6.

FUNDAMENTELE ANTROPOLOGICE ALE EDUCATIEI

Antropologia studiaza aparitia si dezvoltarea omului, a caracteristicilor sale, in raport cu altte existente
din lumea vie. Pentru educatie deosebit de importante sunt devenirea fizica, psihica si culturala a
omului in decursul timpului istoric. Acestea alcatuiesc reperele in functie de care se pot intelege zonele
posibile ale educatiei. Mai mult, pedagogia, ca stiinta generala a formarii omului, studiaza cum este
posibila umanizarea si culturalizarea omului, respectiv formarea caracteristicilor de baza ale acesteia.
Exista 3 ipostaze privind originea omului: religioasa, cosmica si evolutionista. Potrivit cartilor sacre,
omul este creatia lui Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea sa. Omul apare ca o unitate dintre corp si
suflet, unde corpul este muritor iar sufletul nemuritor. Educatia este drumul prin care omul isi
construieste viitorul sau, in acord cu poruncile divine, si poate sa-si indeplineasca menirea data lui de
Dumnezeu. Numai prin educatie sufleteasca si corporala ne pregatim pentru a trai o viata demna.
Potrivit traditiei ebraice din Vechiul Testament, primul om, Adam, ar fi fost ccreat acum aproximativ
7500 ani. Aceasta datare a starnit dispute din partea geologilor si in general a oamenilor de stiinta. In
ultimele decenii si-a facut loc o explicatie a originii cosmice a omului. Aceasta explicatie are, se pare,
doua variante: stramosii nostri ar fi venit din cosmos si nu s-ar mai fi putut intoarce si, cea de-a doua,
ca oamenii ar fi rezultatul unui experiment facut pe pamant de o supercivilizatie din cosmos.
Cosmonautii din alte civilizatii, plecati in cautarea „noii lumi”, ar fi putut ramane „prizonieri” pe
Pamant, in urma defectarii masinilor lor zburatoare, fara posibilitatea intoarcerii la baza de unde au
plecat. Singura lor sansa de supravietuire ar fi fost adaptarea la consitiile de pe Pamant, in baza
cunostintelor si tehnicilor lor avansate. Cu timpul, aceste evenimente ar fi fost uitate si se vor
redescoperi mai tarziu o parte din ele. Argumente: constructia piramidelor, sculpturile din Insula
Pastelui, desenele de pe stancile din Sahara etc. Statistic vorbind, exista, se spune, peste 500.000 de
corpuri ceresti care pot avea forme superioare de viata si chiar de civilizatie. La aceasta trebuie sa
adaugam forme superioare de viata si chiar de civilizatie. La aceasta trebuie sa adaugam ca materia
contine inca multe enigme si ca, desi cea mai apropiata stea de tipul Soarelui nostru se afla la patru ani
lumina, in baza unei cunoasteri si a unei tehnologii superioare, distantele ar putea fi relativ usor
strabatute. Ipoteza ca omul ar putea fi rezultatul unui experiment realizat pe pamant de o
supercivilizatie, este si aceasta logic posibila. Desi omul are in comun cu restul fiintelor vii cele mai
multe caracteristici, totusi faptul ca acesta poseda neocortex, ca are cunoastere si posibilitati de actiune
net superioare, ca poate transforma in mod complex obiectele naturale, ridica intrebarea daca acestea
nu sunt rezultate in urma unor interventii extraterestre. Din perspectiva ipotezei cosmice a originii

1
omului ca educatia este inscrisa in „tehnologia” de constructie a fiintei umane si ca prin educatie
putem deslusi unele „secrete” ale facerii omului.

Explicatia evolutionistaa omului este cea mai raspandita. Potrivit acesteia, omul este rezultatul
evolutiei vietii pe Pamant. Acum circa 14 miliarde de ani apare Universul in care traim, iar cu circa 5
miliarde de ani apare Sistemul Solar si deci Pamantul. Destul de repede, la circa 500 de milioane de
ani, dupa ce exista Pamantul, apare viata, respectiv fiinte vii simple. Dpdv istoric, cercetarile
antropologice semnaleaza hominizi aparuti in Africa de Est-Etiopia, kenya, Sudan, Africa etc. Acum
3,5-4 milioane de ani, iar dupa unele date recente, 7,5 milioane de ani. Importante sunt cauzele
posibile ale acestei aparitii: inrautatirea conditiilor de viata, seceta, imputinarea resurselor de hrana,
lupta dura pentru supravietuire etc. Adaptarea la noile conditii va duce la mersul biped, la cresterea
vitezei de alergare, la utilizarea unor elemente din natura pentru aparare si atac (pietre, oase, crengi
etc.) ce vor duce la modificari corporale (oase, muschi, etc.) si mai ales la aparitia neocortexului. In
ceea ce priveste tipurile de oameni succedati in istorie, desi exista multiple controverse, se considera
ca acestea ar fi fost: homo erectus, cu mersul biped; homo faber, ca producator de unelte si homo
sapiens, adica producator de cunostinte. Antropologii prezinta urmatoarea evolutie: acum 400 de mii
de ani creierul omului avea circa 600 de grame; in urma cu 100 de mii de ani – 900 de grame; acum 50
de mii de ani – aproape 1 kg; iar creierul omului de azi are in medie 1250-1300 de grame. Cel mai
cunoscut tip de homo faber pare sa fi fost omul de Neanderthal care ar fi avut exemplare gigantice
(2,30m). Omul preistoric a fost prezent si pe teritoriul actual al Romaniei.

Inca din Antichitate s-a spus ca omul este o fiinta rationala. Evolutia de la animal la om, in ipoteza lui
Ch. Darwin, nu s-a facut doar in sensul inteligentei, al gandirii, ci intregul psihic s-a transformat
(afecte, sensibilitati si capacitati, pasiuni, credinte, indoieli, aparente, dorinte, renuntati). Intelectul
constituie pentru om principiul care-l deosebeste de animal. Omul este si o fiinta sociala. Omul este o
fiinta producatoare de unelte (materiale- topor de piatra, masina de abur, calculator etc.; spirituale-
cuvant, valori). Omul este o fiinta culturala, acesta se poate desprinde de animalitate cu ajutorul
culturii. Omul este o entitate bivalenta corp-spirit. Separarea corpului nostru de mediu se realizeaza
prin creier. Educatia omului, ca unitate corp-spirit, parcurge un drum lung de la reprezentarile confuze,
la conturarea cnceptului din ce in ce mai complex, de la practic si aprecieri primare la unele din ce in
ce mai ample si sofisticate.