DIVERSITATEA EUROPEANA

Europa secolului XX este un spatiu al diversitatii etno-culturale, religioase, sociale, economice si

politice. Ea s-a confruntat cu doua mari razboaie. Razboiul dintre 1914-1918, razboi care a insemnat
sfarsitul hegemoniei Europei in lume, si razboiul din 1939 – 1945, dar si de un nou tip de razboi
neconventional “razboiul rece” – 1947 – 1991 care s-a sfarsit odata cu destramarea URSS. Daca dupa
1945, lumea a devenit bipolara(SUA si URSS), dupa 1991 a ramas o singura mare putere mondiala,
SUA.
Inceputul secolului XXI, a adus Europa in fata unui mai vechi proiect “unitatea europeana”.
Fenomenul globalizarii pune in fata statelor continetului provocari carora, in mod evident, nu le pot
face fata: competitia economica cu alte piete economice mult mai puternice(SUA, Japonia) sau cu un
imens potential de dezvoltare (China, India), nevoia investitiei massive in stiinta si in tehnologie,
protectia mediului, lupta impotriva subdezvoltarii, a terorismului etc.
In acelasi timp, Europa trebuie sa se apere si de sine, mai exact spus de tot ceea ce a
insemnat manifestare cu potential de conflict in secolului XX. Caci Europa ultimului secol a fost o
lume a permanentei confruntari intre mai multe tendinte de dezvoltare, avand uneori rezultate
tragice asupra destinului continentului. Astfel, sub raport politic, inceputul secolului parea ca adduce
cu sine victoria statului national si a democratiei parlamentare. Evoluand spre forme paroxistice,
acelasi nationalism s-a aflat insa la originea celor doua mari dezastre ale omenirii care au purtat
numele de “razboaie mondiale”.
Mai mult chiar, dupa ce dominasera lumea vreme de mai multe veacuri din punct de vedere
economic, militari si al nivelului de civilizatie, statele europene s-au vazut, dupa al doilea Razboi
Mondial, in situatia de a nu mai avea un cuvant de spus in competitia globala. Europa devenise un
pericol pentru ea insasi.