OBICEIURI

RELIGIOASE STRĂBUNE

In timpulfi străbunilor noștri existați multe obiceiuri religidse

printre Români, cu cari, în devotamentul^ lor, înfrumusețați cultulfl
divin. La acestea, între altele, se numără: Obiceiul de a face Colivii
în amințirea reposaților; Obiceiulti prinoselor ce se aducti la
biserica în ondrea sânților; obiceiul meselor comune, numite în
anticitate Agape, ce se celebrfeă în <Jioa chramulul în curtea bise-
ricel, și a sacrificărilor întâilor țjile princ ipulul de caritate pentru
Domnulă, mal nainte d’a începe lucrări îndelungate, etc.
T6te acestea obiceiuri religiâse, precum și altele, cari tradiționala
să pă^eseă în poporulă Română, ca o eriditate sântă din părinți în fii,
aă avutti și aa dreptfi scopfl practicarea dragostei chreștine despre
care (Jice Christos: « Că întru acesta vor cunosce pre voi omenii,
că sunteți ucenici al mei, de veți avea dragoste între voi» (i).
Pentru care causă tdte prinosele aduse la biserică, câtu și bucatele
preparate cu ocasiunea îndeplinirel ceremoniilor unor aseminea o-
biceiurl, înpărțindu-se între credincioși, se primescă de aceia la cari
se trimită, ca un semna de cea mal mare dragoste și devotamentfi:
între el, și reposațil lor.
Din multele obiceurl religidse străbune, cari aa existată și e-
xistă încă printre Români, vom trăta în detaila numai pre acelea
ce sunta generalminte cunoscute, saa a căror pacticare va fi mal
multa necesitată astăzi de înprejurărl.
I. Obiceiulu Colivei. Românii numescă cu un termină generala

■ (1) luau XIII. v. 35.

 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE 249

Colivi pe tdte prinâsele aduse la biserică din fructe, precum : stru­

guri, faguri de miere, etc. dar colivă în sensulfi sett propriu, se <Jice:
Grâu fertu, așe^atfl pe o tavă, și înpodobitfl pe de asupra cu
ncharicale în formă de cruce (i), șiadustt, ca ofrandă domnului
Biserică în onârea sânților seu în memoria morților. — Coliva
se face sub forma acesta spre a putea închipui însemnarea cuvinte­
lor țlise de Christos: Graunțiului de grău, ce se aruncă înpă-
mentu, de nu putrezește singur r emane', Iar de putrezesce multă
râdă aduce» (2), fiind un simbolfi de profesiune în învierea
morților; pentru care causă dupe finirea ceremoniei înmormântărel,
sau a pomenirel pentru reposațl: Coliva se înparte intre cel presențl,
și se trimite pe acase ca darii și celor cunoscuțl spre ale demon-
stra din partea reposatulul, că fiind spiritualminte ne muritorii în-
prennă cu toții se vor veseli în viața eternă. TotO pentru aceste cau.
s?, Românii făcând colivă la filele lor onomastice, înondrea sân-
■i lor cel celebrezi, dupe ce o sânțescfi prin binecuvântarea divină,
. inpartti, trimițându-o ca daruri pe la cunoscuții lor — Căci între
va făcută în ondrea sânților, și în acea amintirel morților nu este
nici o diferență afară de forma de rugăciune pentru bine cuvântare.
Grâulu fierții, din care se compune coliva, însdmnă: mârtea na-
:_rel umane; Iar poddbele și zacharicale de pe d’asupra: frumuseța
jî îndulcirea viețel eterne.
II. Prinosele. Obiceiulfl religioșii al prinoselor s’a îiiceputtî din
Irgea veche, în care afflăm ordonânduse de D-gleU poporului :<Spi-
:e frecate noue să nu mâncați pene în $ioa acea când veți aduce
Daruri D-deulul vostru: acesta va fivouâlege eterna în nemurite
vostre, întru totă locuința voștri (3).
Obiceiul acesta s’a practicatei cu atâta arddre de toți creștini,
antici; în câtil pentru regularea definitivă a prindselor a necesi-
uW ase stabili mal multe candne (4).

1, Crucea închipuită pe coliva făcută pentru reposați, însemnă: că răposatulu a

r: :Lre>inu; fiind-câ crucea este semnul chreștinățeî
_ ’jriglQea colivei separe a data din tempulu Archiepiscopului de Constanti-
1 CL Eiîoxie, si a împeratoriului Julian Paravatului adecă de prin secuiul al
IV-’.-x Diez. M’.gne tom. 8. p. 385. ed. Paris 1844. (3). Leviticon XXIII. 14.
> Cancnele Apostolici 3 și 4. si sinodele — VI c. 28 —din Carthagena c. 44—
= : că în Altariti nu este permisii ase aduce alte prinâse afară de pâine
: i33ts:ecatu cu apă, uutu-de-lemnu la candele, și tamăe, apoi și struguri spre
 250 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE

Românii aQ practicata acesta obicei ti, devenită universală, nu

cu mal puțină arddre de câtă cele alte popdre, ducând în tdte ser-
bătorile la biserică din fructele ostenelelor sale: Faguri de miere,
struguri, spice de grâu, fructe de arbori, Pere, Mere, etc.— sub
titula de colivl,— spre a cere asupra lor bine-cuvfintarea divină (i).
Acostă se probăză îndestulă de bine din obiceiulu ce există tradi­
țională până în <Jiua de astăzi prin unele sate și mal cu diosebire în
MonastirI, ducând fructe de acestea, ca ofranda Domnului, la Bise­
rica în <Jioa de St. profotă Ilie, Schimbarea la față, Adormirea
Maicel Domnului, etc. (2).
III Românii aă mal practicata pe lângă acestea forte de tempuriă
și cu mare devotamentă obiceiulă religioșii numita în anticitate
<Agape» (Mase de Dragoste.)
Acesta obiceiă fu forte reconoscută în anticitate, începutulă lui
fu apostolică, (3) și respândirea lui deveni universală, continuân-
du-se, tradițională, din părinte în fii, până în filele ndstre—Prac­
ticarea lui era în modulă următoriă.
Se adunaă ămenil din parochie în ^Lilele de Duminici și sărbă­
tori cu toții în curtea bisericel, aducând fie-care dupe putere pâine,
vină și bucate preparate de acasă, spre a servi la masa comună ce
se așa<Ja acolo; dupe oficiulă divină mâncaă toți din acelea bucate,
lăudând pe D-fleă.— Obiceiul d’ase ținea acestea mese, fu numită
<Mese de Dragoste»= Agape. Omenii demonstraă prin ținerea
lor devotamentulă lor către D-^eă, dragostea către aprdpele,și ega­
litatea și fraternitatea chreștină dintre ii, înaintea Altarului Dom­
nului.
Românii au celebrata în tot tempulă cu mare ard6re solemnita­
tea acestui obiceiă religiosă la chramulul bisericel lor; dupre cum

bine-cuvântare ; iar pârga din alte roduri are a se aduce la casa Episcopului, se
de acolo să se înparte între întregu clerulu — vetji Dreptul Canonic de Șaguna
p. 229 ed. Sibiu 1868. (1) Smodulu din Carthago în Canonul 44 amintesce și de
bine-cuvântarea grâului și a strugurilor duși la Biserică ca prindse, de unde si
vede că pe la 418 când a fostu sinodulu, exista formula de rugăciune ce o avem
astăzi în Enchologion pentru bine-cuvântarea strugurilor, din 6 August. Afara de
aed stă formulă de rugăciune mai sunt în Enchalogiă încă trei : a Cârnurilor
din dioa de pasci ; a două a brânzei și oulor de atuncea , și atreiaî a colivei pro^
priu dise, făcută în onorea sânților. (2) Vetji Pidal. subsemrț. C. IU. apostol, p. 5.
(3) Fapt. Apost. C. VI.
 0B1CEIUR1RELIG10ASE STRĂBUNE 251

-- vede chiar până în (Jioa de astă-$l prin satele a multor districte

i României, mal cu sâmă de peste Milcov: unde locuitorii se aduna
:z toții în curtea biserieel, în <Jioa Chramulul, aducând fie- care dupe
; .'.ere pâine, vinu și bucate preparate d’acasă, spre a servi la masă
- mună, ce este așezată acolo; și dupe finirea St. Liturgil mănâncă
înpreună din acelea bucate cu o dragoste nespusă; Invocând cu
zL. de voci ajutoriul divinii spre a le veni asupra lor prin interveni-
r-A sântului celebrata ca patron.
Acestă serbare este ca atâta mal splendidă, cu cât Biserica este
~v. însemnată, pre cum afostfl pe la Monastiril: unde solemnitatea
r stinna mal multe țjile, și se nutrea mal multe mii de 6menl (i).
IV. Românii aducând din întâlle fructe ale pământului ca ofranda
(r-rindse) Domnului în formă ceremonială, atî începută a consacră
.1 D-^efl și pe întâlele țjile ale ostenelelor sale, când începea vre-o
. i *rare însemnată. Acâsta a dată nascere la nisce ceremonii religi-
: se forte însemnate: din care mal există urme în mal multe sate de
i i colo de Milcov, ce sunt locuite de Rezeși sad Moșneni: și după
i::rmațiunile ce avem există de aseminea urme încă și pe unele părți
i. - Basarabiei. Acestei obiceiă în vechime se executa asfelă: în țjioa fi-
r fa începe arăturile, se adunati Gmenil cu tdte plugurile la biserică,
i ir preotulă sânțind apă le stropea; și dupâ finirea sânțirel înce-
lucrarea cu toții la ogorulă Biserieel și al văduvilor, sacrificând
tiiregă acea di întâii! a arăturel, în acesta faptă de charitate chreș-
cu așa dovotamentti în câtă de lipsea cine va de la acâstă re-
liziisă practicare se socotea ea nefericită.
Acestă obiceiă doveditoriă de o înaltă virtute chreștină, de și
is'A-dl este la noi mal cu totulă în părăsire, aflându-se din elă,
aomal urme, carii dovedescu îndestulă, că a existată prin timpulă
r.ribrmilor noștril — câtă de însemnată și de folositorii ar fiprac-
: 7-a lui, astă-^I mal cu semă, când o mulțime de eroi vârsându-șl
< iztIt în resbelul pentru apărarea patriei și a independenței nostre:
r?mină ogdrele, aparținânde văduvilor lor, ne cultivate din causa
: de arătură.

Li Monastirea Nemțului din Districtul Nemțului , acestă solemnitate a chra-

xZ o septemână de ; și se îndestuleză peste 10,000 suflete — chiar dupe
e' , -j ~ - 3 însu-șî marturilor oculari.—chramuiu este « înălțare Domnului**
 252 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE

V. Devotamentul^ străbunilor noștril către D-țJeu merse până a-

colo, d’a înfrumuseța cu priviri religiâse și pe unele bucate obici­
nuite a se prepara pe la serbătorile cele mal mari ale anului.
Așa este la Nascerea Domnului facerea < Turtelor», numite «scw-
ticele t lui Christos (i); și la înviere, a aluaturilor numite « Pasci»
cari sunt nisce azyme copte, făcute în formă rotundă, având pe d’a-
supra brânză cu ofl, în grosime de un degetfl, ținută de gardă d’a-
luatfl, și împodobită cu stafide. Acestea pasci se făcu îu amintirea
acelora despre cari a <)isu Christosfl către discipulil seî: < Cu dorii
am dorită se mănâncă acestea pasci cu voi mai ’nainte de patima
mea (2).
Dar în loculu acestor «adevărate pasci>, prin multe locuri se
obicinuescd a se face nisce aluaturi amestecate cu untfl și cu otî,
împletite și cdpte, carii se numescti: < Cozonaci».
De aseminea la Sf. înviere este usulti facerel OuSlor roșii. A-
cesttî usfi (obiceitt) religios predomină t<5tă chreștinătatea atâtfl
Orientală câta și Occidentală; căci oulu, din cea mal profundă an­
ticitate, s’a privita ca un symbolfl de renascere, și particolarminte
de învierea corpurilor (3) și d’aicl vine piosulu obiceiu universalii,
care sa perpetuata pânâ in dilele ndstre d’a înroși, și mânca în
dina de pasci, și îu cele următâre, ouâ roșie sânțite prin bine-cu-
vântare divină — Stricarea (ciocnirea) oulor roșii, sub forma salu­
tară : < Christos a înviat», însemnă ca corpul ti nostru (presentatti
din oulfl rosti) de și se va strica, ca oula din mână, însă dupre cum
a înviatu a lui Christos, așa va învia și al nostru din sinul pă­
mântului, în totalii nod, ca și oulfl. din pântecele mumei sale. Pen­
tru cari causă se punea încă în anticitate și în mormântti ouâ, ca
simboltl de înnviere (4) reposatulul.

(1) Turtele suntu de dou$ feluri: unele și cele mai gustdse, se prepară din fox
de aluatu, făcute fdrte subțiri rotunde }de mărimea unei farfurii și cdpto pe un ferii
albii. Dupe acesta aședându-se câte una în farfurie se stropeseu ou apă de flori, șj
se presdră cu mieză de nuca sfărâmată și amestecată cu zachar, scorțișdre ș.
cuișdre, dupe care se pune altă foița d’asupra. și se face d’aseminea și așa mai de_
parte. Al aldoilea felin sunt preparata d'asemenea din foi de aluatu, Dar printre
foițe se pune sămința de cânepa pisată și fiarta, numita : julfă. (2) Luc. XXII v.
16; Bascele acestea sunt acompaniate tot de-una și de cozonaci, iar pe unde nu
se facil pasci, se făcu numai Cozonaci» (3) Dict, d’Antiq Chrest. p. 470 ed. Paris 1865
(4) Idem.
 OBICEIURI RELIGIOASE STRAfeUNfe 253

Acestea suntti Obiceiurile religidse cele mal principale a străbu-

:.?r noștril, cari prin tradiție, aii ajunsă, ca o ereditate sântă,
:■ r la noi. Prin acestea, Românii aii demonstratii, în totti decur-
-.. i tempurilor, devotamentului lor către D-<jeti, dragostea către
i:<pele, și stima către tot ce este sântii și religioșii.

arce. Gabr. Rascan.