BETON ARMAT ȘI PRECOMPRIMAT I

- CURS 2 -

1
 CUPRINS:
• BETONUL

– RUPEREA BETONULUI LA
COMPRESIUNE MONOAXIALĂ
– RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ
– RUPEREA BETONULUI LA FORFECARE

2
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Încercările de scurtă durată pe epruvete au pus

în evidenţă faptul că ruperea betonului are un
caracter treptat, începând cu dezvoltarea
microfisurilor de aderenţă, continuând cu
propagarea şi apoi generalizarea lor în masa
betonului, sub formă de fisuri orientate paralel
cu direcţia de acţiune a forţei. În final se
produce ruperea betonului prin decoeziune,
atunci când se atinge deformaţia specifică
maximă de întindere perpendicular pe direcţia
acţiunii.
3
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Aceste concluzii au la bază analiza comportării

unor probe din beton având formă de prismă,
cilindru sau cub, încercate la compresiune
monoaxială prin aplicarea unei forţe statice
crescătoare de scurtă durată.

4
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Pe parcursul încărcării probei, s-au măsurat

deformaţiile longitudinale de compresiune bşi
cele transversale de întindere t , ceea ce a
permis urmărirea variaţiei volumului şi a
coeficientului deformaţiei transversale
(coeficientul lui Poisson), dat de relaţia:
 t b


5
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• În continuare se prezintă analiza structurală a

ruperii unei probe prismatice.

6
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• În funcţie de tipul predominant de deformaţii şi

de mărimea eforturilor unitare, se disting trei
faze pe parcusul încercării:
• Faza de comportare elastică 0  b  R f0
• Faza de comportare elastico-plastică R f0 0    Rc
0,9f
(Rcrc fRc pr 0
0,9f
b

• Faza finală de rupere b ).

7
Faza de comportare elastică 0  b  Rf
0
0

• Volumul prismei scade liniar datorită închiderii

porilor şi a microfisurilor orientate perpendicular
pe direcţia de acţiune a forţei, deci
compactitatea probei creşte pe direcţia
longitudinală.

• Deformaţiile specifice de compresiune sunt în

cea mai mare parte elastice.

8
Faza de comportare elastică 0  b  Rf
0
0

• Apar şi deformaţii plastice, deoarece pe măsura

creşterii încărcării, microfisurile de aderenţă
orientate după direcţia forţei încep să se propage
treptat pe lângă agregate şi să se deschidă;
aceste deformaţii au însă valori neglijabile
comparativ cu deformaţiile elastice.
• Coeficientul lui Poisson este practic constant în
acest interval şi are valoarea   0,15...0,2.

9
Faza de comportare elastică 0  b  Rf
0
0

• Valoarea efortului unitar normal de compresiune

până la care se poate admite comportarea
elastică a betonului se numeşte rezistenţă la
microfisurare f0.
• Rezistenţa la microfisurare depinde de calitatea
betonului, procentual fiind mai mică pentru
betoanele de calitate mai slabă:
f0 
R R
fcrpr
(0,3...0,75)
0 10
Faza de comportare elastică 0  b  Rf
0
0

• Variaţia volumului prismei comprimate

V, γ
I – Consolidare

Vi

I
σp
f0
11
Faza de comportare elastico- R
f0
 b
 R0,9f
c
cr
plastică

• Volumul betonului scade în continuare, deoarece

tendinţa de îndesare a betonului pe direcţia de
încărcare este mai pronunţată decât tendinţa de
afânare prin umflare laterală;

• Scăderea volumului se produce din ce în ce mai

lent.

12
Faza de comportare elastico- R
f0
 b
 R0,9f
c
cr
plastică

• Microfisurile de aderenţă se deschid în

continuare şi se propagă prin punţile de ciment
dintre agregate, în urma depăşirii rezistenţei la
întindere a pietrei de ciment.

• Fisurile de mică deschidere formate astfel sunt

izolate, nu străbat epruveta de la un capăt la altul
şi sunt în general orientate paralel cu direcţia de
acţiune a încărcării.
13
Faza de comportare elastico- Rf  b  R0,9f
c
cr
plastică 0
0

• Microfisurarea betonului înseamnă începutul

procesului de rupere, deformaţiile ireversibile, de
tipul celor plastice, având valori semnificative.
• Deformaţia transversală a probei în această
etapă cuprinde, pe lângă deformaţiile specifice
de întindere ale betonului, deschiderile
microfisurilor intersectate pe direcţia de
măsurare.

14
Faza de comportare elastico- Rf  b  R0,9f
c
cr
plastică 0
0

• În consecinţă, raportul t  b creşte din ce în ce

mai mult, depăşind valoarea reală a
coeficientului lui Poisson, corespunzătoare
comportării elastice.
• Volumul epruvetei atinge minimul pentru
valoarea teoretică maximă

15
Faza de comportare elastico-plastică
Rf0  b  R
fcrc

• Efortul unitar normal de compresiune

corespunzător este  b  Rcr , în care fc este
r
rezistenţa critică a betonului, denumită astfel,
deoarece depăşirea ei conduce la declanşarea
rapidă a ruperii.
• Dacă  b  fRcrcr în beton nu s-a atins un nivel critic al
degradărilor, deşi s-au produs deformaţii
ireversibile. Valoarea rezistenţei critice este:
16
fRcrcr  (0,85...0,95)fRc pr

17
Faza de comportare elastico-
plastică

• Variaţia volumului prismei comprimate

V, γ
I – Consolidare
II – Microfisurare

Vi

I II
σp

18
Faza de comportare elastico-
plastică f0 0,9fcr

19
Faza finală de rupere

• Volumul betonului creşte rapid, datorită

manifestării mai pregnante a tendinţei de
afânare.
• Microfisurile şi fisurile de dimensiuni reduse,
izolate până la această etapă, se unesc în fisuri
longitudinale care străbat toată prisma,
fragmentând-o. În această fază, predomină
deformaţiile plastice şi în beton se atinge un nivel
critic al degradărilor.
20
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Diagrama efort - deformatie

σc Ec - modul tangent
σc max fc

f0

εc εcu 19
Faza finală de rupere

• deformaţiile specifice de compresiune măsurate

după depăşirea limitei f0 , sunt pseudoplastice,
cuprinzând şi deschiderile microfisurilor.
• Analiza suprafeţelor de rupere arată că acestea
trec prin piatra de ciment, pe lângă agregate sau
prin agregatele de calitate mai slabă.

20
Faza finală de rupere

• Dacă încărcarea se aplică intr-un timp foarte

scurt (t→ 0), sub formă de şoc, valoarea
rezistenţei la compresiune este mai mare, din
cauză că deformaţiile plastice nu au timp să se
dezvolte. Prisma încercată la compresiune prin
şoc se rupe la valori de până la 1,8 fcr.

21
Faza finală de rupere

• Dacă şocul produce eforturi egale cu fcr, epruveta

nu se rupe imediat şi permite repetarea şocurilor
cu o intensitate din ce în ce mai mică în câteva
cicluri, până ce procesul de degradare descris
mai sus duce la rupere. Această situaţie poate să
apară în construcţiile din beton armat supuse la
acţiuni reprezentate de un număr relativ redus
de cicluri aplicate impulsiv.

22
Faza finală de rupere

• În cazul încărcărilor statice de lungă durată,

procesul de rupere este influenţat de apariţia
fenomenului de oboseală statică, determinând
scăderea rezistenţei de rupere

23
Faza finală de rupere

• Această scădere a rezistenţei se poate explica

prin faptul că încărcările de lungă durată
favorizează dezvoltarea degradărilor structurale
ireversibile, datorate deformaţiilor plastice.

24
 fc = rezistenţa cilindrică la compresiune sub încărcări
statice de scurtă durată este valoarea maximă atinsă de
Faza finală de rupere efortul unitar de compresiune.

• Variaţia volumului prismei comprimate

V, γ
I – Consolidare
II – Microfisurare
III – Fisurare - rupere

Vi
ΔVmax

γ Vmin

I II III
σc

25
f0 0,9fcr fRcpr

26
26
27
28
29
30
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• În cazul solicitării unei prisme din beton la

întindere axială, caracterul de rupere prin
smulgere este evident, deoarece deformaţiile
specifice de întindere se dezvoltă pe direcţia
de acţiune a încărcării.
• Afânarea betonului apare chiar de la începutul
încărcării prismei, prin propagarea
microfisurilor de aderenţă orientate
perpendicular pe direcţia forţei de întindere.
31
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• Ruperea betonului la întindere

32
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• Ruperea betonului la întindere este

influenţată mai puternic de discontinuităţile
existente în masa betonului decât ruperea la
compresiune.
• Microfisurile sau porii din masa pietrei de
ciment cauzează concentrări de eforturi la
capetele lor, eforturile unitare normale în
aceste zone fiind de 2...3 ori mai mari decât
valoarea medie, în cazul unei distribuţii
uniforme pe secţiune. 33
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• După depăşirea locală a rezistenţei la

întindere, apar fisuri lângă goluri, care se
deschid relativ rapid.
• Datorită acestor fenomene, ruperea se
produce la valori reduse ale efortului unitar,
rezistenţa la întindere fiind de 10...20 de ori
mai mică decât rezistenţa la compresiune.

34
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• Ruperea se produce printr-o singură fisură de

separare a epruvetei, perpendiculară pe
direcţia întinderii şi formată în secţiunea cea
mai slabă.
• Suprafaţa de rupere trece prin piatra de
ciment, prin agregatele mai slabe sau pe lângă
agregate, la interfaţa dintre granule şi piatra
de ciment.

35
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

36
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• Curba    t a betonului supus la întindere

axială bt

37
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• Curba    a betonului supus la întindere

t
bt

axială are o ramură ascendentă, până la

atingerea rezistenţei la întindere Rt, când
deformaţia specifică de întindere este de
aproximativ 0,1‰ şi o ramură descendentă
care corespunde creşterii deformaţiilor,
însoţită de scăderea rapidă a efortului unitar
de întindere. Ramura ascendentă a diagramei
este apropiată de dreapta modulului, 38
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ
descriind o comportare elastică.

39
RUPEREA BETONULUI LA ÎNTINDERE AXIALĂ

• O particularitate a comportării la întindere

este localizarea deformaţiilor în zona de
rupere; până la atingerea valorii maxime a
efortului unitar de întindere, în element se
dezvoltă microfisuri în toată masa lui, dacă
însă într-o secţiune este atinsă rezistenţa la
întindere, toate deformaţiile se concentrează
în această zonă, iar restul microfisurilor nu se
mai dezvoltă sau chiar se închid.
40
RUPEREA BETONULUI LA FORFECARE

• Betonul este supus la forfecare din solicitarea

de tăiere pură sau în situaţiile când forţa
tăietoare însoţeşte încovoierea sau
compresiunea excentrică.
• Într-o prismă de beton încovoiată, înainte de
fisurarea betonului întins, starea de eforturi
unitare pe înălţimea secţiunii transversale este
cea corespunzătoare unui material elastic.

41
RUPEREA BETONULUI LA FORFECARE

• Betonul supus la forfecare

42
RUPEREA BETONULUI LA FORFECARE

• La nivelul axe neutre,  b  0 și    max ,

unde b

solicitarea este de tăiere pură. Reprezentarea

grafică a stării de tensiune pentru tăierea pură
prin cercul lui Mohr este:

43
RUPEREA BETONULUI LA FORFECARE

• ruperea la forfecare se produce teoretic dacă

efortul unitar tangenţial maxim     2
max 1
atinge valoarea rezistenţei de forfecare Rf.
• Eforturile unitare principale σ1 şi σ2 tind spre
valorile rezistenţei la întindere Rt, respectiv de
compresiune Rpr.

44