradictorie a pieţei mondiale, de
insolvabilitatea specifică unor economii naţionale, ca şi de insolvabilitatea pieţei mondiale2.
In dependență de tipul de activitate desfășurată la nivel internațional, se pot distinge mai
multe categorii de risc internațional si diferite definitții ale conceptului de risc internațional. În
acceptiunea unor autori, riscul internaţional poate fi privit ca fiind expunerea la pierderea totală
sau parţială a capitalului investit în afaceri localizate pe diferite pieţe externe. Aceste pierderi
potenţiale sunt cauzate de evenimente specifice, care pot fi cunoscute într-o măsură mai mică
sau mai mare de proprietarul capitalului sau de managerul (administratorul) afacerii respective.
Profesorul Puiu Al.3 consideră că riscul internațional poate fi asociat cu riscul în comerţul
exterior, care poate fi definit şi ca posibilitatea de a înregistra o pierdere într-un contract de
comerţ exterior, datorită producerii unor evenimente imprevizibile.
În acest context, optăm pentru o viziune mai largă asupra conținutului riscurilor in
afacerile economice internaționale. Deci, riscul internasțional poate să fie determinat de cause
obiective, de evenimente exterioare, imprevizibile și care nu pot fi imputate decidenților din
aceste activități, sau de cause subiective, datorate incompetenței sau relei credințe a acestor
decidenți.

1.2. Trăsături carateristice fenomenului risc. Cauzele apariției riscului

Realitatea ne-a dovedit în repetate rânduri că orice activitate umană se desfăşoară în

condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin
cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat. Dezvoltarea exponențială a societății contemporane,
a fost posibilă datorită asumării unor riscuri. Îndeosebi creșterea economică nu se poate realiza
dacă certitudinea prima în fața riscului și incertitudinii. De regula, riscul și incertitudinea sunt
privite în comparație cu certitudinea, iar previziunea de înrăutățire a unei situații date, cu riscul
sau incertitudinea unei schimbări de atitudine, de timp, de mentalitate etc.
Insuficienta cunoaştere a riscurilor, evaluarea lor greşită, lipsa unei protecţii adecvate
împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii. Internaţionalizarea
afacerilor, ca formă particulară a activităţii economice, reprezintă un proces complex şi de
durată, ce angajează resurse financiare, materiale şi umane semnificative. Derularea de afaceri pe
2
A. Barelier, coord. – Exporter, Pratique du commerce international, 11e Edition, Foucher, Paris, 1995
3
A. Puiu – Management în afacerile economice internaţionale, Ed. Independenţa Economică, București, 1992,
pp.188-199
pieţe externe se va realiza numai dacă există un stimulent suficient de puternic, în măsură să
motiveze companiile să-şi asume riscurile implicate şi necesită includerea noţiunilor de risc şi
incertitudine în structura procesului decizional.
În acest context, se pot identifica trei posibilități în ceea ce privește cunoașterea
probabilităților de apariție a riscului și anume:
1. Sunt cunoscute probabilitățile în baza unor studii statistice;
2. Probabilitățile pot fi obținute în baza unor raționamente subiective;
3. Există probabilități atât de natura abiectivă, cât și subiectivă.
Analizând definiţiile întâlnite în literatura de specialitate, se pot desprinde principalele
caracteristici ale riscului:
a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în
practică în practică şi rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din
necunoașterea cu privire la care evenimentdin cele identificate se va produce şi la ce
moment, care vor fiefectele reale şi amplitudinea producerii acestora;
b) riscul implică ideea de pierdere potenţială, indiferent de natură,generată de evoluţia unui 
factor în sens contrar aşteptărilor decidentului;
c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
d) riscul apare atât în procesul activităţii economice, sociale, cât şi înafara acestuia, ca
urmare a raporturilor dintre om şi natură;
e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare acapitalului investit;f)riscul
reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiţiile demediu;g)riscul este o
măsură a vulnerabilităţii firmei, a probabilităţii de apariţiea succesului sau eşecului.
Cunoscând aceste trăsături specifice noţiunii de risc, se poate acţiona în direcţia elaborării
unor politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire împotriva riscului şi de înlăturare a
efectelor sale. Analizând lucrările ştiinţifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica
riscului, se evidenţiază o evoluţie în aprecierea noţiunilor de risc şiincertitudine, precum şi
manifestarea a trei tendinţe principale în acest domeniu:
 creşterea într-un ritm fără precedent a situaţiilor de risc şi incertitudine, cauzate de
extinderea fenomenului de internaţionalizare a activităţilor, de
externalizare a unei părţi a acestora, de diversificare a instrumentelor financiare, crizele
economice care capătă o amploare tot mai mare, creşterea competiţiei etc.;
 extinderea preocupărilor economiştilor de a dezvolta cunoştinţele ştiinţifice în
acest domeniu, prin apelarea la un număr mare de ramuri ale ştiinţei (management,
marketing, finanţe, statistică etc.) şi prin identificarea, testarea
 şi implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire şi protecţie împotriva
riscului;
 amplificarea şi diversificarea consecinţelor pe care implementare a
instrumentelor şi tehnicilor de prevenire şi protecţie împotriva riscului le generează
asupra mediului economic, social, natural.
 Cele trei tendinţe menţionate sunt interdependente, iar problematica riscului şi a
incertitudinii la nivelul unui agent economic devine tot mai complexă, îmbogăţindu-se
cu noi sensuri.
Elementele fenomenului risc:
- Posibilitataea abaterii de la obiectivul propus;
- Probabilitatea atingerii obiectivului propus;
- Incertitudinea în ceea ce priveşte atingerea obiectivului propus;
- Posibilitatea apariţiei pierderilor (materiale, morale etc.) legate de realizarea alternativei
selectate în condiţii de incertitudine.
Condițiile esențiale pentru ca o activitate economică sau non-economică să fie
considerată drept riscantă sunt: existența incertitudinii, necesitatea alegerii între mi multe
posibilități (alternative), posibilitatea estimării probabilităților de apariție a alternativelor
selectate.
Cauzele apariţiei riscului:
- Spontanietatea poceselor naturale,
- Evenimente hazardoase (avarii, incendii de natură tehnologică, etc.),
- Existenţa unor tendinţe şi interese contradictorii;
- Caracterul probabilistic al progresului tehnico-ştiinţific;
- Informaţia incertă sau incompletă cu privire la obiecte, procese sau fenomene;
- Nedefinirea clară a problemei
- Alte surse de apariţie a riscurilor.
De asemenea, pot fi menționate și alte surse de apariție a riscului, precum: limitarea
resurselor financiare, materiale, umane; imposibilitatea cunoașterii obiectului cu instrumentarul
științific existent; cauze social-psihologice specifice activității umane.

1.3. Tipoloigia riscurilor

Economia de piață implică, prin legile după care se conduce, apariția unor riscuri și
incertitudini specifice, care, coroborate cu caracteristicile activității fiecărui agent economic, pot
determina apariția unor situații și stări conjuncturale nefavorabile. Necunoașterea riscurilor ce
pot apărea, a factorilor de cauzalitate și a măsurilor de intervenție în cazul materializării poate
avea consecințe negative pentru firma în cauză, putând determina chiar falimentul ei. Din acest
motiv, se impune clasificarea riscurilor, în scopul cunoașterii mecanismului de acțiune al
fiecăruia și al implementării unor instrumente adecvate de protecție.
Riscurile în afacerile economice internaționale pot fi clasificate după mai multe criterii:
A. În dependență de timpul apariției se pot distinge:
a) riscuri retrospective (trecut);
b) riscuri curente;
c) riscuri perspective (viitor).
Analiza riscurilor retrospective, a caracterului lor și a metodelor de diminuare a
impactului lor permite o mai buna întelegere și pronosticare a riscurilor curente și viitoare.
4. În dependență de factorii ce cauzează apariția, riscurile se împart în:
a. riscuri politice – cauzate de schimbări în conjunctura politică ce influențează
activitatea economică;
b. riscuri economice – cauzate de schimbări nefavorabile în economie întreprinderii sau
a țării (schimbarea conjuncturii pieței, crize de lichiditate cauzate de nesincronizarea
momentului plăților sau încasărilor, moodificări în procesul de gestiune și control
etc.);
c. riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibilesau imprevizibile,
precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, șomajul,
maternitatea etc. Protecția împotriva acestori riscuri depinde, în mare măsură, de
politica statului îndomeniu, de nivelul de dezvoltare a economiei naţionale,
calitateasistemului educaţional.
d. riscuri naturale – provocate de calamităţi naturale.
B. După natura evidenței lui, se disting:
a) riscuri interne (endogene) – sunt generate de factori care acţionează în interiorul
unei întreprinderi şi se referă la defecţiuni ce pot apărea în funcţionarea mijloacelor
fixe, fraude provocate de angajaţi, greve ale personalului, accidente de muncă
provocate de nerespectarea normelor de protecție a muncii, penalități plătite
partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectării contractelor din motive subiective
etc.;
 b) riscuri externe (exogene) – sunt determinate de cauze localizate în afara întreprinderii şi
care afectează activitatea firmei în cauză. Se referăla majorarea impozitelor de către
stat, oscilaţii ale cursului valutar, modificări nefavorabile ale dobânzii bancare,
calamități naturale, pierderi financiare provocate de partenerii de afaceri.
 Din punctul de vedere al măsurilor pe care întreprinderea le poate adopta pentru a se
proteja împotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile interne, pentru acestea firma
având posibilităţi mai mare de intervenţie. În privinţa riscurilor externe, agentul economic
dispune de căi reduse de acţiune, mai important pentru el fiind identificarea acestor riscuri pentru
a încerca reducerea consecinţelor încazul materializării lor.
C. După natura urmărilor lui, riscul economic poate fi:
- Pur – este de cele mai dese ori purtător de pierderi (de ex. cataclisme naturale).
Împotriva acestui risc, agenţii economici sepot asigura, cu un anumit cost.
- Speculativ –comportă atât posibilitatea de a pierde, cât şi de a câştiga (de ex. riscul
valutar, riscul de preț).
D. Din punct de vedere funcţional, riscul poate fi clasificat astfel:
a) riscul de exploatare - arată variaţia rezultatului de exploatare la modificarea condițiilor de
exploatare;
b) riscul financiar – reflectă variaţia rezultatului la modificarea condiţiilor definanţare a
activităţii firmei;
c) riscul de faliment sau de insolvabilitate– este riscul ca întreprinderea să nu poată achita la
scadenţă datoriile faţă de furnizori, bugetul statului, bănci etc.
E. Dupa repartizarea geografică a capitalului:
a. riscuri microeconomice (specifice firmei) – determinate de factori endogeni, specifici
fiecărei întreprinderi în parte.
b. riscuri mezoeconomice (risc sectorial) – determinate de caracteristicile sectorului în care
firma îsi desfăsoară activitatea, fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de
infrastructură, legislație, cultură, concurență etc;
c. riscuri macroeconomice - este rezultatul evoluției într-un anumit sens a condițiilor
mediului de afaceri. Acesta este generat de acțiunea conjugată a unui număr variat de
factori de natură economică, politică sau socială, a căror evoluŃie în timp trebuie luată în
considerare de către managementul firmei. Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve,
convulsii sociale, războaie civile, schimbări de guverne, modificări de politică, recesiune
economică, restricții de convertibilitate a monedei naționale în valută, de transfer al
fondurilor în străinătate, inflație, evoluția nefavorabilă a ratei dobânzii pe piață, sistemul
juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate în riscuri de țară, de transfer,
suveran, financiar, de inflație, operațional, de implantare si juridic.
d. riscuri megaeconomice – determinate de problemele globale.
F. În funcție de sfera de apariție, se disting:
 a) riscurile activității de producere (riscul de producere) – compromiterea programului de
producere ca rezultat al acțiunii unor factori, utilizarea berațională a factorilor de
peroducție și/sau a resurselor disponibile etc;
b) riscurile activității comerciale (riscul comercial) – diminuarea volumului vânzărilor,
modificarea prețului de achiziție sau de realizare etc.,
c) riscurile activității financiare (risc financiar) – deprecierea (devalorizarea)
portofoliului investițional, neexecutarea plăților etc;
d) riscurile activității de intermediere;
e) riscurile activității de asigurare – apariția riscului asigurat, nivelul primelor de
asigurare stabilite incorect etc.
Standardele Internaţionale de Contabilitate abordează problematica riscului în IAS 32,
intitulat “Instrumente financiare: prezentare şi descriere” , care se referă lainstrumentele
financiare utilizate de către firmă şi la riscurile financiare aferente tranzacțiilor efectuate
cu acestea. În acest sens, IAS 32 defineşte următoarelecategorii de riscuri:
1) riscul de preţ – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să varieze în timp şi
poate îmbrăca mai multe forme, respectiv:
a) riscul valutar – este riscul ca valoarea unui instrument financiar săfluctueze în timp
datorită modificării cursului valutar;
b) riscul ratei dobânzii - riscul ca valoarea unui instrument financiar să se modifice ca
urmare a variaţiei ratei dobânzii bancare;
c) riscul de piaţă  – este riscul ca valoarea unui instrument financiar săvarieze datorită
modificării preţurilor titlurilor de pe piaţă, indiferentde cauzele acestor schimbări.
2) riscul de credit – este riscul ca una din părţile implicate de instrumentulfinanciar să
nu-şi execute obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierderefinanciară;
3) riscul de lichiditate  – se referă la imposibilitatea de vinde rapid pe piaţă unactiv
financiar la o valoare apropiată de cea reală sau justă. Se mai numeşte şi risc de
finanţare, întrucât firma poate avea dificultăţi în procurarea fondurilor necesarepentru
îndeplinirea angajamentelor asumate.
4) riscul fluxului de numerar  – este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare denumerar
generate de un instrument financiar să fluctueze.
Alături de criteriile prezentate anterior, mai pot exista şi alte criterii declasificare a
riscurilor, pe care managerii unei întreprinderi le pot lua în considerare. Se reţine, însă, că în
viaţa unui agent economic orice risc este posibil să apară atunci când conjunctura îl favorizează.
El nu va putea fi eliminat în totalitatedin activitatea economică a unei firme. Important pentru
agentul economic este sădetermine nivelul de risc pe care este dispus să şi-l asume în condiţiile
obţinerii unuianumit nivel al profitului şi să adopte măsuri de atenuare a pierderilor în
cazulmaterializării acestuia.

1.4. Caracterizarea riscurilor în diverse sfere ale activității economice

In activitatea economica, majoritatea deciziilor se iau in conditii de risc și incertitudine.

De la realizarea unei investitii la lansarea pe o anumita piata a unui anumit produs sau la
realizarea unui anumit element de intrastructura, este necesara cunoasterea riscului si nivelul
acestuia. In contextul economic actual, gestiunea riscurilor are o importanta din ce in ce mai
ridicata, constituind activitatea de control si limitare a riscurilor aparute ca urmare a expunerilor
la schimbarile variabilelor de pe piata.
 Avand in vedere faptul ca orice agent economic doreste sa-si maximizeze rezultatele cu
efort minim, reducerea si chiar evitarea riscurilor a devenit o principala preocupare atat a
firmelor cat si la mivel macro si mondoeconomic.

Riscuri ale activității

economice

Riscuri politice Riscuri economice

riscuri externe Riscuri interne

(exogene) (endogene)

Riscul de țară Riscul organizațional

Riscul valutar Riscul de resurse

Riscul fiscal Riscul de portofoliu

Riscul de forță majoră Riscul de creditare

Riscul inovațional

Riscul informațional

Figura 1.1. Riscuri aferente activității economice

 RISCURI EXTERNE
Riscul de țară este legat în modul cel mai direct de internaționalizarea activității de
întreprinzător. Acest risc este actual pentru toti participanții la relațiile economice internaționale
și depinde de stabilitatea politico-economică a țărilor importatoare/exportatoare. Cauzele riscului
de țară pot fi: instabilitatea puterii de stat, particularitățile legislației, politica economică
ineficientă, probleme etnice și regionale, polarizarea intereselor a diferitor grupuri sociale etc.
Riscul valutar ține de modificarea cursului de schimb al diferitor valute. Se manifestă în
mod diferit în funcție de postura agentului economic (cumpărător sau vânzător de valută). Acest
risc a luat anvergură odaă cu sistarea sistemului de la Breton-Woods .
Riscul fiscal poate fi analizat din punct de vedere al statului sau al agentului economic.
Întreprinzătorul este sensibil față de riscul fiscal în cazul modificării politicii fiscale, a ratelor de
impozitare (mărirea lor), limitarea înlesnirilor fiscale etc. Din punct de vedere al statului riscul
fiscal apare în cazul diminuării încasărilor impozitare în bugetul de stat. Obiectivul principal de
coordonare a statului urmărește stabilirea unei politici fiscale de stimulare a activității economice
odată cu posibilitatea maximizării încasărilor în bugetul de stat. Conform curbei lui Laffer,
sporirea veniturilor fiscale paralel cu creșterea ratei impozitelor are loc până la un anumit punct
M (Figura 1.2). Mai apoi, odată cu sporirea presiunii fiscale, veniturile statului nu mai cresc, ci
din contra scad.

V – veniturile fiscale
I – rata impunerii (presiunea
fiscală)

Figura 1.2. Curba lui Laffer

Așa se întâmplă că aceleași venituri se obțin când rata impozitelor este foarte diferită, de
exemplu 15% și 65%. Înainte de a modifica ratele impozitului la nivelul unui stat, este necesar să
se determine poziția țării în raport cu punctul M. Fiecare țară este situată într-un punct anumit al
curbei, iar gradul de interdependență a veniturilor fiscale și a modificării ratei impozitelor diferă
de la o țară la alta.
Riscuri de forță majoră - cazuri de forță majoră determinate de incendii, cutremure,
inundații, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prabușiri de teren, imbolnăviri în masa,
prabușiri ale unor constructii, instalații ori amenajari, eșuarea sau scufundarea unor nave, căderi
de obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanșe, eșecul serviciilor de utilități publice
și alte calamități naturale sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de
factori de risc specifici (cu exceptia grevelor);
RISCURI INTERNE
Riscul organizațional este riscul aferent unei organizații (felul in care este structurata
organizația, modul organizării activităților întreprinderii etc.) La nivel conceptual, există trei
mari categorii ale riscului organizational: 1. Riscul strategic, reprezentat de preocuparea că
principalele alternative strategice ar putea fi proiectate nepotrivit, date fiind circumstanțele
interne și externe ale organizației; 2. Riscul mediului (factori la nivel macro, factori de
competitivitate și factorii piteții); 3. Riscul operational, reprezentat de riscul de conformitate și
risul de proces.
Riscurile de resurse se referă la toate categoriile de resurse implicate în activitatea
economică: materiale, financiare, umane etc. Riscurile de resurse materiale sunt atribuite
situațiilor de insuficiență a factorilor de producție, precum și riscul logisticii acestora. Riscul în
domeniul logisticii mărfurilor: sunt legate de apariția unor pierderi, degradării, avarii ale lotului
de marfă, pe parcursul transportului (intern, extern) sau în cazul manipulării, depozitării etc.
Acest tip de riscuri au o frecvență mare de apariție şi o pondere valorică ridicată în comerțul
exterior, motiv pentru care s-au elaborat unele sinteze de uzanțe comerciale (exemplu: regulile
INCOTERMS). Riscurile de resurse financiare derivă preponderent din atragerea (costul și
condițiile) resurselor financiare necesare activității întreprinderii. Riscurile privind “capacitatea
de realizare umană” sunt determinate, fie de cunoştințele insuficiente ale specialiştilor antrenați
în activitatea de producție pentru export, fie de nerespecatrea caracterului confidențial al
realizării tehnice şi tehnologice a producției pentru export. Această nerespectare favorizează
spionajul economic, urmările fiind grave pentru firmă şi pentru economia națională.
Riscul de portofoliu: În vederea eficientizării activității investiționale, un potențial
investitor va forma un portofoliu. Un portofoliu reprezintă o mulțime de active atât reale cât şi
financiare în care firma îşi are investiți banii la un moment dat. Riscul unui portofoliu este
influențat în principal de: riscul individual al fiecarei valori mobiliare incluse în portofoliu;
covarianța dintre valorile mobiliare din portofoliu; numărul de titluri din portofoliu; gradul de
diversificare al portofoliului.
 Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenții de titluri să nu–şi
onoreze obligațiile la scadență, ca urmare a degradării situației financiare a acestora, care poate
fi determinată de condițiile afacerii împrumutatului sau de situația
generală a economiei.
Riscuri de inovație şi tehnologice: apar în cazul neîndeplinirii inovațiilor preconizate şi
modernizărilor tehnologice pentru producția pentru export sau când costurile anticipate pentru
aceste inovații sunt sub costul de realizare a lor, urmând ca exportatorul (producătorul) să lucreze
în pierdere. Uneori, fabricile producătoare şi exportatoare din țări dezvoltate îşi experimentează
produsele şi tehnologiile noi pe seama unor parteneri din țări în curs de dezvoltare în care
legislația privind securitatea producției şi protejarea populației este mai lejeră.
Riscul de inovare şi tehnologie poate apărea şi dacă, în urma transferului de tehnologie (inovații,
brevete sau know-how), importatorul nu realizează produsul la parametrii proiectați, similari cu
situația de la exportator. În acest caz, poate pierde importatorul, dar dacă plata transferului de
tehnologie se face în cote procentuale din noile produse realizate sub licență sau know-how,
atunci pierde şi exportatorul.
Riscul informațional: apare între producătorii de marfă pentru export şi ICE, printr-o
întârziere privind informarea reciprocă privind derularea operațiunilor de export.
Unor categorii de riscuri aferente activității economice nu le pot fi apreciată aparteneța
unui singur grup (interne, externe), fiind determinați atât de factori interni, cât și de factori
externi. În continuare sunt relatate unele exemple de astfel de riscuri:
Riscul de neexecutare: este o formă a riscului comercial ce apare atunci când una din părți nu
poate sau nu vrea să-şi onoreze obligațiile contractuale asumate.
Riscul de insolvabilitate: apare atunci când cumpărătorul, după preluarea mărfii, nu achită în
termenul şi condițiile convenite prețul mărfurilor, total sau parțial. Este specific numai
operațiunilor de export derulate pe credit.
Riscul de preț: este determinat de neconcordanța în timp între momentul semnării contractului
de comerț exterior şi momentul încasării sau plății. Pentru exportator există riscul ca prețul la
semnarea contractului să fie sub prețul mondial din momentul plății, iar pentru importator riscul
este ca prețul la semnarea contractului să fie peste prețul mondial de la data plății. Acest risc de
preț este cu atât mai mare cu cât contractul de comerț exterior se încheie pentru o perioadă mai
lungă de timp, pentru mai mulți ani de zile.
Din punctul de vedere al Băncii Reglementarilor Internationale, riscurile pot fi :
-  de piață: riscul la care este expus un portofoliu datorita dinamicii variabilelor de tipul
actiunilor, obligatiunilor, cursului valutar, ratelor de dobanda și prețului mărfurilor ;
 - de lichiditate: aferent derularii activitatii unei piete cu grad redus de lichiditate, unde
încercarea de a vinde duce la scăderea prețului sub nivelul valorii fundamentale a activului sau la
situații în care tranzacția nu se poate realiza decât cu întârzaiere. S-a acordat atenție acestui tip de
risc în special dupa criza financiarî asiatică din 1997 și a celei ruse din 1998 ;
- operaționale: aferent pierderilor financiare ca urmare a unei catastrofe, cădere tehnica
sau eroare umana în gestiunea operațională. În aceasta categorie de riscuri este inclus cel de
fraudă, eroarea de management și cea tehnologica. Orice agent economic face eforturi de
reducere a acestui tip de risc indiferent de domeniul sau principal de activitate. Mijloacele
clasice de eliminare a acestui tip de risc au condus la dezvoltarea sectorului asigurărilor ;
-  de credit: riscul ca partenerul de afaceri sa nu își onoreze datoria, parțial sau total, la
data prestabilită în contract. Cele mai afectate de acest tip de risc sunt băncile comerciale care
încearca să-l reduca prin constituirea portofoliilor de credite. In general, reducerea acestui tip de
risc, prin accesul la piața financiara, este dificil de realizat datorita complexității instrumentelor
existente (de regula folosite de catre societatile financiare) ceea ce face ca riscul de credit să
rămână, de cele mai multe ori, neacoperit ;
- de afaceri: riscul ca dinamica variabilelor care determina planul de afaceri sa reduca sau
sa elimine variabilitatea planului respectiv. In această categorie sunt incluse riscurile aferente
ciclului de afaceri, modificarii cererii sau riscurile necuantificabile de genul schimbarilor de
strategie sau edzvoltarii tehnologice ale concurentilor. Aceste riscuri sunt asociate activitatii
principale a agentilor economici astfel incat nu se doreste eliminarea lor ci, mai degraba,
asumarea acestora ce tine de ratiunea existentei agentilor economici.
 Având în vedere ca orice activitate umană este prevazută a se desfașura în viitor care nu
este, nici pe departe, cert, incertitudinea și riscurile sunt asociate oricarei activități, indiferent
daăa este pusa în legatură cu un invid, o firma, o țară, o regiune sau cu întreaga activitate
desfașurata la nivel mondoeconomic.
            Riscurile la un nivel redus și mediu, sunt benefice, având rol stimulator, creativ,
impulsionand creșterea și dezvoltarea economico-socială însa, peste un nivel considerat
suportabil, previzibil și controlabil, acestea trebuiesc reduse și, dacă ar fi posibil, eliminate, cu
toate ca acest lucru este puțin probabil. Orice agent economic, indiferent de nivelul la care iși
desfașoara activitatea trebuie să-și asume riscuri mai mici sau mai mari, existența acestora fiind o
certitudine, nu însa și efectele asupra activității, motiv pentru care se încearcă, prin diferite
metode mai mult sau mai puțin complexe, previzionarea riscurilor și asigurarea împotriva lor. O
problemă majora ramane apariția riscurilor neprevizibile a căror efecte negative nu pot fi
acoperite, în anumite cazuri fiind distructive pentru agenții economici.
  Chiar dacă incertitudinea și expunerea la riscuri de natură foarte diferită constituie o realitate
actuală, orice agent economic incearcă să evite riscurile cu intensitate ridicată și să se situeze în
sfera celor constructive, previzibile și asigurabile.

1.5. Curba riscului

Curba riscului stabilește legătura între mărimea pierderilor potențiale și probabilitatea

apariției lor. Astfel, se disting următoarele gradări a zonelor de risc: acceptabil, admisibil, critic,
catastrofal.

Zona riscului zona riscului zona riscului

acceptabil critic catastrofal
Probabilitatea de apariţie a pierderilor

P1

P2

P3

Profitul Încasări Patrimoniu

Estimat estimate

Figura 1.3. Curba riscului

Zona fără risc: zona de risc în care pierderi neprevăzute nu se aşteaptă;

Zona riscului acceptabil: pierderile nu depăşesc mărimea profitului
calculat;
Zona riscului critic: pierderile sunt inferioare încasărilor aşteptate;
Zona riscului catastrofal: piederuile depăşesc mărimea cheltuielilor şi a
altor active deținute (active fixe, etc.)

1.6. Metode de cercetare ale riscului

 Metodele de cercetare în domeniul riscurilor se suprapun, in mare masură, cu cele
aplicate în științele economice. Astfel, prin metode de cercetare în domeniul riscurilor se
subânțelege totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite pentru a studia fenomenul risc, a le
sistematiza şi a le expune sub formă de categorii ştiinţifice, legi, tendinţe şi modele.
Principalele metode folosite în cercetarea fenomenului de risc economic sunt:
Metoda abstracţiei ştiinţifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este “curăţat” de
fapte şi trăsături mai puţin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dată
scoate în relief trăsăturile caracteristice, dominante pentru fenomenul risc. Sunt definite aspectele
esenţiale ale acestuia în diferitele tipuri de activități economice realizate.
Metoda unităţii dintre analiză şi sinteză- cu ajutorul analizei fenomenul risc e
descompus în componentele sale, fiecare parte fiind analizată complex. Prin sinteză, elementele
analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se întregul, cunoscîndu-se deja elementul-cheie şi
schiţîndu-se tendinţele dominante în evoluţia fenomenului cercetat.
Metoda istorică- porneşte de la adevărul că fenomenul economic are evoluţie istorică:
apare, se dezvoltă, apoi dispare sau se transformă în altceva.
Metoda logică- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai
esenţial.
Metoda analizei cantitative şi calitative-evaluarea mărimilor economice în unităţi
naturale şi în expresie bănească, apoi căutarea modalităţii de transformare a cantităţii în calitate.
Modelarea economico-matematică - utilizată preponderent în quantivicarea si măsurarea
gradului de risc, precum și a nivelului rentabilității. În acest sens se reproduce schematică un
sistem de indicatori ce măsoara rscul, alcătuit din mărimi variabile, care permite elaborarea unor
scenarii de evoluţie a acestora şi alegerea variante optimale.