Istorie clasa a V-a

Orașul și monumentele publice

Toate orașele provinciale păleau în fața frumuseții și grandorii Romei.

Înfrumusețată, rând pe rând, de regi, consuli și împărați, Roma era supranumită Caput mundi
(„Capătul Lumii”), ombilicus mundi („centrul Lumii”) sau, pur și simplu, L’Urbs („Orașul”).
Se spunea că „toate drumurile duc la Roma”.
Alte denumiri aveau în vedere amplasarea orașului („Orașul celor șapte coline”) sau caracterul
peren al acestuia („Cetatea Eternă”)

Forul roman era centrul social și politic al Romei și, totodată, zona cea mai frumoasă. Aici se
înălțau temple grandioase, clădirea Senatului și ale diferitelor curii, clădiri cu rol administrativ și
juridic.

În Circus Maximus (Circul cel Mare) încăpeau cca 250 000 de spectatori (un sfert din populația
Romei în perioada imperială).
Avea peste 600 de metri lungime și aproape 200 de metri lățime.
Circus Maximus a început să fie utilizat încă din sec. VI î.H.
A fost mărit și amenajat de Cezar și de o serie de împărați.

Colosseum și gladiatorii
Gladiatorii erau, de obicei, sclavi care luptau între ei sau cu fiarele sălbatice, pentru distracția
publicului.
Dacă la început luptele erau individuale și simple, spectacolele au evoluat în timp, ajungându-se la
adevărate bătălii, cu arme și strategii variate.
La cererea împăraților, erau „montate” spectacole care reconstituiau bătălii celebre din trecutul
Romei, terestre sau navale.

Amfiteatre pentru lupte existau în majoritatea orașelor-reședințe de provincii, însă cel mai mare și
mai cunoscut este Amfiteatrul Flavian (Colosseum) din Roma. Construit în perioada 73-80 d.H., la
inițiativa împăratului Vespasian, amfiteatrul putea găzdui peste 50 000 de spectatori. Aceștia erau
apărați de soare sau ploaie de o copertină retractabilă.