Sunteți pe pagina 1din 10

Chirurgie II

PROF: Banea Simona

AMGII

Elev: Cristof Georgiana Andreea

Rolul asistentei în perioada


postoperatorie
Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul
terminării intervenției chirurgicale.
Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de
anestezie.
Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
Pacientul va fi acoperit;
Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile,
pentru ca acestea să nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul
transportului;
Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură
între 18-20 grade C (căldura excesivă favorizează deshidratarea și
hipotermia).
Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări
trebuie să fie sincrone.
Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de
aspirație.
Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției
chirurgicale. Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate
poziționa și în decubit lateral drept sau stâng (pentru drenajul căilor
respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi,
cardiaci, operații torace).

Supravegherea pacientului operat


Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în
vederea prevenirii și depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului


-colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),
-starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
-starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
-starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație
chirurgicală, cum ar fi hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).

Parametri fiziologici
-tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se
notează în foaia de reanimare;
-pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitatea și se notează. Orice
modificare (bradicardie, tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
-respirația, tusea sau expectorația;
-temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Se poate
combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături de încălzire. Se
supraveghează semnele de hipotermie (respirație rară, reacții lente, T.A.
și puls scăzute).

Supravegherea plăgii operatorii


-pansamentul să fie curat. Acesta se schimbă la nevoie sau dacă apar
semne locale de infecție a plăgii;
-se supraveghează racordul drenului la punga colectoare; se notează
caracteristicile lichidului de drenaj.

Îngrijirea pacientului operat


Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară,
deoarece în starea de semiconștiență, operatul tinde să tragă de
pansamente, tuburi de dren sau sonde;
Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2
lingurițe de apă (dacă nu a vomat în ultimele 2 ore);
Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura
confortul, verificând perna și lenjeria de pat.
Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;
Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat
precoce în prima zi a operației (exceptând cazul în care e contraindicat);

Mobilizarea pacientului operat


În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei
intervenției sau a doua zi dimineață.
Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale
membrelor inferioare și se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și
în ortostatism).
Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit
de asistenta medicală. Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă
dorește să mai meargă sau nu.

Alimentația și hidratarea
Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru
acoperirea necesităților organismului);
Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi.
Această cantitate va fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima
zi 300 ml, a doua zi 500 ml, 1000 ml a treia zi) și perfuzii (pentru
completarea necesităților zilnice).
În ziua operației, pacientul va bea cu lingurița, rehidratarea fiind
realizată cu perfuzii.
În cazul alimentării prin sondă, se vor folosi soluții nutritive ce ajung
până la 3000 kcal. După administrarea alimentelor pe sondă, se va
introduce apă pentru curățarea sondei și completarea necesarului de apă.

FUROSEMID
Furosemida este un medicament diuretic (creşte eliminarea de urină) de
ansă cu acţiune intensă.
Este utilizată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza
hepatică sau afecţiunile renale.
Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice
tiazidice, eventual în asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia
cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în
cazurile de insuficienţă renală severă.
Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în
monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută
cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia
insuficienţei renale.
Acest medicament este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta
peste 6 ani.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Comprimatele Furosemid Zentiva se administrează întregi, pe cale orală,
cu o cantitate suficientă de apă, pe nemâncate.

Reacţii adverse posibile


Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de
furosemidă:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, care uneori pot să se
şi manifeste,
- deshidratarea şi reducerea volumului de sânge din organism
(hipovolemie), în special la
pacienţii vârstnici,
- creşterea valorilor creatininei în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride),
- scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la
ridicarea din poziţia culcat
sau aşezat în poziţie verticală (hipotensiune arterială ortostatică).
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
- scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul),
- creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri
la nivelul articulaţiilor
(atacuri de gută),
- creşterea volumului de urină,
- afectare a funcţiei cerebrale la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă,
- creşterea concentraţiei sângelui (hemoconcentraţie).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
- modificarea toleranţei la glucoză,
- greaţă,
- tulburări ale auzului, de obicei trecătoare,
- surditate (uneori ireversibilă),
- mâncărime pe piele,
- urticarie,
- erupţii trecătoare pe piele,
- erupţii cutanate severe, însoţite de descuamare, exfoliere, formare de
vezicule şi durere
(dermatită buloasă, eritem polimorf, pemfigoid, dermatită exfoliativă),
- apariţia de pete roşii-violete pe piele (purpură),
- creşterea sensibilităţii la lumină a pielii,
- scăderea numărului celulelor din sânge responsabile de coagularea
acestuia (trombocitopenie).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită),
- afectare a ţesutului renal (nefrită tubulo-interstiţială),
- vărsături,
- diaree,
- ţiuituri în urechi,
- reacţii alergice severe (anafilactice sau anafilactoide, de exemplu cu
şoc),
- amorţeală sau înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii),
- scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea
împotriva infecţiilor
(leucopenie),
- creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge
(eozinofilie),
- febră.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):
- scăderea semnificativă a numărului mai multor tipuri de celule albe din
sânge (agranulocitoză),
- scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (anemie
aplastică),
- scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie),
- afectarea metabolismului hepatic (colestază),
- creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze),
- inflamaţia pancreasului (pancreatită acută).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile):
- scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge,
- creşterea valorilor ureei în sânge,
- scăderea acidităţii sângelui,
- sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici
ale potasiului în sânge,
alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării
în doze mari şi de lungă
durată,
- formarea de cheaguri de sânge (tromboză),
- valori crescute ale sodiului şi clorului în urină,
- retenţie de urină,
- depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la
prematuri,
- afectare a funcţiei rinichilor,
- reacţii severe pe piele însoţite de sângerare, durere, exfoliere, formare
de vezicule (sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică
acută generalizată
(PEAG) (erupţie acută însoţită de febră, cauzată de medicament)),
- erupţie cutanată la medicament, însoţită de febră şi creşterea numărului
de eozinofile în sânge
(DRESS),
- agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic,
- defect cardiac la nou-născuţii trataţi cu furosemidă în primele
săptămâni de viaţă,
- ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei, durere de cap,
- rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor
valori sever scăzute ale
potasiului în sânge.
Ce conţine Furosemid Zentiva
- Substanţa activă este furosemida. Fiecare comprimat conţine
furosemidă 40 mg.
- Celelalte componente sunt: amestec lactoză monohidrat cu amidon de
porumb*, amidon de porumb, celuloză microcristalină tip 101, dioxid de
siliciu coloidal, stearat de magneziu,povidonă K 30.
*conţine: 85 părţi lactoză monohidrat şi 15 părţi amidon de porumb.

BIBLIOGRAFIE
:https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_8646_18.02.16.pdf
https://paginadenursing.ro/supravegherea-si-ingrijirea-
postoperatorie/

S-ar putea să vă placă și