UTILITATEA ECONOMICA

Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca in

schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Pe cumparator il intereseaza
deci, utilitatea bunului cumparat. De regula, este util ceea ce este de folos. Utilitatea, in sens
general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Baza utilitatii o constituie
proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic.
Din perspectiva economica, intereseaza cat de mare este efectul unui consum, adica
reactiile consumatorilor. Masura acestei reactii in consum se numeste utilitate economica.
Utilitatea economica reda legatura existenta intre caracteristicile proprii ale bunurilor si nevoile
si preferintele consumatorului.
UTILITATEA ECONOMICA consta in satisfactia resimtita de un individ ca
urmare a consumarii unei cantitati, doze date dintr-un bun ( combinatie de bunuri).
Dar reactiile indivizilor pot fi diferite chiar pentru acelasi bun. Aceasta inseamna ca
utilitatea economica are o determinare subiectiva.
Caracterul subiectiv al utilitatii economice o face sa fie diferita de la individ la individ si
chiar la acelasi individ in perioade diferite ale existentei sale.
Factorii care impun diferenta de utilitate a aceluiasi bun in raport cu indivizi diferiti pot
fi: volumul, structura si intensitatea nevoilor, situatia economica, preferintele, nivelul de cultura,
obiceiurile si traditiile de consum.
UTILITATEA MARGINALA ( Umg) reda satisfactia pe care o resimte o persoana
prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.
Utilitatea marginala se determina ca raport intre sporul de utilitate obtinut prin cresterea
cu o unitate a consumului:

Umg = ^Ut/^X=Ut1-Ut0/X1-X0

unde:

Ut1 si Ut0 – nivelurile utilitatii totale in momentele t1 si t0;

X1 si X0 - cantitatile consumate din bunul X in momentele t1 si t0;

^Ut – modificarea utilitatii totale;
^X – modificarea cantitatii.

Utilitatea totala (Ut) reda nivelul satisfactiei totale resimtite de pe urma intregii actiuni de
consum. Se calculeaza nivelul cumulat ca suma a utilitatilor marginale. Ut = Eumg
Evolutia utilitatii marginale este redata de Legea lui GOSSEN sau legea utilitatii
marginale descrescande. Aceasta se refera la faptul ca, pe masura ce creste cantitatea
consumata dintr-un bun, sporul de utilitate este din ce in ce mai mic, devenind nul (zero) in
punctul de satietate. Odata cu cresterea cantitatii consumate: * utilitatea totala creste, dar cu o
ratie descrescatoare, pana la un punct de maxim ( saturare), dupa care incepe sa scada; *
utilitatea marginala descreste, dar este pozitiva, pana in punctul in care este egala cu zero (acest
punct coincide cu acela in care utilitatea totala este maxima), dupa care utilitatea marginala
devine negativa (este zona in care utilitatea totala incepe sa scada).

Resursele spre deosebire de nevoi sunt limitate la o anumita cantitate data. Dezvoltarea
stiintei si tehnicii ajuta la o mai buna utilizare a resurselor, dar, limitarea resurselor este o
problema principala a omenirii, caci, cresterea nevoilor nu este insotita de o crestere similara a
resurselor. De aceea, resursele trebuie utilizate cat mai rational si eficient.
Folosirea resurselor limitate trebuie facuta in asa fel incat sa putem satisface cat mai
deplin nevoile. Obiectivul activitatii economice il constituie o functie de maximizare a efectelor
utile prin minimizarea consumului de resurse.
Rationalitatea activitatii economice consta in capacitatea omului de a actiona in
concordanta cu cunostintele dobandite, anticipand rezultatele faptelor sale. Rationalitatea cere ca
omul sa obtina mai multe bunuri cu acelasi efort sau chiar cu un efort mai mic.
A avea eficienta intr-o activitate economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu
aceleasi resurse sau chiar cu resurse mai putine.
Utilizarea eficienta a resurselor si stabilirea raportului dintre resurse si nevoi presupune
o serie de idei si cunostinte care treptat au devenit o stiinta, numita stiinta economica. Deci, de
problemele stabilirii acestor raporturi si utilizarea rationala a resurselor se ocupa stiinta
economica, care are ca rezultat administrarea eficienta a resurselor limitate. Aceasta stiinta
studiaza modul de alocare (repartizare) a resurselor limitate in vederea satisfacerii cat mai
depline a nevoilor nelimitate.
Totodata, stiinta economica ne invata cum sa ne comportam ca agenti economici pentrua
actiona rational si eficient, stiinta economica are, deci, un caracter practic si educativ,
ajutandu-ne sa cunoastem cel mai important domeniu al vietii sociale – domeniul
economic.