CREATIVITATEA

Termenul creativitate provine din latinescul creare – a naşte, a

făuri, a zămisli;
Gordon Allport – 1937
Definiţii:
I.A. Taylor 1959
- capacitatea de a modela experienţa în forme noi şi diferite,
capacitatea de a percepe mediul în mod plastic şi de a
comunica altora experienţa unică rezultată;
P. Popescu- Neveanu 1978
- Interacţiunea optimă, generatoare de nou,dintre atitudini şi
aptitudini;
Al. Roşca 1981
- un complex de însuşiri şi aptitudini pihice care, în condiţii
favorabile generează produse noi şi de valoare pentru
societate.
 Creativitatea
• este formaţiunea psihologică care, fiind
declanşată, realizează produse noi,
originale, de obicei socialmente utile şi
recunoscute de experţi ca fiind valori
culturale autentice.
Nivelurile creativităţii- Taylor

Creativitatea
emergentă

Creativitatea
inovativă

Creativitatea
inventivă

Creativitatea
produtivă

Creativitatea
expresivă
• creativitatea expresivă - este forma fundamentală acreativităţii care nu este
condiţionată de nici o aptitudine şi este cel mai uşor de surprins în desenele
copiilor. Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativităţii sunt
spontaneitatea şi libertatea de exprimare;

• creativitatea productivă - este nivelul specific tehnicienilor pentru că presupune

însuşirea unor deprinderi care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a
creaţiei;

• creativitatea inventivă - este cea care se valorifică prin invenţii şi descoperiri şi

care pune în evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noi şi neobişnuite, căi noi de
interpretare a unor realităţi cunoscute;

• creativitatea inovativă - presupune înţelegerea profundă a principiilor

fundamentale ale unui domeniu (artă, ştiinţă) şi apoi modificarea decisivă a
abordării unui anumit fenomen. Vorbim în acest caz de inovaţii, care reprezintă
aporturi semnificative şi fundamentale într-un domeniu;

• creativitatea emergentă - este nivelul suprem al creativităţii la care ajung foarte

puţini indivizi şi presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să
revoluţioneze un întreg domeniu al cunoaşterii. Este cazul, de exemplu, a
principiului evoluţionist al lui Darwin sau a teoriei relativităţii a lui Einstein.
Acest nivel este cel mai greu de înţeles şi de explicat, iar cei ce ating acest nivel
sunt calificaţi drept genii.
Dimensiunile creativităţii

Procesul creaţiei

Personalitatea cretoare

Produsul creaţiei

Mediul din care emerge creaţia

 Procesul creaţiei

Graham Wallas- stabileşte fazele procesului creator

-Faza iniţială şi obligatoie;
- subetape:
prepararea - sesizarea problemei şi formularea ei în
termeni clari;
- analiza datelor problemei;
- enunţarea şi testarea diferitelor ipoteze rezolutive

incubaţia -Se produce în inconşient;

- pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului;

-este momentul în care soluţia problemei apare

iluminarea brusc în câmpul conştiinţei;

-Este faza finală a prcesului creator în care soluţia

verificarea găsită este testată, examinată pentru eliminarea
unor posibile erori sau lacune.
 Personalitatea creativă

Procesul creaţiei nu poate fi analizat separat de

personalitatea creativă care poate avea particularităţi
precum: Deschidere către
Motivaţie intrinsecă
Perseverenţă şi voinţă experienţe noi

Interese şi preocupări Nonconformism Toleranţă la ambiguitate

variate epistemic

Curiozitate Fond emoţional bogat

Asumarea riscului

Simţul umorului
Încredere în forţele proprii
Urmărirea unor scopuri
de perspectivă

Atracţie spre complexitate

 Produsul creaţiei

Criterii de recunoastere

unicitatea

utilitatea socială
originalitatea
 Blocajele creativităţii

Blocaje
perceptive

Blocaje de natură
Blocaje emoţionale intelecuală

Blocaje culturale
 Eliberarea societăţii de unele prejudecăţi

• Falsa incompatibilitate între muncă şi umor;

• Cultul exagerat al succesului;
• Teama de a nu greşi;
• Teama de a pune întrebări,
• Teama de a fi altfel;
• Teama de a aborda probleme considerate a fi specifice sexului
opus;
• Autoritarismul de orice fel.
 Degajarea sistemului de învăţământ de idolii
sanctificaţi
• Cultul elevului mediocru după care dascălul îşi reglează tempoul
şi conţinutul;
• Decretarea ca elev model a celui care ştie să redea manualul;
• Obsesia profesorului pentru programă;
• Sanctificare metodelor tradiţionale şi desconsiderarea celor
moderne;
• Supraestimarea notelor;
• Accentul pus pe raţiune şi memorie în detrimentul imaginaţiei şi a
dimensiunilor noncognitive.

• Aşezarea pe noi temeiuri a relaţiei profesor- elev, în sensul

democratizării;
• Instituirea în şcoli a unei atmosfere permisive;
• Restructurarea programelor şcolare pe orizontală şi pe verticală;
 Caracteristici ale ambianţei familiale

• Condiţii socio-economice de valoare medie;

• Nivel cultural;
• Gradul de instruire al părinţilor,
• Numărul membrilor familiei;
• Ordinea naşterii;
• Un spaţiu intergenezic mare;
• Plasarea timpurie a copilului în forme de învăţământ
preşcolar.
 Principii cu rol tonifiant
• Copilul nu este o procură prin care părinţii să-şi recupereze
visele;
• Tipul de familie democratic;
• Educaţie precoce şi intensivă;
• Stimularea încă de la vârste fragede a independenţei
intelectuale şi de acţiune a copilului;
• Stimularea libertăţii de a comunica şi de a pune întrebări;
• Obiceiul de a citi în mod constant ziare şi reviste;
• Pe parcursul şcolarităţii, familia să manifeste pretenţii
echilibrate şi un interes rezonabil faţă de randamentul şcolar al
copilului;
• Încurajarea;
• Manifestarea în faţa eşecului a unei critici binevoitoare;
• Aplicarea unui sistem de pedepse şi recompense flexibil şi
nuanţat.