Introducere

în lingvistica generală, semestrul 1, 2021-2022

Curs 12 – 13 ian 2022

INTRODUCERE ÎN LINGVISTICA GENERALĂ

CURS 12

Nivelul lexematic

1. Nivelul lexematic și unitățile specifice nivelului lexematic

1.1. Cuvântul
1.2. Unități superioare cuvântului (partea de propozițe, sintagma, propoziția,
fraza, enunțul, discursul)

1. NIVELUL LEXEMATIC

Nivelul lexematic (lexical) este nivelul semnelor lingvistice complexe, finite,

rezultând din intrarea în relații sintagmatice încheiate (închise) a morfemelor lexicale
(rădăcina lexicală, prefixul, sufixul) și gramaticale (afixele, i.e. prefixul, sufixul,
desinența).

1.1. CUVÂNTUL

Definiție
Cuvântul este cea mai mică unitate prin care limba semnifică și denumește totodată.
Prin convertirea în sensuri a unor noțiuni, cuvintele se relevă ca cea mai mică unitate
prin care se reflectă, organizează și exprimă lingvistic, în relativă autonomie, o
realitate extralingvistică.
Caracteristici:
Cuvântul reprezintă:
Ø unitate lingvistică fundamentală
Ø unitate care are o întrebuințare gramaticală și poate fi folosită în vorbire și
independent (! spre deosebire de morfeme)
Ø unitate în același timp lexicală și gramaticală (are sens lexical, i.e. funcție
semantică și sens gramatical)
Ø unitate alcătuită din două sau mai multe morfeme
Ø unitatea dintre un sens sau mai multe sensuri cu legătură între ele și un grup de
sunete
Ø asocierea unui complex sonor cu unul sau mai multe sensuri

1
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2021-2022
Curs 12 – 13 ian 2022

Ø include nivelele inferioare – fonematic și morfematic - și întemeiază nivelul

superior – sintaxematic
Ø unitățile lingvistice superioare cuvântului sunt: sintagma, propoziția, fraza,
enunțul, discursul
Cuvântul se caracterizează prin:
Ø are două laturi
• latura materială – grupul de sunete din care este alcătuit
• latura ideală – sensul – sensuri virtuale:
§ lexicale
§ gramaticale (gen, nr, caz, pers. etc.)
§ relaționale
§ afective
Ø la baza sensului celor mai mult cuvinte stă noțiunea, dar, pe lângă noțiune, sensul
redă și atitudinea afectivă a vorbitorului
e.g. bunică vs. bunicuță – ambele au la bază noțiunea de “mama mamei”/
“mama tatălui”, dar cel de-al doilea cuvânt implică și atitudinea afectivă,
de mângâiere față de persoana în cauză
prost vs. prostuț
Ø există și cuvinte care nu exprimă noțiuni, dar care au sens (nu există cuvinte fără
sens!)
e.g. conjuncțiile și prepozițiile: la, cu, spre
interjecțiile și onomatopeile: vai, of, vâj!
Ø cuvintele care exprimă noțiuni au sens lexical deplin (e.g. avion), iar cuvintele
care nu exprimă noțiuni sunt cuvinte fără sens lexical (instrumente gramaticale,
i.e. articole, prepoziții, conjuncții)
Ø cuvântul are un nucleu semantic asigurat, la nivelul rădăcinii sau temei lexicale,
de sensul lexical. Sensul lexical intră în relații de complementaritate cu:
• sensuri lexico-gramaticale constante (i.e. substantiv sau verb, masculin
sau feminin etc.)
e.g. căldură – poartă sensul ‘substantiv’
a (se) încălzi – poartă sensul ‘verb’
păr (arbore) – poartă sensul ‘masculin’
pară (fruct) – poartă sensul ‘feminin’
• sensuri gramaticale variabile (imperfect vs. mai mult ca perfectul etc.;
singular vs. plural)
e.g. cântam vs. cântasem
student vs. studenți
• sensuri afective (compasiune)
e.g. sărăcuțul

2
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2021-2022
Curs 12 – 13 ian 2022

!!! doar termenii tehnico-științifici, întrebuințați în texte științifice prezintă un

singur sens, denotativ (e.g. planetă, metaforă, atom, neutron). În afara acestora,
în nucleul semantic al cuvântului coexistă un sens fundamental cu mai multe
sensuri derivate și sensuri figurate (e.g. a se stinge = 1. a înceta să mai ardă –
sens fundamental; 2. a muri – sens figurat)
Ø cuvântul funcționează ca:
• invariantă – lexem
• variantă – alolexem
e.g.
lexem alolexeme
pădure pădurii – pădurea - pădurilor
pădurice
bun
bunătate
pădure
păduros
* un cuvânt rămâne identic cu sine însuși atâta vreme cât păstrează
legatura cu un același obiect – nu modifică nici reprezentarea, nici
conceptul prin care este reflectat lingvistic obiectul’
** atunci când un cuvânt primește o altă identitate, devine practic un alt
cuvânt, are o altă reprezentare, un alt concept (! chiar dacă este mult
înrudit cu al cuvânt, de ex. pădure și pădurice)
*** formele gramaticale nu schimbă sensul fundamental al cuvintelor
Ø variantele lexicale / alolexemele sunt de mai multe feluri:
• semantice – e.g. inferior – situat mai jos – de calitate mai proastă
nea – omăt - zăpadă
• fonetice – e.g. adălmaș - aldămaș; frunte – frunce; picior – pișior
• gramaticale – e.g. fac – faci – făcând; bun – buni – bune – bunelor -
bunilor
Ø apare în dicționar la forma – tip, dar în comunicare se realizează într-o diversitate
de forme flexionare (realizări concrete ale aceluiași cuvânt tip)

Totalitatea cuvintelor (unităților lexicale) unei limbi alcătuiesc vocabularul. Din cele
câteva sute de mii de cuvinte ale unei limbi moderne, vorbitorii folosesc în mod
obișnuit numai câteva mii (în funcție de vârstă, ocupație, grad de cultură etc.)

Cu cât o limbă este mai avansată, cu atât lexicul ei este mai abstract.
e.g. 1) la indienii Cherokee din America există un cuvânt pentru mă spăl, alt

3
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2021-2022
Curs 12 – 13 ian 2022

cuvânt pentru mă spăl pe mâini, altul pentru spăl un copil, altul pentru spăl
carnea, dar un cuvânt care să însemne pur și simplu a spăla nu există pentru
că nu există noțiunea abstractă de a spăla
2) în alte limbi primitive, există cuvinte care să însemne cal sur, cal
negru, cal roib, dar, la fel, nu există cuvântul abstract cal.

Lexicologia este disciplina lingvisticii care studiază vocabularul, lexicul. Ea are mai
multe ramuri:
ü semantica – studiază sensul cuvintelor și schimbările de sens
ü etimologia – are ca obiect stabilirea originii și evoluției cuvintelor
e.g. germ. wîbe > engl. wife (în germana veche wîbe
însemna ‘sclava bărbatului’)
ü lexicografia – se ocupă cu alcătuirea dicționarelor

1.2. UNITĂȚI SUPERIOARE CUVÂNTULUI

Sintagma – unitatea sintactică formată dintr-un cuvânt și determinanții săi.

e.g. vacanța mare, fratele meu mai mic, bunica mea
Propoziția – unitatea sintactica fundamentală a sintaxei; se definește în mod obișnuit
drept un enunț care cuprinde un singur predicat sau ideea de predicație.
e.g. Bebelușul plânge.
Fraza – este unitatea sintactică de sine stătătoare superioară propoziției, cuprinzând
cel puțin două propoziții. Fraza poate fi formată și din câteva cuvinte:
e.g. Vrei să vii?
Enunțul – este o structură sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții sau
fraze. Termenul de enunț include și propoziția și fraza.
Discursul – este construit dintr-o suită de enunțuri organizate într-o structură coerentă
atât din punct de vedere semantic, cât și din punct de vedere gramatical.