Eseu la roman:

Mihai Eminescu a fost un poet,prozator si jurnlist roman.Acesta nascut sub numele de

Mihai Eminovici este socotit de cititorii romani si de critica literara drept cea mai
importanta voce poetica din literatura romana.Ca si majoritatea creatiilor lirice ale
acestuia, poezia “vorbeste-ncet” este o creatie dedicate in intregime dragostei si a fost
publicat postum in anul 1876.
Structura poeziei este una cu forma fixa, poezia avand doua catrene si doua tertine,
rima catrenelor fiind imbracisata. Datorita structurii sale, poezia “Vorbeste-ncet” este un
sonet, iar tema este dragostea. Poetul abordeaza aceasta tema prin intermediul unei
declaratii de dragoste adresata iubitei inmod direct, folosind verbe la imperativ
înca din titlul poeziei si pronumele personal la persoana aII-a care sugereaza
prezenta unui interlocutor.
Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoan
e i   i u b i t e   î n   t i m p   c e   v o c e a  poetului este prezenta pe totparcursul poeziei.
Chiar daca dialogul ce presupune comunicare întredoua persoane este absent din
cauza inexistentei unui raspuns verbal la rugamintile eului liric, se realizeaza
o comunicare intre cei doi pentru ca iubita ii raspunde indragostitului prin gesturi, astfel
schitand un dialog de dragoste bazat pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin
gesturi. Elementul definitoriu pentru portretul acestui interlocutor este faptul
ca nu comunica prin v o r b e ,
cuvinte ,ci prin gesturile sale, prin putereade convingere a ochilor sa
i   c e e x p r i m a   o multitudine de sentimente, precum: mila, dragoste,
durere. Numeroasele substantive şi adjective realizeaza portretul iubitei
din care se desprind attribute ca trasaturi angelice ale feţei, profunzimea ochilor.
Titlul este alcatuit din verbul la imperative “vorbeste” si adverbul “incet” este reluat in
prima si ultima strofa, subliniind ritualul inefabil al rostirii unor cuvinte de iubire sub
forma de soapte.
Eul liric, prezentat în ipostaza unui îndrăgostit, se adresează elogiat
i v   i u b i t e i   s a l e , exprimând sentimente profunde: iubire, admiraţie, emoţie.
Femeia apare ca o fiinţă angelică,cuminte, blândă, iar bărbatul ca o persoană
fidelă, tandră, idealistă. Sentimentul de dragoste careîi aproprie pe cei doi este perceput
ca o nevoie absolută, şi totodată un lucru inefabil
Prima strofa denumita si catrenul rostiri este un monolog adresat al eului poetic care se
site patruns de vocea calda plina de armonie a finite iubite,astfel vocea ei “ca lamura de
miere” il linistete, il transpune intr un spatiu etern al perfectiunii
In a doua strofa denumita si catrenul privirii poetul creeaza un portret al finite iubite,
detaliul fiind ochii. Obsesia autorului fata de iubita observata din versul “sa pot sa te
privesc” devine o rugaminte a eului poetic, adresata iubitei.
In prima tertina continua rugamintea eului liric de a fi insotit vesnic de prezenta feminina
pe care o descopera ca pe o icoana. Eul liric subliniaza prin metafore frumusetea
feminine care devine dumnezeiasca.
In a doua tertina eul liric priveste ca pe un miracol imaginea iubitei, in final, eul liric
traieste revelatia de a descoperi miracolul in chipul iubitei, sonetul devenind astfel o
declaratie de dragoste, fiind scrisa intr un farmec al iubirii.
In concluzie, sonetul ne aduce viziunea eminesciana asupra iubirii, in care dragostea
ramana la nivelul potentialitatii, a viisului ferice, conservandu-si astfel puterea seductiei
si a misterului.