Pamantul este inconjurat de un invelis de aer numit atmosfera.

Cea mai importanta proprietate a acestui invelis este faptul ca are in componenta sa
gazul numit oxigen, fara de care viata pe Terra ar fi imposibila. In acelasi timp, atmosfera este
ca o haina de protectie impotriva meteoritilor, a caldurii si a luminii pre puternice.
Deasemenea, ploile care cad din norii formati in atmosfera dau nastere raurilor, lacurilor
simarilor.

Aerul e într-adevăr o comoară. În primul rând, el este principala sursă de oxigen,

necesar pentru respirația organismelor vii. El este un bun izolator și un bun distribuitor de
căldură. Lipsa aerului ar provoca o creștere bruscă a temperaturii (peste 200°C), ceea ce ar
exclude existența vieții pe planetă. Cu ajutorul aerului se răspândesc undele sonore. Fără el pe
glob ar fi o muțenie totală, n-am mai putea auzi divina muzică a naturii sau cea compusă de
om. Aerul este factorul care influențează în cea mai mare măsură formarea și schimbarea
climei. El condiționează ploaia, ninsoarea, ceața ... Fără scutul atmosferic planeta noastră ar fi
bombardată de meteoriți, iar razele distrugătoare ale Soarelui ar arde tot ce-i verde. Și în
genere, fără aer viața pe Pământ ar fi imposibilă, planeta ar fi un deșert, aidoma Lunii.

Aerul este un amestec de gaze. El conține 78,09% azot, 20,95%  oxigen, 0,94% gaze

inerte (argon, neon, heliu ș. a.), 0,03% bioxid de carbon. Din aer sunt constituite straturile
inferioare ale atmosferei (învelișul gazos al Pământului).

Poprietățile aerului:

-proprietăți fizice: este un gaz incolor, inodor (fară miros), insipid (fără gust), puțin solubil în
apă;

-proprietăți chimice: aerul întreține arderea (oxigenul nu arde, dar întreține arderea cărbunelui,
gazului metan, benzinei, lemnului, azotul nu arde și nu întreține arderea);

-proprietăți fiziologice: aerul întreține viața plantelor,a animalelor și a oamenilor.

Poluarea aerului

Datorită unei intense activităţi economice, în multe regiuni de pe globul pământesc aerul se

încarcă cu substanţe străine, dăunătoare vieţii. Fenomenul este cunoscut numele de poluare.

Poluarea aerului constă în modificarea compoziţiei sale naturale, prin pătrunderea

unor elemente străine, cu efecte dăunătoare asupra plantelor şi animalelor.
Surse de poluare:

 naturale: - pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului;

- furtunile de praf și nisip; - emanațiile vulcanice;
- incendiile naturale prin cantitățile mari de fum și cenușă;
- omul și animalele- prin procesele fiziologice evacuează în mediu dioxid de
carbon, viruși, etc.;
- plantele- eliberează în mediu fungi, polen, substanțe organice și anorganice;
- apa- prin aerosolii încărcați cu săruri(sulfați sau cloruri);
- descărcările electrice.
 artificiale: - arderea combustibililor ;
- traficul (gaze de eșapament);
- industria: oxizi ai carbonului, azotului, sulfului;
- agricultura: este responsabilă de eliberarea de NH3 , NO2 , pesticide;
Măsuri împotriva poluării aerului:
 diminuarea emisiilor de gaze și pulberi în aer cu ajutorul filtrelor și a unor
tehnologii moderne aplicate în industrie;
 construirea de vehicule cât mai puțin poluante;
 plantarea unor zone verzi de protecție;
 producerea energiei prin procedee nepoluante cum ar fi energie solară și eoliană;
 protejarea pădurilor,parcurilor, spațiilor verzi;
 utilizarea carburanților nepoluanți de către autovehicule sau dotarea acestora cu
filtre speciale.