1. Relatia centrica.

Tehnici de determinare
1. Adaptarea sabloanelor cu bordura de ocluzie, ele reprezinta imitarea arcadelor dentare si serveste pentru
stabilizarea mandibulei fata de maxila. Avem mai multe situatii:
Edentatie totala bimaxilara, se incepe adaptarea sablonul cu bordura de ocluzie de la maxila. Adaptarea se
realizeaza prin determinarea caracteristicilor:
Directia si inaltimea planului de ocluzie (plan imaginar ce se formeaza cand unim printr-o linie varful
cuspizilor molarilor posterior inferior, primului premolar si marginea incizala a incisivilor centrali). Planul de
ocluzie are sectorul frontal, inaltimea se determina dupa:
 Directia planul de ocluzie in zona frontala paralela cu linia bipupilara
 Inaltimea planul de ocluzie se determina luand ca punct de reper buza superioara (rosul
buzei superioare) este vizibil, mai jos de buza superioara, la nivel sau mai sus
In zona laterala, planul de ocluzie:
 Directie paralel cu linia Camberg, poate fi convergent, divergent sau paralel in
dependenta pozitiei maxilei
 Inaltime la 26 mm se afla planul Camberg, deplasam spre maxilarul cu atrofie mai
exagerata, pentru a nu fi dinti pa inalti si sa nu se distabilizeze
Oformarea versantului vestibular a bordurilor de ocluziei. Trebuie sa fie la acelasi nivel
Edentatie totala unimaxilara, bordura se adapteaza fata de arcada dentara opusa
2. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie, reprezinta pozitia cheie in determinarea relatiei centrice.
Exista multe metode. Medicii realizeaza prin 2 sau mai multe tehnici si daca obtine acelasi rezultat atunci
DVO e corect calculata

DVO: o anumita distanta in plan vertical intre maxila si mandibula, cand mandibula se afla in pozitia de relatie
centrica. Aceasta asigura aspectul fizionomic in plan vertical si plan sagital dreapta.

Metodele de determinare DVO:

 Metoda anatomica: cand avem DVO normala atunci tesuturile moi au un aspect si o pozitionare normala.
Metoda data se bazeaza pe date subiective din care cauza nu se utilizeaza de sine statator. Se utilizeaza si cu
alte metode. Aceasta metoda este subiectiva. Atunci buzele contacteaza liber pe tot intinsul, nu sunt
contractate, spasmate. Plicile nazo-labiale, labio-mentoniere sunt evidentiate normal
 Metoda antropometrica se bazeaza pe masurari la nivelul corpului omenesc.
 Tehnica Leonardo daVinci, pentru rasa europeana. Cel putin pentru rasa europeana toate 3 etaje sunt
egale intre ele. Etajul inferior reprezinta DVO. In dependenta de tipul de masticatie, respiratie,
constitutie ea variaza
 Metoda White: distanta dintre marginea inferioara a mandibulei si subnasion= distanta dintre pupile
 Alti autori, dimensiunea verticala a pavilionului urechii= DV sau distanta dintre colturile gurii= DV
 Metoda Teizing, canoanele sectiunii de aur- un intreg este despartit de un oarecare punct. A descris vreo
30 de puncte pe tot corpul iar punctele raportate la regiunea noastra (fata) este impartita de punctul de
contact dintre punct (marginea inferioara a mandibulei la baza septului nazal), alt punct este spina
nazala anterioara. Si punctul intreg este distanta de la marginea inferioara a mandibulei si linia bipolara
 Compasul de aur Apenrot, se ia ca un punct fix varful nasului respectiv nu este constant ca lungimea
nasului variaza
 Utsford White eistanta de la marginea mandibulei si spina nazala= distanta dintre linia bipupilara
 Metoda functionala se bazeaza pe faptul ca in relatia centrica muschiul realizeaza contractia maxima.
Gnatodinamometrul Gaber, determina forta de contractie a muschilor sau determinarea impulsului nervos e
cea mai precisa metoda, dar din motivul ca e costisitor, necesita aparatajul necesar.
 Metoda anatomo-fiziologica cel mai des este folosita in practica stomatologica are la baza metoda anatomica,
se determina DV a pozitie de postura, are o DV care este > decat DVO in relatie centrica cu 2-3 mm

3. Inducerea mandibulei in pozitie de relatie centrica:

 Metoda unimanuala
 Bimanuala
 Dalson
 La deglutitie, mandibula se pozitioneaza in pozitia de intercuspidare maxima

Reinfert, propune 2 placute, cel de la maxila are u. Pivot, aplicam sabloanele in cavitatea bucala, pacientul
realizeaza miscari haotice de masticatie. Acest pivot realizeaza aceste miscari, si deseneaza pe placuta de jos unghiul
gotic (unghiul deplasarii contactului incisal). Placuta de jos acoperita de coler. Dupa asta pune. O placuta cu un
orificiu in dreptul varfului unghiului gotic. Iar propunem pacientului sa emite masticatia si intr-un moment pivotul
nimereste in acest orificiu si se emite un sunet. Astfel aceasta metoda permite ducerea mandibulei in relatie centrica
fata de maxila. Apoi fixam aceste sabloane cu materiale de obturatie (Ocluzorest, Ocluzofast)
Fixarea pozitiei de relarie centrica: metoda rece si metoda calda (cand ramolim bordura de ocluzie si din nou
determinam DVO). Nu sunt corecte aceste metode, pentru ca duc la aparitia erorilor.