CUNOŞTINE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE ÎN ROMÂNIA

Bucureşti, 2006
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României
Cunoştine, atitudini şi practici parentale în România / coord.:
Carmen Anghelescu, Martha Iliescu. - Buzău : Alpha MDN, 2006
ISBN (10) 973-7871-48-0 ; ISBN (13) 978-973-7871-48-0
I. Anghelescu, Carmen (coord.)
II. Iliescu, Martha (coord.)
37.018.11
159.922.7

Imprimat la Tipografia Alpha MDN S.A.

Buzău, str. Col. Ion Buzoianu nr. 94
Tel.: 0238.721303; fax: 0238.721304
E-mail: alpha@buzau.ro
www.alphamdn.ro
 CUNOŞTINE, ATITUDINI
ŞI PRACTICI PARENTALE ÎN ROMÂNIA

Coordonatori:
Carmen Anghelescu Martha Iliescu

Bucureşti
2006
Contribuii

Seciunea I
Cunoştine, atitudini şi practici parentale pe intervalul de vârstă de la naştere la 3 ani, realizat de Centrul Pentru Educaie şi
Dezvoltare Profesionala “Step by step” în parteneriat cu Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului “Alfred Rusescu”
Carmen Lică - Directoare de proiect seciunea I
Carmen Anghelescu - Coordonatoare de proiect seciunea I-a

Seciunea II
Cunoştine,
Fundaia atitudini
Copiii şi practici parentale ale părinilor cu copii de vârsta preşcolară (intervalul de vârstă de la 3 la 7 ani), realizat de
Noştri.
Martha Iliescu - Coordonatoare de proiect seciunea a II-a

Consultani ştiinifici:
Seciunea I: Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Seciunea II: Viorica Preda, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Andrea Lia - responsabil financiar seciunea I
Adina Ovedenie - responsabil financiar seciunea II

Autorii raportului:
Seciunea I: Carmen Anghelescu, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Seciunea a II: Martha Iliescu, Viorica Preda, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu, Adina Ovedenie

Elaborarea instrumentelor de culegere a datelor:

Seciunea
Seciunea I:II:Carmen
MarthaAnghelescu, Ecaterina
Iliescu, Adina Stativă,Mihaela
Ovedenie, Domnica Petrovai, Alina
Nicolaescu, Chiriac,
Viorica Elena
Preda, Iuliana Mihai,
Ecaterina Roxana Avram
Stativă,Elisabeta Dragomirescu,
Domnica Petrovai, Alina Chiriac.

Eşantionare
Seciunea I + Seciunea II: Anca Vitcu

Programare
Seciunea I + Seciunea II: Anca Vitcu

Ancheta în teren:
Seciunea I: Georgiana Anastasiu, Mircea Vladimir Anghelescu, Oana Maria Clocotici, Mihaela Ghergheli, Ramona Gogoasa,
Alexandra Hutton, Ioana Marin, Ariana Popa, Gabriela Oproiu, Dan Ovidiu Stativa, Maria Volintiru.
Seciunea II: Nicoleta Dudau, Claudia Draghici, Teodora Mihai, Marilena Munteanu, Mihaela Nicolaesu, Monica Nicolaescu, Adina
Ovedenie, Cristian Soare.

5
Mulumim pentru contribuia deosebită adusă la realizarea anchetelor în teren următoarelor persoane:
Seciunea I: Elena Popescu-Mirceni, Mihaela Ignatovici, Maria Trîmbiaş, Alexandrina Pufulescu, Cristiana Boca
Seciunea II: Elena Balosu, Anisoara Ciobanu, Ana Ciutea, Silvia Dan, Lucica Erdei, Mariana Ilie, Irinela Nicolae, Angela Pasca,
Clara Petzingher.
Monitorizarea anchetei în teren:
Carmen Anghelescu, Martha Iliescu, Ecaterina Stativă
Introducerea datelor:
Seciunea I: Oana Raluca Graur, Andreea Şchiopu
Seciunea II: Claudia Draghici, Nicoleta Dudau, Adina Ovedenie, Mihaela Nicolaescu

ProcesareaI: Anca
Seciunea datelor:
Vitcu, Ecaterina Stativă
Seciunea II: Anca Vitcu, Adina Ovedenie, Ecaterina Stativă,

Adresăm mulumirile noastre:

Primarilor şi secretarilor de primării din localităile selecionate, persoanelor din serviciile de asistenă socială din primării,
inspectoratelor şcolare judeene din judeele selecionate, directoarelor de grădinie din localităile investigate, asistenilor sociali şi
medicali comunitari care au sprijinit activitatea investigatorilor de teren şi tuturor celor care, pe plan local au sprijinit realizarea
acestui studiu.
Mulumim conducerii IOMC – prof.dr. Adrian Georgescu, dr.Alin Stanescu, dr.Rodica Nanu pentru sprijinul acordat în realizarea
acestui studiu.
Mulumim doamnei Inspector General Viorica Preda pentru consultana şi contribuia la realizarea capitolelor referitoare la aspectele
specifice privind părinii copiilor preşcolari.
Mulumim doamnelor Alina Chiriac şi Domnica Petrovai pentru sprijinul acordat prin sugestiile şi ideile privind aspectele de gen şi de
discriminare de gen.
Mulumirile noastre speciale se adresează părinilor şi bunicilor care au avut disponibilitatea de a colabora cu noi şi de a oferi
informaiile necesare realizării studiului.
Mulumim în mod deosebit domnului Eugen Vasile Crai, coordonatorul programului de educaie în cadrul Reprezentantei Unicef
România pentru ideile valoroase şi sprijinul constant acordat pe tot parcursul desfăşurării studiului. Mulumim de asemenea d-nei
Tania Goldner, coordonatorul programului de nutriie şi sănătate în cadrul Reprezentantei UNICEF pentru consultana la dezvoltarea
instrumentelor de colectare a datelor, capitolul nutriie şi sănătate.

6
CUPRINS

INTRODUCERE..............................................................................................................................................................11
METODOLOGIE.............................................................................................................................................................14

SECIUNEA I. CUNOŞTINE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA

NAŞTERE PÂNĂ LA 3 ANI
CAPITOLUL I.1
Date demografice..........................................................................................................................................................19
I.1.1 Dimensiunea familiilor.............................................................................................................................................19
I.1.2 Tipul familiei............................................................................................................................................................20
I.1.3 Starea civilă a părinilor...........................................................................................................................................20
I.1.4 Prezena părinilor în familie şi fenomenul migraiei la muncă ................................................................................ 21
I.1.5 Vârsta părinilor.......................................................................................................................................................22
I.1.6 Nivelul de instruire...................................................................................................................................................22
I.1.7 Etnia........................................................................................................................................................................23
I.1.8 Ocupaia părinilor...................................................................................................................................................24
I.1.9 Nivelul socio-economic al părinilor.........................................................................................................................25
CAPITOLUL I.2
Nutriia copilului............................................................................................................................................................27
I.2.1 Aspecte generale privind alăptarea.........................................................................................................................27
I.2.2 Alimentaia exclusivă la sân în primele 6 luni de viaă ............................................................................................ 27
I.2.3 Alăptarea copiilor între 6 şi 9 luni............................................................................................................................28
I.2.4 Durata alăptării copiilor din intervalul 0-1 an ........................................................................................................... 28
I.2.5 Alăptarea la cerere..................................................................................................................................................28
I.2.6 Tipul de lapte folosit în cazul copiilor care nu au fost alăptai niciodată..................................................................29
I.2.7 Diversificarea .......................................................................................................................................................... 29
CAPITOLUL I.3
Sănătatea copilului .............................................................. ................................................................ ......................... 30
I.3.1 Cunoştinele, atitudinile şi practicile părinilor privind sănătatea copilului ...............................................................30
I.3.1.1 Starea de sănătate a copiilor ........................................................................................................................ 30
I.3.1.2 Atitudini şi practici în situaii de boală ........................................................................................................... 30
I.3.1.3 Administrarea de tratamente copilului din proprie iniiativă...........................................................................31
I.3.2 Cunoştinele, atitudinile şi practicile părinilor privind prevenirea îmbolnăvirilor......................................................32
I.3.2.1 Imunizarea .................................................................................................................................................... 32
I.3.2.2 Surse de informaii la care apelează părinii pentru asigurarea sănătăii copilului........................................32
I.3.3 Comportamentele femeii în timpul sarcinii .............................................................................................................. 33
I.3.3.1 Informaii privind sarcina...............................................................................................................................33
I.3.4 Planificarea sarcinii ................................................................................................................................................. 34
I.3.5 Interaciunea mamă-copil în timpul alăptării............................................................................................................34
CAPITOLUL I.4
Igiena copilului..............................................................................................................................................................37
I.4.1 Formarea unor deprinderi de igienă la copii............................................................................................................37
I.4.2 Practici de igienă alimentară...................................................................................................................................37
I.4.3 Igiena corporală a copiilor.......................................................................................................................................38
I.4.4 Sigurana apei consumată de copil.........................................................................................................................39

7
CAPITOLUL I.5
Starea psihică şi fizică a copilului...............................................................................................................................41
I.5.1 Grupul părinilor copiilor din intervalul 0-1 an..........................................................................................................41
I.5.2 Grupul părinilor copiilor din intervalul 1-3 ani ......................................................................................................... 43
CAPITOLUL I.6
Elemente de ecologie socială a familiei......................................................................................................................46
CAPITOLUL I.7
Tradiii............................................................................................................................................................................52
I.7.1Tradiii în creşterea copilului.....................................................................................................................................52
I.7.2 Înfăşatul copilului.....................................................................................................................................................52
CAPITOLUL I.8
Educaia timpurie – Jocul.............................................................................................................................................55
I.8.1 Jocul la copilul sub un an........................................................................................................................................55
I.8.2 Copiii din grupa de vârstă 1-3 ani ...........................................................................................................................57
CAPITOLUL I.9
I.9.1 Structurarea identităii de gen şi discriminarea de gen............................................................................................60
I.9.2 Roluri şi gen............................................................................................................................................................60
I.9.3 Părinii împreună cu copiii lor..................................................................................................................................63

SECIUNEA II. CUNOŞTINE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA 3

LA 7 ANI
CAPITOLUL II.1
Caracteristici ale părinilor/ familiilor/gospodăriilor din care provin copiii preşcolari (vârsta 3-7 ani) din
eşantionul analizat........................................................................................................................................................71
II.1.1. Dimensiunea familiilor...........................................................................................................................................71
II.1.2. Tipul familiei..........................................................................................................................................................71
II.1.3. Starea civilă a părinilor.........................................................................................................................................72
II.1.4. Prezena părinilor în familie..................................................................................................................................72
II.1.5. Vârsta părinilor.....................................................................................................................................................73
II.1.6. Nivelul de instruire.................................................................................................................................................74
II.1.7. Etnia .....................................................................................................................................................................75
II.1.8. Ocupaia părinilor.................................................................................................................................................76
II.1.9. Nivelul socio-economic al părinilor.......................................................................................................................77
CAPITOLUL II.2
Cunoştine, atitudini şi practici parentale privind nutriia.........................................................................................78
II.2.1. Aspecte generale privind alăptarea ......................................................................................................................78
II.2.2. Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaă ....................................................................................................... 78
II.2.3. Frecvena şi regularitatea meselor .......................................................................................................................79

CAPITOLUL II.3
Cunoştine, atitudini şi practici parentale privind sănătatea copilului.....................................................................80
II.3.1. Aprecierea stării de sănătate a copilului................................................................................................................80
II.3.1.1 Atitudini şi practici în situaii de boală ......................................................................................................... 80
II.3.1.2. Administrarea de tratamente din iniiativa părinilor .................................................................................... 81
II.3.1.3. Frecvena îmbolnăvirilor copilului................................................................................................................82
II.3.2 Prevenirea îmbolnăvirilor ....................................................................................................................................... 82
II.3.2. 1. Imunizarea ................................................................................................................................................82
II.3.2.2. Practici de igienă alimentară ......................................................................................................................83
II. 3.3. Sursele de informaii utilizate de părini referitor la sănătatea copilului ...............................................................83

8
CAPITOLUL II.4
Cunoştine, atitudini şi practici ale părinilor privind igiena copilului.....................................................................85
II.4.1. Formarea deprinderilor de igienă..........................................................................................................................85
II.4.2. Cunoştine privind igiena intimă a copilului ........................................................................................................... 86
II.4.3. Igiena corporală a copiilor ....................................................................................................................................86
II.4.4. Sigurana apei consumate de copii.......................................................................................................................87
CAPITOLUL II.5
Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului......................................................................................................................89
II.5.1. Aprecierea dezvoltării fizice a copilului..................................................................................................................89
II.5.2. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului...............................................................................................................90

CAPITOLUL
Elemente deII.6 ecologie socială a familiei......................................................................................................................93
II.6.1. Certurile între părini..............................................................................................................................................93
II.6.2. Disciplinarea copilului............................................................................................................................................95
II.6.2.1. Pedepsele ..............................................................................................................................................95
II.6.2.2. Tipuri de pedepse aplicate de părini copiilor .......................................................................................... 95
II.6.2.3. Cine aplică pedepsele, cine are autoritate în faa copilului .....................................................................97
II.6.3. Susinerea aciunilor pozitive ale copilului prin laudă şi încurajare........................................................................98
II.6.4. Implicarea părinilor în alegerea prietenilor copiilor lor .........................................................................................99
CAPITOLUL II.7
Tradiii şi obiceiuri în creşterea şi educaia copilului..............................................................................................102
II.7.1. Importana tradiiilor în creşterea copiilor ...........................................................................................................102
II.7.2. Practici parentale tradiionale..............................................................................................................................103
II.7.2.1 Înfăşatul .................................................................................................................................................103
II.7.2.2 Purtatul căciuliei sau al căciulielor în casă ..........................................................................................105

CAPITOLUL II.8
Jocul ............................................................................................................................................................................107
II.8.1. Importana jocului în dezvoltarea copilului .......................................................................................................... 107
II.8.2. Cum se joacă copiii şi cu cine.............................................................................................................................108
II.8.3. Frecvena şi modul în care se joacă părinii cu copilul .......................................................................................110
II.8.4. Ce tipuri de jucării preferă să cumpere părinii fetelor şi băieilor .......................................................................111
II.8.5 Activităile de timp liber încurajate de părini .......................................................................................................112
CAPITOLUL II.9
Informaii şi analize specifice pe subgrupe de vârstă preşcolară..........................................................................115
A. Informaii specifice vârstei 3-5 ani
II.9.1. Cunoştinele părinilor cu privire la conturarea personalităii copilului ................................................................117
II.9.2. Cunoştine atitudini şi practici privind jocul .........................................................................................................119
II.9.3. Formarea deprinderilor la copilul în vârstă de 3-5 ani ........................................................................................121
II.9.4. Grija faă de sigurana copilului ..........................................................................................................................122
II.9.5. Educaia copilului preşcolar în vârstă de 3-5 ani ................................................................................................122
II.9.6.
II.9.7. Implicarea
Cunoştine,copilului
atitudinipreşcolar
şi practicimic
ale în activităiavând
părinilor casnice
copii(dedegospodărie) .............................................................124
3-5 ani în probleme de gen ................................... 125
II.9.8. Cunoştinele părinilor referitor la dezvoltarea copilului ......................................................................................126
B. Informaii specifice copilului preşcolar în vârsta de 6-7 ani
II.9.9. Importana acordată de părini studiilor pentru copilul lor ...................................................................................128
II.9.10. Pregătirea copilului pentru şcoală în familie......................................................................................................130
II.9.11. Comunicarea între copil şi părini .....................................................................................................................136
II.9.12. Implicarea copilului în activităile casnice..........................................................................................................138
II.9.13. Opiniile părinilor în funcie de sexul copilului ...................................................................................................139
II.9.14. Opiniile părinilor cu privire la dezvoltarea copilului, educaie şi rezultate şcolare ........................................... 141
9
CAPITOLUL II.10
Participarea tatălui la îngrijirea şi educaia copilului preşcolar .............................................................................144
II.10.1 Implicarea tatălui în activităile de îngrijire şi educare a copilului ...................................................................... 144
CAPITOLUL II.11
Influena diferenelor de gen asupra cunoştinelor, atitudinilor şi practicilor parentale ale părinilor cu copii
preşcolari 3- 7 ani .......................................................................................................................................................149
II.11.1. Cunoştine şi atitudini ale părinilor referitoare la nevoile copilului....................................................................149
II.11.2. Atitudini şi practici ale părinilor în legătură cu pedepsele difereniate în funcie de gen ..................................150
II.11.3. Modalităile în care părinii explică copiilor diferenele de gen ......................................................................... 150
II.11.4. Atitudini ale părinilor referitoare la comportamentele copiilor, în funcie de gen ............................................. 151

CONCLUZII...................................................................................................................................................................154
RECOMANDĂRI...........................................................................................................................................................158
ANEXE .........................................................................................................................................................................163

10
 INTRODUCERE

Este pentru prima oară în România când se efectuează un studiu, pe eşantion reprezentativ la nivel naional, cu
referire la competene parentale - ce privesc cunoştine, atitudini şi practici sau modele de creştere/îngrijire şi educare a
copiilor în familie.
Studiul s-a focalizat pe segmentul de părini care au copii sub 8 ani, din cele două medii de reşedină: urban şi rural.
Acest accent are în vedere importana primei copilării pentru evoluia individului, a primilor 3 ani în care se
realizează structurile de bază ale dezvoltării psihologice ale copilului, precum şi perioada pre-şcolară, ca perioadă de
pregătire pentru integrarea socială şi şcolară a copilului.
Omul are copilăria cea mai lungă. Această prelungire a copilăriei este de fapt legată de treapta de evoluie.
Judecată în această lumină, ea este etapa vieii în care la moştenirea biologică, transmisă prin gene, se adaugă
moştenirea culturală transmisă prin societate cu ajutorul limbajului.
Limbajul este utilizat ca instrument al controlului social în grade diferite. În unele familii el are o pondere redusă,
fiind preferat controlul concretizat în forme lingvistice imperativ-categorice.
În familiile orientate spre persoane, controlul social se bazează în principal pe opiuni personale, discursul
parental prezentând copilului un număr oarecare de alternative cu motivaiile şi consecinele lor posibile. Astfel, prin
varianta ligvistică utilizată în cursul socializării primare, familia orientează copiii către tipuri diferite de raporturi sociale.
Educaia este activitatea de facilitare a adaptării la toate condiiile de mediu, deci la mediul total, cultural, ştiinific,
tehnic, artistic etc. Părintele se poate considera justificat în comportamentul său în care cere copilului să fie total supus
adultului. Dar trebuie subliniat că „dreptul celui mai tare” este un drept primitiv, în plan evolutiv, încă incipient. Copilul
este astfel lipsit de spaiul de joc, alegere, exerciiul opiunii libere. În sine, constrângerea nu este morală. De când
începe să îşi dea seama de situaia lui de subordonare copilul nu mai vrea să o accepte.
Ianosi (Vârstele Omului, Editura Trei, Bucureşti, 1998) afirma că „două atitudini sunt periculoase în viaă:
sentimentul superiorităii şi al aroganei (copilul minune, geniul) ca şi al inferiorităii şi insuficienei (copilul permanent
certat, mustrat)”. Arta educaiei copilului constă în a nu impune, ci a lăsa copilul să creadă că el consimte la cerinele
culturii, ca şi cum ar fi de bună voie. O altă atitudine nocivă faă de copil este minciuna, dacă îi mini copilul te va mini şi
el. Copilul luptă pe ascuns împotriva constrângerilor educaiei. Arta educaiei constă în educarea copilului prin dragoste
şi cu dragoste, fără ca dragostea însăşi să impună constrângeri.
Pentru a evolua ca primii educatori ai copiilor lor, părinii au nevoie de informaii pertinente. Informaiile necesare
părinilor sunt în domeniile sănătăii, nutriiei, creşterii şi dezvoltării intelectuale şi emoionale a copilului, integrării
sociale, pregătirii pentru şcoală etc.
Datele obinute în urma acestui studiu vor fi folosite în fundamentarea unor programe destinate părinilor dar mai
ales a strategiilor privind educaia timpurie, programe ce vor fi întocmite de foruri guvernamentale şi neguvernamentale
în vederea reorganizării şi diversificării serviciilor din domeniul educaiei, proteciei şi sănătăii, precum şi o mai bună
informare a părinilor şi specialiştilor care lucrează cu copii, cu privire la aspecte specifice ale dezvoltării timpurii a
copilului.
Studiul îşi propune să prezinte o serie de concluzii şi propuneri care să conducă la valorizarea copilului şi
copilăriei în societatea românească, în care mai persistă prejudecăi precum „copii mici griji mici, copii mari griji mari”.
Ştiina însă a dovedit că neglijarea nevoilor afective şi cognitive din prima copilărie duc la destructurări grave,
care cu toată plasticitatea extraordinară a creierului uman lasă sechele pe viaă (Megan Gunnar 1998).
În decursul istoriei, când naşterile erau, în cea mai mare parte, necontrolate şi când multe femei mureau la
naştere, a fi părinte precum şi obligaiile parentale nu erau asimilate cu experienele pozitive. Mortalitatea infantilă era
foarte ridicată şi obişnuită. Mai puin de jumătate din copii născui supravieuiau până la vârsta de 5 ani şi un sfert din
cealaltă jumătate mureau până la vârsta de 10 ani. Sperana de viaă era 30 de ani şi copiii erau forai să între într-o
viaă prematură de adult în jurul vârstei de 7 – 9 ani.
În contrast cu această realitate, a evului mediu, la începuturile sec XVI şi apoi XVII, Erasmus (1466-1536),
Comenius (1592 – 1670), John Locke (1632 – 1704) au scris tratate importante rămase în istoria filozofiei şi a
pedagogiei prin care condamnau violena şi teroarea exercitată asupra copiilor în procesul educaional şi promovau
metode adaptate care să respecte copilul.
Francoise Dolto face o analiză inedită asupra evoluiei poziiei copilului în societate şi a modului în care era
perceput copilul nu numai de familie dar şi de anturajul acesteia, analizând evoluia imaginii copilului în pictura de la cea
pre-renascentistă şi până în secolul XX. Copilul, îmbrăcat ca „un adult mic” era privit mai degrabă ca un obiect, o
posesie a familiei şi nu ca o persoană independentă. Târziu, spre secolul al XVIII-lea, pictura a început să respecte
proporiile corpului copilului specifice vârstei şi a început să prezinte într-un mod diferit fetele şi băieii, „îmbrăcându-i” în
haine adecvate sexului şi vârstei. („La cause des enfants”, Paris, 1985)
11
 Dar schimbarea esenială pentru recunoaşterea drepturilor copilului în plan internaional a făcut-o Jean-Jacques
Rouseau prin romanul, controversat în acea vreme, „Emil”. În această scriere Rouseau înfăişează copilăria ca o existenă
pură, ce merită să fie preuită şi a cărei potenial de fericire şi de joacă să fie susinut.
J.J.Rouseau a mers mai departe şi a
fost printre primii care a introdus diferite reforme în abordarea copilului şi a educaiei ca pe un drept al acestuia.
În timpul sec. XIX programe sociale au început să remedieze situaia copilului, dar o schimbare totală nu s-a
petrecut decât în sec. XX dominat de preocupări sociale în preajma Primului Război Mondial. În jurul anului 1920,
interesul pentru psihologie aduce o revizuire a atitudinii faă de copii şi dezvoltarea lor. Cultul copilului şi copilăriei devine
dominant în societate şi educaia copilului este tendina secolului, deprinderile parentale încep să fie deosebit de
importante şi apreciate. Asistăm totodată şi la apariia unor tendine contradictorii, mai ales în ările din vestul Europei:
poziia copilului în familie devine „atotputernică”; ajungem la perioada „copilului–rege” („l’enfant-roi”) care, aduce şi ea
prejudicii importante echilibrului familial şi relaiei corecte părinte-copil.
În România, copilul şi copilăria au parcurs, istoriceşte, aceleaşi tendine ca şi cele menionate mai sus, cu o
defazare
socială îna care
ritmului de parcurgere
a fost obligată să atrăiască
traiectoriei, determinat
România de două
(în facto cauze
familia importante:în izolarea
românească) intelectuală, proliferarea
anii comunismului, culturală şi
gândirii comuniste care promova identitatea copilului ca „aparinând societăii”, depersonalizarea familiei şi eforturile de a
rupe copilul de familie pentru a putea fi, astfel, mai bine inoculat de ideologia comunistă şi, în al doilea rând, de
renunarea mai lentă la unele tradiii în familie şi societate. Aşa cum se va vedea şi din studiul de faă, în familia
românească tradiiile sunt încă puternic înrădăcinate, îndeosebi în familia din mediul rural, fapt care nu are neapărat o
conotaie negativă, atât timp cât ea promovează valorile pozitive ale relaiei părinte – copil.
În România zilelor noastre este pregnantă nevoia părinilor de a avea cunoştine adecvate despre îngrijirea
copilului şi despre copilărie şi de a identifica canalele optime de informare. Pe lângă progrese incontestabile în gândirea
despre copil şi copilărie marcate în principal de semnarea şi susinerea aplicării Conveniei ONU pentru Drepturile
Copilului, mai sunt încă aspecte ce îngrijorează, remarcate de studiile efectuate în cursul ultimilor ani (Mortalitate
infantilă a copiilor sub 5 ani; Cauzele abandonării copiilor în maternităi şi spitale de pediatrie; Sănătatea reproducerii în
România; Educaia timpurie în creşe).
Informarea şi educarea părinilor este necesară pentru ca toi copiii să se bucure de îngrjiri corecte pentru sănătate
şi supravieuire, pentru o nutriie adecvată nivelului de dezvoltare fiziologică şi psiho-logică, pentru evoluia proceselor
intelectuale şi afectiv emoionale care să conducă la formarea unei persoane autonome.
Toi copiii au nevoia şi dreptul de a fi îngrijii şi crescui de părinii lor într-o manieră competentă.
igienei,Competenele parentale
îngrijirii psihosociale caresunt vizibile atenia
să susină în cunoştinele şi practicile
faă de copil, alăptării,
afeciunea nutriiei părinilor
şi implicarea şi alimentaiei,
pentru sănătăii
prevenireaşi
abuzului şi neglijării copilului şi a discriminării de gen.
Datele obinute în acest studiu vor contribui la schimbarea vechilor mentalităi şi la dezvoltarea unor bune practici
de îngrijire şi educare a copilului, adecvate nevoilor lui de dezvoltare. De asemenea studiul oferă informaii clare despre
specificul competenelor parentale ale părinilor din România.

Scopul studiului
Scopul studiului este acela de a realiza o analiză complexă a competenelor/abilităilor parentale, de a stabili
nevoile de informare ale părinilor şi de a oferi decidenilor informaii bazate pe date ştiinifice, în vederea elaborării de
politici şi strategii educaionale destinate părinilor, în favoarea dezvoltării potenialului copiilor din grupurile intă.

Obiectivul general
Obinerea unor date cu referire la competenele şi practicile parentale la familiile care au copii sub 8 ani în
România; înelegerea practicilor, modelelor, credinelor şi valorilor care definesc (sau prin care se definesc) coordonatele
copilăriei în perioadele
practicile parentale de vârstă: 0-1 an, 1-3 ani, 3-6 ani, 6-7 ani; evaluarea unor aspecte de gen care orientează
de educaie/socializare.

Obiective specifice
 Identificarea unor caracteristici demografice şi socio-economice ale familiilor care au copii din grupul intă.
 Evaluarea unor practici de nutriie şi de igienă generală la copiii de vârstă mică;
 Identificarea asumării diferitelor sarcini de către mame şi tai cu referire la îngrijirea şi educarea cotidiană a
copilului;
 Identificarea participării tailor la creşterea şi educarea copiilor la diferite vârste;

12
  Evaluarea cunoştinelor atitudinilor şi practicilor părinilor cu referire la importana jocului în dezvoltarea
copilului la toate vârstele;
 Evaluarea unor comportamente de ecologie socială la familiile copiilor sub 7 ani;
 Identificarea caracteristicilor mediului în care creşte copilul sub aspectul dotărilor, igienei şi siguranei;
 Identificarea unor modele comportamentale de gestionare a crizelor în relaia dintre părini şi copii la diferite vârste;
 Evaluarea cunoştinelor şi atitudinilor părinilor care influenează procesul de socializare (difereniată) al
fetelor şi al băieilor de la vârstă mică.

13
 METODOLOGIE

Volumul eşantionului
Studiul s-a realizat pe 4 eşantioane reprezentative pe ară, estimate la 494 pentru copii 0-1 an, 549 la 1-3 ani,
817 la 3-5 ani şi 771 la 6-7 ani. La calculul mărimii eşantioanelor s-a utilizat metodologia OMS ( Adequacy of sample size
în health studies).
Tipul eşantionului: stratificat, probabilistic, stadial-4; selecia finală a unităilor fiind clusterul de copii având
vârsta între 0-1, 1-3 ani, 3-5 şi 6-7 ani.
Criteriul de stratificare: cele 8 regiuni de dezvoltare ale României şi mediul rezidenial urban, rural.
Definirea grupurilor intă intrate în studiu:
1. grupul definit « 0-1 an » cuprinde copiii de la naştere până la vârsta de 11 luni şi 29 de zile;
2. grupul definit « 1-3 ani » cuprinde copiii în intervalul de vârstă 1 an - 2 ani 11 luni şi 29 de zile;
3. grupul definit « 3-5 » ani cuprinde copiii în intervalul de vârstă 3 ani - 5 ani 11 luni şi 29 de zile;
4. grupul definit « 6-7 ani » cuprinde copiii în intervalul de vârstă 6 ani -7 ani 11 luni şi 29 de zile.
Selecia unităilor pentru eşantion:
Selecia a fost concepută astfel încât să se obină un eşantion reprezentativ pentru copiii din România, având vârsta
cuprinsă între 0-1, 1-3, 3-5 şi 6-7 ani. Eşantioanele sunt probabilistice până la nivelul clusterului. Într-o primă fază s-a
identificat populaia intă, stratificată pe cele două medii urban rural, pe baza datelor din Anuarul statistic din 2003. Copiii din
fiecare mediu au fost distribuii în cele 8 regiuni de dezvoltare a României. Din fiecare regiune s-a ales aleatoriu un jude.
Din fiecare jude selectat s-au extras două localităi urbane (dintre care una reprezintă oraşul capitală de jude iar cealaltă a
fost extrasă aleatoriu) şi 3 localităi rurale, alese de asemenea aleatoriu.
În mediul urban, din fiecare localitate s-au extras 2 clustere, în cazul nostru străzi. Toate familiile aflate pe străzile
extrase au fost vizitate pentru identificarea acelor familii care au în componena lor copii din grupurile noastre intă. Din
fiecare familie a fost luat în studiu doar un singur copil aparinând aceluiaşi segment de vârstă din studiu. Intervievarea
părinilorEşantionul
s-a făcut pe
la domiciliul acestora.
baza căruia sunt prezentate rezultatele şi analizele în acest raport a fost obinut în activitatea de
teren, fără a se face ponderarea valorilor. De aceea, el este reprezentativ la nivel de ară.
Reprezentativitatea:
Eşantionul este reprezentativ pentru populaia de 0-1, 1-3, 3-5, 6-7 ani a României pentru un nivel de încredere
de 95% şi o eroare de eşantionare de +/-6,23,+/-5,92, +/- 4,85, +/-4,99.
Sursa datelor:
1. Au fost realizate anchete/interviuri cu mamele şi taii copiilor intrai în eşantion, în mod excepional şi cu alte
persoane care aveau grijă de copil zi de zi şi cunoşteau istoria îngrijirilor de care a beneficiat copilul. Anchetele s-au
realizat la domiciliul copiilor.
2. S-au realizat focus-grupuri cu părini, profesionişti de la creşe şi grădinie, inspectori şcolari şi responsabili de
la nivelul comunităilor locale (primari, medici, cadre didactice).
Instrumentele
Pentru consemnarea datelor furnizate de persoanele menionate mai sus au fost utilizate chestionare (anexa) şi
respectiv ghiduri de focus
Chestionarul utilizatgrup.
în ancheta cu părinii a avut ca punct de pornire un instrument similar aplicat în Turkmenistan
în 20031. Acest chestionar a fost dezvoltat şi adaptat obiectivelor prezentului studiu.
Întrebările din chestionar au acoperit următoarele arii tematice:
1.Date demografice – numărul membrilor de familie, vârsta, educaia, ocupaia, sursa veniturilor etc.
2. Sănătatea şi practicile privind sănătatea copiilor
3. Nutriia - alăptarea şi practici privind nutriia copiilor
1Studiul din Turkmenistan s-a realizat într-o singură zonă geografică pe eşantion de 196 persoane, şi s-a focalizat pe o arie tematică
mai restransă.
14
 4. Sănătate şi igienă
5. Tradiii privind creşterea şi socializarea copiilor
6.Aspecte cognitive – dezvoltarea socială şi psihologică a copiilor, stimularea, interaciunea, jocul.
7.Evaluarea mediului înconjurător – utilităi şi facilitate domestice, cări, jucării, sigurana.
8.Ecologie socială – responsabilităi familiale, conflicte din perspectiva de gen.
Ghidurile de focus grup au fost axate cu deosebire pe aspecte de gen în îngrijire, educaie şi socializarea copiilor.
Toate instrumentele de colectarea datelor au fost pretestate în mai multe rânduri, până la versiunea finală.
Culegerea datelor
Culegerea datelor a fost realizată de echipe formate din două persoane. Selecia personalului pentru culegerea
datelor s-a realizat după profesie (asistent social, psiholog, sociolog etc) şi experiena relevantă, pricepere şi interes faă
de temaÎnainte
proiectului.
de realizarea activităii de culegere a datelor, echipele au fost instruite specific timp de două zile. Instruirea a
urmărit înelegerea filosofiei proiectului, deprinderea tehnicii interviului cu mamele copiilor din grupul intă.
Activitatea de culegere a datelor a fost supervizată de membrii grupului tehnic.
Culegerea datelor cantitative şi calitative s-a realizat în perioada iunie - septembrie 2005.
Prelucrarea datelor
Datele au fost prelucrate cu programul SPSS.
Prezentarea datelor
Rezultatele sunt prezentate pe două seciuni:
Seciunea I este specifică copiilor din segmentele de vârstă 0 – 1 an şi 1 – 3 ani. Sunt prezentate cunoştinele,
atitudinile şi practicile de îngrijire şi educare ale părinilor faă de copiii din aceste segmente de vârstă.
Seciunea II prezintă sub aceleaşi coordonate segmentele de vârstă 3 - 5 şi 6 - 7 ani.
Menionăm că cele două seciuni abordează unitar dar şi specific competenele parentale în raport cu copiii din
segmentele de vârstă vizate în studiu.
Aspectele specifice din seciunea I se referă la sarcină, alăptare şi diversificarea alimentaiei şi cunoştine despre
dezvoltarea fizică specifice
Aspectele şi psihică din
a copilului.
seciunea II privesc educaia copiilor, dezvoltarea personalităii copilului, disciplinarea
copilului, pregătirea copilului preşcolar pentru integrare şcolară, aşteptările părinilor referitor la studiile copilului,
activităile extraşcolare, elemente specifice de gen şi participarea tailor la educaia copilului.

15
 REZULTATE

Seciunea I

CUNOŞTINE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE

PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA NAŞTERE PÂNĂ LA 3 ANI
 SECIUNEA I
CAPITOLUL I.1
Date demografice

Caracteristici ale părinilor/ familiilor /gospodăriilor din care provin copiii din grupa de vârstă 0-3 ani
I.1.1 Dimensiunea familiilor
Figurile nr. 1 a şi bconin informaii despre numărul de persoane din care se compun familiile copiilor din grupurile
intă. La grupul 0-1 an, cele mai multe familii se compun din trei persoane (43,2%) în timp ce la grupul 1-3 ani, cele mai
multe se compun din patru persoane (39,2%), urmate strâns de familiile cu trei persoane (37,5%). Mediul de rezidenă
urban şi rural influenează valoarea acestui indicator. Astfel, dacă în mediul urban, atât la 0-1 an, cât şi la 1-3 ani predomină
familia cu 3 persoane (55,3 şi 45,3%), în mediul rural predomină familia cu 4 persoane (34%). De asemenea, ponderea
familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% până la 50% mai mare în mediul rural faă de mediul urban (Figura. 2)
Din informaiile culese s-a constatat că într-o pondere de cel puin 90% dimensiunea familiei este dată de
existena copiilor şi mai puin de prezena unor membrii ai familiei lărgite precum bunici sau alte rude (datele nu sunt
prezentate). Aşadar, în România, predomină familia nucleară şi este mai puin frecventă familia multigeneraională.

19
 I.1.2 Tipul familiei
Din tabelul nr.1 rezultă că cel puin 94% dintre copiii din ambele grupuri trăiesc în familii biparentale, cu părinii
căsătorii sau aflai în uniuni consensuale în momentul anchetei. Au fost considerate biparentale acele familii în care
erau prezeni ambii părini incluzându-i şi aceia din care lipseau temporar din familie, fiind plecai la muncă în ară sau
străinătate, se aflau în sanatoriu/detenie însă erau meninute în familie relaiile cu aceştia. Familii monoparentale au
fost considerate acele familii care conineau doar un singur părinte, acesta fiind celibatar, văduv, divorat/separat de
celalalt părinte. Din datele studiului a reieşit că procentul familiilor monoparentale este mai mare la copiii din grupul de 0-
1 an, decât la cei de 1-3 ani. În raport cu mediul de rezidenă, se constată variaii mai mult sau mai puin importante la
ambele grupuri. Ponderea familiilor monoparentale este egală sau mai mare în mediul rural decât în mediul urban.
Familia monoparentală, în România, se «dezvoltă» de regulă prin destructurarea familiei biparentale (formată iniial din
ambii părini) şi mai puin ca structură iniială de părinte celibatar (niciodată căsătorit sau aflat în cuplu «nelegalizat»).
a Astfel, doar 2%conin
monoparentale dintre de
părinii
regulăintervievai au fost celibatari
mama, deoarece tatăl estelacelmomentul studiului
care pleacă (Tabelul 2).
sau părăseşte Pe de
familia altă parte,
(Tabelul familiile
3). Conform
datelor studiului nu am întâlnit mame care au plecat din familie, în sensul părăsirii familiei, spre deosebire de tai unde
ponderea celor care au părăsit familia, «transformând» familia biparentală în monoparentală, a depăşit 8% la grupul 0-1
an şi 6% la grupul 1-3 ani (Tabelul 3). Datele obinute cu privire la tipul de familie corespund cu cele existente în
statisticile oficiale ale României.

Tabelul nr.1: Distribuia familiilor după tipul lor - pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Tipul familiei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Biparentală 94 94.3 93.9 91.4 94 96.5
Monoparentală 5.2 4.8 5.2 6.9 5.2 3.2
Nu răspunde 0.8 0.9 0,9 1.7 0.8 0.3
100 100 100 100 100 100
Total (494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.1.3 Starea civilă a părinilor

Aşa cum se constată din tabelul 2, există diferene privind starea civilă a părinilor atât între cele două grupuri
intrate în studiu cât şi între mediul urban şi rural. Ponderea părinilor căsătorii este mai mică din grupul 0-1 an faă de
grupul 1-3 ani. Uniunile consensuale şi părinii divorai înregistrează ponderi mai crescute la grupa 0-1 an faă de 1-3
ani în ambele medii de rezidenă. Ponderea mică a celibatului (situată între 2 şi 1,3%) nu permite aprecieri cu referire la
structura după mediu sau compararea în timp a acestuia.

Tabelul nr. 2: Starea civilă a părinilor pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Starea civilă a părinilor % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Căsătorii 71.5 77.6 78.6 77.3 65.3 77.8
uniune
În consensuală 22.5 16.7 15.3 14.1 28.7 18.7
Divorai/separai 3 3.5 3.5 4.3 2.6 2.9
Văduv 0.2 - 0 - 0.4 -
Celibatari 2 1.3 1.7 2.6 2.2 0.3
Nu răspund 0.8 0.9 0.9 1.7 0.8 0.3
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549 (229) (234) (265) (315)

20
 I.1.4 Prezena părinilor în familie şi fenomenul migraiei la muncă
În ultima vreme se constată că statutul civil al părinilor nu este un garant al prezenei acestora în familie alături
de copii deoarece, şi în familia românească, asistăm la fenomenul migraiei (părinilor) pentru muncă atât în interiorul
ării cât şi în afara ei. Plecarea părinilor la muncă face ca prezena lor efectivă în familie să fie doar de weekend, de
vacană sau chiar şi mai rară. Până în prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui fenomen în
familiile din România şi la implicaiile sale multiple asupra valorilor familiei şi educaiei copiilor. Având în vedere acest
context, s-a considerat necesară introducerea în studiu şi a acestei probleme. În cazul mamelor, s-a constatat că
prevalena celor care lucrează în străinătate este de 0,2% la grupul de 0-1 an şi de 1,1% la 1-3 ani. Cea mai crescută
prevalenă s-a înregistrat în mediul rural, la grupul 1-3 ani (1,95%). În cazul tailor ponderea celor care lucrează în
străinătate este mult mai mare, 3,8% şi respectiv 4%. Ponderea cea mai mare a tailor care pleacă la lucru în
străinătate(5,7%) provine de la grupul 0-1 an din mediul urban (Tabelul 4).

Tabelul nr. 3: Prezena mamei în familie-distribuie procentuală pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Situaia mamei în raport cu familie % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3ani
Mama prezentă în familie 98.4 96.3 98.7 97.4 98.1 95.5
Mama plecată la lucru în străinătate 0.2 1.1 0 0 0.4 1.9
Mama plecată la lucru în altă localitate
şi vine mai rar decât săptămânal 1 1.5 0.9 1.8 1.1 1.3
Nu răspunde 0,4 1,1 0,4 0.4 0,4 1,3
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

Tabelul nr.4: Prezena tatălui în familie - distribuie procentuală pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Situaia tatălui în raport cu familia % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Tatăl prezent în familie 87.3 88.0 85.1 83.8 89.1 91.1
Tatăl lucrează în străinătate 3.8 4.0 5.7 3.8 2.2 4.2
Tatăl este internat într-un sanatoriu- 0.2 0 0.4 0 0 0
preventoriu
Tatăl lucrează într-o altă localitate şi
vine mai rar decât săptămânal 1 0,9 0.9 0 1,1 1,6
Tatăl este arestat/condamnat 0.6 0,7 0.4 1.7 0,8 0
A părăsit familia 5.5 4,9 6.6 8.2 4.5 2,5
A decedat 0.2 0 0 0 0.4 0
Altele 1.4 1,1 0.9 0,4 1.9 0,6
100 100 100 100 100 100
Total (494) (549) (229) (234) (265) (315)

21
 I.1.5 Vârsta părinilor
Analizând distribuiile de frecvenă din tabelul 5 se constată că cele mai multe mame se încadrează în grupa de
vârstă 25-29 de ani, la ambele grupuri (35,7%).
Ponderea mamelor tinere din segmentul ≤ 24 ani este mai mare în mediul rural decât în urban la ambele grupuri
intrate în studiu. La celelalte grupe de vârstă distribuiile sunt destul de aleatorii între urban şi rural, în ambele grupuri de
copii.
Aceste caracteristici ale structurii de vârstă se menin şi în cazul tailor (Tabelul 6). Se remarcă de asemenea
faptul că între vârsta mediană1 a mamelor şi tailor se menine un decalaj de până la 5 ani – taii fiind cei cu mai muli
ani. Această diferenă este o caracteristică constantă a modelului nupial din România.

Tabelul nr. 5: Distribuia de frecvenă a mamelor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenă

Vârsta mamelor Total Urban Rural
% % % % % %
Ani 0-1an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
≤ 24 29.8 29.8 24.7 24.7 33.5 33.5
25 – 29 35.7 35.7 42.8 42.8 30.4 30.4
30 – 34 20.3 20.3 19.5 19.5 21.0 21.0
35 şi peste 13.5 13.5 12.1 12.1 14.5 14.5
Nu răspunde 0.7 0.7 0.9 0.9 0.6 0.6
Total 100 100 100 100 100 100
(541) (231) (310)

Tabelul nr. 6: Distribuia de frecvenă a tailor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenă

Vârsta tatălui Total Urban Rural

% % % % % %
Ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
≤ 24 16.9 6.4 16.9 2.5 16.8 9.1
25 – 29 38.2 33.5 39.1 33.7 37.4 33.4
30 – 34 28.3 33.5 29.5 38.6 27.3 30.1
35 – 39 11.7 18.1 11.1 20.2 12.2 16.6
40 şi peste 4.9 7.9 3.4 4.5 6.3 10.1
Nu răspunde 0.6 0.5 0.7
Total 100 100 100 100 100 100
(445) (498) (207) (202) (238) (296)

I.1.6 Nivelul de instruire

Din datele prezentate în Figurile 3 şi 4 rezultă că există o similitudine foarte mare între nivelul de instrucie al
mamelor
este liceulşi (cel
tailor.puin
La toate
29%).treptele şcolare diferene
Se constată ponderile privind
sunt foarte apropiate.mamelor
şcolarizarea Nivelul deşi şcolarizare
a tailor încel mai frecvent
funcie întâlnit
de mediul de
rezidenă. Astfel, nivelele mai înalte de şcolarizare, începând cu liceul, sunt caracteristice populaiilor urbane. Ponderea
populaiei cu şcolarizare, cel puin liceală este semnificativ mai mare în mediul urban decât în rural, iar ponderea
populaiei cu studii universitare este de trei ori mai mare în mediul urban decât rural, la toate categoriile studiate.

1
Mediana = valoare medie, care se situeaz ă în serii mai mari de valori, cu nivele apropiate, colectivităi omogene;
mediana împarte o serie de valori în două jumătăi egale. M=(N+1)/2 (P. Mureşan, Manual de satistică sanitară, 1980)
22
 I.1.7 Etnia
Etnia a fost consemnată pe baza declaraiilor respondenilor. Pe ansamblu, între 71,3 şi 81% dintre părini s-au
declarat de etnie română, între 8 şi 16,5%, de etnie maghiară şi între 7,6 şi 9,65 de etnie romă. Această distribuie
corespunde parial cu datele din statisticile oficiale, deoarece etnicii maghiari şi romi sunt uşor supra-reprezentai în
acest studiu. Între etnia mamei şi a tatălui există o puternică homogamie, remarcabilă la fiecare etnie în parte, atât pe
ansamblu cât şi în urban şi rural (Tabelele 7 şi 8).
23
 Tabelul nr. 7: Distribuia după etnie şi medii de rezidenă a ma melor

Total Urban Rural

Etnia declarată a mamei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 na 1-3 ani
Română 73.9 75.4 77.6 81.0 70.6 71.3
Maghiară 10.2 13.3 8 9.1 12.2 16.5
Rromă 8.6 8 9.6 8.2 7.6 7.7
Alta 7.3 3.3 4.8 1.7 9.6 4.5
Total 100 100 100 100 100 100
(490) (541) (228) (231) (262) (310)

Tabelul nr. 8: Distribuia după etnie şi medii de rezidenă a tailor

Etnia declarată a tatălui Total Urban Rural

(locuieşte în gospodărie) % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Română 75.1 79.1 80.2 87.1 70.6 73.6
Maghiară 10.6 12.9 8.2 8.4 12.6 15.9
Rromă 8.2 5.6 7.7 3.5 8.8 7.1
Alta 6.1 2.4 3.9 1.0 8.0 3.4
100 100 100 100 100 100
Total (445) (498) (207) (202) (238) (296)

I.1.8 Ocupaia părinilor

În privina ocupaiei se remarcă faptul că ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 45%, iar a
tailor depăşeşte 80%. De asemenea, există diferene importante între urban şi rural la acest indicator, în special la
mame. Astfel, ponderea femeilor active economic în urban este de aproximativ 60% la fiecare grup de vârstă în timp ce
în rural această pondere se situează sub valoarea de 30%. Atât la mame cât şi la tai, în urban şi rural, statutul de
salariat predomină la distană orice alt statut ocupaional aducător de venituri (Tabelele 9 şi 10).

Tabelul nr. 9: Distribuia după statutul ocupaional şi medii de rezidenă a mamelor

Total Urban Rural

Ocupaia mamei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Salariat 42.3 40.9 60.5 58.0 26.3 28.1
Patron 1.2 0.4 0.9 0.0 1.5 0.6
Lucrător pe cont propriu 1.0 1.1 0.0 0.4 1.9 1.6
Lucrător ocazional 0.8 1.3 0.9 0.4 0.8 1.9
Şomeră 0.8 0.9 0.4 0.0 1.1 1.6
Casnică 47.3 50.1 33.3 36.4 59.5 60.3
Student 0.8 0.4 0.4 0.4 1.1 0.3
Fără ocupaie 3.1 2.2 0.9 1.3 5.0 3
Alta 0.8 0.9 0.9 1.3 0.8 0.6
Nu răspunde 1.9 1.8 1.8 1.8 2 2
Total 100 100 100 100 100 100
(490) (541) (228) (231) 262) (3100

24
 Tabelul nr. 10: Distribuia după statutul ocupaional şi medii de rezidenă a tailor

Total Urban Rural

Ocupaia tatălui % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Salariat 61.7 59.9 77.5 77.1 47.9 48.0
Patron 1.8 2.2 1.9 2.5 1.6 2.0
Lucrător pe cont propriu 10.7 13.5 6.7 8.4 14.2 16.9
Lucrător ocazional 9.1 9.0 7.2 4.0 10.8 12.5
Şomer 1.5 3.0 1 3.0 2.1 3.0
Casnic 4.7 5.8 1.4 2.0 7.5 8.4
Student
Fără ocupaie 0.7
6.7 0.2
3.0 0
2.4 0.0
1.5 1.3
10.4 0.3
4.1
Pensionar 1.1 1.0 0.5 0.0 1.6 1.7
Alta 1.3 1.0 1.4 0.5 1.3 1.4
Nu răspunde 0.7 1.4 0 1.0 1.3 1.7
Total 100 100 100 100 100 100
(449) (498) (209) (202) (240) (296)

I.1.9 Nivelul socio-economic al părinilor

Pentru aprecierea stării socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3
niveluri - scăzut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, maşină de spălat, televizor,
radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuină proprietate personală şi locuină secundară.
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 18,2 şi 19,9% dintre familii,
nivelul mediu (posesia a cel puin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 47,5 şi 49,3% dintre familii, iar nivelul socio-economic
ridicat (posesia a cel puin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 32,5 şi 32,6% din familii (Figura 5). Nivelul scăzut şi mediu este
dominant în mediul rural iar nivelul ridicat în mediul urban, dar numai la grupul 1-3 ani.
Menionăm faptul că ponderea familiilor care nu posedă nici un bun se cifrează între 0,4 şi 6,5%. Familiile care nu
posedă nici un bun provin din mediul rural şi ating prevalena de cel puin 5%. Mai puin de 2% dintre familii dein toate
bunurile enumerate în studiu (Tabelul 11).

Figura nr. 5: Nivelul socio-economic al familiilor

25
Tabelul nr. 11: Distribuia familiilor după numărul de bunuri posedate şi medii de rezidenă

Total Urban Rural

Numărul bunurilor posedate % % % % % %
0-1an 1-3 ani 0-3 an 1-3 ani 0-3 an 1-3 ani
0 3.7 3.1 0.4 0.4 6.5 5.1
1 4.7 4.4 3.1 4.3 6.1 4.4
2 3.7 5.3 4.8 3.0 2.7 7.0
3 6.1 7.1 6.1 4.3 6.1 9.2
4 10.0 4.9 5.3 2.6 14.1 6.7
5 12.2 11.1 7.0 7.7 16.8 13.7

76 17.1
20.0 15.5
20.9 16.7
24.6 12.0
29 17.6
16.0 18.1
14.8
8 20.8 26.0 29.8 34.6 13.0 19.7
9 1.0 1.5 1.8 1.7 0.4 1.3
Nu răspunde 0.7 0.2 0.4 0.4 0.7 0.0
Total 100 100 100 100 100 100
(490) (549) (228) (234) (262) (315)

Concluzii
A. Caracteristici ale familiei
 Atât în mediul urban cât şi rural predomină familia nucleară. Cele mai multe familii din mediul urban sunt
compuse din 3 persoane iar cele din mediul rural din 4 persoane.
 Ponderea familiilor biparentale - în care sunt prezeni ambii părini - este de 94%.
 Familiile monoparentale se dezvoltă prin destructurarea familiei biparentale. Ele conin mamele şi copiii, taii
fiind cei care părăsesc familia.
 Familia bazată pe căsătorie deine o pondere de peste 70%. Atât coabitarea consensuală cât şi divorurile
sunt prezente în ambele medii de rezidenă.
 Familiile din mediul rural sunt mai sărace – în sensul posesiei unor bunuri - decât cele din mediul urban.

B. Caracteristici ale părinilor

 Între vârsta mediană a mamelor şi a tailor se înregistrează o diferenă de 5 ani – taii fiind mai vârstnici. Pe
ansamblu mamele din mediul rural sunt mai tinere decât cele din mediul urban. Această diferenă este mai
puin evidentă în cazul tailor.
 Nivelul cel mai frecvent de instruire şcolară atât pentru mame cât şi pentru tai este liceul. Pe ansamblu,
ponderea păriniilor cu nivele de şcolarizare mai scăzute este mai mare în mediul rural decât în cel urban.
Ponderea părinilor fără şcoală atinge cel puin 6,5% în ambele medii.
 Pe ansamblu, în ambele medii predomină statutul ocupaional de salariat, la distană foarte mare de alte
statute ocupaionale aducătoare de venituri. Mai puin de jumătate dintre mame sunt active economic - în
principal cele care îşi au rezidena în mediul urban. Ponderea tailor activi economic este de aproape de două
ori mai mare decât a mamelor.

26
 CAPITOLUL I.2
Nutriia copilului

I.2.1 Aspecte generale privind alăptarea

Pentru evaluarea cunoştinelor atitudinilor şi practicilor privind au fost adresate părinilor o serie de întrebări cu
referire la alăptare şi diversificare.
Peste 97% dintre respondenii din ambele grupuri consideră că alăptarea este un lucru esenial pentru copil.
Diferenele dintre mediul urban şi rural sunt neînsemnate la acest indicator.
Cu toate acestea, doar 90,9% din grupul copiilor 0-1 an şi 84,3% din grupul 1-3 ani au fost alăptai perioade
variabile de timp (Tabelul 12). Ponderea copiilor alăptai este mai mare în mediul urban faă de rural la grupul 0-1 an şi
mai mică la grupul 1-3 ani.
8,1% şi respectiv 12,8% dintre copii nu au fost alăptai niciodată. Aceste date reflectă o uşoară îmbunătăire a
indicatorului de alăptare în timp.

Tabelul nr. 12: Situaia alăptării medii de rezidenă

Total Urban Rural

Copilul dumneavoastră a fost alăptat % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 90.9 84.3 91.8 80.3 90.1 87.3
Nu 8.1 12.8 7.4 15.4 8.7 10.8
Nu ştiu .6 0.7 0.4 0.9 0.8 0.6
Nu răspunde 0.4 2.2 0.4 3.4 0.4 1.3
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.2.2 Alimentaia exclusivă la sân în primele 6 luni de viaă

OMS şi Unicef recomandă alăptarea ca unică modalitate de hrănire a copilului în primele 6 luni de viaă.
Indicatorul alimentaiei exclusive cu lapte matern ia în calcul numai copiii care în momentul studiului erau alimentai
exclusiv la sân şi aveau vârsta până la 6 luni. Conform acestei metodologii, în populaia studiată, doar 49,5% dintre copii
erau alimentai exclusiv la sân, în primele 6 luni de viaă. (total copii sub 6 luni = 234; total copii alimentai exclusiv la
sân în momentul efectuării studiului 116). Comparativ cu datele din Studiul sănătăii Reproducerii 2004 această pondere
este de 3 ori mai mare mai mare. (Menionăm doar acest studiu pentru comparaii deoarece am utilizat aceeaşi
metodologie de calcul pentru indicatorii alăptării).
Durata medie a alimentaiei copiilor exclusiv cu lapte matern a fost de 9,5 săptămâni, iar mediana de 8 săptămâni
(Tabelul 13). Se remarcă faptul că, în special la mediană, între urban şi rural se înregistrează diferene importante (de 4
săptămâni).

27
 Tabelul nr. 13: Durata medie şi mediana alăptării la copii sub 6 luni alimentai exclusiv la sân pe medii de
rezidenă

Medie N Abatere Mediana

(săptămâni) standard (săptămâni)
Urban 10.36 63 5.51 12
Rural 8.80 61 5.77 8
Total 9.59 124 5.67 8

I.2.3 Alăptarea copiilor între 6 şi 9 luni

Copiii ar trebui să primească lapte matern şi după primele 6 luni (pe lângă alte alimente lichide şi solide).
Indicatorul internaional se bazează numai pe copii cu vârsta cuprinsă între 6-9 luni. Dintre cei 149 de copii din această
grupă de vârstă, doar 57 de copii erau alăptai şi în continuare. Deci, procentual ei reprezintă 38,2%. Această pondere
este mai mică decât cea înregistrată în “Studiul sănătăii reproducerii” (41%).

I.2.4 Durata alăptării copiilor din intervalul 0-1 an

Pe ansamblu, 59,5% dintre copiii sub 1 an erau alăptai în momentul studiului.
Durata medie a alăptării a fost de 23 de săptămâni iar mediana de 20 săptămâni. Altfel spus cel puin jumătate
dintre copii au fost alăptai 4 luni, mediana fiind la 20 de săptămâni în urban şi de 24 în rural (Tabelul 14).

Tabelul nr. 14: Durata medie şi mediana alăptării pe medii

Medie N Abatere Mediana

(săptămâni) standard (săptămâni)
Urban 22.54 208 12.65 20
Rural 23.36 238 13.59 24
Total 22.98 446 13.15 20

I.2.5 Alăptarea la cerere

Pentru stimularea şi meninerea lactaiei se recomandă alăptarea la cerere, adică ori de câte ori cere copilul, prin
plâns. După cum au declarat mamele, peste 84% dintre copii 0-1 an şi 81% dintre cei din grupul 1-3 ani au fost alăptai
la cerere. Ponderea copiilor alăptai la cerere este mai mare în mediul urban decât în mediul rural la grupa 0-1 an şi mai
mică la grupul 1-3 ani (Tabelul 15). IOMC şi UNICEF au investit mult, în ultimi 15 ani, pentru promovarea acestui model
şi situaia continuă să se îmbunătăească.

Tabelul nr. 15: Situaia alăptării la cerere şi după orar - pe medii de rezidenă

Cum îi dai copilului sân? % Total % % Urban % % Rural %

0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
La cerere 84.2 81 88.1 78.3 80.8 82.9
După orar 12.2 16.6 8.6 19.1 15.5 14.9
Nu ştie 0.4 0.6 0 0.5 0.8 0.7
Altele 0 0.9 0 0.5 0 1.1
Nu-şi aminteşte/Nu răspunde 3.2 0.9 3.3 1.6 2.9 0.4
100 100 100 100 100 100
Total (449) (463) (210 (188) (239) (275)
28
 I.2.6 Tipul de lapte folosit în cazul copiilor care nu au fost alăptai niciodată
Pentru cazurile în care copiii nu au fost alăptai niciodată părinii au fost întrebai ce lapte au folosit. Peste 86% şi
respectiv 76% dintre copii care nu au fost niciodată alăptai, au fost hrănii cu lapte formulă, pentru sugari, iar peste 33%
au primit şi lapte praf integral sau lapte de vacă (Tabelul 16).

Tabelul nr. 16: Tipul de lapte folosit pentru hrănirea copiilor care nu au fost niciodată alăptai pe medii de
rezidenă

Total Urban Rural

% % % % % %
Tipul de lapte folosit N = 45 N = 86 N = 19 N = 46 N = 26 N = 40
0-1 1-3 ani 0-1 1-3 ani 0-1 1-3 ani
Lapte praf pentru sugari 86.7 76.7 89.5 91.3 84.6 60
Lapte praf integral 2.2 1.2 0 0 3.8 2.5
Lapte de vacă 31.1 30.2 36.8 21.7 26.9 40

I.2.7 Diversificarea – introducerea alimentelor solide/nesolide nelactate se face în continuare timpuriu. Vârsta
medie la diversificare a fost de 3,7 luni, apropiată valorilor înregistrate de studiile anterioare. Vârsta medie la
diversificare este mai mică în mediul rural decât în cel urban, fapt constatat şi în alte studii.

Tabelul nr. 17: Vârsta medie şi mediana la diversificare - pe medii de rezidenă

Intervalul de
Eroarea încredere
Mediu Media
(săptămâni) N Abaterea
standard standard a pentru medie Mediana
(săptămâni)
mediei (95%) -
săptămâni
Urban 15.18 121 9.77 0.89 (13.42, 16.94) 12
Rural 14.01 137 8.48 0.72 (12.57, 15.44) 12
Total 14.56 258 9.11 0.57 (13.44, 15,68) 12

Concluzii
 Părinii consideră într-o proporie de 97% că alăptarea este esenială pentru creşterea şi dezvoltarea
copilului.
 Doar jumătate dintre copii au fost alăptai exclusiv la sân în primele 6 luni de viaă.
 Durata mediană a alăptării la copiii sub un an a fost de 20 de săptămâni cu diferene importante în raport de
mediul de rezidenă (20 de săptămâni în urban şi 24 în rural).
 Prevalena copiilor sub un an alăptai la cerere a fost de peste 84%, iar al celor între 1-3 ani 81%.

Diversificarea
an a fost de 3,7seluni,
începe
mai în continuare
scăzută timpuriu.
în mediul rural.Pe ansamblu vârsta medie de diversificare la copilul sub un
 O treime dintre copiii care nu au fost niciodată alăptai au fost hrănii de la început cu lapte praf integral sau
lapte de vacă.

29
 CAPITOLUL I.3
Sănătatea copilului

I.3.1 Cunoştinele, atitudinile şi practicile părinilor privind sănătatea copilului au fost apreciate
printr-o serie de întrebări care privesc: evaluarea stării generale a sănătăii copilului, comportamentele părinilor în
situaii de boală ale copilului, medicaie şi tratamente aplicate copilului, imunizarea, sursele informaiilor despre sănătate,
comportamentele femeii în timpul sarcinii, planificarea sarcinii.
I.3.1.1 Chestionarul a cuprins întrebări adresate părinilor cu referire la starea de sănătate a copiilor. S-a
constatat
s-au bazatcădeopotrivă
aproape pe
toicunoaşterea
părinii au putut să aprecieze
comună stareaobinute
şi pe informaii de sănătate
în urmaa evaluărilor
copiilor lor profesioniştilor.
(99,6%). Aprecierile părinilor

Un procent de 93,1 şi respectiv 62,8 dintre părini au declarat că au un copil sănătos, 5,5 şi respectiv 24,6 destul
de sănătos iar 1 şi respectiv 2,9 au afirmat că nu este sănătos copilul lor (Tabelul 18). Este de remarcat faptul că
ponderea copiilor pe care părinii i-au inclus în alte categorii decât «sănătos» este de 3 până la 5 ori mai mare la grupa
1-3 ani, faă de grupa 0-1 an, în ambele medii.

Tabelul nr. 18: Situaia stării de sănătate a copiilor pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Starea de sănătate a copilului Sub 1 an 1 – 3 ani Sub 1 an 1 – 3 ani Sub 1 an 1 – 3 ani
% % % % % %
Sănătos 93.1 62.8 91.7 70.5 94.3 57.1
Destul de sănătos 5.5 24.6 7 23.9 4.2 25.1
Nu este sănătos 1 2.9 0.9 1.7 1.1 3.8
Nu ştiu/Nu răspunde 0.4 9.7 0.4 3.9 0.4 14
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.3.1.2 Atitudini şi practici în situaii de boală

Pentru a cunoaşte atitudinile şi practicile părinilor în situaii de îmbolnăvire a copiilor părinii au fost întrebai când
apelează la medic şi în ce măsură administrează tratamente copilului fără consultarea medicului.
Pe ansamblu, 85% dintre părini apelează un medic în caz de febră şi 68,7% în caz de tuse. Pentru alte semne
sau simptome de boală apelarea la medic este mult mai puin frecventă şi nu există diferene între urban şi rural pentru
acest indicator. (Figura 6).

30
 Figura nr. 6: Situaii în care părinii apelează la medic

I.3.1.3 Referitor la administrarea de tratamente între 11,4% şi 15,5% dintre părinii care au copii sub un an şi 19,7%
şi 29% dintre părinii copiilor cu vârsta între 1-3 ani, afirmă ferm căadministrează tratamente copilului din proprie
iniiativă, fără să consulte un medic, atât în mediul urban cât şi în cel rural (Figura 7). Această pondere ar fi şi mai mare
dacă am luaauînfost
administrate considerare şi răspunsurile
de tipul: siropurilor de tip
medicinale «uneori»,
(33.6%), referitor la pentru
a supozitoarelor administrarea de tratamente.
temperatură Tratamentele
(47.4%), analgeticelor
(21.6%), a antibioticelor injectabile (1.7%), a vitaminelor (3.4%), ceaiurilor (12.1%), antibioticelor orale(0.9%).

Figura nr.7: Utilizarea de tratamente fără recomandare medicală

31
 I.3.2 Cunoştinele, atitudinile şi practicile părinilor privind prevenirea îmbolnăvirilor a avut în
vedere imunizarea şi sursele de unde părinii obin informaii .

I.3.2.1 Imunizarea
Referitor la imunizare, ca modalitate de prevenire a unor îmbolnăviri grave, părinii au fost întrebai dacă cunosc
scopul pentru care sunt vaccinai copiii. Doar 83,2% şi respectiv 84,2% dintre repondeni au indicat corect scopul lor
(împotriva unor boli, prevenire, imunizări). Ponderea părinilor care nu cunoşteau scopul vaccinurilor este sensibil mai
mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul 19). Majoritatea dintre aceştia au confundat diferite vaccinuri cu
produse de fier, vitamine sau anumite tratamente specifice.

Tabelul nr. 19: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cunoaştei scopul vaccinurilor?”

Total Urban Rural

Cunoaştei scopul vaccinurilor? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 83.2 84,2 90 93,6 77.4 77,2
Nu 6.5 6,6 3.9 3 8.6 9,2
Nu ştie 9.7 9,1 5.7 3,4 13.2 13,3
Nu răspunde 0.6 0,1 0.4 0 0.8 0,3
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.3.2.2 Surse de informaii la care apelează părinii pentru asigurarea sănătăii copilului
Între sursele de informaii citate de părini, medicii sunt cel mai bine reprezentai atât în urban cât şi în rural
(93% şi respectiv 87,9%).
Mass-media ocupă, de asemenea, un loc important între sursele de informare (27,1 şi respectiv 43,1%).
Merită consemnat faptul că bunicii sunt citai de părini într-o pondere relativ mare în ambele medii, (21,4% în
urban şi 29,1% în rural), ca fiind sursă importantă de informaii pentru sănătatea copilului (Figura 8).

Figura nr. 8: Surse de obinere a informaiei referitoare la sănătatea copilului

32
 I.3.3 Comportamentele femeii în timpul sarcinii
Comportamentul mamei în timpul sarcinii are incontestabile influene asupra sănătăii copilului.
Mamele au menionat într-o proporie de 50,2% în urban şi în 32,1% în rural că şi-au schimbat stilul de viaă.
Aceste schimbări au vizat în special în alimentaia, creşterea numărului de ore de somn şi renunarea la fumat 13%
(Figura 9).

Figura nr. 9: Obiceiuri şi comportamente schimbate în timpul sarcinii

I.3.3.1 Mamele au declarat că au obinut informaii privind sarcina, în cea mai mare parte, de la cadre medicale
(medic de familie, alt medic, asistentă medicală). Asistentul medical comunitar şi mediatorul sanitar este menionat ca
sursă de informaie într-o măsură deosebit de redusă. (Tabelul 20).

Tabelul nr. 20: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cine v-a transmis informaii cu privire la sarcină?”

Cine v-a transmis informaii cu Total Urban Rural

privire la sarcină? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 494 cazuri N = 229 cazuri N = 265
Un membru al familiei 171 34.6 72 31.4 99 37.4
Un prieten 46 9.3 20 8.7 26 9.8
Medicul de familie 385 77.9 191 83.4 194 73.2
Alt medic 185 37.4 116 50.7 69 26
Asistenta medicală 97 19.6 48 21 49 18.5
Asistentul medical comunitar 17 3.4 2 0.9 15 5.7
Mediatorul sanitar 3 0.6 1 0.4 2 0.8

33
 I.3.4 Planificarea sarcinii
O sarcină planificată semnifică faptul asumării rolului de părinte în cunoştină de cauză şi a unei pregătiri a
cuplului pentru a face faă acestui rol, în totalitatea dimensiunii acestuia.
Este de remarcat că cel mult jumătate dintre părini au afirmat că şi-au planificat aducerea pe lume a copilului
(49,3% urban şi 51,7% rural). Este surprinzător că ruralul şi urbanul se comportă foarte asemănător în aceasta privină
(Tabelul 21). Menionăm că planificarea sarcinii s-a investigat numai la mamele din grupa copiilor 0-1 an. O semnificaie
a acestor date este cea a păstrării unui cadru tradiional în „dorina de a avea copii, după cum ne dă Domnul” şi nivelul
limitat de adresare la serviciile specializate de planificare familială.

Tabelul nr. 21: Situaia planificării sarcinii pe medii de rezidenă

Sarcina cu acest copil a fost Total Urban Rural

planificată? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 210 42.5 101 44.1 109 41.1
Nu 250 50.6 113 49.3 137 51.7
Nu răspunde 34 6.9 15 6.6 19 7.2
Total 494 100 229 100 265 100

I.3.5 Interaciunea mamă-copil în timpul alăptării

Creşterea şi dezvoltarea copilului este dependentă de calitatea interaciunii între mamă şi copil. Această
interaciune conferă copilului confort, sigurană şi stabilitate care la rândul lor acionează ca factor de creştere a
rezistenei la îmbolnăviri şi garantare a unei stări bune de sănătate.
Alăptarea
între mamă esteReamintim
şi copil. nu numai că
ceaatunci
mai bună
când hrană
este lapentru bebeluş,
sân copilul aredar este şioptimă
distana cea mai adecvată şisituaie
de percepie de interaciune
investigare vizuală a
figurii mamei. În timpul alăptării, în cele mai multe cazuri, bebeluşul este atins şi mângâiat de mamă şi stimularea tactilă ca
şi căldura trupului mamei au o importană deosebită în dezvoltarea cognitiv - emoională a copilului (B.Brazelton 1985;–
D.Stern 1994). Mişcările de mângâiat şi dialogul cu bebeluşul în timpul alăptării sunt de cele mai multe ori necontrolate de
mamă. Ritmul mângâiatului este însă dictat de ritmul în care suge copilul (Daniel Stern 1994) în acest fel se construieşte o
relaie specifică şi consistentă care contribuie la formarea sentimentului de sigurană a copilului, absolut esenial în
dezvoltarea lui. Carena afectivă se ştie că induce suferine grave copilului mic, de multe ori finalizate în exitus.
Pe ansamblu, procentul mamelor care au un comportament interactiv consistent cu copilul în timpul alăptării este
în jurul valorii de 90% (Figura 10).

34
 Figura nr. 10: Comportamentul mamei în timpul alăptării

Comportamentele interactive sunt mai frecvente la mamele din mediul urban (Figura 11)

Figura nr. 11: Comportamentul mamei în timpul alăptării pe medii de rezidenă

35
Concluzii:
Referitor la sănătatea copilului:
 Părinii au ştiut să evalueze starea de sănătate a copiilor lor utilizând atât standarde cotidiene cât şi pe cele
ale profesioniştilor (personal medical). Proporia copiilor sănătoşi la grupa 0-1 an este cu 30% mai mare
decât a celor din grupa 1-3 ani, indiferent de mediul de rezidenă. Această diferenă poate sugera ipoteza
unei aprecieri incorecte a sănătăii copilului la vârstă mică şi mai puin o deteriorare reală în timp a sănătăii
copilului după primul an de viaă.
 Febra şi tusea sunt simptomele care îi determină cel mai frecvent pe părini să apeleze la un medic, în
ambele medii de rezidenă.
 Ponderea părinilor care administrează tratamente copilului fără să consulte un medic este de 2 ori mai mare

la grupa 1-3 ani faă de părinii copiilor 0-1 an.

 17% dintre părini nu au cunoştine despre scopul vaccinurilor.
 Sursa cea mai des invocată de părini pentru informaii legate de sănătatea copiilor este medicul (93% urban
şi 88% rural). Bunicii rămân în continuare o sursă des menionată de părini - 21% în urban şi 29%.
Referitor la obiceiuri şi practici în timpul sarcinii:
 Mamele într-o proporie de - 50% în urban şi 32% în rural au declarat că şi-au schimbat stilul de viaă în
timpul sarcinii. Aceste schimbări privesc în principal dieta, durata somnului şi renunarea la fumat. De
remarcat prezena fumatului înainte de sarcină în proporie de peste 50% la viitoarele mame.
 Informaiile despre sarcină şi sfaturi pentru comportamentul din timpul sarcinii a femeii sunt obinute de la
cadre medicale în proporie de 85%.
 Conştientizarea importanei unui comportament interactiv cu propriul bebeluş este declarat numai de 90%
dintre mame.
 50% dintre mame nu au planificat sarcina, în proporii aproape egale între urban şi rural.

36
 CAPITOLUL I.4
Igiena copilului

În economia studiului cunoştinele şi practicile de igienă s-au referit la: formarea deprinderilor de igienă la copii,
practici de igienă corporală şi alimentară. Tot în acest capitol au fost incluse datele obinute despre calitatea apei
consumată de copil.

I.4.1 Formarea unor deprinderi de igienă la copii

Pe ansamblu,
au afirmat mai multdedeformarea
că sunt preocupai 50% dintre părinii caredeauigienă
deprinderilor copii(Tabelul
sub un an
22şiA).87% din cei care au copii în grupa 1-3 ani
Părinii din mediul rural sunt mai puin preocupai de formarea acestor deprinderi la grupa de vârstă 1-3 ani.

Tabelul nr. 22 A: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Îi formai copilului dumneavoastră deprinderi de
igienă?”

i formai copilului dumneavoastră Total Urban Rural

deprinderi de igienă? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 54.3 87,2 52.8 92,3 55.5 83,5
Nu 29.1 10,2 31 6,8 27.5 12,7
Nu răspunde 16.6 2,6 16.2 0,9 17 3,8
100 100 100 100 100 100
Total (494) (549) (229) (234) (265) (315)

Părinii au fost întrebai care sunt deprinderile de igienă pe care le practică copiii lor.
Cele mai utilizate deprinderi sunt „spălatul pe faă şi mâini”. Spălatul pe mâini după utilizarea WC este
deprinderea cea mai puin formată la copii, atât în urban cât şi în rural (Tabelul 22 B).

Tabelul nr. 22 B: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Ce deprinderi foloseşte în mod regulat?”

Ce deprinderi foloseşte în mod Total Urban Rural

regulat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Se spală pe faă şi mâini 22,0 83,1 21.5 83,6 22.4 80,6
Se spală pe dini 3,0 37,2 1.7 44 4.1 32,1
Face baie 36.6 39,2 39.7 42,7 34 36,5
Se spală pe mâini înainte de masă 5.6 52,3 5.8 60,3 5.4 46,3
Se spală pe mâini după ce foloseşte WC 2.2 27,9 2.5 34,2 2 23,2

I.4.2 Practici de igienă alimentară

Spălatul legumelor şi al fructelor înainte de consum face parte din practicile elementare de igienă alimentară.
Spălarea lor corectă presupune apă curgătoare în locuină. În lipsa ei soluiile sunt mai mult sau mai puin
adecvate. În mediul urban, aproape toi părinii spală corect aceste produse (83,8%) şi datorită existenei acestei utilităi
în locuină. În mediul rural, doar 37,4% dintre părini practică spălarea sub jet de apă, cel mai probabil şi din cauza lipsei
de racordare a locuinei la o sursă de apă curentă (Figura 12).

37
 Figura nr. 12: Igiena alimentaiei; modalităi de spălare a legumelor şi fructelor

I.4.3 Igiena corporală

I.4.3.1 Referitor la igiena părilor intime, părinii au fost întrebai dacă cunosc şi în ce fel realizează spălarea
părilor intime ale copiilor de sexe diferite.
Doar 54% şi respectiv 51,9% dintre părinii care au fete cunosc modalitatea corectă de spălare a părilor intime
ale copilului. Ponderea răspunsurilor incorecte a fost mai mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul nr. 23).

Tabelul nr. 23: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „ Are vreo importană cum spălai pările intime ale
copilului (la fete)?”

Total Urban Rural

Fete % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da/înspre spate 54 51,9 56.4 52,5 51.8 51,4
faă
Înspre 4.8 4,1 4.2 4,1 5.2 4,1
Nu are importană 13.5 13,8 15.4 14,8 11.9 13,0
Nu ştiu 21 16,0 15.4 18,0 25.9 14,4
Nu răspunde 6.7 14,2 8.6 10,6 5.2 17,1
100 100 100 100 100 100
Total (252) (268) (117) (122) (135) (146)

jumătateÎn dintre
cazul părini
igieneiconsideră
intime a că
băieilor,
spălarearăspunsurile incorecte
corectă a părilor dar ale
intime şi confuziile
băieilor seauface
fostprin
multdecalotări.
mai frecvente.
AcesteAproape
practici
pot fi considerate incorecte pentru că sunt excesive (Tabelul 24).

38
 Tabelul nr. 24: Distribuia răspunsurilor la întrebarea : „Are vreo importană cum spălai pările intime ale
copilului (la băiei)?”

Total Urban Rural

Băiei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da (prin decalotări în apă caldă la baie) 49.6 52,7 57.1 58,0 43.1 49,1
Nu 8.3 13,5 8,0 13,4 8.5 13,6
Nu ştiu 28.5 24,6 22.3 16,1 33.8 30,2
Nu răspunde 13.6 9,2 12.6 12,5 14.6 7,1
Total 100 100 100 100 100 100
(242) (281) (112) (112) (130) (169)

I.4.3.2 Un alt aspect vizat în studiu a fost frecvena cu care se schimbă lenjeria de corp a copilului. Se constată
că doar 23,7% dintre părini la grupa 0-1 an şi 43,4% din grupa 1-3 ani afirmă ferm că practică acest lucru zilnic, fără ca
să existe diferene marcante între mediul urban şi rural (Tabelul 25).

Tabelul nr. 25: Frecvena schimbării lenjeriei copilului - distribuie procentuală pe medii

Cât de des schimbai lenjeria de corp Total Urban Rural

a copilului dumneavoastră? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
fiecare
În zi 23.7 43,4 23.6 47 23.8 40,6
O dată pe săptămână 1.2 1,3 1.3 0,9 1.1 1,6
De 2-3 ori pe săptămână 2.6 5,3 0.9 4,3 4.2 6,0
De câte ori este necesar 70.3 48,6 72.5 45,7 68.2 50,8

NuNu ştiu
răspunde 0.4
1.8 0,7
0,7 0
1.7 1,2
0,9 0.8
1.9 0,3
0,7
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.4.4 Sigurana apei consumată de copil

Părinii au fost întrebai despre sursa apei pe care i-o oferă copilului (Tabelul 26). Se constată, pe ansamblu, că
pentru 57,1% dintre cazuri apa este sigură, fiind din sistemul public de alimentare (44,6%) sau îmbuteliată (12,5%). În
mediul urban, sursele nesigure (fântână, apă curgătoare, apă stătătoare) sunt rare (12,1%), în timp ce în mediul rural
acestea sunt mult mai frecvente (66%). Aproape jumătate dintre părini au afirmat că fierb apa înainte de a o da copilului.

Tabelul nr. 26: Sursele apei pentru consumul zilnic al copiilor pe medii

Ce fel de apă îi dai copilului Urban Rural Total

dumneavoastră?* % % %
Din sistemul de alimentare public 69,0 26,2 44,6
Din fântână 10,8 65,0 41,8
Din apă curgătoare 1,0 O,8 0,9
Din apă stătătoare 0,3 0,2 0,2
Îmbuteliată 18,9 7,8 12,5
Total 100 100 100
(392) (527) (919)

39
Concluzii
 Cunoştinele şi practicile părinilor privind igiena generală şi intimă a fetelor şi băieilor sunt departe de ceea
ce ar trebui să fie. Muli dintre părini (peste 45%) nu dein nici un fel de informaii despre importana igienei
individualizate în funcie de sexul copilului.
 Ponderea copiilor care consumă apă din surse nesigure este mare. Peste 66% dintre copii din mediul rural şi
12% din mediul urban consumă apă din surse nesigure.

40
 CAPITOLUL I.5
Starea psihică şi fizică a copilului

Starea fizică şi psihică a copilului vizează creşterea şi dezvoltarea lui. Creşterea şi dezvoltarea sunt procese
complementare. Astfel, creşterea se referă la schimbările fizice şi denumeşte în special schimbările în mărime/cantitative
(greutate şi înălime).
Dezvoltarea defineşte schimbarea prin trecerea de la simplu la complex, de la reacia globală la cea specializată
prin achiziii de cunoştine, comportamente şi abilităi. Dezvoltarea este un proces specific calitativ. Calitatea dezvoltării
este corelată cu maturizarea fiziologică şi cu maturizarea scheletului, muşchilor şi a sistemului nervos.
Vom prezenta distinct rezultatele pe cele două grupe de vârsta incluse în studiu 0-1 an şi 1-3 ani.

I.5.1 Grupul părinilor copiilor din intervalul 0-1 an

Pe ansamblu, 98,2% dintre părini au putut aprecia dacă copilul lor este sau nu bine dezvoltat din punct de
vedere fizic. Doar 1,9% dintre părini nu au ştiut să aprecieze acest lucru (Tabelul 27)

Tabelul nr. 27: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Considerai că din punct de vedere fizic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 471 95.4 223 97.4 248 93.5
Nu 14 2.8 3 1.3 11 4.2
Nu ştiu 7 1.4 3 1.3 4 1.5
Nu răspunde 2 0.4 0 0 2 0.8
Total 494 100 229 100 265 100

Criteriile părinilor pentru aprecierea dezvoltării fizice au fost înălimea şi greutatea copilului (Tabelul 28).

Tabelul nr. 28: Criteriile părinilor pentru aprecierea dezvoltării fizice au fost înălimea şi greutatea
copilului

Total Urban Rural

Specificai de ce Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
mică
Înălime 3 14.3 0 0 3 20
Greutate mică 14 66.7 5 83.3 9 60
Nu răspunde 4 19 1 16.7 3 20
Total 21 100 6 100 15 100

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică corespunzătoare a copilului până într-un an, mai mult de 90% dintre
părini au putut aprecia acest lucru. Pe medii de rezidenă, ponderea părinilor care nu au putut aprecia starea psihică a
copilului este mai mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul 29).

41
 Tabelul nr. 29: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Considerai că din punct de vedere psihic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Considerai că din punct de vedere Total Urban Rural

psihic copilul dvs. este bine Număr Număr Număr
dezvoltat? cazuri % cazuri % cazuri %
Da 455 92.1 221 96.5 234 88.3
Nu 4 0.8 0 0 4 1.5
Nu ştiu 35 7.1 8 3.5 27 10.2
Total 494 100 229 100 265 100

Păriniis-a
răspunsurilor care au răspuns
observat «da»auşiştiut
ca părinii «nu» au fost şiîntrebai
să observe cum mai
să motiveze şi-auales
datsituaia
seamacopilului
de acest lucru.probleme
cu unele Din analiza
de
dezvoltare (vorbeşte greu, merge ajutat, n-are reacii) iar ceilali au invocat pur şi simplu normalitatea evidentă (este bine
dezvoltat/ă) sau, foarte rar, confirmarea medicului.
Aprecierea dezvoltării psihice a copilului este făcută de respondeni după criteriul comportamentului.
Argumentele cele mai frecvente pentru normalitatea psihică a copilului sunt cele de „bun sim” (este vioi, este
vesel, are greutate bună) şi mai puin cele înscrise în scale de dezvoltare indiferent de mediu (Figura 13). Este de
remarcat existena unei confuzii între starea de sănătate (a nu fi bolnav) şi criteriile dezvoltării psihice.

Figura nr. 13: Criterii de apreciere a nivelului de dezvoltare a copilului

În cuprinsul chestionarului specific pentru cele două intervale de vârstă (0-1 an şi 1- 3 ani) sunt incluse unele
afirmaii prin care se apreciază cunoştinele şi atitudinile părinilor raportate la creştere şi dezvoltare. Afirmaiile sunt
elaborate în aşa fel încât numai persoanele care dein informaii despre dezvoltarea copilului sunt capabile să dea
răspunsurile corecte. Afirmaiile au o formulare tehnică şi controlează foarte sensibil competenele parentale în domeniul
creşterii şi dezvoltării. Pentru fiecare afirmaie părinii au avut una din cele 5 posibilităi de alegere (de acord, nu sunt de
acord, nu sunt sigur, nu îneleg, nu răspunde/nu ştie).

42
 Tabelul nr. 30: Distribuia opiunilor la afirmaia: „Copilul se dezvoltă mai rapid în primul an de viaă decât în
orice alt moment ulterior. Acest proces este sprijinit de o atitudine apropiată şi caldă a celor din jurul său”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 377 76.3 187 81.7 190 71.7
Nu sunt de acord 25 5.1 11 4.8 14 5.3
Nu sunt sigur 40 8.1 14 6.1 26 9.8
Nu îneleg 43 8.7 16 7 27 10.1
Nu răspunde/nu ştie 9 1.8 1 0.4 8 3.1

Total 494 100 229 100 265 100

Majoritatea respondenilor sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltării copilului în primul an de viaă şi a influenării
acesteia de atmosfera de sigurană oferită copilului (76,3%). Există o diferenă (10%) între opiniile părinilor din mediul
urban şi rural cu privire la această afirmaie. Procentul 25% al părinilor care au avut alte opiuni (obinută prin sumarea
răspunsurilor de: „nu sunt de acord” + „nu sunt sigur” + „nu îneleg” + „nu răspunde/nu ştie”) marchează nevoia susinerii
difuzării de informaii pentru o cunoaştere consistentă a dezvoltării timpurii a copilului (Tabelele 29 şi 30).

Tabelul nr. 31: Distribuia opiunilor la afirmaia: „Majoritatea copiilor se ridică în picioare şi merge înainte de
a împlini 1 an, dacă nu se întâmplă aşa, mama lor ar trebui să fie îngrijorată”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 198 40.1 100 43.7 98 36.9
Nu sunt de acord 209 42.3 99 43.2 110 41.5
NuNusunt sigur
îneleg 46
33 9.3
6.7 16
14 7
6.1 30
19 11.3
7.2
Nu răspunde/nu ştie 8 1.6 0 0 8 3.1
Total 494 100 229 100 265 100

I.5.2 Grupul părinilor copiilor din intervalul 1-3 ani

Pentru intervalul de vârstă 1 – 3 ani , în chestionarul specific sunt, de asemenea, un număr de afirmaii care
evideniază cunoştinele şi practicile educaionale ale părinilor precum şi cunoştinele despre dezvoltarea copilului
caracteristice acestui interval de vârstă.
Referitor la afirmaia „Dezvoltarea creierului este completă la vârsta de 2 ani” (Tabelul 31) numai 41,9% din
totalul părinilor sunt de acord (38% din urban şi 44% în rural).

Tabelul nr. 31: Distribuia opiunilor la afirmaia : „ Dezvoltarea creierului copilului este completă la vârsta de 2
ani”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 230 41.9 90 38.5 140 44.4
Nu sunt de acord 125 22.8 57 24.4 68 21.6
Nu sunt sigur 154 28.1 78 33.3 76 24.1
Nu îneleg 38 6.9 8 3.4 30 9.5
Nu răspunde/nu ştie 2 0.3 1 0.4 1 0.4
Total 549 100 234 100 315 100

43
 Cunoştinele despre achiziionarea limbajului de către copil (Tabelul 32) a fost marcată adecvat numai de 80,7
dintre părini (84,2% din cei din urban şi 78% rural)

Tabelul nr. 32: Distribuia opiunilor la afirmaia: „Primele cuvinte sunt rostite de copil în primele 12-18 luni şi
acestea reprezintă numele unor lucruri care sunt importante şi pline de îneles pentru copil”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 443 80.7 197 84.2 246 78.1
Nu sunt de acord 36 6.6 17 7.3 19 6
Nu sunt sigur 39 7.1 14 6 25 8
Nu îneleg 28 5.1 5 2.1 23 7.3
Nu răspunde/nu ştie 3 0.5 1 0.4 2 0.6
Total 549 100 234 100 315 100

Există o serie de activităi pe care le realizează copiii şi care au reală valoare în dezvoltarea operaiilor gândirii.
Exersarea în activităile cotidiene a copiilor pentru a face sortări îl pune în situaia de a analiza, compara şi a lua decizii:
acestea sunt operaii fundamentale în procesul gândirii şi stau la baza formării raionamentului logic şi de structurare a
conceptelor.
Activităile de sortare efectuate de copii au fost recunoscute de părini ca foarte importante în dezvoltarea gândirii
acestora în proporie de 68,7% (73% de către părinii din urban şi 65,4% din cei din mediul rural). (Tabelul 33)

Tabelul nr. 33: Distribuia opiunilor la afirmaia : „Activităile de sortare şi grupare a obiectelor după culoare
formă şi dimensiuni sunt fundamentale pentru procesele de gândire şi învăare de mai târziu a copilului”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 377 68.7 171 73.1 206 65.4
Nu sunt de acord 26 4.7 12 5.2 14 4.4
Nu sunt sigur 52 9.5 23 9.8 29 9.2
Nu îneleg 89 16.2 27 11.5 62 19.7
Nu răspunde/nu ştie 5 0.9 1 0.4 4 1.3
Total 549 100 234 100 315 100

Tabelul nr. 34 cuprinde opiunile la afirmaia „ Rezolvarea de probleme este o sarcină mai solicitantă şi îl poate
frustra pe copil şi acesta tinde să-şi piardă interesul rapid dacă nu este ajutat” prin care se stabileşte nivelul de
conştientizare pe care îl au părinii în rolul lor de primi educatori ai propriilor copii. Este înglobat în sintagma problemă
orice situaie nouă care reclamă găsirea unei soluii.
În acest rol, părintele desfăşoară jocul în parteneriat cu copilul. Copilul necesită un sprijin din partea adultului,
pentru a căpăta sensul lucrurilor şi de asemenea sprijinul copilului, pentru ca el să nu între în situaie de eşec. Eşecul
nucleulla cunoaşterii
duce erodarea stimei
la vârstele
de sine.mici.
Stima
Încurajarea
de sine dă
părinilor
copiluluişi curajul
curiozitatea
de a risca
de cunoaştere
în explorare
îl face
şi experimentare
pe copil să întreprindă
care este
explorări şi experiene. Acestea stau la baza învăării în copilăria mică şi de aici se evideniază importana răspunsurilor
din tabelul 33 în aprecierea acestei componente a competenei parentale.
40% dintre părinii din mediul rural (obinută prin sumarea răspunsurilor de: „nu sunt de acord” + „nu sunt
sigur” + „nu îneleg” + „nu răspunde/nu ştie”) şi 36% din urban se declară necunoscători ai acestei faete a
parentalităii (Tabelul 33).

44
 Tabelul nr. 34: Distribuia opiunilor la afirmaia: „Rezolvarea de probleme este o sarcină mai solicitantă şi îl
poate frustra pe copil şi acesta tinde să-şi piardă interesul rapid, dacă nu este ajutat”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
De acord 348 63.4 160 68.4 188 59.7
Nu sunt de acord 57 10.4 29 12.4 28 8.9
Nu sunt sigur 91 16.6 34 14.5 57 18.1
Nu îneleg 50 9.1 10 4.3 40 12.7
Nu răspunde/nu ştie 3 0.5 1 0.4 2 0.6

Total 549 100 234 100 315 100

Concluzii
Intervalul 0-1 an
 95,4% dintre părini au ştiut să aprecieze dezvoltarea fizică a copilului lor şi numai 90% dezvoltarea psihică.
 78% dintre părini, atât în urban cât şi în rural, nu-şi lasă bebeluşul să plângă.
 25% dintre părini nu dein cunoştine pentru aprecierea dezvoltării psihice a bebeluşului.
Intervalul 1-3 ani
 Numai 42% dintre părini cunosc importana primilor 2 ani de viaă ca interval în care se defineşte
dezvoltarea creierului copilului.
 84% dintre părinii din urban şi 78% din rural cunosc modul în care se dezvoltă limbajul copiilor.
 40% dintre părinii din mediul rural şi 36% din urban nu dein informaii despre importana susinerii copilului
în condiiile rezolvării situaiilor problematice.
Toate aceste date evideniază cunoştinele limitate ale părinilor despre rolul lor de primi educatori ai copiilor şi
necesitatea de a se elabora programe pentru părini, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru profesioniştii care se ocupă de
copii.

45
 CAPITOLUL I.6
Elemente de ecologie socială a familiei

Teoria abordării ecologice a fost făcută de Super şi Harkness (1997) după Modelul ecologic al lui
Bronfenbrenner. Esena acestei teorii constă în includerea microsistemului (copilul în interiorul familiei în care îşi petrece
viaa cotidiană) în mezosistem: mediul de contact familie comunitate şi acestea în macrosistem, reprezentat de
comunitate şi social, care constă în obiceiuri şi tradiii, servicii şi instituii. Din această integrare, rezultă modelele de
creşterea şi educaia copilului. Sistemul ecologic a fost iniial abordat în medicină/pediatrie şi extins în educaia şi
îngrijirea copilului.
care săEcologia socială
favorizeze a familiei
confort în studiul
psihologic nostrumintală),
(sănătatea vizează solidaritatea
climatul familial , relaiilecare
membrilor şi interaciunile
să garanteze între membrii
evoluia familieia
firească
tuturor membrilor familiei dar în special a copilului, în dezvoltarea sa normală. Ecologia familială este sub determinări
culturale, fiind strâns legată de mediul, educaia părinilor şi condiia socio-economică a familiei în contact cu
comunitatea din care face parte.
În acest studiu, climatul familial a surprins situaiile de tensiune/conflict între părini, prezena copilului la
desfăşurarea acestei situaii iar o altă faetă a fost introducerea regulilor de disciplină şi modalităile de sancionare a
acestora.

I.6.1 Familiile cu certuri mai frecvente (cel puin o dată pe săptămână) au avut o pondere de 15,4%. Totuşi, au
predominat familiile care afirmă că nu se ceartă aproape niciodată (48,6%) sau cel mult o dată pe lună (27,1%).
Diferena între cele două medii este dată de certurile mai frecvente (de câteva ori pe săptămână) ale familiilor din mediul
rural, dublă faă de cele din mediul urban (Figura 14).
În jur de 6% dintre părini nu au vrut să răspundă la întrebările investigatorilor.
Figura nr. 14: Frecvena ce rturilor dintre părini

46
 I.6.2 Motivele care declanşează certurile sunt, în ordinea frecvenei, banii, copilul, rudele, consumul de alcool,
gelozia şi neglijarea familiei (Figura 15).
Figura nr. 15: Motivele certurilor dintre părini

Banii, copilul şi consumul de alcool constituie motive mai frecvente de certuri în mediul rural faă de mediul urban
(Figura 16).
Figura nr.16: Motivele certurilor dintre părini pe medii de rezidenă

47
 I.6.3 Pe ansamblu, peste 42,6% dintre părini care au copii de 0-1 an şi 55,5% dintre cei care au copii între1-3 ani
recunosc că se ceartă în prezena copilului (Tabelul 34), cu ponderi diferite între mediul urban şi rural.

Tabelul nr. 34: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Vă certai în prezena copilului?”

Total Urban Rural

% % % % % %
0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Adeseori 17.3 18,9 11.8 15,3 22 21,4
Rareori 25.3 36,6 30.9 37,7 20.7 35,8
Niciodată 52 41,1 47.1 43,3 56.1 39,5
Nu răspunde 5.4 3,4 10.2 3,7 1.2 3,3
Tatăl 45 26.3 16 21.9 29 29.6

I.6.4 Un procent de 3,6% dintre părini (sumarea frecvenelor de la „da” + „câteodată”) cu copii sub un an şi
31,2% cu copii între 1-3 ani, au afirmat că s-a întâmplat să-l pedepsească pe copil, frecvene mai mari înregistrându-se
în mediul rural (Tabelul 35).

Tabelul nr. 35: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Se întâmplă să-l pedepsii pe copil?”

Total Urban Rural

% % % % % %
(0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3ani)
Da 2.6 24.6 2.2 23.9 3 25.1
Nu 92.1 67.6 92.6 67.9 91.7 67.3
Câteodată 1 6.6 0 7.3 1.9 6
Nu răspunde 4.3 1.2 5.2 0.9 3.4 1.6
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.6.5 După vârsta de un an, părinii încep să impună reguli copiilor şi încălcarea acestora este sancionată prin
pedepse. Nu se remarcă o difereniere a regulilor în funcie de gen (datele nu sunt prezentate).
Pedepsele aplicate de părini au fost grupate în: verbale(„ip la el” „îl cert „îl amenin” etc.), impunerea unor
interdicii (interzicerea unor activităi) şi fizice (pălmuire, tras de păr, tras de ureche, zguduit, bătut etc). (Pentru că sunt
prea puine cazuri de intervenii punitive la copiii din intervalul 0-1 an se va analiza numai intervalul 1-3 ani.)
Pe ansamblu, cele mai frecvente pedepse sunt cele verbale (Tabelul 36).

Tabelul nr. 36: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cum îl pedepsii pe copil?” (răspunsuri multiple)

Număr %
cazuri
Verbal 110 64.3
Fizic 71 41.5
interzic
Îi să facă ceva 70 40.9

Atât în urban cât şi în rural cele mai frecvente pedepse au fost cele verbale. Pedepsele fizice au o frecvenă foarte
mare în ambele medii, cu deosebire în mediul rural. Interdiciile sunt pedepse mai frecvente în mediul urban (Tabelul 37).

48
 Tabelul nr. 37: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum îl pedepsii pe copil?” (răspunsuri
multiple)

% %
urban rural
Verbal 58.9 68.4
Fizic 32.9 48
interzic
Îi să facă ceva 50.7 33.7

ponderiI.6.6 Mamele
de peste sunt cele
80% (Tabelul 38),care
şi totaplică
ele suntcel
celemai frecvent
de care ascultăpedepsele , atâtmai
copilul de cele în multe
mediulori,urban câturban
atât în şi rural,
cât şiîn
în rural (Tabelul 39).

Tabelul nr. 38: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte în general pe copil?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 171 cazuri N = 73 cazuri N = 98
Mama 146 85.4 63 86.3 83 84.7
Tatăl 45 26.3 16 21.9 29 29.6

Tabelul nr. 39: „De cine ascultă mai des copilul?” – distribuie procentuală pe medii de rezidenă

Copilul ascultă mai ales de: NumărTotal % NumărUrban % NumărRural %

cazuri cazuri cazuri
Mama 415 75.6 169 72.2 246 78.1
Tatăl 100 18.2 52 22.2 48 15.2
Alt membru al familiei 11 2 6 2.6 5 1.6
4 1 0.2 0 0 1 0.3
5 13 2.4 6 2.6 7 2.2
6 1 0.2 0 0 1 0.3
7 1 0.2 0 0 1 0.3
Nu ştie/Nu răspunde 7 1.2 1 0.4 6 2
Total 549 100 234 100 315 100

Din perspectiva diferenelor de gen aceste situaii semnifică meninerea tradiiei prin care „femeia mamă” este
responsabilă (aproape în exclusivitate) de creşterea şi educarea copilului mic. Tradiia nu este diferită între oraş şi sat la
noi în ară.

I.6.7 Aciunile pozitive ale copilului sunt apreciate de cele mai multe ori verbal (laude), şi fizic (îmbrăişări
mângâieri, pupături) atât în urban cât şi în rural. Sunt părini care oferă şi cadouri pentru a recompensa/susine aciunile
pozitive ale copilului. Ponderea acestora este similară în mediul urban şi rural (Tabelele 40 şi 41).

49
 Tabelul nr. 40: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului?”

Cum lăudai aciunile pozitive Mai des Mai puin des Niciodată
ale copilului? Număr % Număr % Număr %
Total* cazuri N = 549 cazuri N = 549 cazuri N = 549
Verbal 508 92.5 17 3.1 2 0.4
Fizic 407 74.1 125 22.8 6 1.1
Prin cadou 115 21 259 47.2 114 20.8

Tabelul nr. 41: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum lăudai aciunile pozitive ale
copilului?”

Mai des Mai puin des Niciodată

Cum lăudai aciunile pozitive % % % % % %
ale copilului? urban rural urban rural urban rural
N = 234 N = 315 N = 234 N = 315 N = 234 N = 315
Verbal 97 89.2 1.7 4.1 0 0.6
Fizic 74.8 73.7 22.6 22.9 0.9 1.3
Prin cadou 20.9 20.9 123 43.2 15.4 24.8

I.6.8 În acest capitol a fost introdusă şi analiza atitudinilor părinilor faă de plânsul copilului mic. Plânsul bebeluşului
era interpretat adesea în mod greşit ca o expresie a răsfăului. Specialiştii în dezvoltarea copilului au arătat că plânsul
exprimă o anume nevoie sau disconfort al copilului şi părinii învaă destul de repede tipurile de plâns ale copiilor lor. Părinii
au o reacie de alertă la auzul plânsului copilului şi intervin pentru satisfacerea nevoii lui (Figura 17). Când intervenia
părintelui nu dă rezultatul scontat atunci apare suspiciunea de boală şi se apelează la medic (Tabelul 42).

Figura nr.17: Comportamentul părinilor faă de copilul care plânge

50
 Tabelul nr. 42 : Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce facei dacă aceste lucruri nu dau nici
un rezultat?” (răspunsuri multiple)

Ce facei dacă aceste lucruri nu Total Urban Rural

dau nici un rezultat? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 494 cazuri N = 229 cazuri N = 265
ducÎlla medic 216 43.7 107 46.7 109 41.1
îngrijesc
Îl 128 25.9 65 28.4 63 23.8
iau temperatura
Îi 5 1 3 1.3 2 0.8
leagănăÎl 34 6.9 17 7.4 17 6.4

Nu mi s-a întâmplat 46 9.3 17 7.4 29 10.9

Concluzii
 Aproape 50% dintre părini declară că nu se ceartă şi în consecină în aceste familii este o atmosferă
confortabilă şi netensionată.
 În familiile care formează cealaltă jumătate 27% se ceartă o dată pe lună.
 Există o înclinaie spre certuri a familiilor din mediul rural, numărul certurilor în aceste familii este dublu faă
de urban şi certurile au o frecvenă săptămânală.
 42% dintre părini se ceartă în prezena copiilor.
 Copii de peste 1 an încep să fie pedepsii de părinii lor pentru indisciplină..
 48% dintre ei folosesc pedepsirea fizică a copilului.
 Mamele sunt cele care aplică pedepsele copiilor în proporie de 85% şi tot ele îi şi laudă pe copii.
 La întrebarea despre alegerea prietenilor copiilor de către părini, numărul mare de răspunsuri negative
indică şi faptul că aceştia, încă nu şi-au pus problema, copiii lor fiind deocamdată cu o autonomie limitată
datorită vârstei lor mici.

51
 CAPITOLUL I.7
Tradiii

I.7.1 Probabil România este o societate tradiională dacă peste 70% dintre familii afirmă că urmează tradiiile în
creşterea copilului, cu mici diferene între urban cât şi în rural (Tabelul 43).

Tabelul nr. 43: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Urmai tradiiile/obiceiurile în creşterea
copilului?”

Urmai tradiiile/obiceiurile în Urban Rural

creşterea copilului? % % % %
(0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3 ani)
Da 69 64,1 75,5 69,5
Nu 27,1 35,5 16,6 27,3
Nu răspunde 3,9 0,4 7,9 3,2
total 100% 100% 100% 100%

Dintre acestea, unele ar fi la limita superstiiilor (protejarea de deochi, să nu-l arăi în primele 40 de zile), iar altele
marchează evenimente existente în mai toate culturile europene şi nu numai. Despre nici una din aceste tradiii nu se
poate afirma în mod absolut că ar afecta într-un fel negativ dezvoltarea copilului (Tabelul 44).
Este de reinut că frecvena cu care au fost menionate aceste tradiii/obiceiuri diferă de la o regiune la alta a ării,
cu precizarea că la anumite etnii unele din aceste tradiii nu sunt cunoscute.

Tabelul nr. 44: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce obiceiuri/tradiii urmai în creşterea
copilului”?

Total Urban Rural

% % % % % %
0-1 ani 1-3 ani 0-1 ani 1-3 ani 0-1 ani 1-3 ani
Să nu arătai copilul în primele 40 de zile 12.0 25,7 8.9 18 14.6 31,1
Protejarea de deochi cu ajutorul unor 66.9 52,8 68.4 54 65.6 52,1
simboluri specifice
Luarea moului la 1 an 46.0 58,0 43.0 68 48.4 51,1
Ruperea turtei 20.3 36,6 19.6 33,3 20.8 38,8
Găuri pentru cercei 39.4 53,7 39.9 52,7 39.1 54,3
Sărbători naionale/tradiionale 94.3 73,7 92.4 78 95.8 70,8
Serbarea zilei de naştere a copilului 87.4 91,1 83.5 92 90.6 90,4

I.7.2 Un obicei la limita tradiiei în îngrijirea copilului mic este înfăşatul, practicat îndeosebi în primele luni de
viaă ale copilului.
Înfăşatul îşi avea rolul său în societăi în care nu se putea oferi grijă şi confort suficient copilului pentru a nu fi în
vreun risc. În timp, cunoştinele despre dezvoltarea fizică şi psihică a copilului au evoluat şi s-a demonstrat că nu este
necesară această practică de îngrijire, oricât de mic ar fi acesta, dimpotrivă. Apariia scutecelor de unică folosină a oferit
o şi mai mare oportunitate pentru părini de a lăsa în libertate copilul şi de a renuna la legarea picioarelor şi a mâinilor
lui.
Din datele studiului rezultă că peste 60% dintre părini şi-au înfăşat copilul perioade variabile de timp. Înfăşatul
este o practică mult mai frecventă în mediul rural unde ajunge la o pondere de peste 70% (Tabelul 45).

52
 Tabelul nr. 45: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. a fost înfăşat?”

Total Urban Rural

Copilul dvs. a fost înfăşat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 63.4 60,3 54.1 49,1 71.3 68,6
Nu 35.8 28,6 45.4 38,5 27.5 21,3
Nu ştie/ Nu răspunde 0.8 11,1 0.5 1,3 1.2 2,2
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

Pe ansamblu mai mult de 74,8% dintre copii au fost înfăşai tot corpul, fără diferene mari între mediul urban şi
rural (Tabelul 46).

Tabelul nr. 46: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cum l-ai înfăşat?”

Total Urban Rural

Copilul dvs. a fost înfăşat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
corpul
Întreg 74.8 43,1 75 34 74.6 48,4
Numai picioarele 22.3 18,4 19.4 19,4 24.3 17,7
Nu ştie/Nu răspunde 2.9 38,5 5.6 46,6 1.1 33,9
Total 100 100 100 100 100 100
(313) (392) (124) (144 (189) (248)

Majoritatea copiilor erau inui înfăşai atât ziua cât şi noaptea (tabel. 47).

Tabelul nr. 47: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Când era înfăşat copilul?”

Total Urban Rural

Când era înfăşat copilul % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Numai noaptea 23.6 23,5 27.4 30,6 21.2 19,4
Numai ziua 3.3 5,1 4 5,6 2.6 4,8
Ziua şi noaptea 69.6 38,8 62.2 29,9 74.6 44,0
Nu ştie/Nu răspunde 3.5 22,6 6.4 33,9 1.6 31,8
Total 100 100 100 100 100 100
(313) (392) (124) (144) (189) (248)

Peste 50% dintre părini consideră că înfăşatul „face bine” copilului. Din analiza răspunsurilor s-au remarcat
următoarele argumente: „doarme bine”, „e mai liniştit”, „nu se sperie de propriile mâini”, „ca să fie cu picioare drepte” etc.
Prevalena „adepilor” înfăşatului în rural este mult mai mare decât în urban (Tabelul 48). Părinii care au considerat că
înfăşatul nu este adecvat copilului nu au menionat argumente precise, răspunsurile lor fiind de tipul: „nu e bine pentru
copil”, „e o prostie” etc.

53
 Tabelul nr. 48: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Ce părere avei despre obiceiul de a ine înfăşat copilul
în primele luni de viaă?”

Ce părere avei despre obiceiul de a ine Total Urban Rural

înfăşat copilul în primele luni de viaă? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Este bine pentru copil 57,1 54,6 48,5 45,7 64,5 61,1
Nu este bine pentru copil 35,8 32,6 45,9 38,9 26,8 27,9
Nu ştie 7,1 12,8 5,6 15,4 8,7 11,0
Total 100 100 100 100 100 100
(494) (549) (279) (234) (215) (315)

Concluzii
 Tradiiile sunt prezente la familiile cu copii mici din toate zonele ării dar sunt destul de diferite de la o zonă
geografică la alta.
 Deprinderea de a înfăşa copilul nou născut se dovedeşte a avea o răspândire foarte mare.
 Practica înfăşatului este mai prezentă în mediu rural 70% faă de 60% în urban.
 Înfăşatul este apreciat ca un obicei care este benefic pentru copil, aproape 60% din totalul populaiei studiate
au dat acest răspuns.

54
 CAPITOLUL I.8
Educaia timpurie - Jocul

I.8.1Copilul sub un an
Copilul se naşte pregătit să învee. Învaă interacionând cu lumea şi utilizând toate simurile.
Toi copiii au un impuls înnăscut de a cunoaşte.
Procesul cunoaşterii copilului se petrece în joc. Elementul de bază al educaiei timpurii este jocul.
Jocul este munca copilului şi este esena existenei lui prin care află cum este lumea şi de ce este aşa cum este
(Fromberg 2002).
Bebeluşii şi copiii mici învaă prin joc şi află cele mai importante lucruri despre el şi corpul lui, despre părinii lui,
despre ali copii, despre ce este în jur.
Fiecare bebeluş are preferinele proprii de a se juca: activ, liniştit, creativ. Este necesar ca părinii să-i antreneze
în toate tipurile de joc (mişcare, ascultat muzică şi poveşti, desenat, joc cu păpuşi etc.) şi astfel le susine dezvoltarea.
Jocul implică jucării, iar jucăriile sunt confecionate artizanal sau industrial.
Pentru copil, jucăria este orice obiect cu care face experiene şi pe care îl explorează.
Jocul şi jucăria se constituie ca o latură esenială în educaia timpurie.
Până ce este capabil să apuce şi să manipuleze jucării (în jur de 6 luni) copilul mic se «joacă» cu tot trupul lui, cu
mâinile lui, cu propriile picioare. Libertatea de a-şi mişca membrele îl antrenează pentru manipulările diferitelor obiecte
pe care o va realiza în etapa imediat următoare de dezvoltare.
Se remarcă faptul că pentru 65,4% dintre respondeni jocul copilului este foarte important şi pentru 30,8%
important. Doar un procent foarte mic de părini considera jocul ca fiind neimportant sau ignorând importana lui, 2,1 în
urban şi 5,3 în rural (Tabelul 49).

Tabelul nr. 49: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cât de important este jocul pentru dezvoltarea
copilului?”

Cât de important este jocul pentru Total Urban Rural

dezvoltarea copilului? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Foarte important 323 65.4 154 67.3 169 63.8
Important 152 30.8 70 30.6 82 30.9
Neimportant 1 0.2 0 0 1 0.4
Nu ştiu 13 2.6 4 1.7 9 3.4
Nu răspunde 5 1 1 0.4 4 1.5
Total 494 100 229 100 265 100

Cei mai muli copii se joacă cu jucării 69% (71% în urban şi 69% în rural), cu obiecte din casă 20,6% - dintre care
19% urban şi 21% rural.
Cartea esteconsideră
Specialiştii prezentă numai la 16,8%
că lectura (16%pot
şi cartea urban şi 17% rural).
fi prezente în activităile cu copiii din primele zile de viaă. Lectura
contribuie la consolidarea şi diversificarea interaciunii emoionale adult-bebeluş şi sprijină şi dezvoltarea limbajului.

55
 Tabelul nr. 50: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cu ce se joaca copilul dvs.?” (răspunsuri multiple)
total urban rural
% % %
N = 494 N = 229 N = 265
Desenează/colorează 3.4 3.1 3.8
Se uită la cări 16.8 16.6 17
Cu jucării 69 71.6 66.8
Cu obiecte din casă 20.6 19.2 21.9
Jocuri în aer liber 13 10 15.5
Puzzle, jocuri de construcie 2.6 2.2 3
Jocuri imaginare şi de grup 1 .9 1.1
Jocuri/ sporturi în cadru organizat .8 .9 .8
Jocuri de masă 1.4 .9 1.9

Participarea adultului la jocul copilului este deosebit de important, pentru că susine dezvoltarea limbajului şi mai
ales îi dă copilului semnificaia lucrurilor din jur şi logica aciunilor desfăşurate de el. Copilul este prin natura lui curios şi
un bun investigator, dar cunoaşterea se realizează numai în interaciunea cu adultul.
Din cele afirmate de respondeni se poate deduce că aceştia se joacă foarte frecvent cu copilul (Tabelul 51). Din
tabelul 52 se deduce ca această frecvenă aparine mamelor, taii fiind mai puin prezeni în jocul zilnic al copilului sub un
an.

Tabelul nr. 51: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Dvs. când v-ai jucat ultima dată cu copilul dvs.?”

Dvs. când v-ai jucat ultima dată cu Total Urban Rural

copilul dvs.? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Astăzi
Ieri 433
36 87.7
7.3 198
23 86.5
10 235
13 88.7
4.9
Acum câteva zile 9 1.8 3 1.3 6 2.3
Săptămâna trecută 2 0.4 0 0 2 0.8
Nu-mi amintesc 5 1 1 0.4 4 1.5
Nu răspunde 9 1.8 4 1.8 5 1.8
Total 494 100 229 100 265 100

Tabelul nr. 52: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Când s-a jucat tatăl ultima dată cu copilul?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Astăzi 169 34.2 72 31.4 97 36.6
Ieri 173 35 90 39.3 83 31.3
Acum câteva zile 38 7.7 18 8 20 7.6
weekendÎn 12 2.4 5 2.2 7 2.7
Săptămâna trecută 11 2.2 3 1.3 8 3
Nu-mi amintesc 16 3.3 4 1.7 12 4.5
Nu este cazul 61 12.4 31 13.5 30 11.3
Nu răspunde 14 2.8 6 2.6 8 3
Total 494 100 229 100 265 100

56
 I.8.2 Copiii din grupa de vârstă 1-3 ani
Jocul la copilul peste 1 an se diversifică o dată cu achiziionarea uneia din cele mai importante activităi
autonome – capacitatea de a se deplasa şi în acelaşi timp a câştigării unei coordonări mână - ochi mult mai sensibilă şi
mai precisă decât în primul an de viaă.
Aceste achiziii îl fac pe copil apt în a îşi îmbogăi cunoaşterea învăând prin explorările spaiului şi a obiectelor şi
de a face experiene diferite cu aceste obiecte şi a aciona asupra mediului.
Jocul copilului este ghidat de adult şi o competenă, o dată obinută, este repetată de copil până când şi-o
perfecionează. Curiozitatea de a afla cât mai multe despre ce este în jur conduce copilul la a fi într-o investigare
permanentă şi de aceea are o dificultate în a-şi fixa atenia pe un singur aspect. Adultul, ca partener de joc are şi rolul de
a-l ajuta pe copil să învee să-şi controleze atenia. Un alt rol al adultului este cel de arbitru care face aprecieri asupra
performanelor copilului şi a-i da un feed-back. Jocul în acest fel de desfăşurare este o activitate de învăare deosebit de
importantă
Joculşieste
cu unmarcat
rol educativ esenial
ca foarte în procesul
important de dezvoltare
şi important a copilului.
de 98% din respondeni, păstrându-se o egalitate şi între urban
şi rural (Tabelul 53).

Tabelul nr. 53 : Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cât de important este jocul pentru dezvoltarea
copilului?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Foarte important 391 71.2 168 71.8 223 70.8
Important 147 26.8 63 26.9 84 26.7
Neimportant 2 0.4 0 0 2 0.6
Nu ştiu 8 1.5 2 0.9 6 1.9
Nu răspunde 1 0.1 1 0.4 0 0
Total 549 100 234 100 315 100
Atât în urban cât şi în rural jucăriile sunt cel mai mult folosite în jocul copiilor 97% urban şi 92% rural (Tabelul 54).
Pentru copiii de peste 1 an cartea apare însă foarte frecvent, 77% dintre părini afirmă cum copiii lor se uită la
cări în proporie de 87% în urban şi numai 69% în rural. Cumpărarea cărilor este de asemenea pe un loc prioritar între
obiectele propuse de a fi cumpărate copiilor, indiferent de gen.
Manipularea, de către copil, a obiectelor din casă, care prezintă sigurană, este un adevărat proces de învăare.
Copilul imită şi aceasta este cea mai răspândită formă de învăare. Imitând activităile cu ustensilele din gospodărie ,
copilul cunoaşte sensul şi semnificaia obiectului ca şi caracteristicile materialelor şi a formelor şi, simultan, îşi
consolidează coordonarea mână – ochi. Totuşi, 27,8% dintre copiii din urban şi 37% din rural nu se joacă cu obiecte din
gospodărie.
Tabelul nr. 54: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cu ce se joacă copil dumneavoastră?” (răspunsuri
multiple)

total urban rural

% % %
N = 549 N = 234 N = 315
Desenează/colorează 53.6 61.1 47.9
Se uită la cări 77 87.2 69.5
Cu jucării 94.5 97.4 92.4
Cu obiecte din casă 80.9 84.2 78.4
Jocuri în aer liber 88.7 91.9 86.3
Puzzle, jocuri de construcie 34.8 40.2 30.8
Jocuri imaginare şi de grup 15.8 20.5 12.4
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 4.6 4.3 4.8
Jocuri de masă 8.4 6 10.2
57
 Se remarcă faptul că la această grupă de vârstă tatăl este mult mai prezent în jocul copilului, în raport cu grupa
copiilor sub un an. De asemenea, nu sunt diferene între urban şi rural în ceea ce priveşte prezena tailor în jocul cu
copiii (Tabelul 55).

Tabelul nr. 55: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cine din casă se joacă cu copilul?”

Total Urban Rural

Cine din casă se joacă cu copilul? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 549 cazuri N = 549 cazuri N = 549
Mama 521 94.9 227 97 294 93.3
Tatăl 408 74.3 173 73.9 235 74.6
Fraii 189 34.4 57 24.4 132 41.9
Ali aduli 193 35.2 86 36.8 107 34

Televizorul este foarte prezent în viaa contemporană a familiilor şi este incontestabil o sursă de informare
importantă. Este de menionat, însă, că de curând, oamenii de ştiină au constatat că petrecerea unui timp îndelungat în
faa TV reduce „apetitul” copilului pentru alte activităi de cunoaştere.
Numai 20% dintre copiii din urban şi 17,5% din rural nu se uită la programele TV, aceasta pentru că în
gospodărie nu există televizor (Tabelul 56).
26,9% dintre mame urmăresc emisiuni TV şi când alăptează copilul.
Cele mai urmărite emisiuni TV de către copii sunt desenele animate şi emisiunile muzicale (Tabelul 57).
Din analiza răspunsurilor la întrebările deschise a reieşit că părinii nu selecionează programele de desene
animate urmărite de copii.

Tabelul nr. 56: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore pe zi petrece copilul dvs în faa televizorului?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
1 230 41.9 77 32.9 153 48.6
2 105 19.1 54 23.1 51 16.2
3 39 7.1 26 11.1 13 4.1
4 13 2.3 4 1.7 9 2.9
Mai mult sau egal cu 5 3 0.6 2 0.8 1 0.3
Nu au televizor 29 5.3 11 4.7 18 5.7
Nu se uită la televizor 102 18.6 47 20.1 55 17.5
Nu răspunde 28 5.1 13 5.6 15 4.7
Total 549 100 234 100 315 100

Tabelul nr. 57: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Ce programe urmăreşte mai frecvent?” (răspunsuri
multiple)
Total Urban Rural
Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 390 cazuri N = 163 cazuri N = 227
Desene animate 341 87.4 150 92 191 84.1
Seriale TV 16 4.1 3 1.8 13 5.7
Filme, emisiuni cu animale 37 9.5 25 15.3 12 5.3
Muzică 150 38.5 71 43.6 79 34.8

58
 Concluzii
 Părinii copiilor din intervalul de vârstă 0 –1 an consideră jocul copilului foarte important 65% şi 30%
important.
 În rural, ca şi în urban, 5% dintre părini nu acordă importană activităii de joc a copilului lor.
 Cei mai muli copii se joacă cu jucării din comer, atât cei din mediul urban cât şi cei din mediul rural.
 Cartea pentru copii este prezentă în proporie de 17% în familiile cu copii sub 1 an.
 Pentru copiii de peste 1 an şi până la 3 ani jocul este apreciat ca important.
 Tipurile de joc listate arată că 97% dintre copii se joacă cu jucării din comer,
 84% cu diferite obiecte din gospodărie
 Desenează 61%
 Au cări 87% dintre copiii din urban şi 70% dintre copiii din rural.
 De reinut că numai 20% dintre copiii din intervalul 1 – 3 ani nu se uită la TV.
 Muli bebeluşi 30% învaă a privi la TV, acest procent reprezintă mame care alăptează privind la televizor.
 Copiii sunt acompaniai zilnic în jocul lor de către mame şi cu o frecvenă săptămânală de către tată.

59
 CAPITOLUL I.9

I.9.1 Structurarea identităii de gen şi discriminarea de gen

Chestionarul general cuprinde o serie de întrebări cu referire la gen, la care se adaugă în chestionarul specific pe
vârste un număr de afirmaii care au fost adresate părinilor.
Identitatea de gen este un proces prin care se dezvoltă rolurile pe gen, în strânsă legătură cu acele
comportamente care sunt valorizate de societate.
Identitatea de gen începe încă din primul an de viaă printr-un proces care combină presiunea socială şi
aspectele de învăare cognitivă.
La vârstele mici copiii răspund la cererea celor din jur, imitând stereotipii de gen şi comportamentele de gen.
Astfel îşi construiesc şi îşi organizează prin experiene propria lui schemă de gen.
Odată realizată identificarea de sex, copilul începe să selecioneze schemele comportamentale adecvate după
modele pe gen şi-şi conturează propria percepie de gen, iar procesul continuă şi ghidează comportamentele în funcie
de propria conştiină de gen (specialiştii o estimează în jurul vârstei de 2 ani conştiina de sex şi 3 ani conştiina de gen
care coincide cu conştiina de sine).
Diferena de gen are o parte socială după cum s-a afirmat mai sus şi o parte genetică şi alta neurofiziologică.
Aceasta a fost demonstrată prin studii de neuromorfologie şi de fiziologie. Există diferene anatomice a emisferelor
cerebrale pe sexe şi o specificitate hormonală.
Există şi o diferenă a activităii bioelectrice.
Latura neurofiziologică şi anatomică face şi o diferenă pe tipurile de performane: motorii, de exprimare verbală
şi percepie spaială etc. Diferenele sunt la nivel statistic ceea ce este confirmat de performanele obinute prin învăare
pe fiecare abilitate în parte, indiferent de gen.
Această remarcă, demonstrată ştiinific, avansează ideea susinerii prin educaie ca şi fetele să se joace cu
camioane şi băieii să se bucure de jocul cu păpuşa, de exemplu, pentru a încuraja dezvoltarea a cât mai multe
competene, fără a ine cont de gen.
Discriminarea de gen face referină la diferenele susinute şi întărite social prin care rolurile şi statutele în familie
şi în societate sunt pre-alocate în funcie de genul individului. (Anna Oakley 1970)
Există o evoluie istorică a discriminării de gen care se evideniază până în zilele noastre şi care este combătută
de convenii internaionale ce promovează drepturile omului aprobate şi susinute de toate statele democrate.
Convenia ONU cu privire la drepturile copilului se înscrie printre documentele internaionale care are ca principiu
fundamental nediscriminarea, inclusiv cea de gen.
Discriminarea se exercită prin limitarea rolurilor atribuite femeii. Astfel, există limitări educaionale şi de
şcolarizare, de participare la viaa socială, de asociere. În schimb sunt susinute rolurile femeii instrumental-
intrafamiliale.

I.9.2 Roluri şi gen

Raportat la copii, atitudinile de difereniere pe gen sunt marcate de alegerea vestimentaiei în funcie de culoare,
după principiul albastru pentru băiei şi roz pentru fete, ceea ce este acceptat de respondenii din rural în proporie de
70,2% şi de către cei din urban în proporie de 58,1%.
În acelaşi spirit sunt şi afirmaiile legate de atributele tradiional acceptate: foră şi putere, bărbăie +
independenă pentru băiei şi sensibilitate, fragilitate şi ocrotire pentru fete.
Este de remarcat faptul că diviziunea tradiională a rolurilor în familie, în care tatăl este responsabil în asigurarea
resurselor pentru creşterea copilului iar mama este principala responsabilă pentru educaia şi îngrijirea copilului, este
foarte puin acceptată. S-ar putea ca această schimbare, aparent radicală a mentalităilor tradiionale, să fie datorată în
acest studiu, respondenilor femei, majoritari. (Figura 18).

60
61
 Diferenele de gen sunt marcate atunci când părinii au trebuit să dea răspunsuri cu privire la diferitele jucării ce
le-ar cumpăra fetelor şi băieilor.
Diferenele s-au remarcat la următoarele tipuri de jucării: păpuşi, jocuri războinice, obiecte pentru bucătării/casa
păpuşii (Figurile 20 şi 21).
Focus - grup 1
Participani - 8 educatoare
Problemele puse în discuie au vizat identificarea unor elemente de difereniere de gen privind creşterea şi educaia.
În urma discuiilor în grup s-a constatat că, în privina coordonatelor generale de îngrijire, părinii nu-şi difereniază
atitudinile şi practicile după genul copilului. Afeciunea, ataşamentul, nutriia, îngrijirea în situaii de boală, precum şi
investiiile educaionale ale părinilor nu sunt difereniate în funcie de gen.
Există o gamăşansele
defavorizeze foarte largă de obiceiuri/tradiii/superstiii
de dezvoltare locale
ale copiilor pe criteriul care marchează
apartenenei de gen.cultura îngrijirilor
Originea de ancestrală,
lor fiind gen, fără casemnificaia
acestea să
lor simbolică rămâne actualmente necunoscută.
În acelaşi timp au fost identificate şi anumite practici care sugerează specializarea rolurilor în viaa de adult. Cumpăratul
păpuşii pentru fetie şi a maşinuelor pentru băiei sunt exemple stereotipizate în acest sens.
S-a remarcat şi faptul că lumea obiectelor „predestinată” băieilor este adesea „călcată” şi de fetie, fără ca să fie valabilă şi
reciproca. Se consideră acceptabil ca fetia să se joace cu maşinue, dar mai greu se acceptă ca băieelul să stea cu
păpuşa în brae.
Valorizarea difereniată a copiilor aparinând unui gen sau altul este în general respinsă.
Cu toate acestea, participanii la focus grup au acceptat ideea că este ruşinosmai pentru un băiat să i se spună că: <ce
eşti tu, fată>, <eşti ca o fată>, <te compori ca o fată>, <plângi ca o fată> decât unei fete că: <eşti ca un băiat>, <eşti
băieoasă>.
Aceste valori intrinseci, mai puin declarative, orientează de cele mai multe ori «nevăzut» dar precis cultura de gen.

Figura nr. 20: Ce jucării ai cumpăra pentru o fată?

62
 Figura nr. 21: Ce jucării ai cumpăra pentru un băiat?

Focus grup
Proiectele pentru proprii copiii nu sunt trasate în mintea părinilor în funcie de sexul copiilor.
Astfel, dorina de a investi în educaia copiilor nu este discriminatorie, fapt marcat de răspunsurile la întrebarea
„dacă ai avea mai muli bani, ce ai face pentru copilul dvs.?” ci este o apreciere de o egalitate indiferent de mediul de
rezidenă a respondenilor pe ambele eşantioane 0-1 an şi 1 – 3 ani.

I.9.3 Părinii împreună cu copiii lor

Competenele parentale se dezvoltă în interaciunile cotidiene ale părinilor cu propriii copii, proces valabil atât
pentru mame cât şi pentru tai.
Din această perspectivă, datele studiului relevă că mamele copiilor de până într-un an sunt în concediu pentru
creşterea copilului într-o proporie de 93,%, atât în urban cât şi în rural, iar mamele copiilor de vârstă 1-3 ani au
beneficiat de concediu
până la vârsta de 2 anipână la vârsta
a copiilor de 2dintre
11,3% ani arespondente,
copiilor în proporie
şi 30%deîn 51% în urban
urban, dintre şi 28% înlucrează
acestea, rural. Aumai
început
multlucrul
de 8
ore/zi, iar în rural 33,3%.
În urban, peste 76,4% dintre tai lucrează şi 70% stau la lucru mai mult de 8 ore, şi în rural din cei 59% care
lucrează 31% sunt peste 8 ore de asemenea la muncă.
Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendina
emigrării părinilor pentru muncă, în alte ări. Astfel, a apărut o situaie particulară în care bunicii îşi iau concediul pentru
creşterea nepoilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenii eşantionului de 0 -1 an).
Taii, care au responsabilitatea zilnică de îngrijire a copilului, ca persoane de referină, au fost numai prin excepie
într-un număr de 2 la 0-1 an şi 1 la 1-3 ani.
Implicarea celor mai muli tai constă în jocul în aer liber cu copiii lor.
63
Concluzii:
 De reinut că 10% dintre mame se reîntorc în activitatea profesională înainte de vârsta de 1 an a copilului şi
50% dintre mame revin în activitate la vârsta de 2 ani a copilului.
 Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendina
emigrării părinilor pentru muncă, în alte ări. Astfel, a apărut o situaie particulară în care bunicii îşi iau
concediul pentru creşterea nepoilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenii eşantionului de
0 -1 an).

64
 CONCLUZII GENERALE LA SECIUNEA I
Pe ansamblu, datele din acest studiu remarcă o omogenitate a cunoştinelor, practicilor şi atitudinilor parentale
din perspectiva mediului de rezidenă urban şi rural, în toate domeniile investigate: nutriie şi alimentaie, igienă şi
sănătate, educaie timpurie şi dezvoltarea copilului, ecologia familiei şi gen şi discriminare de gen.
De notat că există însă diferene specifice între părinii din mediul urban şi cel rural, în special în ceea ce priveşte
dezvoltarea şi educaia timpurie, evideniate de cunoştine şi practicile de îngrijire, precum şi de jocul copilului.
Tradiiile nu sunt remarcabil mai prezente în rural, cum s-ar preconiza la o primă estimare. Numim prin tradiii nu
numai obiceiurile ci şi atitudinile faă de copil şi faă de rolurile celor doi părini ca parteneri de cuplu.
Ne explicăm acest fapt prin fenomenul de tranziie în care membrii din populaia urbană a intrat în comunităile
rurale, în urma schimbărilor socio - economice din România, ca şi a pătrunderii a multor membrii din rural care s-au
mutat în urban. Acest transfer al ultimilor 15 ani este diferit de cel petrecut în perioada comunistă, când fluxul transferului
populaional era în special din mediul rural în urban, odată cu industrializarea forată, care a caracterizat epoca
respectivă. Pe ansamblu această mişcare a populaiei explică relativa omogenitate din prezent. Desigur că mai sunt şi
muli ali factori dintre care merită reamintit accesul la informaiile media, mai ales TV, atât a membrilor comunităilor
urbane cât şi rurale.
 Dimensiunea familiei:
În urban predomină familiile compuse din 3 persoane pe ambele eşantioane;
În rural predomină familiile compuse din 4 persoane;
Caracteristica predominantă a familiei din România este tipul de familie nucleară faă de familia
multigeneraională.
 Tipul familiei:
94% dintre copiii provin din familii în care sunt prezeni ambii părini;
Familiile monoparentale conin mamele, taii fiind cei care pleacă sau părăsesc familia. Aceasta este şi
proveniena familiei monoparentale şi nu cea provenită din mame celibatare. (8% la eşantionul 0 – 1 an şi 6%
la 1-3 ani).
 Starea civilă:
Se remarcă creşterea uniunilor consensuale cu precădere în rural 28% la grupa 0-1 an faă de 19% la grupul
1-3 ani.
 Vârsta părinilor:
Mamele cu vârste sub 24 ani sunt în număr mai mare în rural pe ambele grupe de vârstă;
36% dintre mame au vârste cuprinse între 25 şi 29 ani pe ambele medii şi eşantioane;
Între vârsta mediană a mamelor şi tailor este o diferenă de 5 ani în plus pentru tai, diferena constantă a
modelului nupial din România.
 Nivelul de instruire:
De remarcat similitudinea dintre nivelul de instruire a mamelor cu cel al tailor, cu frecvena cea mai mare –
liceul - (29%);
Îngrijorător apare creşterea celor fără şcoală, astfel la grupa 0-1 an în rural 10%,iar în urban 6,7%.
 Etnia
Între 71 şi 81% părinii s-au declarat de etnie română;
Între 8 şi 16% maghiară;
Între 7 şi 9% rromă;
Între etnia mamei şi a tatălui există o puternică homogamie.
 Ocupaia părinilor
Ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 45%, iar a tailor 80%;
Este o diferenă importantă între mamele active economic din rural faă de urban sub 30%;
În grupurile din ambele medii predomină statutul ocupaional de salariat, la distană de alte statute
aducătoare de venituri.
 Nivelul socio economic
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 18,2 şi 19,9% dintre familii;
Nivelul socio-economic mediu (posesia a cel puin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 47,5 şi 49,3% dintre familii;
Nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel puin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 32,5 şi 32,6% din familii
(Tabelul 13);
Nivelul scăzut şi mediu este dominant în mediul rural iar nivelul ridicat în mediul urban, dar numai la grupul 1-
3 ani;
65
 Menionăm faptul că ponderea familiilor care nu posedă nici un bun se cifrează între 0,4 şi 6,5%, familiile
care nu posedă nici un bun provin din mediul rural şi ating prevalena de cel puin 5%. Mai puin de 2% dintre
familii dein toate bunurile enumerate în studiu.
Sănătatea copilului
 0,4% dintre părini nu au ştiut să aprecieze starea de sănătate a copilului;
 93,1% dintre părini au apreciat că au un copil sănătos, 5,5% destul de sănătos iar 1% au afirmat că nu este
sănătos copilul lor;
 85% dintre părini merg la medic cu copilul lor în caz de febră şi 69% în caz de tuse;
 53% dintre părini nu fac apel la medic în caz de diaree a copilului;
 24% dintre părinii ambelor eşantioane şi grupe de vârstă administrează unele medicamente copiilor fără
recomandare medicală;
 17% dintre părini nu au cunoştine despre scopul vaccinurilor;
 Pentru părini sursa esenială cu privire la sănătatea copiilor sunt medicii – 93% în urban, 88% în rural;
 Bunicii sunt totuşi citai în proporie de 21% în urban şi 29% în rural ca sursă de informaie cu privire la
sănătatea copilului.
Obiceiuri şi practici în timpul sarcinii
 Viitoarele mame au declarat că şi-au schimbat stilul de viaă în proporie de 50% în urban şi 32% în rural;
 De remarcat prezena fumatului înainte de sarcină în proporie de peste 50% la viitoarele mame;
 Informaiile despre sarcină şi sfaturi pentru comportamentul din timpul sarcinei a femeii sunt obinute de la
cadre medicale în proporie de 85%;
 Conştientizarea importanei unui comportament interactiv cu propriul bebeluş este declarat numai de 90%
dintre mame;
 50% dintre mame nu au plănuit sarcina, în proporii aproape egale la oraş şi sat.

Cunoştinele despre igiena copilului apar astfel:

 54% dintre părinii care au fete cunosc modalitatea corectă de spălare a părilor intime;
 în cazul igienei părilor intime ale băieilor 28% dintre părini nu au dat nici un răspuns;

 Schimbarea
 Se considerălenjeriei
că apa de
dincorp a copiilor
sursă se face
sigură este ceazilnic la 24% dintre
din sistemul copii, fărăpublică
de alimentare diferene întreîmbuteliată.
şi apa urban şi rural;
34,4%
dintre copii beau apă din sistemul public şi 23,5% din apa îmbuteliată;
 83% dintre părinii din mediul urban şi 37% dintre părinii din mediul rural spală corect fructele şi legumele.
Starea psihică şi fizică a copilului
Intervalul 0-1 an
 95,4% dintre părini au ştiut să aprecieze dezvoltarea fizică a copilului lor şi numai 90% dezvoltarea psihică;
 78% dintre părini, atât în urban cât şi în rural, nu-şi lasă bebeluşul să plângă;
 25% dintre părini nu dein cunoştine pentru aprecierea dezvoltării psihice a bebeluşului.

Intervalul 1-3 ani

 Numai 42% dintre părini cunosc importana primilor 2 ani de viaă ca interval în care se defineşte
dezvoltarea creierului copilului;
 84% dintre părinii din urban şi 78% din rural cunosc modul în care se dezvoltă limbajul copiilor;
 40% dintre părinii din mediul rural şi 36% din urban nu dein informaii despre importana susinerii copilului

în condiiile rezolvării situaiilor problematice.

Toate aceste date evideniază cunoştinele limitate ale părinilor despre rolul lor de primi educatori ai
copiilor şi necesitatea de a se elabora programe pentru părini, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru profesioniştii
care se ocupă de copii.
Ecologia socială a familiei
 Aproape 50% dintre părini declară că nu se ceartă şi în consecină în aceste familii este o atmosferă
confortabilă şi netensionată;
 În familiile care formează cealaltă jumătate 27% se ceartă o dată pe lună;

66
  Există o înclinaie spre certuri a familiilor din mediul rural, certurile în aceste familii este dublu faă de urban şi
certurile au o frecvenă săptămânală;
 42% dintre părini se ceartă în prezena copiilor;
 Copii de peste 1 an încep să fie pedepsii de părinii lor pentru indisciplină;
 48% dintre ei folosesc pedepsirea fizică a copilului;
 Mamele sunt cele care aplică pedepsele copiilor în proporie de 85% şi tot ele îi şi laudă pe copii;
 La întrebarea despre alegerea prietenilor copiilor de către părini, numărul mare de răspunsuri negative
indică şi faptul că aceştia nu şi-au pus încă această problemă, copiii lor fiind deocamdată cu o autonomie
limitată datorită vârstei lor mici.
Tradiii
 Tradiiile sunt prezente la familiile cu copii mici din toate zonele ării dar sunt destul de diferite de la o zonă
geografică la alta;
 Deprinderea de a înfăşa copilul nou născut se dovedeşte a avea o răspândire foarte mare;
 Practica înfăşatului este mai prezentă în mediu rural 70% faă de 60% în urban;
 Înfăşatul este apreciat ca un obicei care este benefic pentru copil, aproape 60% din totalul populaiei studiate
a dat acest răspuns.
Educaie timpurie - jocul
 Părinii copiilor din intervalul de vârstă 0 –1 an consideră jocul copilului foarte important 65% şi 30%
important;
 În rural ca şi în urban 5% dintre părini nu acordă importană activităii de joc a copilului lor;
 Cei mai muli copii se joacă cu jucării din comer atât cei din mediul urban cât şi cei din mediul rural;
 Cartea pentru copii este prezentă în proporie de 17% în familiile cu copii sub 1 an;
 Pentru copiii de peste 1 an şi până la 3 ani jocul este apreciat ca important;
 Tipurile de joc listate arată că 97% dintre copii se joacă cu jucării din comer;
 84% cu diferite obiecte din gospodărie;
 Desenează 61% ;
 Au cări 87% dintre copii din urban şi 70% dintre copii din rural;

 De
 Mulireinut că numai
bebeluşi 20% dintre
30% învaă a privicopiii
la TV,dinacest
intervalul 1 –reprezintă
procent 3 ani nu semame
uită lacare
TV;alăptează privind la televizor;
 Copiii sunt acompaniai zilnic în jocul lor de către mame şi cu o frecvenă săptămânală de către tată.
Copiii şi părinii lor
 De reinut că 10% dintre mame se reîntorc în activitatea profesională înainte de vârsta de 1 an a copilului şi
50% dintre mame revin în activitate la vârsta de 2 ani a copilului;
Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendina emigrării
părinilor pentru muncă în alte ări. Astfel, a apărut o situaie particulară în care bunicii îşi iau concediul pentru creşterea
nepoilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenii eşantionului de 0 -1 an).

67
 Seciunea II

CUNOŞTINE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE

PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA 3 LA 7 ANI
 SECIUNEA II
CAPITOLUL II.1
Date demografice

Caracteristici ale părinilor/familiilor/gospodăriilor din care provin copiii din grupa de vârstă
3-5 şi 6-7ani

II.1.1. Dimensiunea familiilor

Din analiza distribuiei după numărul de membri ai familiei pe medii de reşedină, se constată că pe ansamblu, în
ambele grupuri, predomină familiile formate din patru persoane (38,7% şi 42,7%), urmate de cele cu trei persoane
(Tabelul 58). Există diferene importante între mediul urban şi rural la acest indicator. Astfel, dacă în mediul urban
predomină familia cu 3 persoane, în mediul rural predomină familia cu 4 persoane. De asemenea, ponderea familiilor cu
peste 4 persoane este mult mai mare în mediul rural faă de mediul urban (Tabelul 58).
Din informaiile culese s-a constatat că în cel puin 90% din cazuri dimensiunea familiei este dată de existena
copiilor şi mai puin de prezena unor membri ai familiei lărgite, precum bunici sau alte rude (datele nu sunt prezentate).
Prin urmare, modelul de familie nucleară este predominant şi la aceste segmente de populaie.

Tabelul nr. 58: Distribuia familiilor după dimensiunea lor pe medii de rezidenă

Total Urban Rural

Numărul de persoane % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Două
Trei 2.8
36.7 1.3
33.3 3.6
48 1.9
42.8 2
25 0.8
24.4
Patru 38.7 42.7 33.6 39 44 46.1
Cinci 12.5 12.5 9.8 10.7 15.2 14.1
Şase 5.9 6.2 4.1 3.7 7.7 8.6
Şapte şi peste 3.4 4 0.9 1.9 6.1 6
Total 100 100 100 100 100 100
(817) (771) (417) (374) (400) (397)

II.1.2. Tipul familiei

Cel puin 93% dintre copiii din ambele grupuri trăiesc în familii biparentale, cu părinii căsătorii sau aflai în uniuni
consensuale la momentul anchetei (Tabelul nr. 59). Au fost considerate biparentale acele familii în care erau prezeni
ambii părini, incluzându-i şi pe aceia care lipseau temporar din familie, fiind plecai la muncă în ară sau străinătate, se
aflau în sanatoriu/detenie, însă erau meninute în familie relaiile cu aceştia. Familii monoparentale au fost considerate
acele familii care conineau doar un singur părinte, acesta fiind celibatar, văduv, divorat/separat de celalalt părinte. Din
datele studiului a reieşit că procentul familiilor monoparentale este mai mare în grupul 3-5 ani decât la cei de 6-7 ani. În
raport cu mediul de rezidenă, se constată variaii mai mult sau mai puin importante la ambele grupuri. Ponderea
familiilor monoparentale este puin mai mare în mediul rural decât în mediul urban, la grupul 3-5 ani şi, sensibil mai mică,
la cei din grupul 6-7 ani. Ca urmare, se pare că mediul de rezidenă nu influenează frecvena acestui tip de familie.
Familia monoparentală, în România, se «dezvoltă» de regulă prin destructurarea familiei biparentale (formată iniial din
ambii părini) şi mai puin ca structură iniială de părinte celibatar (niciodată căsătorit sau aflat în cuplu «nelegalizat»).
Astfel, mai puin de 1% dintre părinii intervievai au fost celibatari la momentul studiului (Tabelul 60). Pe de altă parte,
familiile monoparentale conin de regulă mama, deoarece tatăl este cel care pleacă sau părăseşte familia. Conform
datelor studiului, ponderea mamelor care au părăsit familia este sub 1% în ambele grupuri, spre deosebire de tai unde
ponderea lor se situează între 3,2% şi 5,8% (Tabelele 61 şi 62).
71
 Tabelul nr. 59: Distribuia familiilor după tipul lor, pe medii de rezidenă
Total Urban Rural
Tipul familiei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Formată din ambii părini 93.5 94.3 93.8 93.1 93.2 95.5
Monoparentală 6.5 5.7 6.2 6.9 6.8 4.5
Total 100 100 100 100 100 100
(817) (771) (417) (374) (400) (397)

II.1.3. Starea civilă a părinilor

Aşa cum se constată din tabelul 60 există puine diferene privind starea civilă, atât între cele două grupuri cât şi
între mediul urban şi rural. În mediul rural uniunile consensuale sunt mai frecvente la ambele grupuri, iar divorurile sunt
mai frecvente doar la grupul 3-5 ani. Ponderea foarte mică a celibatului (0,4%) nu permite aprecieri cu referire la
structura după mediul de rezidenă.

Tabelul nr. 60: Starea civilă a părinilor, pe medii de rezidenă

Total Urban Rural
Starea civilă a părinilor % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Căsătorit(ă) 86.5 88.3 87.1 88 86 88.7
Uniune consensuală 7 6 6.7 5.1 7.2 6.8
Divorat(ă)/separat(ă) 5.1 4.3 4.6 4.5 5.8 4
Văduv(ă) 1 0.8 1.4 1.1 0.5 0.5
Celibatar(ă) 0.4 0.4 0.2 0.8 0.5 0
Nu răspund 100 0.2
100 100 0.5
100 100 0
100
Total (817) (771) (417 (374) (400) (394)

II.1.4. Prezena părinilor în familie

În ultima vreme se constată că statutul civil de căsătorit al părinilor nu este un garant al prezenei acestora în
familie alături de copii, deoarece şi în familia românească asistăm la fenomenul migraiei (părinilor) pentru muncă, atât
în interiorul ării cât şi în afara ei. Plecarea părinilor la muncă face ca prezena lor efectivă în familie să fie doar în
weekend, în vacană sau chiar şi mai rară. Până în prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui
fenomen în familiile din România şi la implicaiile sale multiple asupra valorilor familiei şi educaiei copiilor. Având în
vedere acest context, s-a considerat necesară introducerea în studiu şi a acestei probleme.
Prevalena mamelor care lucrează în străinătate se situează între 2,2 şi 4,3% (Tabelul 61), iar în cazul tailor
prevalena celor care sunt plecai la muncă în străinătate se situează între 4,1 şi 6,3% (Tabelul 62). Procentul părinilor care
pleacă la lucru în străinătate este mai mare în mediul rural decât în mediul urban atât în cazul mamelor cât şi al tailor.

72
 Tabelul nr. 61: Prezena mamei în familie - distribuie pe medii de reşedină
Total Urban Rural
Situaia mamei în raport cu familia % % % % % %
3-5 ani 6-7ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 94.8 95.1 95.2 95.2 94.5 95.0
Lucrează în străinătate 3.2 2.6 2.2 2.2 4.3 2.9
Lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar 0.1 0.9 0.2 1.6 - 0.3
decât săptămânal
A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj 0.9 1.2 1.4 0.5 0.2 1.8
A decedat 1 0.2 1 0.5 1 0
100 100 100 100 100
Total (817) (7710 (417) (374) (400) (397)

Tabelul nr. 62: Prezena tatălui în familie - distribuie pe medii de reşedină

Total Urban Rural

Situaia tatălui în raport cu familia % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 86 88.8 86.1 88.2 86 89.4
Lucrează în străinătate 5.4 4.8 4.6 4.1 6.3 5.3
Arestat/condamnat 0.4 0.1 - 0 0.7 0.3
Lucrează într-o altă localitate şi vine mai
rar decât săptămânal 1.2 1.4 1.7 1.6 0.7 1.3
A părăsit familia/altă căsătorie/ 5.8 4.4 5.7 5.6 5.8 3.2
alt concubinaj
A decedat 1.2 0.5 1.9 0.5 0.5 0.5
Total 100 100 100 100 100 100
(817) (7710 (417) (374) (400) (397)

II.1.5. Vârsta părinilor

Analizând distribuiile de frecvenă din tabelele 63 şi 64 se constată că ponderea mamelor tinere atât din
segmentul ≤ 24 cât şi 25 – 29 ani este mai mare în mediul rural decât în urban la ambele grupuri. În schimb, mamele în
vârstă de peste 40 de ani sunt mai frecvente în mediul urban decât în mediul rural.
Aceste caracteristici ale structurii de vârsta se menin şi în cazul tailor. Se remarcă de asemenea faptul că între
vârsta mediană a mamelor şi tailor se menine un decalaj de până la 5 ani în favoarea tailor. Această diferenă este o
caracteristică constantă a modelului nupial din România.

Tabelul nr. 63: Distribuia mamelor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenă

Vârsta mamei % Total % % Urban % % Rural %

(Ani)
3-5 ani 6-7 ani 3-5ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
≤ 24 8.5 4.1 6.3 3.8 10.8 4.4
25 – 29 38.0 33.2 34.4 24.2 41.8 41.6
30 – 34 33.5 37.6 35.1 39.0 31.8 36.2
35 – 39 16.9 18.9 20.5 23.9 13.1 14.1
40 şi peste 3.1 6.2 3.7 9.1 2.5 3.7
Total 100 100 100 100 100 100
(800) (753) (410) (364) (390) (389)
73
 Tabelul nr. 64: Distribuia tailor pe grupe de vârstă şi medii de reşedină

Vârsta tatălui Total Urban Rural

Ani % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
≤ 24 1.9 0.6 1.6 0.3 2.2 0.8
25 – 29 18.2 13.6 14.9 9.0 21.6 17.8
30 – 34 40.7 38.2 41.6 33.5 39.7 42.4
35 – 39 28.6 33.7 30.9 40 26.2 28.0
40 – 44 8.2 8.6 8.4 9.9 8.1 7.5
45 şi peste 2.4 5.3 2.6 7.3 2.2 3.5
Total 100
(752) 100
(718) 100
(382) 100
(343) 100
(370) 100
(375)

II.1.6. Nivelul de instruire

Din datele prezentate în tabelele 65 şi 66 rezultă că există o similitudine foarte mare între mame şi tai la acest
indicator. La toate treptele şcolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de şcolarizare cel mai frecvent este liceul (cel
puin 33%).
Diferenele se constată la distribuiile după mediul de reşedină. Astfel, nivelele mai înalte de şcolarizare,
începând cu liceul, sunt caracteristice populaiilor urbane. Ponderea populaiei cu educaie cel puin liceală este aproape
de două ori mai mare în mediul urban decât în rural, la toate categoriile studiate.

Tabelul nr. 65: Distribuia mamelor după nivelul de şcolaritate şi mediul de rezidenă

Total Urban Rural

Nivelul de şcolaritate al mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Fără şcoală 2.5 1.5 0.7 0.3 4.4 2.6
Şcoală primară 0.9 0.5 0.2 0.5 1.5 0.5
5 – 8 clase 10.3 9.8 4.4 3.3 16.4 15.9
Şcoală generală 13.4 13.1 6.8 5.8 20.3 20.1
Şcoală profesională 15.0 20.3 12.4 18.9 17.7 21.6
Liceu 33.8 36 38.4 40.4 29.2 31.6
Şcoală postliceală 7.8 7.4 10.8 11.0 4.9 4.1
Studii universitare 16.3 11.4 26.3 19.8 5.6 3.6
Total 100 100 100 100 100 100
(800) (753) (410) (364) (390) (389)

74
 Tabelul nr. 66: Distribuia tailor după nivelul de şcolaritate şi mediul de rezidenă

Total Urban Rural

Nivelul de şcolaritate al tatălui % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Fără şcoală 2.5 1.5 0.3 0.6 4.7 2.4
Şcoală primară 0.7 1.0 0.3 0.0 1.1 1.9
5 – 8 clase 7.2 6.5 1.8 2.3 12.4 10.4
Şcoală generală 6.3 9.6 3.4 5.5 11.3 13.3
Şcoală profesională 25.3 27.6 17.5 21.0 32.5 33.6
Liceu 34.0 35.1 39.0 39.4 28.2 31.2
Şcoală postliceală
Studii universitare 7.2
16.8 5.4
13.3 10
27.7 8.2
23.0 4.3
5.5 2.9
4.3
Total 100 100 100 100 100 100
(752) (718) (382) (343) (379) (375)

II.1.7. Etnia
Etnia a fost consemnată pe baza declaraiilor respondenilor. Pe ansamblu 87,6% dintre respondeni s-au
declarat de etnie română, circa 10% de etnie maghiară, 1,5% turcă, 1,2% romă 1,1% de altă etnie. Atrage atenia faptul
că etnicii romi sunt sub-reprezentai la aceste grupe de vârstă intrate în studiu. După aprecierile investigatorilor cea mai
mare parte a romilor heteroidentificai s-au declarat fie români fie maghiari. În unele zone chiar ei şi-au explicat
declaraiile spunând că, sunt „rudari” şi nu romi, „pocăii”, „nu ştiu igăneşte” sau sunt botezai în diferite culte neo-
protestante şi deci nu se consideră a fi romi. Din declaraiile respondenilor a reieşit că muli confundă etnia cu
naionalitatea, religia, cetăenia etc.
Etnicii maghiari sunt suprareprezentai în raport cu datele statisticilor oficiale, fapt datorat în principal intrării (prin
selecie probabilistică) judeului Harghita în eşantionul studiat.
urban şiÎntre
ruraletnia mamei
(Tabelele 67şişi a68).
tatălui există o puternică homogamie remarcabilă atât la fiecare etnie în parte cât şi în

Tabelul nr. 67: Distribuia mamelor după etnie şi medii de rezidenă

Total Urban Rural

Etnia declarată a mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Română 85.4 86.1 88.5 91 82.1 81.5
Maghiară 10.8 10.6 7.8 7.1 14 13.9
Turcă 1.4 0.9 1.5 0.0 1.3 1.8
Rromă 1.3 1.2 1.2 1.1 1.3 1.3
Alta 1.1 1.2 1.0 0.8 1.3 1.5
Total 100 100 100 100 100 100
(800) (753) (800) (364) (800) (389)

75
 Tabelul nr. 68: Distribuia tailor după etnie şi medii de reşedină

Total Urban Rural

Etnia declarată a tatălui % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Română 84.4 84.8 86.6 89.5 82.2 80.5
Turcă 1.6 0.8 1.8 0.3 1.3 1.3
Maghiară 11 10.9 8.2 7.3 14.1 14.2
Rromă 1.4 1.1 1.3 0.9 1.3 1.3
Alta 1.6 2.4 2.1 2.0 1.1 2.7
Total 100 100 100 100 100 100
(752) (718) (382) (343) (370) (375)

II.1.8. Ocupaia părinilor

În privina ocupaiei se remarcă faptul că ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 60%, iar a
tailor depăşeşte 90%. De asemenea, există diferene importante între mediul urban şi rural la acest indicator, în special
la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic în urban depăşeşte 75% la fiecare grup de vârstă, în timp ce în rural
această pondere se situează în jurul valorii de 35%. În rural 60-61% din mame sunt casnice, fapt ce trebuie corelat şi cu
nivelul de instruire mai redus. În cazul ambilor părini, atât în urban cât şi în rural, statutul de salariat predomină cu
distană orice alt statut ocupaional aducător de venituri (Tabelele 69 şi 70).

Tabelul nr. 69: Distribuia mamelor după statutul ocupaional şi medii de rezidenă

Total Urban Rural

Ocupaia mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Salariat 54.9 50.5 75.1 69.8 33.6 32.3
Patron 1.1 1.9 1.7 3.7 0.5 0.3
Lucrător pe cont propriu 1.1 2.3 1.3 3.0 1.0 1.5
Lucrător ocazional 1.3 1.2 0.2 0.3 2.3 2.1
Şomeră 0.6 0.8 1.0 0.5 0.3 1.0
Casnică 39.0 42.0 18.5 21.4 60.5 61.1
Student 0.6 0.1 0.7 0.0 0.5 0.3
Fără ocupaie 1.3 0.4 1.3 0.5 1.3 0.3
Pensionar 0.1 0.1 0.2 0 0.0 0.3
Altele - 0.7 - 0.8 - 0.8
100 100 100 100 100 100
Total (800) (753) (410 (364) (390) (389)

76
 Tabelul nr. 70: Distribuia tailor după statutul ocupaional şi medii de reşedină

Total Urban Rural

Ocupaia tatălui % % % % % %
3-6 ani 6-7 ani 3-6 ani 6-7 ani 3-6 ani 6-7 ani
Salariat 77.4 75 89.8 82.7 64.6 67.8
Patron 2.7 4.9 4.5 6.7 1.1 3.2
Lucrător pe cont propriu 4.7 5.3 1.3 3.8 8.1 6.7
Lucrător ocazional 6.1 7.4 1.8 3.2 10.5 11.2
Şomer 1.6 0.8 0.3 0.3 3.0 1.3

Casnic
Student 3.6
0.1 3.1
0.1 0.8
0.0 1.5
0.3 6.5
0.3 4.5
0
Fără ocupaie 2.7 2.2 1.0 0.6 4.3 3.7
Pensionar 1.1 1.1 0.5 0.9 1.6 1.3
Alta - 0.1 - 0 - 0.3
Total 100 100 100 100 100 100
(752) (718) (382) (343) (370) (375)

II.1.9. Nivelul socio-economic al părinilor

Pentru aprecierea stării socio-economice a familiilor a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3
niveluri - scăzut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, maşină de spălat, televizor,
radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuină proprietate personală şi locuină secundară.
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 1,6 şi 8,3% dintre familii, nivelul
socio-economic mediu (posesia a cel puin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 19,7 şi 41,6% dintre familii, nivelul socio-
economic ridicat (posesia a cel puin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 50,1 şi 78,7% din familii. Nivelul scăzut şi mediu este
dominant în mediul rural, iar nivelul ridicat în mediul urban (Tabelul 71).

Tabelul nr. 71: Distribuia familiilor după nivelul socio-economic pe medii

Total Urban Rural

Nivel socio-economic % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Scăzut 6,2 5,2 2,8 1,6 9,6 8,3
Mediu 30,1 31 22,2 19,7 38,7 41,6
Ridicat 63,7 63,8 75 78,7 51,7 50,1
100 100 100 100 100 100
Total (817) (771) (417) (374) (400) (397)

77
 CAPITOLUL II.2
Nutriia copilului

Aspectele referitoare la nutriie, cu deosebire alăptare, au fost abordate şi la aceste grupe de vârstă. Menionăm
că, spre deosebire de precedentele grupe analizate (copilul de la naştere la 3 ani), informaiile privind alăptarea în cazul
copiilor de vârstă preşcolară s-au bazat numai pe date obinute prin anamneză şi prin urmare prevalenele privind
frecvena şi durata alăptării au avut un alt model de calcul.

II.2.1 Aspecte generale privind alăptarea

Pentru evaluarea cunoştinelor atitudinilor şi practicilor în materie de nutriie a fost adresat părinilor un set de
întrebări cu referire la alăptare.
Aproape toi părinii intervievai, atât în mediul urban cât şi în mediul rural (peste 97%) consideră că alăptarea
este un lucru esenial pentru copil; cu toate acestea doar 92,2% dintre copii din grupul 3-5 ani şi 93,4 din grupul 6-7 ani
au fost alăptai vreodată (Tabelul 72).
Deci, procentul copiilor niciodată alăptai se situează între 6,6 şi 7,7%. Acest procent este mai mic decât cel
înregistrat la grupele sub 3 ani, ceea ce poate sugera o scădere a prevalenei copiilor alăptai în ultimii 6-7 ani.

Tabelul nr. 72: Distribuia răspunsurilor referitoare la alăptare

TOTAL Urban Rural

Copilul dumneavoastră a fost alăptat % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
Da 92.2 93.4 90.2 91.7 94.3 95

NuNuştiu 7.7
0.1 6.6 9.8
- 8.3 5.5
0.2 5
Total 100 100 100 100 100 100

II.2.2. Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaă

OMS şi UNICEF consideră că singura modalitate corectă de hrănire a copilului în primele 6 luni de viaă este
alăptarea, cu precizarea că în această perioadă copilul nu are nevoie de nici un alt de aliment lichid sau solid pentru
dezvoltarea sa normală.
Părinii au fost întrebai cât timp trebuie alăptat copilul exclusiv la sân. Răspunsurile prezentate în tabelul 73 arată
lipsa de informare corectă a părinilor în acest domeniu. Este îngrijorătoare ponderea de aproape 50% a mamelor care
nu cunosc răspunsul corect la această importantă problemă.

Tabelul nr. 73: Distribuia răspunsurilor la întrebarea:

„Câte luni considerai că este necesară alimentarea exclusiv la
sân a copilului?”

Câte luni considerai că este necesară Total Urban Rural

alimentarea exclusiv la sân a copilului ? % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
0-6 luni 50.6 50.4 54.7 48.9 46.4 51.7
6 – 10 luni 18.2 17 16 16.4 20.2 17.7
Mai mult de 10 luni 14 14.4 13 15.5 15.2 13.5
Nu ştiu 17.0 17.5 16.1 18.2 18 16.9
Nu răspund 0.2 0.7 0.2 1 0.2 0.2
Total 100 100 100 100 100 100
78
 II.2.3. Frecvena şi regularitatea meselor
Aproximativ 70% dintre părinii intervievai afirmă că nu organizează copiilor un ritm de hrănire ci le dau să
mănânce după „cum cere copilul”. Ponderea copiilor care mănâncă fără program este mai mare în mediul rural la
ambele grupe de vârstă (Figura 22) Acest model poate afecta „normalitatea vieii copilului” din mai multe perspective:
sănătate, disciplină, relaii intrafamiliale. În mediul urban există un program de mese mai bine conturat. Cei mai muli
copii mănâncă de 4 ori pe zi (Tabelul 74).

Figura nr. 22 Frecvena hrănirii copilului în decursul unei zile

Tabelul nr. 74: Frecvena hrănirii copiilor în decursul unei zile - distribuie pe medii

Cât de des îl hrănii pe copilul Total Urban Rural

dumneavoastră în decursul unei zile ? % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
O dată - 0.1 - - - 0.2
De două ori 0.2 - - - 0.5 -
De trei ori 7.1 7.1 9.8 10.7 4.3 3.8
De patru ori 14.6 13 15.7 16 13.4 10.1
De cinci ori 9 6.1 13.4 7.8 4.3 4.5
De şase ori 1.0 1 1.4 1.6 0.5 0.6
Când cere copilul 67.3 72.3 59 63.4 76 80.6
Nu ştiu 0.6 0.4 0.7 0.5 0.5 0.2
Nu răspunde 0.2 - - - 0.5 -
Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii la capitolul nutriie:

 Peste 97% din părini consideră că alăptarea este esenială pentru dezvoltarea ulterioară a copilului;
 Numai 93% dintre copiii preşcolari din eşantionul analizat au fost alăptai vreodată;
 Doar aproximativ 50% dintre părinii intervievai au ştiut că alăptarea exclusivă este necesară până la vârsta
de 6 luni a copilului;
 70% dintre copiii din ambele grupe studiate nu au un program orar pentru mese ci sunt hrănii atunci când cer
de mâncare.

79
 Capitolul II.3
Sănătatea copilului

II.3.1 Aprecierea stării de sănătate a copilului

Cunoştinele părinilor privind sănătatea copilului au fost apreciate printr-o serie de întrebări care privesc:
evaluarea stării generale a sănătăii copilului, comportamentele părinilor în situaii de boală ale copilului, medicaie şi
tratamente aplicate copilului, imunizarea, sursele informaiilor despre sănătate.
Aproape toi părinii intervievai au putut aprecia starea de sănătate a copilului lor. 88,9% dintre părinii cu copii de 3-
5 ani şi, copilul
apreciat respectiv 89,4%
ca fiind dintredepărinii
„destul cu copii
sănătos”, de 6-7
iar 1,7% ani au apreciat
şi respectiv 1,8% aucăafirmat
au uncă
copil sănătos,
nu este 9,3%copilul
sănătos şi, respectiv 8,8%75).
lor (Tabelul au

Tabelul nr. 75: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dumneavoastră este sănătos?”
Total Urban Rural
Copilul este: % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Sănătos 88.9 89.4 86.6 87.7 91.3 90.9
Destul de sănătos 9.3 8.8 11.3 10.7 7.2 7.1
Nu este sănătos 1.7 1.8 1.9 1.6 1.5 2
Nu ştiu .1 - 0.2 - 0 -
Total 100 100 100 100 100 100

Cele mai frecvente boli/deficiene menionate de părini au fost: dificultăile de vorbire (6 şi 18,2%), bolile cronice
şi congenitale
este mai mare (26 şi 78,8%)
în mediul ruralşidecât
alergiile
în cel(2%) Analiza
urban pe medii
(Tabelul 76). arată că frecvena cazurilor de boală declarate de părini

Tabelul nr. 76: Starea de boală/sănătate a copilului 3-5 ani şi 6-7 ani – distribuie pe medii de rezidenă

Copilul dumneavoastră suferă de Total Urban Rural

vreo boală sau are vreo disabilitate? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 4.1 4.5 3.4 3.2 4.8 5.8
Nu 95.5 95.1 96.4 96.8 94.5 93.5
Nu ştiu 0.2 - 0.2 - 0.2 -
Nu răspunde 0.2 0.4 - 0 0.5 0.7
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.1.1 Atitudini şi practici în situaii de boală

Pentru a cunoaşte atitudinile şi practicile părinilor în situaii de îmbolnăvire a copiilor, părinii au fost întrebai
când apelează la medic şi în ce măsură administrează tratamente copilului fără consultarea medicului.
Cele mai frecvente situaii în care părinii merg la medic, atât pentru copiii de 3-5 ani cât şi pentru cei de 6-7 ani
sunt febra, tusea şi accidentele. Peste 93% dintre părini apelează la un medic în caz de febră, peste 75% în caz de
tuse. În caz de accident doar 60% dintre părini s-au adresat unui medic. Aceste cifre reflectă, pe de o parte, faptul că
părinii se preocupă suficient de sănătatea copilului, adresându-se unui profesionist, dar pe de altă parte ei nu ştiu sau
nu acordă suficientă atenie riscului în caz de accidente. Pentru alte semne sau simptome de boală apelarea la medic
este mai puin frecventă. (Figura nr. 23)

80
 Figura nr. 23 Situaiile în care părinii apelează la doctor

Este interesant de remarcat faptul că, în cazul copiilor în vârsta de 3-5 ani, părinii din rural apelează mai frecvent
la medic decât cei din urban, atunci când copilul are febră, tuşeşte dar şi în caz de accidente.
În cazul copiilor de 6-7 ani situaia este oarecum inversă; se constată că părinii din mediul urban apelează mai
des la medic decât cei din rural în toate cazurile de boală, inclusiv accidente.
Probabil, în mediul rural, odată cu creşterea în vârstă a copilului, părinii îl consideră mai «călit» şi nu îi mai
acordă aceeaşi grijă ca la vârstele fragede.

II.3.1.2 Administrarea de tratamente din iniiativa părinilor

Mai mult de jumătate dintre părinii de la ambele segmente de vârstă afirmă că administrează tratamente copilului
şi fără să consulte un medic. Ponderea părinilor care tratează copilul bolnav din proprie iniiativă este mai mare în
mediul rural decât în urban la grupa 3-4 ani, dar mai mică la grupa 6-7 ani. Cu alte cuvinte părinii copiilor mai mari din
mediul urban îşi tratează mai frecvent copiii după cunoştinele lor proprii (Figura nr. 24).
Tratamentele cele mai frecvent menionate au fost ceaiurile, comprese (cataplasme), freciile cu alcool,
medicamente „simple” precum aspirina, paracetamolul.

81
 Figura nr. 24 Administrai copilului tratamente fără consultarea medicului?

II.3.1.3. Frecvena îmbolnăvirilor copilului

Din declaraiile părinilor a reieşit că majoritatea copiilor s-au îmbolnăvit „o dată la 6 luni” sau „o dată pe an”.
Constatăm că un factor de influenă este vârsta copilului, confirmat prin faptul că frecvena îmbolnăvirilor copiilor la
grupa 3-5 ani este mai mare decât la cei din grupa 6-7 ani (Tabelul nr.77).

Tabelul nr. 77: Frecvena îmbolnăvirilor – distribuie pe medii de rezidenă

De câte ori s-a îmbolnăvit copilul Total Urban Rural

dumneavoastră în ultimele 12 luni? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
O dată pe lună 5.5 3.6 5.3 2.7 5.8 4.5
O dată la două luni 14.2 11.2 16.5 11.2 11.8 11.1
O dată la şase luni 34.2 36.8 37 40.6 31.2 33.2
O dată în tot anul 25.9 26.5 23.0 27.3 29.0 25.7
Nu-şi aminteşte 1.2 1.6 .7 1.6 1.7 1.5
Niciodată 18.9 20.2 17.3 16.3 20.5 24
Nu răspunde 0.1 0.1 0.2 0.3 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.2 Prevenirea îmbolnăvirilor

II.3.2.1 Imunizarea
Un indicator important al cunoştinelor şi practicilor parentale privind sănătatea copilului se referă la vaccinare.
Pe ansamblu, cel puin 98,5% dintre părini au afirmat că au făcut vaccinurile la copii fără, însă a preciza dacă au
fost făcute sau nu toate vaccinurile recomandate (obligatorii).
Cu toate acestea doar 82, 6% şi, respectiv 83,5% dintre părinii copiilor au declarat că ştiu în ce scop se fac
vaccinările (Tabelul 78) dar şi aceste afirmaii s-au dovedit a fi inexacte într-o proporie îngrijorător de mare (Tabelul 78.1).
82
 Tabelul nr. 78: Cunoştinele părinilor de copii preşcolari privind vaccinarea

Total Urban Rural

Cunoaştei scopul vaccinărilor? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 82.6 83.5 86.8 84.5 78.3 82.6
Nu 4.2 4.4 2.9 3.7 5.5 5
Nu ştie 9.9 9.6 8.9 9.9 11 9.4
Nu răspunde 3.3 2.5 1.4 1.9 5.2 3
Total 100 100 100 100 100 100

Tabelul nr. 78.1: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „În ce scop se fac vaccinările?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Prevenirea bolilor/imunizare 70.1 61.2 68.2 58.5 72.2 63.7
Pentru anemie, rahitism 29.5 33.9 31 36.4 27.8 31.4
Nu ştie/Nu răspunde 0.4 4.9 0.8 5.1 - 4.9
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.2.2. Practici de igienă alimentară

Spălatul legumelor şi al fructelor face parte din practicile elementare de igienă alimentară.
Spălarea lor corectă presupune apă curentă în locuină. În lipsa ei soluiile sunt mai mult sau mai puin adecvate.
În mediul urban, aproape toi părinii spală corect alimentele (96,6% în cazul familiilor cu copii de 3-5 ani şi 93,6% în
cazul celor cu copii de 6-7 ani), probabil şi datorită existenei acestei utilităi în locuină. În mediul rural, mai puin de
jumătate din părini spală fructele şi legumele corect, sub jet de apă curgătoare, iar aproximativ jumătate dintre ei spală
legumele şi fructele în lighean, cu apă rece, deci într-un mod neadecvat (Tabelul 79).

Tabelul nr. 79: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „În ce fel spălai legumele şi fructele?”

3-5 ani 6-7 ani

În ce fel spălai legumele şi fructele? % %
Total u r Total u r
Sub jet de apă curgătoare 72.9 96.6 48.3 63 93.6 34.3
lighean
În cu apă caldă 1.7 1.7 1.8 9.2 0.5 17.4
lighean
În cu apă rece 26.4 3.8 50.0 28 7 47.9
Le opăresc - - - 0 0 0
Le şterg cu un şerveel .2 - 0.5 0 0 0
Nu obişnuiesc să le spăl .4 - 0.8 0 0 0

II.3.3. Sursele de informaii utilizate de părini referitor la sănătatea copilului

Între sursele de informaii pentru sănătatea copilului medicii sunt cel mai bine reprezentai atât în urban cât şi în
rural (peste 96,5% în cazul părinilor cu copii 3-5 ani şi 97,8% în cazul părinilor cu copii de 6-7 ani).
Ponderea părinilor care obin informaii din mass media este de aproape 30% în urban şi doar 20% în rural. Deşi
aceste valori atrag atenia asupra faptului că mass media joacă un rol secundar în informarea părinilor este totuşi pozitiv
faptul că un sfert dintre părini caută surse de informare în afara familiei, vecinilor, rudelor şi se îndreaptă către informaii
83
care poartă girul unor specialişti în domeniu.
Mai puin de 2% dintre părini au declarat că iau informaii despre sănătatea copilului din cări.

Figura nr. 25: Din ce surse obinei informaii referitoare la sănătatea copilului?

Concluzii la capitolul sănătate

 În general părinii sunt capabili să aprecieze starea de sănătate a copilului, atât în mediul urban cât şi în rural;
 Peste 90% dintre părini se adresează medicului în situaiile de boală ale copiilor. Cele mai frecvente motive
pentru consultarea medicului au fost: febra, tusea, diareea şi accidente;
 Aproape 50% dintre părini administrează copiilor tratamente din proprie iniiativă, fără să consulte un medic.
Între tratamente au fost menionate ceaiurile, compresele, freciile, aspirina şi paracetamolul;
 Părinii copiilor în vârstă de 3-5 ani din rural apelează mai frecvent la medic decât cei din urban; odată cu
creşterea vârstei copilului frecvena scade astfel încât pentru copilul de 6-7 ani părinii din urban apelează
mai frecvent la medic decât cei din rural;
 Medicii reprezintă sursa de informaie prioritară în domeniul sănătăii copilului, aşa cum au declarat
aproximativ 97% dintre părini. Mass media deine o pondere de aproximativ 25% ca sursă de informare cu
privire la sănătatea copilului, iar bunicii dein 10%;
 98 – 99% din copiiicifră
preşcolari sunt vaccinai - conform declaraiilor
rural, dar această trebuie privită cu rezervă în condiiile în care opărinilor - atât
parte dintre în mediul
părini urban
confundă cât şi în
vaccinurile
cu alte tratamente profilactice;
 În mediul rural predomină sursele de apă nesigure, ceea ce creşte riscurile de îmbolnăvire ale copiilor;
 În mediul urban marea majoritate (96,6%) dintre părini spală corect legumele şi fructele (la apă curgătoare),
în timp ce în mediul rural mai puin de jumătate fac acest lucru, cealaltă jumătate spălându-le în lighean cu
apă rece;
 Respectarea regulilor de igienă alimentară este mult influenată de condiiile economico-sociale, de mediu şi
de nivelul cultural al familiei.

84
 CAPITOLUL II.4
Igiena copilului

Formarea deprinderilor de igienă ale copilului preşcolar reprezintă un capitol deosebit de important în educaia
acestuia. La această vârstă se iniiază şi se formează deprinderi cu care copilul va creşte. Deprinderile de igienă
constituie baza unei educaii sănătoase din punct de vedere fizic şi reprezintă o componentă esenială a unei bune
integrări sociale. La această vârstă copiii încep să îneleagă importana deprinderilor igienice. De asemenea încep să
conştientizeze competiia cu ali copii din mediul social în care trăiesc, începe să le placă să „arate bine”. La preşcolarul
mai mare încep să apară, pe lângă plăcerea de a fi curat, şi preferine cu privire la îmbrăcăminte, care, până la o
anumită măsură
personalităii trebuie încurajate, acestea contribuind la dezvoltarea încrederii în sine, a gustului estetic şi a
copilului.

II.4.1 Formarea deprinderilor de igienă la copil

Din analiza datelor culese de la părini s-a constatat că majoritatea acestora se preocupă de formarea
deprinderilor de igienă la copil.
Această preocupare se intensifică odată cu creşterea în vârstă a copilului.
Referitor la anumite deprinderi de igienă elementară s-a constatat că unele sunt practicate aproape universal de
toi copiii, iar altele mult mai rar. Între acestea amintim frecvena foarte mare pe care o au „spălatului pe mâini şi faă” în
general şi „spălatului pe mâini înainte de masă” şi frecvena mult mai mică a spălatului pe mâini după utilizarea WC-ului,
atât în urban cât şi în rural (Figura 26).
Figura nr. 26: Ce deprinderi de igienă foloseşte copilul?

În grupa de vârstă 6-7 ani deprinderile igienice sunt mai bine formate şi mai frecvent practicate. Frecventarea
grădiniei la această vârstă contribuie cert la dezvoltarea şi consolidarea acestor deprinderi igienice.

85
 II.4.2 Cunoştine privind igiena intimă a copilului
Pentru a evalua cunoştinele privind igiena intimă a copiilor - fete şi băiei - părinii au fost întrebai cum spală
pările intime ale acestora.
Pentru fete, doar 69% dintre părinii copiilor 3-5 ani şi 67,9% dintre părinii copiilor de 6-7 ani cunoşteau
modalitatea corectă de spălare. Ponderea răspunsurilor incorecte a fost mai mare în mediul rural decât în mediul urban
(Tabelul 80A). Pentru băiei, ponderea răspunsurilor incorecte/confuze, a fost mult mai mare decât în cazul fetelor, atât
în urban cât şi în rural (Tabelul 80 B).
Tabelul nr. 80: Cunoştinele părinilor cu privire la spălarea parilor intime
80 A. Fete
Are vreo importană cum spălai Total Urban Rural
pările intime ale copilului? 3-5%ani 6-7%ani 3-5%ani 6-7%ani 3-5%ani 6-7%ani
Da/înspre spate 69 67.9 72.4 70.4 65.3 65.6
faă
Înspre 6.3 7.7 7 10.4 5.4 4.9
Nu are importană 12.7 14 10.3 11 15.3 16.9
Nu ştiu 9.8 8.8 8 7.1 12 10.4
Nu răspunde 2.2 1.6 2.3 1.1 2 2.2
Total 100 100 100 100 100 100
80 B. Băiei
Are vreo importană cum spălai Total Urban Rural
pările intime ale copilului? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da/ decalotări în apă caldă la baie 69.1 64.7 71.4 62.5 66.7 66.8
Nu 9.9 12.6 10.8 16.7 9 8.9
Nu ştiu 18.5 19.7 16.8 19.8 20.3 19.6
Nu răspunde 2.5 3 1 1 4 4.7
Total 100 100 100 100 100 100

II.4.3 Igiena corporală a copiilor

Referitor la frecvena cu care este schimbată lenjeria de corp a copilului se constată că aproximativ 65% dintre
părini practică acest lucru zilnic, dar aproape un sfert declară că fac acest lucru de câte ori este necesar. Din declaraiile
părinilor reiese că la copilul mai mic lenjeria se schimbă mai frecvent (65,2% din părinii copiilor de 3-5 ani schimbă
lenjeria zilnic şi 24, 8% schimbă de câte ori este nevoie). Pentru copilul de 6-7 ani aceste procente sunt mai mici, în
favoarea celor care schimbă lenjeria copilului de 2-3 ori pe săptămână sau o dată pe săptămână.
În general, ponderea părinilor care schimbă lenjeria copilului doar o dată pe săptămână este foarte mică.
La acest indicator se constată diferene remarcabile între practicile din urban şi rural, în funcie de vârsta
copilului. În timp ce pentru copilul de 3-5 ani în urban peste 70% din copii primesc zilnic lenjerie curată, în rural ponderea
acestora este de doar 57,3%. La aceeaşi grupă de vârstă ponderea copiilor cărora li se schimbă lenjeria de 2-3 ori pe
săptămână este de două ori mai mare în rural faă de urban, la fel ca şi al celor cărora li se schimbă lenjeria doar o dată
pe săptămână (Tabelul 81).

Tabelul nr. 81 Frecvena schimbării lenjeriei de corp la copii - distribuie pe medii de rezidenă
Cât de des schimbai lenjeria de Total Urban Rural
corp a copilului dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
fiecare
În zi 65.2 64.3 72.9 66 57.3 62.7
O dată pe săptămână 1.1 0.8 .5 0.3 1.8 1.3
De 2-3 ori pe săptămână 8.8 11 6.2 11.2 11.5 10.8
De câte ori este necesar 24.8 23.8 20.4 22.2 29.2 25.2
Nu ştiu 0.1 0.1 - 0.3 0.2 0
Total 100 100 100 100 100 100
86
 În cazul copilului de 6-7 ani asistăm la o tendină de egalizare a practicilor între sat şi oraş, cu privire la acest
aspect, determinate, probabil, de faptul că integrarea copilului în grădiniă şi şcoală îi determină pe părini să fie mai
ateni cu igiena copilului (faă de situaia în care copilul stătea numai acasă).

II.4.4 Sigurana apei consumate de copii

Calitatea apei consumate este un indicator legat în primul rând de mediul de reşedină şi de condiiile socio-
economice în care trăieşte familia, fiind influenată într-o mai mică măsură de abilităile parentale. Din răspunsurile
părinilor s-a constatat că există diferene importante între calitatea şi sigurana apei pe care o consumă copiii din mediul
urban faă de cei din mediul rural. În mediul urban ponderea copiilor care consumă apă din surse nesigure (fântână) nu
depăşeşte 7% în timp ce în mediul rural ponderea acestora depăşeşte 75%. Mai mult decât atât, aproape jumătate
dintre copiii din urban consumă apă îmbuteliată (considerată microbiologic pură) în timp ce în mediul rural ponderea
copiilor care consumă acest tip de apă nu depăşeşte 16% (Figura 27). În privina sursei apei consumate de copii s-a
relevat că nu există diferene între cele două grupe de vârstă, ceea ce denotă că sigurana apei oferită copilului depinde
de nivelul socio-economic şi infrastructura mediului în care trăieşte familia, şi nu de vârsta copilului. Precizăm că apa
provenită din fântâni am considerat-o ca nesigură pentru că este o apă necontrolată, în majoritatea cazurilor fântânile nu
sunt acoperite permanent iar scoaterea apei se face manual cu găleata, în condiii total neigienice.

Figura nr. 27: Sursele de apă din care beau copiii

Între 6 şi 10,6% dintre părini au menionat că fierb apa înainte de a o da copilului, ceea ce denotă că ei au
încredere în apa pe care o consumă, chiar dacă apa provine dintr-o fântână (Tabelul 82).

Tabelul nr. 82: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Fierbei apa pe care o dai direct copilului?”
Total Urban Rural
% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 8.3 6.3 10.6 6.7 6.0 6
Nu 91.6 93.3 89.2 92.5 94.0 94
Nu răspunde 0.1 0.4 0.2 0.8 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

87
 Referitor la apa folosită pentru gătit între 67,1 – 89,4% din părini au declarat că folosesc la gătit aceeaşi apă
pe care o bea copilul. Diferenele între rural şi urban sunt importante, fapt explicat prin consumul mai ridicat de apă
îmbuteliată în mediul urban (Tabelul 83).

Tabelul nr. 83: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Folosii pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care
o bea?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 77.7 80.2 67.1 70.3 88.8 89.4
Nu 22.3 19.7 32.9 29.4 11.2 9.3
Nu răspunde 0 0.1 0 0.3 0 1.3
Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii referitoare la capitolul igiena copilului

 Pe ansamblu, aproape toi părinii se preocupă de formarea deprinderilor de igienă la copil, frecvene mai
mari întâlnindu-se în mediul urban şi la grupul de 6-7 ani. În rural, îndeosebi pentru copilul 3-5 ani această
preocupare este mai slabă;
 Cele mai frecvente deprinderi de igienă sunt spălatul mâinilor şi feei şi spălatul pe mâini înainte de masă, iar
cele mai puin frecvente sunt spălarea mâinilor după folosirea WC-ului;
 Mai puin de 70% dintre părini cunosc modul corect de spălare a părilor intime ale fetelor şi mult mai puini
în cazul băieilor;
 Aproximativ două treimi dintre părini schimbă lenjeria de corp a copilului zilnic, la ambele grupe de vârstă;
procente mai mari se înregistrează în mediul urban şi la copiii din grupa 3-5 ani;
 În medie peste trei sferturi din copii beau apă corespunzătoare din punct de vedere al calităii (din sistemul
public şi îmbuteliată);
 În mediul rural aproape 62% dintre copiii de 3-5 ani şi peste 75% dintre cei de 6-7 ani beau apă din fântână,
considerată necorespunzătoare calitativ, implicând multe riscuri de îmbolnăvire;
 Doar 6% dintre părini fierb apa înainte de a o da copilului să o bea;
 Între 75 – 80% din părini au declarat că folosesc la gătit aceeaşi apă pe care o bea copilul;
 În mediul urban marea majoritate (96,6%) dintre părini spală corect legumele şi fructele (la apă
curgătoare), în timp ce în mediul rural numai jumătate face acest lucru, cealaltă jumătate spălându-le în
lighean, cu apă rece;
 Respectarea regulilor de igienă alimentară este mult influenată de condiiile economico-sociale, de mediu şi
de nivelul cultural al familiei.

88
 CAPITOLUL II.5
Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului

II.5.1 Dezvoltarea fizică a copilului

Marea majoritate a părinilor (99,1% în cazul părinilor cu copii 3-5 ani şi 98,9% în cazul părinilor cu copii de 6-7
ani) a fost capabilă să aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului lor. Sub 1% dintre părinii cu copii de 3-
5 ani şi 1,1% în cazul copiilor de 6-7 ani nu au putut să îşi spună părerea, declarând că nu ştiu.
Pe ansamblu, 94% dintre părini consideră că au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, 5% declară că
dezvoltarea fizică rural
În mediul a copilului nu este
ponderea bună (Tabelul
copiilor pe care 84).
părinii îi consideră dezvoltai necorespunzător este mai mare (6%
pentru copiii de 3-5 ani şi 4,5% pentru cei de 6-7 ani).

Tabelul nr. 84: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Considerai că din punct de vedere fizic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 94.0 94.0 94.7 92.8 93.3 95
Nu 5.1 4.9 4.3 5.3 6.0 4.5
Nu ştiu .9 1.1 1.0 1.9 0.7 0.5
Total 100 100 100 100 100 100

Criteriile
datele culese indicate
reiese de părini
că motivul pentru
cel mai aprecierea
frecvent dezvoltării
pentru care fizice au fost
părinii consideră înălimea
copilul şi greutatea
subdezvoltat copilului.
fizic este Din
greutatea
mică; între 75,5 – 76,3% dintre părini au luat în considerare acest criteriu. Înălimea mică a fost menionată îndeosebi
de părinii copiilor din grupa de vârstă 6-7 ani (Tabelul 85).
Se remarcă diferene semnificative între dezvoltarea copiilor din mediul urban şi cel rural. Din cei 87 de părini
care au declarat că au copii dezvoltai fizic necorespunzător, 45 au fost din mediul rural, iar dintre aceştia, 37 au luat
drept criteriu greutatea mică. În rural, cota-parte deinută de copiii subponderali este de cca 82 – 83% din totalul celor
considerai de părinii lor ca fiind dezvoltai necorespunzător, atât la grupa de 3-5 cât şi la cei de 6-7 ani.
Din datele prezentate în tabele 86 şi 87, se remarcă unele diferene între dezvoltarea copiilor din mediul urban şi
cel rural, în defavoarea acestora din urmă. Diferene mai importante sunt la grupa de vârstă 3-5 ani, unde frecvena
copiilor cu înălime mică a fost de aproape trei ori mai mare în mediul rural (25,9%) faă de mediul urban (9%) (Tabelul
86). Se poate afirma că în cazul vârstelor mici ale copilului dezvoltarea fizică este oarecum mai întârziată, fapt datorat,
probabil, şi unei alimentaii insuficiente, necorespunzătoare cantitativ şi calitativ, lipsei de cunoştine şi abilităi de
îngrijire a părinilor faă de copilul mic care necesită o atenie specială.

Tabelul nr. 85: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice necorespunzătoare (răspunsuri multiple)

Da
% %
3-5 ani 6-7 ani
micăÎnălime 18.4 28.9
Greutate mică 75.5 76.3

89
 Tabelul nr. 86: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice la copiii de 3- 5 ani (răspunsuri multiple)

Da
% %
U R
micăÎnălime 9 25.9
Greutate mică 68.2 81.5

Tabelul nr. 87: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice la copiii de 6-7 ani (răspunsuri multiple)

Da
% %
U R
mică
Înălime 30 27.8
Greutate mică 70 83.3

II.5.2 Dezvoltarea psihică a copilului

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică s-a constatat că 88% dintre părinii copiilor preşcolari au apreciat că au
un copil „bine dezvoltat”, sub 1% au declarat că nu este bine dezvoltat, iar peste 10% din părinii de copii 3-5 şi peste
12% din cei cu copii de 6-7 ani nu au ştiut sau nu au răspuns (Tabelul 88).

Tabelul nr. 88: Distribuia răspunsurilor la întrebare: „Considerai că din punct de vedere psihic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 88.0 87.4 90.4 91.2 85.5 83.9
Nu 0.7 0.1 0.5 0 1.0 0.3
Nu ştiu 8.8 9 7.4 6.4 10.3 11.3
Nu răspunde 2.5 3.5 1.7 2.4 3.2 4.5
Total 100 100 100 100 100 100

Aceste aprecieri sunt relative, dar totodată, în mare măsură, corecte deoarece argumentele invocate sunt de bun
sim fără a fi neapărat conceptualizate ştiinific.
Părinii consideră „un copil bine dezvoltat” din punct de vedere psihic atunci când acesta se comportă „normal”,
„înelege ce i se spune”, „memorează prin observare” etc. Muli părini au considerat copilul lor normal deoarece „este la
fel cu ceilali”(Tabelul 89).
Doar 5,2% în cazul părinilor cu copii de 3-5 ani şi 4,3% în cazul părinilor cu copii de 6-7 ani au făcut această
declaraieafirmaia
bazează pe bazepeobiective, plecând
un control deeste
medical la unuşor
control
mai medical sau teste
mare (peste medicale.
un procent) Faptulcopiilor
în cazul că ponderea părinilor
de 3-5 ani faă decare îşi
cei de
6-7 ani, confirmă constatările făcute la capitolul „sănătate” care denotă că frecvena cu care părinii se adresează
medicului este, în general, invers proporională cu vârsta copilului.

90
 Tabelul nr. 89: Argumente ale părinilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 3-5 ani şi 6-7
ani (răspunsuri multiple)

% %
3-5 ani 6-7 ani
N = 725 N = 675
Se comportă normal/poi vorbi cu el/înelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu ali 77.9 68.1
copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5.2 4.3
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.3 1.5

Tabelul nr. 90: Argumente ale părinilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 3-5 ani –
distribuie pe medii de rezidenă (răspunsuri multiple)

%U %R
N = 379 N = 346
Se comportă normal/poi vorbi cu el/înelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu ali 82.1 73.4
copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5 5.5
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.6 2

Tabelul nr. 91: Argumente ale părinilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 6-7 ani –
distribuie pe medii de rezidenă (răspunsuri multiple)

%U %R
N = 341 N = 334
Se comportă normal/poi vorbi cu el/înelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu 70.4 65.9
ali copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5.9 2.7
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.3 0.6

Din analiza pe medii de reşedină se evideniază unele diferene între declaraiile părinilor, respectiv că în urban
ponderea părinilor care declară copilul lor sănătos este mai mare decât în mediul rural, iar ponderea celor care îşi
bazează părerile pe criterii ştiinifice este uşor mai ridicată în oraşe.
Ponderea părinilor care nu au putut aprecia starea psihică a copilului este de două ori mai mare în mediul urban
decât în mediul rural.

Concluzii la capitolul dezvoltarea fizică şi psihică a copilului

 Aproximativ 99% dintre părini au fost capabili să aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului
lor preşcolar;
 94% dintre părini consideră că au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa 5% declară că
dezvoltarea fizică a copilului nu este bună;
 În mediul rural ponderea copiilor pe care părinii îi consideră dezvoltai necorespunzător este mai mare;
 Motivul cel mai frecvent pentru care părinii consideră copilul subdezvoltat fizic este greutatea mică (75-76%
din părini au luat în considerare acest criteriu);
 Înălimea mică a fost menionată îndeosebi de părinii copiilor de 6-7 ani;

91
 În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică circa 88% dintre părinii copiilor preşcolari au apreciat că au un copil
„bine dezvoltat”, dar peste 10% din părini nu au ştiut sau nu au răspuns;
 În marea majoritate a cazurilor părinii consideră „un copil bine dezvoltat” din punct de vedere psihic
bazându-se pe aprecieri subiective, empirice („se comportă normal”, „înelege ce i se spune” etc.);
 Doar 5% dintre părinii intervievai au făcut această declaraie pe baze obiective, plecând de la un control
medical sau teste medicale;
 În urban ponderea părinilor care declară copilul lor sănătos este ceva mai mare decât în mediul rural, iar
ponderea celor care îşi exprimă părerea în mod obiectiv (prin control medical) este uşor mai ridicată în oraşe;
 Ponderea părinilor care nu au putut aprecia starea psihică a copilului este mai mare în mediul rural decât în
mediul urban.

92
 CAPITOLUL II.6
Elemente de ecologie socială a familiei

Ecologia socială a familiei vizează climatul familial, relaiile şi interaciunile între membri familiei, confortul
psihologic (sănătatea mintală), solidaritatea membrilor şi evoluia firească a acestora, inclusiv dezvoltarea normală a
copilului în mediul familial.
Ecologia familială se află sub influena unor determinări culturale, fiind strâns legată de mediul, educaia părinilor
şi condiia socio-economică a familiei.
Subliniem că datele prezentate în acest capitol pot să nu reflecte realitatea obiectivă, ele fiind consemnate ca
atare în procesul de culegere a datelor, conform declaraiilor părinilor.

II.6.1. Certurile între părini

Unul dintre elementele care vizează ecologia socială a familiei se referă la certurile dintre părini. Conform datelor
prezentate în figura 28 puini părini au declarat că se ceartă. Astfel, mai puin de o treime dintre părini au declarat că se
ceartă de câteva ori pe săptămână sau pe lună, în timp ce 60 şi respectiv 61,6% dintre ei au afirmat că nu se ceartă
niciodată.
Figura nr. 28: Frecvena certurilor în familie

Din figura 29 reiese că părinii din mediul rural se ceartă mai frecvent decât cei din mediul urban, la ambele grupe
de vârstă ponderea celor care se ceartă de câteva ori pe săptămână/pe lună sau zilnic fiind mai mare în mediul rural.

93
Figura nr. 29: Frecvena certurilor în familie pe medii de rezidenă

Motivele care declanşează certurile sunt, în ordinea frecvenei, banii şi copilul (Figura 30).

Figura nr. 30: Motivele care declanşează certurile

94
 Un alt element important analizat în cadrul acestui capitol îl constituie contextul în care au loc certurile între
părini, ştiută fiind importana climatului armonios, securizat pentru dezvoltarea normală a copilului. La întrebarea dacă
certurile au loc în prezena copilului aproape 30% dintre părinii copiilor din grupa 3-5 ani şi 34,4% din grupa 6-7 au
răspuns afirmativ. Se remarcă faptul că ponderea părinilor care nu au vrut să răspundă la această întrebare se
situează, pe ansamblu, între 6,3 şi 9% (Tabelul 92).

Tabelul nr. 92: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Vă certai în prezena copilului?”

Total Urban Rural

Vă certai în prezena copilului? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Adeseori 4.9 5.1 3.9 2.9 5.8 7.2
Rareori 24 29.3 20.1 31.8 28.1 27.1
Niciodată 62.1 59.3 65.7 56.7 58.4 61.6
Nu răspunde 9 6.3 10.3 8.6 7.7 4.1
Total 100 100 100 100 100 100

II.6. 2 Disciplinarea copilului

II.6.2.1 Pedepsele
Pedeapsa este una dintre măsurile educaionale cel mai frecvent folosită de părini pentru disciplinarea copilului.
Accepiunea noiunii de pedeapsă este, însă, foarte largă. Din interviurile şi discuiile purtate cu părinii a reieşit că unii
părini îneleg prin pedeapsă măsuri punitive drastice cum ar fi „pus la col în genunchi”, dar nu şi bătaia. Pornind de la
această viziune, o parte din părini a declarat că nu pedepseşte copilul. Se pare că vârsta copilului intervine ca factor de
influenă în cazul acestui indicator.
Din3-5
din grupa analiza datelor
ani; mai multculese reiese
de 72% că părinii
dintre pedepsele suntcopii
acestor mai frecvente
au afirmatîncăsegmentul copiilor
s-a întâmplat să-ldepedepsească
6-7 ani decâtpe
la copiii
copil.
Copiii de 6-7 ani sunt pedepsii mai puin, doar 44% dintre părini afirmând că aplică pedepse copilului lor.
Se constată că mediul de reşedină nu este un factor de influenă pentru frecvena cu care părinii aplică pedepse
(Tabelul 93).

Tabelul nr. 93: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Se întâmplă să-l pedepsii pe copil?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 72.1 77.5 72,4 78.9 71.8 80.1
Nu 27.8 20.4 27.4 20.9 28.2 19.9
Nu răspunde 0.1 0.1 0.2 0.2 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

II.6.2.2 Tipuri de pedepse aplicate de părini copiilor

Copilul 3-5 ani
La grupul de copii 3-5 ani majoritatea părinilor declară că aplică copiilor lor pedepse verbale dintre care cele mai
frecvente sunt ridicatul vocii („ip la el”), insulte, injurii, sarcasme. Acestea acoperă aproximativ 90,9% din totalul tipurilor
de pedepse aplicate copiilor de 3-5 ani.
În acelaşi timp, insă, pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr, zgâlâire etc.) reprezintă peste
68% din pedepsele aplicate de părini copiilor de 3 -5 ani, fapt ce denotă că modelele de educaie tradiionale, bazate pe
impunerea disciplinei prin metode dure sunt încă puternic înrădăcinate în conştiina şi practicile părinilor. Majoritatea
95
părinilor a afirmat că „trag o palmă” copilului fără să-şi dea seama ce face şi nu consideră această faptă ca un abuz fizic
asupra copilului. De cele mai multe ori părinii nu cunosc alternative la astfel de pedepse şi le consideră necesare când
copilul „face ceva rău”. Educaia parentală care să ofere părinilor alternative, să sugereze soluii şi să-i învee pe părini
să abordeze problemele de disciplinare a copiilor dintr-o perspectivă pozitivă sunt disponibile în foarte mică măsură în
România şi acest lucru se reflectă clar în informaiile culese cu ocazia prezentului studiu. Pe de altă parte, a reieşit
pregnant că părinii nu cunosc (nici nu au auzit) de Drepturile Copilului şi sunt încă foarte departe de a şi le însuşi.
Este, totuşi, pozitiv faptul că, pe lângă aceste metode dure şi umilitoare, peste 65% dintre părini folosesc şi alte
metode de disciplinare bazate pe reguli şi comunicare cu copilul, cum ar fi interdicia (Figura 31).
Figura nr. 31: Tipuri de pedepse

Există diferene importante între practicile părinilor din mediul urban şi din mediul rural în ceea ce priveşte
pedepsirea copilului.
În mediul urban 83,5% din părini au declarat că folosesc pedepsele verbale şi doar 50,2% folosesc şi pedepse
fizice, în timp ce în mediul rural atât pedepsele verbale (98,6%) cât şi cele fizice (87.5%) sunt mai des utilizate. Cu alte
cuvinte, în mediul rural părinii îşi pedepsesc copiii mai frecvent şi mai aspru (Figura 32).
Figura nr. 32: Tipuri de pedepse, pe medii de reşedină

96
 Copilul 6-7 ani
În cazul copilului de 6-7 ani se constată că pedepsele verbale, precum ridicarea tonului vocii, sarcasmele, insulte
le/injuriile sunt foarte frecvent utilizate (peste 90% în ambele medii de rezidenă). Însumate, pedepsele fizice (zgâlâit,
tras de păr, tras o palmă, bătaia, tras de urechi) dein o pondere ceva mai mică în eşantionul părinilor copiilor de 6-7 ani
(65,8%) faă de cei cu copii 3-5 (68,3%). Totuşi, diferenele nu sunt importante şi denotă, şi la această grupă de vârstă,
lipsa unor abilităi parentale adecvate.
Referitor la interdicie, se pare că este mai frecvent folosită în cazul copiilor de 6-7 ani, comparativ cu cei de 3-5
ani, ponderile respective fiind de 70,8% în mediul urban şi 52,2% în mediul rural, faă de, respectiv, 64,7% şi 47,4%, la
copilul de 3-5 ani.
Şi în cazul părinilor cu copii de 6-7 ani mediul de rezidenă este un factor care influenează utilizarea diverselor
metode de disciplinare. Din figura nr. 32 reiese că în mediul rural pedepsele verbale sunt mai des folosite de părini,
respectiv
ele utilizateaproape 95% dintre
mai frecvent (78%aceştia
faă deadresează copiluluiurban).
52,6% în mediul acest Din
fel deinterviurile
pedepse.cuDepărini
asemenea,
a reieşitpedepsele fizice părinii
că 45% dintre sunt şi
din mediul rural îşi pălmuiesc copii, în timp ce în mediul urban această pondere este de 34% (datele nu sunt prezentate
pe grafic). Este îngrijorător faptul că cel puin 1/3 dintre părini au declarat că îşi pălmuiesc copiii.
Interdicia, ca metodă de disciplinare, este mai puin folosită în mediul rural (Figura 32).
Se confirmă aceeaşi observaie că în rural părinii recurg la metode de disciplinare dure, nu cunosc alternative,
sunt lipsii de educaie parentală şi ignoră Drepturile Copilului.
În general, băieilor li se aplică mai degrabă pedepse fizice cum ar fi bătaia, tras o palmă, tras de urechi, unde
incidena este ceva mai ridicată decât la fete.
84% din părinii băieilor ridică tonul la ei, dar numai 81% ridică tonul la fete şi 59,1% aplică interdicia la băiei
faă de doar 53% la fete.
Analiza mai detaliată a acestor aspecte este redată în capitolul «Influena diferenelor de gen asupra folosirii
pedepselor».

II.6.2.3 Cine aplică pedepsele, cine are autoritate în faa copilului

Una că
1998) este din„aşteptăm
greşelile de
părinilor,
la copii afirmă Stekel,
să ne facă (Recomandări
fericii, psihanalitice
în timp ce datoria noastrăpentru mame,
este de Editura
a-i face pe ei Trei,
fericii.Bucureşti,
Deci nu
aşteptai prea mult de la copii!...... Copilul va fi om cu toate calităile şi slăbiciunile unui om”.
De aceea atitudinile de supra-protecie, supra-control şi de subordonare necondiionată pe care muli părini o
practică pot conduce la distorsiuni grave în dezvoltarea normală a personalităii copilului.
Majoritatea studiilor din domeniu susin importana mamei ca factor educaional în familie. Relaia mamă-copil a
fost transformată în „cheie” a înelegerii procesului de umanizare şi socializare a copilului (Pourtois şi Desmet). În anii
1950 – 1960 modelul de familie în care mama este acasă şi se ocupă de copii iar tatăl este cel care asigură existena
familiei a fost mult propagat. Către finele mileniului trecut rolul tatălui ca element de participare egală în educaie a fost
din ce în ce mai mult subliniat, iar filozofia modernă asupra familiei insistă din ce în ce mai mult pe necesitatea
echilibrării acestor roluri.
În cadrul studiului de faă s-a constatat că în cazul copilului preşcolar (la ambele subgrupe de vârstă) mamele sunt
cele care aplică cel mai frecvent pedepsele (în aproape 83,6% din cazuri) atât în mediul urban cât şi rural (Figura 33).
În cazul copilului de 3-5 ani mama intervine mai puin în pedepsirea copilului decât la copilul de 6-7 ani, dar rolul
tatălui este ceva mai important. Pe total, tatăl pedepseşte copilul în 13,5% din cazuri la grupa de copii de 3-5 ani şi
numai în 9,8% din cazuri la copilul de 6-7 ani. Ambii părini dein împreună peste 90% din cazurile de pedepsire a
copilului. Un rol secundar revine bunicilor (5-7% din cazuri). La copilul de 6-7 ani mai apare ca factor de disciplinare
bona, dar
Se numai în urban
remarcă, (datele nufaptul
de asemenea, sunt prezentate).
că ponderea tailor care aplică pedepse copiilor este de două ori mai mare în
urban faă de rural, fapt explicat prin aceea că, aşa cum reiese din analiza datelor cu privire la implicarea tailor în
creşterea copilului, în urban tatăl se implică mai mult decât în rural şi nu numai în ceea ce priveşte pedeapsa dar şi în
alte activităi de creştere şi educaie a copilului. O analiză mai detaliată a acestor aspecte este redată în capitolul
„Implicarea tatălui în creşterea şi educaia copilului preşcolar”.

97
 Figura nr. 33: Cine îl pedepseşte pe copilul preşcolar

Deşi mama pedepseşte cel mai frecvent, copilul ascultă mai ales de tată, într-o proporie care depăşeşte 40%;
ascultarea faă de mamă este doar în 32,9% şi 33,9% din cazuri la cele două subgrupe de vârstă (Tabelul 94).

Tabelul nr. 94 Distribuia răspunsurilor la întrebarea “ De cine ascultă copilul?”

Copilul ascultă mai ales de: Număr cazuri %

3-5 ani 6 – 7 ani 3-5 ani 6 – 7 ani
Mama 269 261 32.9 33.9
Tatăl 354 333 43.3 43.2
Mama + Tatăl 111 97 13.6 12.6
Bunica 49 29 6 3.8
Bunicul 11 10 1.4 1.2
Mama + bunica 3 4 0.4 0.5
Mama + bunicul 1 - 0.1 -
Tatăl + bunica 2 2 0.3 0.3
Mama + tata + bunica 6 4 0.7 0.5
Mama + tata + bunicul 1 1 0.1 0.1
Alte rude/persoane 6 2 0.7 0.3
Nimeni 4 28 0.5 3.6
Total 817 771 100 100

II.6.3 Susinerea aciunilor pozitive ale copilului prin lauda şi încurajare

Pentru evaluarea abilităilor parentale s-a pus părinilor întrebarea „Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului?”.
Din răspunsurile părinilor a reieşit că aciunile pozitive ale copilului sunt lăudate de cele mai multe ori verbal; 91,3%
dintre părinii copiilor de 3-5 ani şi 89,9% dintre părinii copiilor de 6-7 ani susin aciunile pozitive ale copilului prin laude
verbale. Încurajarea aciunilor pozitive ale copilului prin gesturi fizice (mângâieri, pupici, strâns în brae sau un mic gest
amical) este prezentă în eşantionul de părini intervievai în ponderi de 76% şi, respectiv, 70,4% din cazuri. Oferirea de
98
cadouri este mai puin frecventă (Tabelul 95). Acest lucru se întâmplă în aproape egală măsură atât în urban cât şi în
rural. Sunt părini care oferă şi cadouri pentru a recompensa/susine aciunile pozitive ale copilului. Ponderea acestora
este mai mare în mediul urban (Tabelele 96 şi 97). Din declaraiile părinilor a reieşit că acest fel de recompensă o fac
mai ales cu diverse ocazii festive (ziua de naştere sau onomastică, sărbători tradiionale etc.).

Tabelul nr. 95: Lăudarea aciunilor pozitive ale copilului (răspunsuri multiple)

Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puin des Niciodată
% % % % % %
Total 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Verbal* 91.3 89.9 6.6 8.2 2.0 1.9
Fizic 76.0 70.4 20.7 26.1 3.2 3.5
Prin cadou 23.5 20.1 61.6 64.7 14.8 15.2
Diferenele până la 100% reprezintă “nu răspunde”.

Tabelul nr. 96: Lăudarea aciunilor pozitive ale copilului de 3-5 ani, pe medii de reşedină

Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puin des Niciodată
% % % % % %
Urban, Rural U R U R U R
N = 417 N = 400 N = 417 N = 400 N = 417 N = 400
Verbal 94.0 88.5 5.5 7.8 5 3.5
Fizic 78.9 73.0 19.7 21.8 1.4 5.0
Prin cadou 28.5 18.3 61.6 61.5 9.8 20.0
Diferenele până la 100% reprezintă “nu răspunde”.

Tabelul nr. 97: Lăudarea aciunilor pozitive ale copilului de 6-7 ani, pe medii de reşedină

Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puin des Niciodată
% % % % % %
Urban Rural U R U R U R
N = 374 N = 397 N = 374 N = 397 N = 374 N = 397
Verbal 90.9 88.9 7.8 8.6 1.3 2.5
Fizic 73.8 67.3 24.3 27.7 1.9 5
Prin cadou 26.2 14.4 63.1 66.2 10.7 19.4

II.6. 4 Implicarea părinilor în alegerea prietenilor copiilor lor

Un procent relativ mic de părini (16, 8% pentru grupa 3-5 ani şi 14,7% pentru copiii 6-7 ani) au afirmat că au
intenia de a alege prietenii copilului lor. Părinii din mediul urban se implică mai mult în alegerea prietenilor copiilor lor
decât părinii din mediul rural. În rural interesul pentru alegerea prietenilor copilului scade o dată cu creşterea în vârsta a
acestuia (Tabelul nr. 98).

99
 Tabelul nr. 98: Intenia părinilor de a se implica în alegerea prietenilor copilului

Alegei/avei intenia să alegei Da* Nu Nu răspunde

prietenii copilului dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Total 16.8 14.7 81.9 84.4 1.3 0.9
Urban 18.2 19.8 81.1 79.1 0.7 1.1
Rural 15.3 9.8 82.8 89.4 2.0 0.8

Criteriile indicate pentru alegerea prietenilor copilului au fost, în ordinea frecvenei, cunoaşterea familiei
prietenilor, vecinătatea şi comportamentul prietenului copilului (Tabelul 99).

Tabelul nr. 99: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe subgrupe de vârstă

Criterii de alegere a prietenilor copilului? Da Nu

% % % %
Total 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 137 N = 113 N = 137 N = 113
Vecinătate 37.2 38.1 62.8 61.9
Familie cunoscută 70.8 72.6 29.2 27.4
Comportamentul copiilor 19.7 8 80.3 92

Tabelul nr. 100: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe medii: copilul 3-5 ani

Criterii de alegere a prietenilor copilului? % Da % % Nu %

Urban Rural U R U R
N = 76 N = 61 N = 76 N = 61
Vecinătate 36.8 37.7 63.2 62.3
Familie cunoscută 61.8 82.0 38.2 18.0
Comportamentul copiilor 23.7 14.8 76.3 85.2

Tabelul nr. 101: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe medii: copilul 6-7 ani

Da Nu
Criterii de alegere a prietenilor copilului? % % % %
U R U R
N = 74 N = 39 N = 74 N = 39
Vecinătate 37.8 38.5 62.2 61.5
Familie cunoscută 77 64.1 23 35.9
Comportamentul copiilor 5.4 12.8 94.6 87.2

De remarcat este faptul că în rural comportamentul potenialului prieten are mai puină importană, pe primele
locuri în ierarhia criteriilor situându-se cunoaşterea familiei viitorului prieten (în peste 80% din cazuri) şi vecinătatea
(37,7% din cazuri).

100
 Concluzii la capitolul ecologia familiei:
 Peste 60% dintre părinii intervievai au afirmat că nu se ceartă niciodată sau aproape niciodată, afirmaie
care este făcută pe baza declaraiilor părinilor.
 Certurile între părini sunt mai frecvente în mediul rural;
 Motivele care declanşează certurile sunt în principal banii, copilul, rudele, consumul de alcool, gelozia şi
neglijarea familiei;
 Peste 30% dintre părini se ceartă în prezena copilului, mai frecvent în mediul rural;
 Peste 44% dintre copiii preşcolari sunt pedepsii de părinii lor; 72% dintre părinii copiilor de 3-5 ani şi 44%
dintre părinii copiilor de 6-7 ani au declarat că aplică pedepse copilului lor;
 Pedepsele verbale (ridicatul vocii, insulte injurii, sarcasme) totalizează peste 80% din tipurile de pedepse
aplicate copiilor preşcolari;
 Pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr, zgâlâire) reprezintă peste 2/3 din pedepsele
aplicate copiilor preşcolari;
 Sunt puternic înrădăcinate modelele de educaie „tradiionale”, bazate pe impunerea disciplinei prin metode
dure, mai ales în mediul rural unde ponderea pedepselor fizice este mai mare decât în mediul urban;
 Majoritatea părinilor au afirmat că „trag o palmă” copilului fără să-şi dea seama sau că nu consideră că
aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului;
 De cele mai multe ori părinii nu cunosc alternative la tipurile „tradiionale” de pedepse;
 Interdicia ca metodă de disciplinare este folosită de mai mult de jumătate din părinii copiilor preşcolari,
îndeosebi pentru copiii de vârsta 6-7 ani;
 În marea majoritate a cazurilor mama este cea care pedepseşte copilul preşcolar, dar peste 44% din copii
ascultă de tată;
 Aciunile pozitive ale copilului sunt lăudate şi susinute de către părini, cel mai frecvent în mod verbal, peste
90% din cazuri, dar şi fizic (prin mici gesturi de simpatie) în peste 75% din cazuri; oferirea de cadouri este
mai puin frecventă, mai ales în mediul rural;
 Peste 4/5 din părinii copiilor preşcolari au declarat că nu au intenia de a alege ei prietenii copiilor. În mediul
urban mai muli părini au declarat că vor să se implice în alegerea prietenilor copilului, îndeosebi în cazul
copilului de 6-7 ani, unde ponderea părinilor care consideră că este necesar să aleagă prietenii copilului este
de două ori mai
cunoaşterea mareprietenilor
familiei decât în şimediul rural. Cele mai frecvente criterii de alegere a prietenilor copilului sunt
vecinătatea.

101
 CAPITOLUL II.7
Tradiii şi obiceiuri în creşterea copilului

II.7.1 Importana tradiiilor în creşterea copiilor

Probabil că România este o societate tradiională dacă peste 90% dintre familiile copiilor din grupurile intă, atât
în urban cât şi în rural, afirmă că urmează cel puin o parte din tradiiile în creşterea copilului. Este interesant de
remarcat că nu există diferene importante între ponderea părinilor din mediul urban şi rural în privina respectării
tradiiilor şi obiceiurilor în creşterea copiilor (Tabelul 102).

Tabel 102: Distribuia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Urmai tradiiile/obiceiurile naionale/locale în

creşterea copilului?”

Da Nu Nu răspunde
% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Total 93.1 92 6.7 7.8 0.1 0.3
Urban 92.8 89.8 7 9.6 0.2 0.5
Rural 93.5 94 6.5 6 - 0

Gama de tradiii, obiceiuri menionate de părini este destul de largă. Dintre acestea, unele ar fi la limita
superstiiilor (protejarea de deochi, să nu-l arăi în primele 40 de zile), iar altele marchează evenimente, altminteri
marcate general în toate culturile europene şi nu numai. Despre nici una din aceste tradiii nu se poate afirma în mod
absolut că ar afecta într-un fel negativ dezvoltarea copilului.
că la anumite
Subliniem
etniicăunele
frecvena
din aceste
cu care
tradiii
au fost
nicimenionate
nu sunt cunoscute.
aceste tradiii diferă de la o regiune la alta a ării, cu precizarea
Dintre tradiiile amintite de părini cele mai frecvente sunt serbarea zilei de naştere a copilului (97% din părinii
copiilor de 3-5 ani şi 92,7% dintre părinii copiilor de 6-7 ani au declarat că respectă această tradiie) şi păstrarea
sărbătorilor tradiionale care îndeobşte sunt legate de sărbători religioase (Crăciun, Anul nou, Moş Nicolae etc.) dar şi
Ziua mamei, Ziua copilului etc.
Tot cu frecvenă mare au fost menionate diverse alte obiceiuri/tradiii precum găuri în urechi la fete, luarea
moului (Tabelul 103).

Tabelul nr. 103: Tradiii menionate de părini în creşterea copiilor – distribuie pe grupe de vârstă
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 761 N = 709 N = 761 N = 709
Să de
Protejarea nu deochi
arătai copilul în primele
cu ajutorul 40 de zilespecifice
unor simboluri 2.2
37.6 4.5
36 97.8
62.4 95.5
64
Luarea moului la 1 an 59.8 58.4 40.2 41.6
Ruperea turtei 26.4 24.5 73.6 75.5
Găuri pentru cercei 53.5 50.1 46.5 49.9
Sărbători naionale/tradiionale 96.7 97 3.3 3
Serbarea zilei de naştere a copilului 97.0 92.7 3.0 7.3

Nu se remarcă diferene importante între respectarea acestor tradiii la oraş şi la sat, cu excepia protejatului de
deochi, care în rural este mai frecvent (Tabelele 104, 105). În cursul interviurilor cu părinii din mediul rural au mai fost
102
menionate şi o serie de alte obiceiuri/superstiii practicate pe plan local, şi mai puin cunoscute la nivel naional: să nu
tai unghiile copilului până la un an ca să nu devină ho, să nu dai copilului să mănânce peşte până când nu începe să
vorbească, să înconjori casa de 3 ori ca să înceapă copilul să vorbească etc., obiceiuri întâlnite mai ales în partea
sudică a ării.

Tabelul nr. 104: Tradiii menionate de părini în creşterea copiilor 3-5 ani – distribuie pe medii de
rezidenă (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
U R U R
N = 387 N = 374 N = 387 N = 374
Să nu arătai copilul în primele 40 de zile 1.6 2.9 98.4 97.1
Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice 31 44.4 69 55.6
Luarea moului la 1 an 59.9 59.6 40.1 40.4
Ruperea turtei 23.5 29.4 76.5 70.6
Găuri pentru cercei 52.7 54.3 47.3 45.7
Sărbători naionale/tradiionale 95.3 98.1 4.7 1.9
Serbarea zilei de naştere a copilului 98.2 95.7 1.8 4.3

Tabelul nr. 105: Tradiii menionate de părini în creşterea copiilor 6-7 ani – distribuie pe medii de
rezidenă (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
U R U R
N = 336 N = 373 N = 336 N = 373
Să nu arătai copilul în primele 40 de zile 1.5 7.2 98.5 92.8
Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice 32.4 39.1 67.6 60.9
Luarea moului la 1 an 59.2 57.6 40.8 42.4
Ruperea turtei 22.6 26.3 77.4 73.7
Găuri pentru cercei 47.6 52.3 52.4 47.7
Sărbători naionale/tradiionale 96.4 97.6 3.6 2.4
Serbarea zilei de naştere a copilului 97 88.7 3 11.3

II.7.2. Practici parentale tradiionale

II.7.2.1 Înfăşatul
Un obicei la limita tradiiei în îngrijirea copilului mic este înfăşatul, practicat în deosebi în primele luni de viaă ale
copilului. Înfăşatul îşi avea rolul său în societăi în care nu se putea oferi grijă şi confort suficient copilului pentru a nu fi
în situaiepractică
această de risc.deÎn timp, cunoştinele
îngrijire despre dezvoltarea
nu este necesară fizică şi oricât
în viaa copilului, psihicădea copilului
mic ar fiauacesta,
evoluatci şidimpotrivă.
s-a demonstrat că
Apariia
scutecelor absorbante a oferit o şi mai mare oportunitate pentru părini de a lăsa în libertate copilul şi de a renuna la
legarea picioarelor şi a mâinilor lui.
Din datele studiului rezultă că aproximativ 60% dintre părinii copiilor din ambele segmente de vârsta şi-au înfăşat
copilul, perioade variabile de timp. Înfăşatul este o practică mult mai frecventă în mediul rural unde ajunge la o pondere
de peste 70% (Tabelul 106).

103
 Tabelul nr. 106: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. a fost
înfăşat?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 59.4 63.1 47.5 54 71.8 71.5
Nu 40.1 36.4 52 44.9 27.7 28.5
Nu ştie/ Nu răspunde 0.5 0.5 0.5 1.1 0.5 0
Total 100 100 100 100 100.1 100

practicăDin
fiindnumărul total al înpărinilor
mai frecventă care au
mediul rural. Totînfăşat
aproapecopilul mai mult
de jumătate au de 50%copilului
înfăşat au înfăşat
doarcopilul pe tot(Tabelul
picioarele corpul, 107).
această

Tabelul nr. 107: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum a fost înfăşat
copilul ?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Tot corpul legat fedeleş 50.7 55.4 39.4 50 58.5 59.2
Numai picioarele 48.5 44 60.1 49 40.4 40.5
Nu ştie/Nu răspunde 0.8 0.6 0.5 1 1.1 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Majoritatea copiilor au fost înfăşai atât ziua cât şi noaptea (Tabelul 108).

Tabelul nr. 108: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Când era înfăşat
copilul?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Ziua şi noaptea 62.7 67.1 59.6 60.4 64.8 71.8
Numai ziua 4.8 3.3 4 3.5 5.3 3.2
Numai noaptea 30.3 27.2 34.4 31.7 27.6 23.9
Alte situaii 1.4 1.6 1.5 3.5 1.3 0.4
Nu ştie/Nu răspunde 0.8 0.8 0.5 0.9 1 0.7
Total 100 100 100 100 100 100

Peste 51% dintre copiii preşcolari au fost înfăşai „pentru a avea picioarele drepte”. Între 45,9 şi 49,3% dintre
părini au
înfăşat înfăşat
„copilul estecopilul la recomandarea
mai liniştit”. Frecvena cufamiliei „aşainvocate
care sunt m-a sfătuit familia”.
aceste motiveCel
de puin
părini40% dintre
nu este părini consideră
influenată de mediulcăîn
care trăiesc familiile: urban sau rural (Tabelul 109).

104
 Tabelul nr. 109: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „De ce ai practicat
înfăşatul copilului?” (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 355 N = 355 N = 140 N = 146 N = 215 N = 209
Este mai liniştit 41.4 40 32.9 40.4 47 39.7
Pentru a avea picioarele drepte 51.8 51.5 50 43.2 53 57.4
Aşa m-a sfătuit familia 45.9 49.3 44.3 41.8 47 54.5
Aşa m-a sfătuit medicul/asistenta 3.4 5.9 5.7 12.3 1.9 1.4
AşaSăamnuvăzut în spital
răcească 3.1
3.7 3.7
3.4 5.7
6.4 6.2
3.4 1.4
1.9 1.9
3.3
Nu avem bani pentru a cumpăra 2 2.5 1.4 2.7 2.3 2.4
pampers

Pe ansamblu, peste 60% dintre părini consideră că înfăşatul este o practică bună pentru copil, cu precizarea că
ponderea părinilor care împărtăşesc această credină este mai mare în mediul rural (Tabelul 110).

Tabelul nr. 110: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce părere avei
despre obiceiul de a ine înfăşat copilul în primele luni de viaă?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 355 N = 355 N = 140 N = 146 N = 215 N = 209
Este bine pentru copil 61.7 60 49.3 54.1 69.8 64.1
Nu este bine pentru copil 7.3 10.1 10.7 13.7 5.1 7.7
Nu mai este la modă 2 3.1 2.9 6.8 1.4 0.5
Nu ştie/nu răspunde 29,0 26,8 37,1 25,4 31,7 27,7

Referitor la vârsta până la care au fost înfăşai copiii, din datele prezentate în tabelul nr. 111 se constată că
aproximativ 45% dintre copiii preşcolari (atât de 3-5 ani cât şi de 6-7 ani) fuseseră înfăşai în primele 6 săptămâni de
viaă, şi peste o treime au fost înfăşai până la 12 săptămâni.

Tabelul nr. 111: Vârsta până la care a fost înfăşat copilul

Vârsta până la care a fost înfăşat Total Urban Rural

Săptămâni % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
0-6 44.95 45.06 51.01 54.95 40.77 38.03
6-12 36.91 34.57 32.32 29.70 40.07 38.03
> 12 16.08 17.70 14.65 7.92 17.07 22.89
Nu ştiu 0.21 1.44 0.51 2.48 0.00 0.70
Nu răspund 1.86 1.23 1.52 2.48 2.09 0.35
Total 100 100 100 100 100 100

II.7.2.2 Purtatul căciuliei sau al căciulielor în casă este de asemenea un obicei bazat pe credina
„tradiională” care consideră că astfel copilul este ferit de îmbolnăviri, deşi s-a demonstrat că acesta nu are nici o
legătură cu sănătatea copilului. Aproape 60% din ambele segmente de vârstă au practicat acest obicei, cel puin în
primul an de viaă al copilului. Această practică este mai frecventă la familiile din mediul rural (Tabelul 112)

105
 Tabelul nr. 112: Distribuia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „În primul an de viaă
obişnuiai să-i inei în permanenă o căciuliă pe cap?”

Total Urban Rural

% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 58.5 59.2 48 51.4 69.5 66.5
Nu 32.1 30.7 41.2 39.8 22.5 22.2
Nu ştie/Nu răspunde 9.4 10.1 10.8 8.8 8 11.3
Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii la capitolul tradiii şi obiceiuri în creşterea copilului

 Respectarea tradiiilor şi a practicilor tradiionale de îngrijire a copilului sunt puternic înrădăcinate în
concepiile părinilor;
 Peste 90% dintre familiile copiilor preşcolari intervievate, atât în urban cât şi în rural, afirmă că urmează cel
puin o parte din tradiiile în creşterea copilului;
 Cele mai frecvente tradiii, respectate de peste 95% dintre părini, sunt serbarea zilei de naştere a copilului şi
păstrarea sărbătorilor tradiionale;
 Tot cu frecvenă destul de mare au fost menionate diverse obiceiuri: găuri în urechi la fete şi luarea moului:
 Majoritatea părinilor (între 75% şi 80%) au declarat că au înfăşat copilul, cel puin până la vârsta de 12
săptămâni, dar muli au înfăşat copilul şi după această vârstă. Fenomenul acesta a fost constatat mai
frecvent în mediul rural;
 Cele mai frecvente justificări pentru înfăşat sunt „pentru a avea picioarele drepte”, „aşa m-a sfătuit familia” şi
„copilul este mai liniştit”;
 Aproximativ 2/3 dintre părinii intervievai în mediul rural consideră că înfăşatul este „bun pentru copil” în timp
ce în mediul urban doar 49, 3% în cazul grupei de vârstă 3-5 ani şi 54% la grupul de 6-7 ani au această
 părere;
Aproximativ jumătate dintre familiile din mediul urban şi aproape 70% din rural au inut în permanenă
copilului căciulia pe cap;
 Ponderea părinilor care cunosc că practicile tradiionale precum înfăşatul sau purtatul căciuliei sunt
dăunătoare sănătăii copilului este foarte redusă: doar 10% în urban şi numai 5% în rural.

106
 CAPITOLUL II.8
Jocul

II.8.1 Importana jocului în dezvoltarea copilului

Jocul, atât în formele lui incipiente, specifice copilului mic, cât şi în formele lui organizate, evoluate, ca activitate
integrată în grădiniă sau ca activitate de tip pluri-, inter- sau transdisciplinar în şcoală, este văzut ca una dintre căile
principale ale devenirii, fiind orientat spre viitor. Ceea ce jocul poate oferi copilului la timpul potrivit rămâne o achiziie
preioasă toată viaa acestuia pentru că:
•
Jocul creează un climat de încredere, o atmosferă plăcută şi stimulativă;
• Jocul înlătură disconfortul generat de efortul de adaptare la un nou regim, la sarcini şi provocări noi, precum şi

pe cel generat de ambient, de starea de oboseală, de incongruena psihică;

• Jocul angajează intens, mobilizează forele psihice de cunoaştere şi de creaie ale copilului, asigurându-i

acestuia pregătirea psihologică pentru învăare;

• Jocul ajută copilul să asimileze noi informaii prin aciune nemijlocită, să-şi dezvolte capacităi volitive, cognitive

şi afective, să asimileze modele de relaii interpersonale, să-şi formeze atitudini şi comportamente.

De asemenea, surpriza, ineditul situaiilor şi al conexiunilor create, aşteptarea, aciunea, momentele de disjuncie
dintre aşteptările copiilor şi deznodământul jocului sensibilizează şi stimulează participarea.
Astfel, e bine să reinem faptul că reuşita stimulării copilului depinde de dispoziia de joc a adultului, care nu
poate fi supusă unor reguli sau norme, dar poate fi rezultatul unui exerciiu repetat. De asemenea, nu trebuie să uităm
faptul că jocul sprijină copilul în efortul său de a întâlni realitatea şi rămâne cheia oricărui demers didactic, chiar dacă, pe
măsură ce copilul se dezvoltă, rolul său este acela de a-l ajuta să evadeze din realitate.
Din datele studiului se constată că jocul constituie, pentru majoritatea părinilor, o activitate foarte importantă
pentru dezvoltarea copilului. Procentul părinilor care declară jocul drept o activitate foarte importantă este mai mare în
mediul urban faă de mediul rural, în ambele grupe de vârstă (Figura 34).
Figura nr. 34: Cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului

Faptul că marea majoritate a părinilor intervievai consideră jocul ca fiind foarte important pentru dezvoltarea
copilului este confirmat şi de datele privitoare la importana pe care o acordă aceştia studiilor copiilor lor. Astfel, pentru
grupa copiilor de 3-5 ani, un procent de 88,7% cazuri declară că aceştia merg la grădiniă şi în procent de 86,9% o
frecventează regulat. De asemenea, părinii consideră că personalitatea copilului poate fi influenată în bine, iar
modalitatea aleasă cel mai frecvent pentru acest lucru este recompensarea cu jucării (65,3% dintre cazuri).

107
 II.8.2 Cum se joacă copiii şi cu cine
O analiză a răspunsurilor primite din partea părinilor (atât din categoria celor cu copii cu vârste între 3-5 ani, cât
şi dintre cele cu copii cu vârste între 6-7 ani) cu privire la acest aspect, implicându-le intrinsec şi pe ele, indică faptul că
primele trei locuri sunt deinute de jucării (96,7% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani),
jocurile în aer liber (95,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 93,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani) şi de activităile de
desenat/colorat (88,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 91,1% pentru grupa de vârstă 6-7 ani). Ordinea se menine
chiar şi atunci când se analizează răspunsurile provenite din cele două medii de referină: urban şi rural (Figura 35).
Figura nr. 35: Cum se joacă copiii preşcolari în funcie de v ârstă şi medii de reşedină

Îngrijorător este locul ultim ocupat de jocurile/sporturile în cadru organizat care, indiferent de vârsta copilului,
înregistrează un procent scăzut cu deosebire în mediul rural. Totodată, un penultim loc este ocupat de jocurile pe
calculator: 23,1% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 27,5% pentru grupa de vârstă 6-7 ani (Tabelul 113).

Tabel 113: Felul în care se joacă copiii preşcolari din eşantionul analizat

Cum se joacă copilul dumneavoastră? 3 – 5 ani 6 – 7 ani

Total Număr % Număr %
cazuri N = 817 cazuri N = 771
Desenează/colorează 723 88.5 702 91.1
Se uită la cări 675 82.6 652 84.6
Cu jucării 790 96.7 739 95.8
Cu obiecte din casă 495 60.6 465 60.3
Jocuri în aer liber 780 95.5 724 93.9
Puzzle, jocuri de construcie 632 77.4 615 79.8
Jocuri imaginare şi de grup 524 64.1 488 63.3
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 63 7.7 65 8.4
Jocuri de masă 137 16.8 176 22.8
Jocuri pe calculator 189 23.1 212 27.5

Procentul se înjumătăeşte la grupa de vârstă 3-5 ani (11,8% din 21,1%) sau scade considerabil la grupa de vârstă
6-7 ani (14,6% din 42,2%) atunci când este vorba de cele două medii de rezidenă şi, acest lucru este explicabil, pe de o
parte prin faptul că această unealtă a tehnologiei moderne are un impact crescut în mediul urban şi, pe de altă parte prin
108
faptul că diferena urban-rural este cel mai adesea justificată de diferena veniturilor familiei (Tabelele 114 şi 115).
Un aspect pozitiv, scos în evidenă de acest studiu, este faptul că jucăriile şi jocurile în aer liber primează în viaa
copilului preşcolar. Din nefericire, aşa cum s-a menionat nu acelaşi lucru putem afirma despre jocurile/sporturile în
cadru organizat către care ar trebui orientai copiii, încă de la vârstele mici, cunoscând importana acestora pentru
dezvoltarea fizică armonioasă, pentru socializarea şi disciplina copilului.

Tabel 114: Modul în care se joacă copiii din mediul urban (răspunsuri multiple)

Cum se joacă copilul dumneavoastră? 3 - 5 ani 6 - 7 ani

Urban Număr % Număr %
cazuri N = 417 cazuri N = 374
Desenează/colorează 385 92.3 346 92.5
Se uită la cări 359 86.1 321 85.8
Cu jucării 406 97.4 366 97.9
Cu obiecte din casă 246 59.0 199 53.2
Jocuri în aer liber 400 95.9 356 95.2
Puzzle, jocuri de construcie 348 83.5 316 84.5
Jocuri imaginare şi de grup 280 67.1 237 63.4
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 48 11.5 49 13.1
Jocuri de masă 88 21.1 105 28.1
Jocuri pe calculator 142 34.1 154 41.2

Tabel 115: Modul în care se joacă copiii în mediul rural (răspunsuri multiple)

Cum se joacă copil dumneavoastră? 3 - 5 ani 6 - 7 ani

Număr % Număr %
Rural cazuri N = 400 cazuri N = 397
Desenează/colorează 338 84.5 356 89.7
Se uită la cări 316 79.0 331 83.4
Cu jucării 384 96.0 373 94
Cu obiecte din casă 249 62.3 266 67
Jocuri în aer liber 380 95.0 368 92.7
Puzzle, jocuri de construcie 284 71.0 299 75.3
Jocuri imaginare şi de grup 244 61.0 251 63.2
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 15 3.8 16 4
Jocuri de masă 49 12.3 71 17.9
Jocuri pe calculator 47 11.8 58 14.6

Un alt aspect pozitiv este şi acela că, într-un procent considerabil de cazuri, atât pentru grupa de vârstă 3-5
ani cât şi pentru grupa de vârstă 6-7 ani, mama şi tata (37,6% şi 32,4%) sau mama, tata şi fraii (25,1% şi 31%) se
joacă cu copilul (Tabelul 116). Acest lucru este benefic pentru dezvoltarea copilului, inând cont de ambiana pozitivă
familială şi, totodată, stimulativă creată în mediul apropiat al acestuia, care favorizează apariia comportamentelor
pozitive,
medii de dezvoltarea încrederii însunt
rezidenă, procentele forele proprii
relativ etc. Culatoate
apropiate grupaacestea, este6-7
de vârstă deani
remarcat
(38,6%faptul că, înşidiferenierile
în urban 26,7% în ruralpe
pentru tandemul mama şi tata ) şi mai pregnante la grupa de vârstă 3-5 ani (48,4% în urban şi 26,3% în rural pentru
acelaşi tandem menionat anterior). Interpretând aces te date, putem spune că, în mediul urban, atât mama cât şi tatăl
acordă o atenie deosebită jocului cu copilul, îndeosebi pentru grupa de vârstă 3-5 ani. În rural nu sunt diferene pe
grupe de vârstă (Tabelul 116).

109
 Tabelul nr. 116: Persoanele din familie care se joacă cel mai frecvent cu copilul (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Cine din casă se joacă cu copilul? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Mama 8.4 9.1 7.4 8.0 9.5 10.1
Tata 1.5 1 1.2 0.5 1.7 1.2
Frai 4.8 6.2 2.4 4.0 7.3 8.3
Mama + tata 37.6 32.4 48.4 38.6 26.3 26.7
Mama + tata + frai 25.1 31.0 20.6 29.4 29.7 32.5
Mama + frai 4.2 4.3 3.6 3.5 4.7 5.0
Tata + frai 1.1 - 1.2 - 1.0 -

II.8.3. Frecvena şi modul în care se joacă părinii cu copilul

Majoritatea răspunsurilor primite la acest item au fost, fără diferene prea mari pe cele două medii de rezidenă şi
pe cele două grupe de vârstă, cum era de aşteptat, pentru ziua anterioară (ieri). De asemenea, în topul tipurilor de joc
abordat, figurează, ca şi în cazul declaraiilor privind felurile de joc preferate de copil (itemul: cum se joacă copilul), fără
diferene semnificative pe medii de rezidenă, joaca cu jucăriile (42,2% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 20,7% pentru
grupa de vârstă 6-7 ani) şi jocurile în aer liber (36,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 55,4% pentru grupa de vârstă 6-7
ani). (Tabelul 117)

Tabelul nr. 117: Cum se joacă părinii cu copiii ( răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Cum v-ai jucat? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Cu jucării 42.4 37.4 39.5 32.4 45.6 42.1
Cu jucării + Joc în aer liber 14.1 9.6 16.1 11.5 11.8 7.8
Cu jucării + Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.2 0 0 0 0.2 0
Cu jucării + Jocuri de masă 0.5 0.1 1.0 0.3 0 0
Joc în aer liber 36.5 39.7 37.0 44.1 35.9 35.5
Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.2 0.2 0.5 0.5 0 0
Jocuri de masă 2.6 4.2 4.0 5.6 1.1 2.8
Nu răspunde 3.5 8.8 1.9 5.6 5.1 11.8
Total 100 100 100 100 100 100

Aspectul este îmbucurător în contextul în care se constată faptul că familia din România înelege şi apreciază
importana jocului în dezvoltarea copilului şi îi acordă, în majoritatea cazurilor, o atenie deosebită. Interpretarea datelor
de mai sus ne oferă şi o perspectivă a gradului de implicare a părintelui în jocul copilului, în funcie de vârsta acestuia,
fapt care confirmă şi o oarecare cunoaştere a nivelului de dezvoltare a copilului în raport cu vârsta, dar şi o flexibilitate a
părinilor faă de nevoile şi solicitările exprimate de copil în acest sens. Astfel, joaca cu jucăriile deine primul loc la grupa
de vârstăcă,3-5înani,
şi faptul ceeaaşa
ce-lprecum jocurile
priveşte în aer
pe tată, liber deincare
ca persoană primul
se loc la grupa
joacă de vârstă
cu copilul, 6 -7 ani.
procentele suntSurprinzător şi plăcut este
relativ asemănătoare cu
cele declarate de totalitatea persoanelor intervievate, dintre care, aşa cum am prezentat în debutul analizei, majoritatea
erau mame (ieri – 31% cazuri pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 32,9% cazuri pentru grupa de vârstă 6-7 ani; cu jucării -
24% cazuri pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 20,7% pentru grupa de vârstă 6-7 ani; jocuri în aer liber – 57,5% cazuri
pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 55,4% pentru grupa de vârstă 6-7 ani).

110
 Tabelul nr. 118: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cum se joacă tatăl cu copilul?”

Total Urban Rural

Cum s-a jucat tatăl cu copilul? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Cu jucării 24 20.7 24.1 21.4 23.8 19.9
Cu jucării + Joc în aer liber 9.4 5.4 10.6 6.4 8.2 4.4
Cu jucării + Jocuri de masă 0.1 0.1 0.3 0.3 0 0
Joc în aer liber 57.5 55.4 59.3 57.1 55.4 53.9
Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.1 0.3 0.3 0.3 0 0.2
Jocuri de masă 2.1 3.1 3.0 4.6 1.2 1.7
Nu răspunde
Total 6.8
100 15
100 2.4
100 9.9
100 11.4
100 19.9
100

Interesant şi, totuşi, justificat este aici faptul că taii preferă/încurajează jocurile în aer liber ale copiilor şi acest
lucru pare să fie agreat deopotrivă şi de copii, asociind părintele de sex masculin cu joaca în aer liber. Există o justificare
suplimentară a acestei asocieri prin faptul că, adesea, părintele de sex masculin se simte în largul lui într-o activitate
care implică mişcarea, îndeosebi mişcarea în aer liber, în timp ce mama, de regulă, preferă o activitate mai liniştită, în
interiorul căminului.

II.8.4. Ce tipuri de jucării preferă să cumpere părinii fetelor şi băieilor

Datele culese arată că părinii au, de regulă, preferine în legătură cu tipurile de jucării cumpărate copiilor lor, în
funcie de genul şi de vârsta acestora, fără diferene remarcabile pe cele două medii de rezidenă. Astfel, jucăriile-păpuşi
sunt în top pentru cazul în care au copii de sex feminin (99,4% pentru grupa copiilor de 3-5 ani şi 95,7% pentru grupa
copiilor de 6-7 ani) (Tabelul nr. 119). Acelaşi lucru îl remarcăm şi la jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de
sex masculin (98,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani) (Tabelul 120).

Tabelul nr. 119: Jucării pe care părinii preferă să le cumpere pentru fete - distribuie pe grupe de vârstă
şi medii de rezidenă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Ce tipuri de jucării sau alte obiecte ai prefera să % % % % % %
cumpărai pentru o fată? 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 417 N = 374 N = 400 N = 397
Păpuşi 99.4 95.7 99.5 98.7 99.3 92.9
Maşini (1.3% nu ştiu) 28.9 30.9 29.0 29.1 28.8 32.5
Jocuri de tip puzzle (3.4% nu ştiu) 95.2 94.2 95.9 96.3 94.5 92.2
Jocuri de construit (3.3% nu ştiu) 93.3 92.7 94.7 93.3 91.8 92.2
Jocuri războinice (5.8% nu ştiu) 29.3 26.6 28.8 24.3 29.8 28.7
Jucării care reprezintă obiecte din bucătărie sau din 91.4 87.3 91.1 87.7 91.8 86.9
camera copilului (3.3% nu ştiu)
Truse
Mingi sau altedejucării
machiaj (4% nu
sportive ştiu)nu ştiu)
(1.5% 79.1
96.1 76.4
97.1 78.9
95.0 78.6
96.5 79.3
97.3 74.3
97.7
Cări de colorat (1.1% nu ştiu) 98.3 97.7 99.0 98.1 97.5 97.2
Cări de citit (1.5% nu ştiu) 97.6 97.4 98.1 98.4 97.0 96.5
Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti ( 2.3% nu ştiu) 95.3 94.9 96.9 96.5 93.8 93.5

111
 Tabelul nr. 120: Jucării pe care părinii preferă să le cumpere pentru băiei - distribuie pe grupe de vârstă
şi medii de rezidenă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Ce tipuri de jucării sau alte obiecte ai prefera să
cumpărai pentru un băiat? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 417 N = 374 N = 400 N = 397
Păpuşi (1.2% nu ştiu) 15.1 12.7 14.9 9.9 15.3 15.4
Maşini (0.1% nu ştiu) 98.5 97.9 98.1 98.9 99.0 97
Jocuri de tip puzzle (2.9% nu ştiu) 95.7 95.3 96.9 98.4 94.5 92.4
Jocuri de construit (2% nu ştiu) 95.7 93.9 96.9 97.9 94.5 90.2
Jocuri războinice (4% nu ştiu) 57.2 53.4 55.6 49.5 58.8 57.2
Jucării care reprezintă obiecte din bucătărie sau din camera 42.4 41.4 45.1 35.8 39.5 46.6
copilului (4.4% nu ştiu)
Truse de machiaj (4% nu ştiu) 10.2 13 10.1 7.2 10.3 18.4
Mingi sau alte jucării sportive (0.9% nu ştiu) 98.2 98.1 98.3 99.5 98.0 96.7
Cări de colorat (0.9% nu ştiu) 98.4 97.8 99.3 98.9 97.5 96.7
Cări de citit (1.3% nu ştiu) 97.6 97.1 98.1 98.9 97.0 95.5
Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti ( 2.3% nu ştiu) 95.5 95.3 97.4 97.3 93.5 93.5

Un aspect pozitiv este faptul că, atât pentru băiei cât şi pentru fete părinii preferă, în procente relativ apropiate,
indiferent de mediu sau de grupa de vârstă, cările de colorat (98,3% pentru fete din grupa de vârstă 3-5 ani şi 98,4%
pentru băiei din grupa de vârstă 3-5 ani), cările de citit (97,6% pentru fete şi băiei din grupa de vârstă 3-5 ani) şi CD-
urile cu muzică sau poveşti (95,3% pentru fete din grupa de vârstă 3-5 ani şi 95,5% pentru băiei din grupa de vârstă 6-7
ani). Acest lucru se datorează, în mare parte, nivelului de educaie al părinilor intervievai, interesului lor pentru educaia
copiilor, dar şi veniturilor familiale situate, în multe dintre cazurile intervievate, în intervalul 600-1000 RON.
O situaie asemănătoare o întâlnim şi în cazul jocurilor de construcie sau al jocurilor tip puzzle, jocuri care
antrenează musculatura fină a mâinilor, gândirea copiilor şi care stimulează dezvoltarea relaiilor sociale, dezvoltarea
răbdării, a deprinderii de a duce la bun sfârşit lucrul început etc.
În privina jocurilor războinice care, deşi ocupă ultimele trei locuri din listă, în funcie de vârsta sau sexul copilului,
situaia prezintă procente îngrijorătoare îndeosebi la copiii de sex masculin şi din mediul rural (58,8% pentru grupa de
vârstă 3-5 ani şi 57,2% pentru grupa de vârstă 6-7 ani). Acest lucru poate constitui punctul de plecare pentru ipoteza
conform căreia comportamentul violent/agresiv al copilului/tânărului are rădăcini şi în educaia primită. În acest context,
părinii sunt primii vizai, în calitate de persoane care răspund de educaia copilului.
De asemenea, faptul că procentele cele mai mari se înregistrează la băieii din mediul rural ne îndreptăeşte să
credem că la sate încă se mai păstrează mentalităi care in de tradiii şi de o istorie zbuciumată a ăranului român şi că
acesta ar putea fi un punct de interes şi o provocare, totodată, pentru cei care proiectează curriculumul şcolar.

II.8.5 Activităile de timp liber încurajate de părini

În ceea ce priveşte timpul liber, indiferent de sexul copilului, se remarcă o tendină dominantă a părinilor de a-şi
încuraja copiii să să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii (98,1% în cazul fetelor şi 98,8% în cazul băieilor din
grupa de vârstă 3-5 ani; 98,6% în cazul fetelor şi 98,5% în cazul băieilor din grupa de vârstă 6-7 ani).

112
 Tabelul nr. 121: Activităi de timp liber pe care părinii le încurajează în cazul fetelor

Total Urban Rural

Care sunt activităile de timp liber pe
care le încurajai la copilul % % % % % %
dumneavoastră? 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 416 N = 365 N = 214 N = 182 N = 202 N = 183
- copilul respondentului este fată
Sportive (3.3% nu ştiu) 92.5 93.7 93.9 97.3 91.1 90.2
Artistice (0.5% nu ştiu) 95.4 97.8 95.8 99.5 95 96.2
Casnice (0.3% nu ştiu) 97.8 97.8 96.3 99.5 97.8 96.2
De petrecere a timpului liber în compania
altor copii (0.5% nu ştiu) 98.1 98.6 99.1 98.9 97 98.4
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă 91.8 92.1 92.5 89.6 91.8 94.5
(1.9% nu ştiu)

Tabelul nr. 122: Activităi de timp liber pe care părinii le încurajează în cazul băieilor

Care sunt activităile de timp liber pe

care le încurajai la copilul Total Urban Rural
dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
- copilul respondentului este băiat N = 401 N = 406 N = 203 N = 192 N = 198 N = 214
Sportive (2.7% nu ştiu) 97.8 96.6 98.5 97.4 97 95.8
Artistice (1.7% nu ştiu) 96.5 97.8 97.5 97.4 95.5 98.1
Casnice (1.7% nu ştiu) 94.8 93.6 97 92.7 92.4 94.4
De petrecere a timpului liber în compania
altor copii (0.7% nu ştiu) 98.8 98.5 99.5 98.4 98 98.6
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă 93.5 90.4 94.1 90.1 92.9 90.7
(2% nu ştiu)

Interesant este şi faptul că nu există diferenieri majore pe cele două medii de rezidenă, dar ordinea preferinelor
rămâne foarte strâns legată de sexul copilului, respectiv: la fete, pe ultimul loc sunt activităile sportive, iar la băiei, pe
ultimul loc sunt activităile casnice. Cu toate acestea, deşi poate că ne aşteptăm să găsim diferene majore între
încurajarea activităilor artistice şi a celor casnice, fie pe cele două medii de rezidenă, fie în funcie de sexul copilului,
datele culese nu confirmă acest lucru. Mai mult, constatăm procente aproape identice pentru aceste două tipuri de
activităi în urban, atât pentru fete cât şi pentru băiei (95,8% - încurajări pentru activităi artistice şi 96,3% - încurajări
pentru activităi casnice la fete, pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,5% - încurajări pentru activităi artistice şi 97% -
încurajări pentru activităi casnice la băiei din aceeaşi grupă de vârstă).
La grupa de vârstă 6 -7 ani, procentul părinilor privind încurajarea activităilor casnice, indiferent de sexul
copilului, înregistrează diferene sensibile (2-3 procente) pe cele două medii de rezidenă (99,5% în urban şi 96,2% în
rural pentru fete şi 92,7% în urban şi 94,4% în rural pentru băiei). Aceste date ne confirmă preocuparea mai mare a
părinilor de băiei din mediul rural şi a părinilor de fete din mediul urban pentru acest tip de activităi, chiar dacă ele nu
sunt o preocupare de top pentru părinii de băiei, în general.

Concluzii la capitolul „Jocul”

 Jocul constituie, pentru majoritatea părinilor, o activitate foarte importantă pentru dezvoltarea copilului;
 Procentul părinilor care declară jocul drept o activitate foarte importantă este mai mare în mediul urban faă
de mediul rural în ambele grupe de vârstă preşcolară;
 Părinii acordă o importană deosebită studiilor copilului, începând chiar cu învăământul preşcolar: 88,7%
dintre copiii de 3-5 ani, din familiile intervievate, merg la grădiniă şi în procent de 86,9% o frecventează
regulat, iar în cazul copiilor de 6-7 ani 76,9% din eşantionul analizat merg la şcoală;
113
 Părinii intervievai consideră, în procent de 61,4%, că e important pentru copiii lor să parcurgă şi studiile
universitare;
 Jucăriile şi jocurile în aer liber primează în viaa copilului preşcolar;
 Într-un procent considerabil de cazuri, atât pentru grupa de vârstă 3-5 ani cât şi pentru grupa de vârstă 6-7
ani, mama şi tata (37,6% şi 32,4%) sau mama, tata şi fraii (25,1% şi 31%) se joacă cu copilul;
 Taii preferă/încurajează jocurile în aer liber ale copiilor şi acest lucru pare să fie agreat deopotrivă şi de copii,
asociind părintele de sex masculin cu joaca în aer liber;
 Părinii au, de regulă, preferine în legătură cu tipurile de jucării cumpărate copiilor lor, în funcie de genul şi
de vârsta acestora, fără diferene remarcabile pe cele două medii de rezidenă: jucăriile-păpuşi sunt în top
pentru fete, iar jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de sex masculin;
 Părinii îşi încurajează copiii să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii;
 Referitor la activităile în timpul liberlegată
nu există diferenieri majore pe celeladouă
preferinelor rămâne foarte strâns de sexul copilului, respectiv: fete,medii de rezidenă,
pe ultimul loc suntdar ordinea
activităile
sportive, iar la băiei, pe ultimul loc sunt activităile casnice.

114
 CAPITOLUL II.9
Informaii şi analize specifice pe subgrupe de vârstă preşcolară

Dezvoltarea copilului în perioada 3- 6/7 ani

Arnold Gessel este un psiholog american care a manifestat un interes deosebit cu privire la dezvoltarea copilului.
Datorită acestui fapt el a elaborat seturi de teste pentru evaluarea dezvoltării la diferite vârste şi a determinat, prin ample
experimente, etapele dezvoltării psihologice ale persoanei.
Stadializarea sa se concentrează asupra avansării progresive în dezvoltare şi cuprinde şapte stadii, lăsând la o
parte curba descendentă
1. Stadiul a vieii,– de
embrionului bătrâneea:
la naştere la 8 săptămâni;
2. Stadiul fetusului – de la 8 la 40 de săptămâni;
3. Copilăria mică – de la naştere la 2 ani;
4. Vârsta preşcolară – de la 2 la 5 ani;
5. Copilăria – de la 5 la 12 ani;
6. Adolescena – de la 12 la 20-24 de ani;
7. Maturitatea adultă.
Pentru primii ani de viaă (1-5 ani), Arnold Gessel a elaborat „portrete” ale dezvoltării copilului urmărind patru
aspecte ale comportamentului:
• comportamentul motor;
• comportamentul de adaptare (comportamentul inteligent);
• comportamentul expresiv (limbajul);
• comportamentul social.
În continuare, ne vom opri asupra a trei portrete, respectiv portretul copilului de 3 ani, portretul copilului de 5 ani
şi cel al copilului de 6/7 ani.
Copilul de 3 ani, ca şi cel de 2 ani, găseşte plăcere în activităi motorii, dar nu atât de exclusiv precum cel de 2
ani. Progresele şi achiziiile pe care copilul le face acum în plan motric sunt:
- aleargă mult mai bine; încetineşte ori accelerează uşor;
- urcă scările fără ajutor, alternând picioarele;
- învaă să meargă cu bicicleta;
- reuşeşte să stea, pentru o secundă, într-un picior;
- este interesat de manipularea creioanelor şi a altor materiale de joacă;
- desenul spontan, ca şi cel imitativ, exprimă o dezvoltare a mişcărilor fixe: traseele grafice sunt mai clare, mai
puin difuze şi mai puin repetitive;
- coordonarea motorie crescândă se vădeşte şi în construcia turnurilor, care ajung până la 9 -10 cuburi;
- reuşeşte să plieze o foaie în lungime sau lăime, dar nu în diagonală.
♦ În ceea ce priveşte comportamentul de adaptare al copilului de 3 ani se pot remarca următoarele:
- se dezvoltă percepia formelor – reuşeşte proba de incastrare pentru cerc, pătrat, triunghi;
- copiază cercul numai după model;
- recunoaşte imaginea atunci când i se dă o jumătate din ea;
- construieşte o figură din două jumătăi;
- înelege şi execută ceea ce i se spune;
- datorită achiziiilor din planul motricităii fixe, perceptual, verbal, se remarcă o tendină de ordonare, de aranjare.

♦ La
achiziiile cele3mai
ani,importante
cuvintele îndevin instrumente
domeniul pentru
limbajului a desemna
care se lucruri
pot remarca percepute,
la această vârstă:idei, relaii. Iată câteva dintre
- creşte puternic vocabularul, păstrându-se însă o dezvoltare inegală a diferitelor categorii de cuvinte (unele
sunt pe deplin utilizate şi corect, altele sunt în stadiu de achiziie);
- joacă jocuri solitare în care îşi experimentează cuvintele, propoziiile şi sintaxa;
- în jocul dramatic copilul este şi actor, şi povestitor şi dramatizează o serie de roluri nu neapărat din plăcerea
jocului, dar mai ales din dorina de a-şi exersa vorbirea, verbalizarea gândurilor;
- se dezvoltă jocurile cu cuvintele şi incantaiile;
- învaă să asculte şi, în mare măsură, ascultă pentru a învăa.
♦ Ultimul aspect al comportamentului copilului de 3 ani, respectiv comportamentul social, scoate în evidenă
115
faptul că se manifestă o adaptare activă, o supunere la cerinele mediului, o nevoie de aprobare din partea celor din jur.
Nu este vorba de o supunere oarbă, ci de faptul că el doreşte să îneleagă şi să se integreze. Printre achiziiile copilului
în acest domeniu se remarcă următoarele:
- îşi exprimă prin cuvinte sentimentele, dorinele, chiar problemele;
- începe să îneleagă cum trebuie să-şi aştepte rândul;
- îi face plăcere să aştepte şi chiar să îşi împartă jucăriile cu celălalt;
- câştigă autonomie în autoservire, mănâncă singur şi destul de îngrijit;
- arată mare interes pentru îmbrăcat şi dezbrăcat;
- îşi poate descheia uneori nasturii;
- îşi desface şireturile şi îşi scoate pantofi şi ciorapii.
Copilul la vârsta de 5 ani pare şi este numit „mic adult”. Progresele şi achiziiile pe care acesta le face acum în
plan motric sunt:
-
-
controlul asuprapicioare
sare cu ambele corpuluiori
este mult picior
într-un mai precis decât
cu mare în etapa anterioară, iar corpul este mult mai agil;
sigurană;
- atitudinea posturală este naturală şi graioasă (mişcarea este uşoară şi cu economie de energie);
- coordonarea motricităii fine este dezvoltată (stăpâneşte unelte şi instrumente cu mai mare precizie –
utilizează creionul cu mai mare sigurană şi poate desena un omule ce poate fi recunoscut sau poate copia
după model cercul, pătratul şi triunghiul);
- îşi poate spăla dinii, pieptăna părul, spăla faa fără asistenă din partea cuiva.
♦ În ceea ce priveşte comportamentul de adaptare se poate remarca la copilul de 5 ani faptul că:
- rezolvă probleme simple implicând relaii geometrice şi spaiale (ex.: poate reface un jeton de carton de
forma unei cări de vizită, tăiat pe diagonală, poate rezolva sarcini complexe de incastrare);
- apare în desenele lui, inclusiv în desenul omuleului, atenia pentru detaliu;
- numără zece obiecte şi poate să facă adunări până la cinci, manipulând obiecte. De asemenea, poate să
spună câi ani are;
- simul timpului şi al duratei este mai dezvoltat (ex.: poate urmări aciunea într-o povestire şi poate să repete
corect secvene lungi, poate să urmărească realizarea unui proiect de joc de pe o zi pe alta, corelată cu
înelegerea şi exprimarea a ceea ce a fost ieri ori va fi mâine);
- atunci când desenează ori pictează ideea precedă execuia.

infantilă♦ precedente.
La 5 ani sunetele sunt, îndintre
Iată câteva general, achiziionate
achiziiile aproape
cele mai toate, în
importante iar domeniul
vorbirea nu mai are care
limbajului trăsăturile
se potderemarca
articulaiela
această vârstă:
- răspunsurile la întrebările ce se pun sunt mai precise şi mai la obiect, iar întrebările copilului sunt mai puine
şi mai relevante (el ascultă răspunsurile cu intenia de a se informa);
- utilizarea tuturor tipurilor de propoziii, inclusiv cele care includ afirmaii ipotetice şi condiionale;
- folosirea mai corectă a prepoziiilor şi conjunciilor;
- folosirea, în cadrul jocului dramatic, care se află în deplina sa dezvoltare, a unui dialog susinut, cu roluri bine
conturate vizând situaiile vieii obişnuite.
♦ Ultimul aspect al comportamentului copilului de 5 ani, respectiv comportamentul social , scoate în evidenă
faptul că în această perioadă copilul câştigă mult în autonomie şi independenă. Astfel, printre achiziiile copilului în
acest domeniu se remarcă următoarele aspecte:
- în treburile gospodăriei este supus şi ridică puine probleme, chiar arată interes în a da ajutor la treburile
casnice (doarme bine, deprinderile igienice sunt achiziionate, la fel cele de îmbrăcare şi dezbrăcare şi îşi
îndeplineşte îndatoririle zilnice);
- manifestă atitudini protectoare faă de fraii mai mici ori tovarăşii de joacă mai mici;
- îşi spune numele şi adresa şi chiar cere ajutorul în cazul în care se pierde pe stradă;
- sociabilitatea
în are o nouă
grup decât jocurile calitate (se joacă în grupuri de doi sau cinci membri şi preferă în mod hotărât jocul
solitare);
- îi plac hainele şi le poate alege;
- este mult mai conştient de diferenele culturale şi de diferenele dintre cele două sexe;
- se bucură şi e mândru de ceea ce are, de produciile sale artistice;
- în situaii mai puin complexe, pe care le poate înelege şi stăpâni, manifestă seriozitate, sim al scopului,
răbdare, perseverenă, generozitate, prietenie;
- este mai sigur pe sine, este încrezător în alii şi este conformist din punct de vedere social.
Primii cinci ani din viaă sunt ani de pregătire, după care urmează perioada copilăriei (5-10 ani), ca o perioadă de
mijloc, de trecere spre cele două etape de completare: adolescena şi maturitatea. În această perioadă de mijloc se
116
petrec o serie de schimbări subtile, multe din ele ascunse, care, atunci când se manifestă, produc interpretări greşite;
părinii tind să învinovăească şcoala, profesorii au înclinaia de a face vinovat copilul sau părintele. Faptele sunt
judecate în termeni exteriori, cum ar fi succesul sau eşecul.
Copilul, în această perioadă, dezvoltându-se între pregătire şi împlinire, se confruntă cu alternări între un echilibru
relativ şi un dezechilibru tranziional (de progres). După perioada preşcolară, copilul este pregătit să accepte separarea de
familie mai uşor şi se adaptează noii lumi, cea şcolară (intrând în clasa I sau parcurgând, în grădiniă, grupa pregătitoare
pentru şcoală).
În acest context, vom prezenta stadiul achiziiilor fundamentale: citirea şi scrierea la această vârstă (6/7 ani).
♦ Citirea la 6 ani:
- interes atât în literele mici, cât şi în cele mari;
- recunoaşte cuvinte şi propoziii, uneori fraze;
- găseşte cuvinte legate de imagine sau poveste;

îipotriveşte
place să cuvinte;
-
- aibă materiale (cări, imagini) legate de propria experienă;
- când poate citi o carte, o reciteşte de mai multe ori;
- substituie cuvinte care au o anumită asemănare.
♦ Citirea la 7 ani:
- poate citi acum fraze;
- recunoaşte cuvinte familiare, mai uşor şi mai rapid;
- greşeli tipice de citire (schimbă ordinea literelor, adaugă sau substituie cuvinte etc.).
♦ Scrierea la 6 ani:
- poate scrie aproape toate literele, dar cu mai multe inversări;
- scrie unele cuvinte, dar amestecă literele mari cu cele mici, fără a le deosebi prin mărime;
- scrie literele dintr-o singură trăsătură, cu mai puine opriri;
- îi place să utilizeze o varietate de materiale: creta, diferite tipuri de creioane;
- îşi scrie numele întreg;
- poate scrie cifrele de 1 la 20, dar poate încă inversa poziia elementelor dintr-un număr (31 în loc de 13) sau
poate scrie cifra inversat (de obicei 3, 7 sau 9).
♦ Scrierea la 7 ani:
-
- scrie cuvinteliterele
corectează şi propoziii,
pe careutilizând
le-a scrisşi invers,
litere mari
darşiîncă
mici;mai scrie invers câte o literă;
- începe să separe cuvintele;
- îi place să copieze fraze;
- îi place să scrie corect şi şterge mult;
- scrie cifrele de la 1 la 20 şi chiar mai mari, fără greşeală, dar încă mai inversează câte o cifră.

A. Informaii specifice vârstei 3-5 ani

II.9.1. Cunoştinele părinilor cu privire la conturarea personalităii copilului
Aşa cum s-a arătat anterior aceasta este vârsta la care personalitatea copilului se conturează cel mai mult. Pe
ansamblu, peste 70% dintre părinii intervievai au considerat că la această vârstă personalitatea copilului poate fi
influenată. În mediul rural ponderea celor care au răspuns afirmativ la această întrebare a fost mai redusă. De
asemenea, ponderea părinilor care nu au răspuns sau nu au ştiut să răspundă la această întrebare a fost mai mare în
mediul rural faă de mediul urban (Tabelul 123).

Tabelul nr. 123: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „La această vârstă personalitatea copilului poate fi
influenată?”

Total Urban Rural

Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 582 71.2 316 75.8 266 66.5
Nu 137 16.8 61 14.6 76 19
Nu ştie 92 11.3 38 9.1 54 13.5
Nu răspunde 6 0.7 2 0.5 4 1
Total 817 100 417 100 400 100
117
 Întrebai cum consideră că se poate influena în bine personalitatea copilului aproape 95% dintre părini au
răspuns că încurajarea şi lauda aciunilor pozitive ale copilului este cea mai importantă cale, urmată în ordine ierarhică
de un gest de afeciune adresat copilului (91% dintre părini) şi de oferirea unor privilegii (peste 85% dintre părini). Este
de remarcat pozitiv faptul că dulciurile au fost citate pe ultimul loc (Tabelul 124).

Tabelul nr. 124: Distribuia răspunsurilor la întrebarea „Cum putei influena în bine personalitatea copilului?”
(răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 582 cazuri N = 316 cazuri N = 266
Prin încurajări/laude pentru aciunile pozitive 552 94.8 303 95.9 249 93.6
Prin recompense cu jucării 380 65.3 212 67.1 168 63.2
Prin recompense cu dulciuri 333 57.2 190 60.1 143 53.8
Gest de afeciune 532 91.4 294 93 238 89.5
Prin oferirea de privilegii 497 85.4 278 88 219 82.3
Stabilind reguli de comportament 431 74.1 250 79.1 181 68

Aceste date demonstrează că părinii au o serie de cunoştine teoretice şi practice despre educaia copilului
preşcolar, confirmate şi de răspunsurile la întrebarea «Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului» (capitolul 6 «Ecologia
familiei»). Totuşi dacă coroborăm aceste informaii cu cele obinute la capitolul menionat, subcapitolul «Pedepse»,
constatăm că în practică părinii aplică destul de frecvent metode dure de disciplinare, care pot influena negativ
personalitatea copilului.
Este important că majoritatea părinilor, în aproape egală măsură atât în mediul urban cât şi în cel rural, a
declarat că lipsa de afeciune poate influena negativ personalitatea copilului. Exemplele negative au fost citate pe locul
al doilea, iar pedepsele şi faptul că nu i se acordă atenie pozitivă copilului au constituit celelalte cauze care pot influena
negativ comportamentul copilului. Destul de puini părini au ştiut importana stabilirii unor reguli clare pentru conturarea
personalităii
ale copilului - copilului. În mediul
hrană, somn, rural joc,
sănătate, mai comunicare
puin de jumătate dintre părini
etc.(Tabelul 125) au ştiut importana satisfacerii nevoilor de bază

Tabelul nr. 125: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cum putei influena în rău personalitatea copilului ?”
(răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 582 cazuri N = 316 cazuri N = 266
Nu i se arată suficientă afeciune 508 87.3 278 88 230 86.5
Nu i se acordă atenie pozitivă atunci 441 75.8 247 78.2 194 72.9
când este necesar
Nu se ine cont de dorinele copilului 397 68.2 220 69.6 177 66.5
Pedepse 435 74.7 227 71.8 208 78.2
Nu s-au stabilit reguli de comportament 329 56.5 201 63.6 128 48.1
clare
Prin exemple negative 458 78.7 255 80.7 203 76.3
Nu se satisfac nevoile de bază 308 52.9 184 58.2 124 46.6

118
 Figura nr. 36: Cum putei influena personalitatea copilului

II.9.2. Cunoştine, atitudini şi practici privind jocul

Din declaraiile părinilor, peste 40% dintre copiii în vârstă de 3 -5 ani (din cadrul eşantionului analizat) se joacă 4-
6 ore pe zi. În mediul rural copiii se joacă mai mult decât în urban, unde copiii se joacă zilnic mai puin de 4 ore (Tabelul
126). Acest fapt poate fi explicat prin influena mai multor factori: în oraşe disponibilul de spaii de joc sigure pentru copiii
de această vârstă este relativ redus; în general, la această vârstă, ei trebuie supravegheai de părini sau ali membri de
familie care nu sunt întotdeauna disponibili. De asemenea, în mediul urban, copiilor li se oferă ca alternative posibilitatea
de a desfăşura diverse alte activităi adecvate vârstei: balet, sporturi, spectacole pentru copii etc. Antrenarea copiilor în
astfel de activităi depinde, însă, în foarte mare măsură, de nivelul socio-cultural al familiei.

Tabelul nr. 126: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore pe zi se joacă copilul în general?”

Total Urban Rural

Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Mai puin de 2 ore 20 2.4 13 3.1 7 1.8
2 – 4 ore 313 38.3 180 43.2 133 33.3
4 – 6 ore 351 43 170 40.8 181 45.2
Mai mult de 6 ore 129 15.8 53 12.7 76 19
Nu ştiu
Total 4
817 0.5
100 1
417 0.2
100 3
400 0.7
100

Aproximativ 88% dintre părinii cu copii de 3-5 ani consideră că este suficient cât timp se joacă copilul lor; 4,7%
consideră că se joacă mai mult decât are nevoie. Este de subliniat că ponderea părinilor care au declarat că se joacă
prea mult copilul lor este dublu la sat decât la oraş, iar ponderea celor care au declarat că nu se joacă suficient copilul
lor este mai mare în oraşe (Tabelul 127).

119
 Tabelul nr. 127: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. se joacă?”

Total Urban Rural

Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Mai puin decât are nevoie 31 3.8 22 5.3 9 2.2
Suficient 722 88.4 370 88.7 352 88
Mai mult decât are nevoie 38 4.7 13 3.1 25 6.3
Nu ştiu 26 3.1 12 2.9 14 3.5
Total 817 100 417 100 400 100

Atât în urban cât şi în rural, mai mult de jumătate din copiii de 3-5 ani care nu se joacă se uită la televizor. În
mediul
la pesteurban, însă,asemenea
35%. De numai 24% dintreponderea
în oraş copiii care nu secare
copiilor joacăaudorm, în timp
activităi ce în mediul
intelectuale ruralîntr-o
(privesc ponderea
carte,acestora
asistă la creşte
leciile
frailor, desenează etc.) este de două ori mai mare decât a copiilor din mediul rural. În schimb, ponderea copiilor care
ajută în casă este mai mare la sate decât în oraşe (Tabelul 128 şi figura 37).

Tabelul nr. 128: Distribuia răspunsurilor la întrebarea:„Când nu se joacă, ce altă activitate desfăşoară copilul
dumneavoastră?” (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 817 cazuri N = 417 cazuri N = 400
Doarme/ se odihneşte 241 29.5 98 23.5 143 35.8
Se uită la TV 447 54.7 240 57.6 207 51.8
Ajută în casă/curte 102 12.5 44 10.6 58 14.5
Face lecii/răsfoieşte o carte/stă lângă fratele lui 116 14.2 79 18.9 37 9.3
când îşi face temele/desenează
Merge la sport/balet/activităi organizate 19 2.3 12 2.9 7 1.8
Plimbare 50 6.1 31 7.4 19 4.8

Figura nr. 37: Ce activităi desfăşoară copilul dvs. când nu se joacă:

120
 II.9.3. Formarea deprinderilor la copilul în vârstă de 3-5 ani
Formarea diverselor deprinderi, atât de igienă cât şi practice, reprezintă o etapă importantă în educaia şi
îngrijirea copilului şi în pregătirea lui pentru integrarea şcolară şi socială.
Majoritatea părinilor au declarat că au format copilului lor deprinderi de igienă pe care acesta le foloseşte în mod
regulat (Tabelul 129).

Tabelul nr. 129: Formarea deprinderilor de igienă la copilul de 3-5 ani

Are copilul dumneavoastră deprinderi de Total Urban Rural

igienă zilnică pe care le foloseşte singur Număr Număr Număr
în mod regulat? cazuri % cazuri % cazuri %
Da 778 95.3 407 97.6 371 92.8
Nu 36 4.4 8 1.9 28 7
Nu ştie 2 0.2 2 0.5 0 0
Nu răspunde 1 0.1 0 0 1 0.2
Total 817 100 417 100 400 100

Cea mai frecventă deprindere este de a se spăla pe mâini înainte de masă. Mai puini copii se spală pe mâini
după ce au folosit WC-ul. Spălatul dinilor zilnic este prezent numai la cca. 70% dintre copiii din mediul rural şi aproape
80% în oraşe (Tabelul 130).

Tabelul nr. 130: Deprinderile igienice formate copiilor de 3-5 ani

Total Urban Rural

Dacă da, care sunt acestea? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 778 cazuri N = 407 cazuri N = 371
Se spală pe mâini înainte de masă 767 98.6 399 98 368 99.2
Se spală pe mâini după ce a fost la WC 581 74.7 320 78.6 261 70.4
Se spală pe dini zilnic 699 89.8 379 93.1 320 86.3

Aproximativ 44% din copiii preşcolari de 3-5 ani se îmbracă singuri şi un procent aproape egal se îmbracă cu
ajutor. Totuşi 10% din copiii de această vârstă nu ştiu această deprindere (Tabelul 131).

Tabelul nr. 131: Distribuia răspunsurilor date de părinii cu copii de 3-5 ani la întrebarea: „Copilul dvs. se
îmbracă/dezbracă singur?”

Total Urban Rural

Copilul se îmbracă/dezbracă singur? Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
Da 367 44.9 190 45.6 177 44.2
Nu
Parial 82
367 10
45 42
184 10.1
44.1 40
183 10
45.8
Nu ştie 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 817 100 417 100 400 100

Circa 88,4% dintre copiii la această vârstă au fost învăai de părinii lor să îşi tragă fermoarul, ceva mai puini să
îşi încheie nasturii şi mult mai puini (29,7%) să îşi lege şireturile (Tabelul 132).

121
 Tabelul nr. 132: Alte deprinderi practice formate de părini copiilor de 3-5 ani (răspunsuri multiple)

L-ai învăat pe copilul Total Urban Rural

dumneavoastră Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 417 cazuri N = 400 cazuri N = 817
Să-şi lege şireturile 243 29.7 117 28.1 126 31.5
Să-şi încheie nasturii 634 77.6 327 78.4 307 76.8
Să-şi închidă/deschidă fermoarul 722 88.4 373 89.4 349 87.3

Aspectele arătate anterior denotă o grijă suficientă a părinilor pentru a forma copilului diverse deprinderi de
igienă şi practice, care să-l pregătească pentru integrarea socială şi şcolară.

II.9.4. Grija faă de sigurana copilului

Grija faă de sigurana copilului a fost analizată punându-se părinilor întrebarea dacă şi cât de frecvent lasă
copilul să plece singur de acasă. Aşa cum era de aşteptat, există diferene importante între oraş şi sat la acest indicator:
în timp ce în mediul urban peste 90% din părinii întrebai au declarat că nu lasă niciodată copilul în vârstă de 3-5 ani să
plece de acasă neînsoit de un adult, în rural aproape 30% din copiii de această vârstă pot pleca de acasă uneori sau
oricând fără a fi însoii de un adult (Tabelul 133).

Tabelul nr. 133: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Îi permitei copilului să plece de acasă fără a fi însoit
de un adult?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Oricând 18 2.2 1 0.2 17 4.2
Uneori 134 16.4 38 9.2 96 24
Niciodată 665 81.4 378 90.6 287 71.8
Total 817 100 417 100 400 100

II.9.5. Educaia copilului preşcolar în vârsta de 3-5 ani

Marea majoritate a copiilor de vârstă 3-5 ani merge la grădiniă, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, cu
precizarea că ponderea celor care frecventează grădinia în urban este ceva mai mare, depăşind 90% (Tabelul 134).

Tabelul nr. 134: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. merge la grădiniă?”

Total Urban Rural

Copilul dvs. merge la grădiniă? Număr Număr Număr
% % %
Da cazuri
725 88.7 cazuri
379 90.9 cazuri
346 86.5
Nu 92 11.3 38 9.1 54 13.5
Total 817 100 417 100 400 100

Dintre copiii care merg la grădiniă peste 70% frecventează grădinia cu program normal. Aici intervine o diferenă
semnificativă între mediul urban şi mediul rural, determinată de faptul că marea majoritate a grădinielor din mediul rural
are program normal. În urban, circa jumătate din copiii de 3-5 ani merg la grădiniă cu program normal (Tabelul 135).

122
 Tabelul nr. 135: Tipul de grădiniă frecventată – distribuie de frecvenă

Ce tip de grădiniă frecventează? Total Urban Rural

Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Cu program normal 513 70.8 192 50.7 321 92.8
Cu program prelungit 211 29.1 186 49.1 25 7.2
Cu program săptămânal 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 725 100 379 100 346 100

Aproximativ 90% dintre copiii care frecventează grădinia în mediul urban merg regulat la grădiniă. În rural, peste
14% dintre copiii înscrişi în grădinie nu au o frecvenă corespunzătoare (Tabelul 136).

Tabelul nr. 136: Frecventarea grădiniei de către copiii de 3-5 ani – distribuie de frecvenă

Frecventează regulat grădinia? Total Urban Rural

Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 630 86.9 341 90 289 83.5
Nu 71 9.8 22 5.8 49 14.2
Altele* 24 3.3 16 4.2 8 2.3
Total 725 100 379 100 346 100

Mai mult de o treime dintre părini, atât în urban cât şi în rural, au declarat că îl consideră pe copilul de 3-5 ani
prea mic pentru a merge la grădiniă. De asemenea 10% în urban şi 13% în rural au motivat că nu există grădiniă în
apropiere. În general, se constată că părinii cunosc prea puin rolul grădiniei ca factor de educaie şi de integrare
socială; 5% dintre părini, atât în oraşe cât şi în sate, au declarat că nu văd necesitatea de a trimite copilul la grădiniă;
aproape 37% dintre părinii din mediul urban nu trimit copilul la grădiniă pentru că „are cu cine să stea acasă”, iar în
rural peste 5,6% dintre părini consideră că acasă copilul primeşte o educaie mai bună decât la grădiniă (Tabelul 137).
Cauzele pentru care copiii de 3-5 ani nu merg la grădiniă sunt determinate în mare măsură şi de factori socio-
economici. De exemplu, în rural mai mult de o cincime din copii nu merg la grădiniă pentru că nu au
îmbrăcăminte/încălăminte, iar în oraşe pentru aproape 8% dintre copiii care nu merg la grădiniă părinii nu pot plăti
alocaia de hrană (Tabelul 137).

Tabelul nr. 137: Motive invocate de părini pentru care copii nu merg la grădiniă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Din ce cauză nu merge la grădiniă? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 92 cazuri N = 38 cazuri N = 54
Nu există grădiniă în apropiere 11 12 4 10.5 7 13
Nu are cine să-l ducă pe copil 3 3.3 1 2.6 2 3.7
Copilul este bolnav/handicapat 2 2.2 - - 2 3.7
Mâncarea nu este suficient de hrănitoare - - - - - -
Condiiile nu sunt satisfăcătoare 1 1.1 1 2.6 - -
Calitatea
Copilul educaiei
capătă nu estemai
o educaie satisfăcătoare
bună acasă 24 2.2
4.3 11 2.6
2.6 13 1.9
5.6
Nu putem plăti alocaia de hrană 4 4.3 3 7.9 1 1.9
Nu are îmbrăcăminte/încălăminte 13 14.1 2 5.3 11 20.4
Nu văd de ce este necesar 5 5.4 2 5.3 3 5.6
Are cu cine să stea acasă 18 19.6 14 36.8 4 7.4
Este încă mic 34 37 14 36.8 20 37

Pe ansamblu, aproape 2/3 (62%) dintre părini au declarat că vor înscrie copilul la grădiniă în anul următor,
numărul acestora fiind însă ceva mai mare în rural (32) decât în urban (25). Totuşi peste 20% în urban şi 25% în rural au
123
declarat că nu ştiu, iar 14,1% nu intenionează să înscrie copilul la grădiniă în anul următor (Tabelul 138).

Tabelul nr. 138: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Intenionai să trimitei copilul la grădiniă în următorul
an şcolar?”

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 57 62 25 65.7 32 59.3
Nu 13 14.1 5 13.2 8 14.8
Nu ştie 22 23.9 8 21.1 14 25.9
Total 92 100 38 100 54 100

II.9.6. Implicarea copilului preşcolar mic în activităi casnice (de gospodărie)

Mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani sunt implicai în activităi casnice, aproape în egală măsură în mediul
urban şi rural (Tabelul 139). Peste 97% dintre ei ajută în casă, în cea mai mare parte din cazuri alături de părini,
aceasta constituind o cale de a obişnui copilul cu diverse deprinderi (pus masa, strâns masa, aranjat haine, făcut ordine
etc.) Dincolo de acest aspect general există, însă, diferene semnificative între oraş şi sat cu privire la antrenarea
copilului în activităi gospodăreşti. Se poate afirma că la sate viaa copiilor este mai grea, ei fiind implicai în munci mai
laborioase: mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani la sate ajută în grădină, peste 30% au grijă de animalele din
curte, peste 27% culeg fructe şi legume şi aproape 20% au grijă de animalele de companie, iar 11% dintre aceştia aduc
apă (Tabelul 140 şi figura 38).

Tabelul nr. 139: Distribuia răspunsurilor la întrebarea „Îl implicai pe copil în activităile casnice?”

Îl implicai pe copil în activităi Total Urban Rural

casnice? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 462 56.5 241 57.8 221 55.2
Nu 355 43.5 176 42.2 179 44.8
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 140: Activităile în care este implicat copilul în gospodărie

Total Urban Rural

Dacă da, ce are de făcut Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
Să ajute în casă 451 97.6 237 98.3 214 96.8
Să ajute în grădină 150 32.5 38 15.8 112 50.7
SăSăaibă
aibăgrijă
grijădedeanimalele
animalelededin
companie
curte 58
76 12.6
16.5 14
9 5.8
3.7 44
67 19.9
30.3
Să aibă grijă de fraii mai mici 26 5.6 8 3.3 18 8.1
Să ducă animalele la păscut 7 1.5 1 0.4 6 2.7
Să aducă apă 31 6.7 6 2.5 25 11.3
Să culeagă fructe/legume 78 16.9 17 7.1 61 27.6
Să ajute la muncile câmpului 11 2.4 3 1.2 8 3.6

124
 Figura nr. 38: Implicarea copilului preşcolar mic în activităi casnice

Doar aproximativ 3% dintre părini sunt împotriva implicării copilului în activităi casnice, peste două treimi au luat
ca argument vârsta prea mică a copilului, iar o treime nu consideră necesar (Tabelul 141).

Tabelul nr. 141: Motivele pentru care părinii nu îi antrenează pe copii în activităi gospodăreşti (răspunsuri
multiple)

Total Urban Rural

Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Este prea mic(ă) 238 67 109 61.9 129 72.1
Nu consider că este necesar 115 32.4 64 36.4 51 28.5
Sunt împotriva implicării în activităile casnice 11 3.1 5 2.8 6 3.4
a copilului
Nu am timp să o(îl) învă - - - - - -
Nu este capabil 6 1.7 2 1.1 4 2.2

II.9.7. Cunoştine, atitudini şi practici ale părinilor având copii de 3-5 ani, în probleme de gen
Două treimi dintre părinii cu copii de 3-5 ani consideră că nu există activităi specifice pentru băiei/fete, dar
12,9% au răspuns afirmativ, iar 18% nu au ştiut să răspundă.

Tabelul nr. 142: Părerea părinilor referitor la activităile specifice pentru fete şi pentru băiei
Există activităi specifice pentru Total Urban Rural
băiei/fete? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 105 12.9 50 12 55 13.8
Nu 539 66 275 66 264 66
Nu ştie 151 18.5 79 18.9 72 18
Nu răspunde 22 2.6 13 3.1 9 2.2
Total 817 100 417 100 400 100
125
 Cei mai muli dintre părinii care au fost de părere că există activităi specifice în funcie de gen au considerat că
băieii trebuie să se ocupe cu prioritate de reparaii, construcii sau munci de câmp, iar ca activităi de petrecere a
timpului liber sport (fotbal), în timp ce pentru fete au considerat oportune activităi gospodăreşti precum curăenie, gătit
etc., iar în timpul liber croitorie, tricotat etc.

Tabelul nr. 143: Activităi pe care părinii le consideră prefereniale pentru băiei

Dacă da, enumerai Total Urban Rural

Băiei Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 105 cazuri N = 50 cazuri N = 55
Reparaii/construcii/munci pe câmp 66 62.9 30 60 36 65.5
Fotbal/sport 31 29.5 14 28 17 30.9
Jucării diferite/maşinue 25 23.8 14 28 11 20

Tabelul nr. 144: Activităi pe care părinii le consideră prefereniale pentru fete

Dacă da, enumerai Total Urban Rural

Fete Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 105 cazuri N = 50 cazuri N = 55
Curăenie/gătit/munci în casă 64 61 28 56 36 65.5
Modeling/croitorie/tricotat 24 22.9 15 30 9 16.4
Jucării diferite/păpuşi 30 28.6 13 26 17 30.9

II.9.8 Cunoştinele părinilor referitor la dezvoltarea copilului

Părinilor li s-au pus o serie de întrebări care vizau cunoştinele lor despre dezvoltarea copilului (chestionarul
anexat).
Peste 80% dintre părini consideră că până la 3 ani copilul trebuie să vorbească bine (Tabelul 145). Peste 95%
din părinii intervievai ştiu că fiecare copil evoluează în ritmul lui (Tabelul 146) şi că, de aceea, în jurul vârstei de 3 ani
copiii pot fi diferii unul faă de altul (Tabelul nr. 146). Mai mult de 89% dintre părini au declarat că la 4 ani copilul este
atras de lucruri, oameni, locuri, activităi noi. Aproximativ 87% dintre părini au fost de acord că la vârsta de 4 ani jocul
copiilor include adesea folosirea în moduri pline de imaginaie a obiectelor casnice (Tabelul nr. 149).
În ceea ce priveşte succesul unui copil la şcoală aproape 70% din părini au considerat că acesta se bazează pe
repetarea lucrurilor deja învăate, 20% nu au fost de acord şi 10% nu au fost siguri (Tabelul nr. 148).
În general se poate aprecia că, atât în urban cât şi în rural, cunoştinele părinilor au fost satisfăcătoare.

Tabelul nr. 145: Distribuia răspunsurilor părinilor în funcie de părerea lor cu privire la vârsta la care
trebuie să vorbească copilul

Unii copii învaă să vorbească mai Total Urban Rural

târziu, cei maibine
vorbească mulilaajung
3 ani să Număr
cazuri % Număr
cazuri % Număr
cazuri %
De acord 671 82.1 352 84.4 319 79.7
Nu sunt de acord 111 13.6 42 10.1 69 17.3
Nu sunt sigur 33 4.1 22 5.3 11 2.8
Nu îneleg 2 0.2 1 0.2 1 0.2
Total 817 100 417 100 400 100

126
 Tabelul nr. 146: Distribuia răspunsurilor părinilor referitor la dezvoltarea diferită a copiilor

La vârsta de 3 ani copiii pot fi diferii Total Urban Rural

unul de celălalt ca dezvoltare, deoarece Număr Număr Număr
fiecare copil evoluează în ritmul lui cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 787 96.4 405 97.1 382 95.5
Nu sunt de acord 13 1.6 4 1 9 2.2
Nu sunt sigur 15 1.8 8 1.9 7 1.8
Nu îneleg 2 0.2 0 0 2 0.5
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 147: Distribuia părerilor părinilor referitor la atenia pe care o acordă copilul unor elemente
din mediul înconjurător

Unii sunt de părere că la 4 ani copiii Total Urban Rural

sunt atraşi de lucruri, oameni, locuri Număr Număr Număr
şi activităi noi cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 734 89.8 378 90.6 356 89
Nu sunt de acord 27 3.3 13 3.2 14 3.5
Nu sunt sigur 42 5.2 23 5.5 19 4.8
Nu îneleg 14 1.7 3 0.7 11 2.7
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 148: Distribuia răspunsurilor părinilor cu privire la importana memorării pentru succesul la
şcoală

Unii sunt de părere că succesul unui Total Urban Rural

copil la şcoală se bazează pe repetarea Număr Număr Număr
lucrurilor deja învăate cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 564 69 275 66 289 72.3
Nu sunt de acord 164 20.1 94 22.5 70 17.5
Nu sunt sigur 85 10.4 48 11.5 37 9.2
Nu îneleg 4 0.5 0 0 4 1
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 149: Distribuia părerilor părinilor cu privire la jocul copilului de 3-5 ani

Unii sunt de părere că jocul copiilor de 4 Total Urban Rural

ani include adesea folosirea în moduri Număr Număr Număr
pline de imaginaie a obiectelor casnice cazuri % cazuri % cazuri %

De acord
Nu sunt de acord 708
48 86.7
5.9 360
24 86.3
5.8 348
24 87
6
Nu sunt sigur 40 4.9 26 6.2 14 3.5
Nu îneleg 21 2.5 7 1.7 14 3.5
Total 817 100 417 100 400 100

127
 Concluzii:
 Peste 70% dintre părinii intervievai au considerat că personalitatea copilului poate fi influenată la vârsta de
3-5 ani, atât în bine cât şi în rău;
 Întrebai cum consideră că se poate influena în bine personalitatea copilului, aproape 95% dintre părini au
răspuns că încurajarea şi lauda aciunilor pozitive ale copilului este cea mai importantă cale;
 Majoritatea părinilor, în aproape egală măsură atât în mediul urban cât şi în cel rural, a declarat că lipsa de
afeciune poate influena negativ personalitatea copilului;
 În practică, părinii aplică destul de frecvent metode dure de disciplinare care pot influena negativ
personalitatea copilului;
 Puini părini au ştiut importana stabilirii unor reguli clare în educaia copilului;
 88% dintre părinii cu copii de 3-5 ani consideră că este suficient cât se joacă copilul lor; ponderea părinilor
care au declarat că se joacă prea mult copilul lor este dublă la sat decât la oraş, iar ponderea celor care au
declarat că nu se joacă suficient copilul lor este mai mare în oraşe;
 Marea majoritate a copiilor de vârstă 3-5 ani merg la grădiniă, atât în mediul urban cât şi în mediul rural.
Dintre copiii care merg la grădiniă peste 70% frecventează grădinia cu program normal;
 În mediul urban peste 90% din părinii întrebai au declarat că nu lasă niciodată copilul în vârstă de 3-5 ani să
plece de acasă neînsoit de un adult;
 Aproape 30% dintre copiii de 3-5 ani din mediul rural sunt lăsai de părinii lor să plece de acasă uneori sau
oricând, fără a fi însoii de un adult.
 Mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani sunt implicai în activităi casnice, aproape în egală măsură în
mediul urban şi rural, iar dintre activităile preferate pe primul loc (peste 97%) este ajutorul în casă.
 Se poate afirma că la sate viaa copiilor este mai grea, ei fiind implicai în munci mai laborioase: mai mult de
jumătate dintre copiii de 3-5 ani la sate ajută în grădină, peste 30% au grijă de animalele din curte, peste 27%
culeg fructe şi legume şi aproape 20% au grijă de animalele de companie, iar 11% dintre aceştia aduc apa.
 Două treimi dintre părinii cu copii de 3-5 ani consideră că nu există activităi specifice pentru băiei/fete, dar
cca. 13% au răspuns afirmativ, iar 18% nu au ştiut să răspundă.

B. Informaii specifice copilului preşcolar în vârstă de 6-7 ani

II.9.9 Importana acordată de părini studiilor pentru copilul lor
Importana pe care părinii o acordă educaiei copilului creşte odată cu vârsta acestuia, datele culese reflectând
cu prisosină acest lucru. Copiii de vârsta 6-7 ani sunt înscrişi în cvasitotalitate într-o formă de învăământ fie preşcolar,
fie şcolar. Ponderea copiilor care la 7 ani nu merg nici la şcoală nici la grădiniă este foarte mică. În urban, din eşantionul
de 374 părini intervievai, doar în două cazuri (0,5% din total) copilul nu mergea nici la şcoală nici la grădiniă, iar din
aceste 2 cazuri unul era al unui copil cu o disabilitate gravă. În rural, ponderea copiilor care nu frecventează nici
grădiniă, nici şcoală este ceva mai mare, fără însă a fi importantă. Numai 12 copii din 397 cazuri intervievate, respectiv
3% au fost în situaia de a nu merge la grădiniă sau la şcoală, motivaiile părinilor fiind, ca şi în cazul copiilor de 3-5 ani
lipsa unei grădinie în apropiere sau lipsa de îmbrăcăminte/încălăminte. Totuşi, se remarcă atât ca număr cât şi ca
pondere, faptul că în rural mai muli copii sunt şcolari la vârsta de 6-7 ani (Tabelul 150 şi 151).

Tabelul nr. 150: Distribuia răspunsurilor referitoare la frecventarea grădiniei

Copilul dumneavoastră merge la Total Urban Rural

grădiniă? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 593 76.9 304 81.3 289 72.8
Nu 14 1.8 2 0.5 12 3
Este şcolar 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Total 771 100 374 100 397 100

128
 Tabelul nr. 151: Cauze pentru care copilul de 6-7 ani nu frecventează grădinia (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Din ce cauză nu merge la grădiniă? Număr Număr Număr
cazuri cazuri cazuri
(N = 14) (N = 2) (N = 12)
Copilul este bolnav/handicapat 7 1 6
Nu există grădiniă în apropiere/Nu are cine să-l ducă pe copil /Mâncarea
nu este suficient de hrănitoare/ Condiiile nu sunt satisfăcătoare/ 5 1 4
Calitatea educaiei nu este satisfăcătoare
Nu putem plăti alocaia de hrană/ Nu are îmbrăcăminte/încălăminte/nu 5 1 4
văd de ce este necesar/ Copilul capătă o educaie mai bună acasă

Tabelul nr. 152: Distribuia răspunsurilor referitoare la importana pe care părinii o acordă şcolii

Considerai că este important să Total Urban Rural

urmeze şcoala? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 756 98.1 365 97.6 391 98.5
Nu 1 0.1 0 0 1 0.2
Nu răspunde 14 1.8 9 2.4 5 1.3
Total 771 100 374 100 397 100

Aproape toi părinii consideră că este important pentru copilul lor să urmeze şcoala (Tabelul 152); este
remarcabil că în rural mai muli părini sunt de această părere, deşi nivelul studiilor dorite pentru copilul lor se opreşte
într-o proporie mai mare la liceu, faă de cei din mediul urban, unde peste 72% dintre părinii intervievai speră să
asigure copilului lor posibilitatea de a urma studii universitare (Tabelul 153).

Tabelul nr. 153: Opiunile părinilor referitoare la studiile copiilor

Câte clase considerai că este Total Urban Rural

important să urmeze? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
4 clase 1 0,1 0 0 1 0,2
8 clase 12 1,5 4 1,0 8 2,0
Şcoală profesională 28 3,6 3 0,8 25 6,3
Liceu 169 21,9 56 15,0 113 28.4
Studii post liceale 39 5,0 21 5,6 18 4,5
Studii universitare 474 61,5 270 72,3 204 51,4
Nu ştie 48 6,2 20 5,3 28 7,0
Total 771 100.0 374 100 397 100

Întrebai dacă în anul următor copilul lor va merge la şcoală, peste două treimi din părinii copiilor de 6-7 ani au
răspuns afirmativ. Cei care au răspuns negativ au fost mai muli în mediul urban, iar principalul motiv invocat a fost că îl
consideră pe copil prea mic (Tabelul 154).

129
 Tabelul nr. 154: Opiunile părinilor referitor la înscrierea copilului la şcoală

Copilul dumneavoastră va merge Total Urban Rural

la şcoală anul viitor? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 510 66.1 254 67.9 256 64.5
Nu 95 12.3 50 13.4 45 11.3
Este şcolar/şcolăriă 164 21.3 69 18.4 95 23.9
Nu răspunde 2 0.3 1 0.3 1 0.3
Total 771 100 374 100 397 100

pentru aEste
ajutaîmbucurătoare
în gospodărieconstatarea
sau din altecă nici unul
motive dintre
legate părini, nici
de activităi la oraş
casnice nici la155).
(Tabelul sate, nu reine copilul de la şcoală

Tabelul nr. 155: Cauzele pentru care părinii consideră că nu pot înscrie copilul la şcoală

Total Urban Rural

De ce? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 95 cazuri N = 50 cazuri N = 45
Nu am bani 7 7.4 2 4 5 11.1
Nu există o şcoală în localitate 1 1.1 0 0 1 2.2
Are o disabilitate 1 1.1 0 0 1 2.2
Mă ajută în gospodărie 0 0 0 0 0 0
Este încă mic 55 57.9 29 58 26 57.8
Nu răspunde 31 32.6 19 38 12 26.7

II.9.10 Pregătirea copilului pentru şcoală în familie

Pregătirea copilului pentru şcoală este un element important atât pentru copil cât şi pentru părini. Intrarea la
şcoală reprezintă pentru ambele pări un moment de încercare, necesită o pregătire atât practică dar şi psihologică,
astfel încât copilul să se integreze cât mai uşor, iar părinii să nu fie copleşii de noile sarcini care le revin. Uneori părinii
privesc intrarea la şcoală a copilului ca pe o povară, aceasta implicând pentru ei o serie de sarcini în plus: adus copilul
de la şcoală la terminarea programului, efectuarea temelor pentru acasă, ore fixe de culcare, fără să mai vorbim de
cheltuielile ridicate pe care le presupune şcoala (cări, caiete, material didactic etc.). Cu toate acestea este remarcabil că
aproape toi copiii de vârstă şcolară merg la şcoală. Considerăm că acest aspect îmbucurător ar trebui mai mult susinut
cu măsuri de protecie socială şi de o ofertă mai largă de servicii din sfera educaională (sau adiacente) pentru ca
această valoare a societăii româneşti să nu se degradeze. Mai multe programe gratuite «post şcoală», extinderea
serviciilor de transport gratuit la şi de la şcoală pentru şcolari, precum şi preuri mai scăzute la rechizite şi material
didactic, ar putea să fie factori de suport mai ales pentru familiile cu venituri mici.
Tabelul nr. 156: Distribuia răspunsurilor date de părini la întrebarea „Considerai că este important să se
simtă bine copilul la şcoală?”

Considerai că este important să se simtă Total Urban Rural

bine la şcoală printre ceilali copii? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 722 93.7 357 95.5 365 91.9
Nu m-am gândit 28 3.6 13 3.5 15 3.8
esteÎmi
indiferent 1 0.1 0 0 1 0.3
Nu ştie 20 2.6 4 1 16 4
Total 771 100 374 100 397 100

130
 Părinii sunt preocupai de felul în care copilul se integrează în şcoală. Peste 95% din părinii din mediul urban şi
peste 90% în rural sunt de părere că este important să se simtă copilul bine la şcoală; unii au declarat că nu s-au gândit,
alii că nu ştiu, dar un singur părinte din cei 771 intervievai a răspuns că «îi este indiferent» (Tabelul 156).

Tabelul nr. 157: Distribuia răspunsurilor date de părini cu privire la pregătirea pentru şcoală
Îl considerai pe copilul dumneavoastră Total Urban Rural
pregătit pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 625 81.1 302 80.7 323 81.4
Nu 72 9.3 39 10.4 33 8.3
Nu ştie 62 8 27 7.3 35 8.8
Nu răspunde
Total 12
771 1.6
100 6
374 1.6
100 6
397 1.5
100
Mai mult de 4/5 din părini consideră copilul lor pregătit pentru şcoală, cca. 8% nu ştiu dar 10,4% în mediul urban
şi 8,3% în mediul rural sunt de părere că au un copil care este insuficient pregătit pentru şcoală.(Tabelul 157).
Tabelul nr. 158: Deprinderi şi abilităi în vederea pregătirii copilului pentru intrarea în şcoală (răspunsuri
multiple)

Cum ai pregătit copilul pentru Total Urban Rural

şcoală? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Are deprinderi igienice independente 700 90.8 338 90.4 362 91.2
Se îmbracă/dezbracă singur(ă) 692 89.8 333 89 359 90.4
Are grijă de lucrurile sale 650 84.3 315 84.2 335 84.4
Să îşi lege şireturile 590 76.5 282 75.4 308 77.6
Să îşi încheie nasturii la hăinue 674 87.4 326 87.2 348 87.7
Să închidă/deschidă
şi reine ce iun
Înelege se fermoar
explică 670
674 86.9
87.4 325
330 86.9
88.2 345
344 86.9
86.6
Motivaia părinilor referitoare la pregătirea copilului lor pentru şcoală este aproape identică în cele două medii de
reşedină. Peste 90% consideră argumentul major faptul că are deprinderi igienice, că se îmbracă singur(ă), că ştie să-
şi încheie hăinuele şi că înelege ce i se spune (Tabelul 158 şi figura nr. 40).

Figura nr. 40: Abilităile pe care părinii le formează copilului în vederea integrării şcolare

131
 Tabelul nr. 159: Comportamentele pe care părinii le consideră importante pentru integrarea şcolară a
copilului (răspunsuri multiple)

Ce comportamente l-ai învăat pe copilul Total Urban Rural

dumneavoastră pentru a se adapta la şcoală? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Să fie politicos/politicoasă 713 92.5 346 92.5 367 92.4
Să fie sociabil(ă) 656 85.1 319 85.3 337 84.9
Respectul faă de opinia celorlali 558 72.4 273 73 285 71.8
Să fie independent(ă) 494 64.1 250 66.8 244 61.5
Să îşi facă singur(ă) dreptate 97 12.6 51 13.6 46 11.6
Să riposteze dacă este atacat(ă) 121 15.7 60 16 61 15.4
Să se ducă la învăătoare să spună ce i se 516 66.9 246 65.8 270 68
întâmplă
Să nu vorbească cu copiii obraznici 290 37.6 146 39 144 36.3
Să îşi controleze atenia 561 72.8 273 73 288 72.5
Să facă faă unor frustrări 420 54.5 220 58.8 200 50.4
Să fie capabil(ă) să respecte o disciplină impusă 563 73 286 76.5 277 69.8

Comportamentele pe care părinii le-au considerat a fi cele mai importante pentru copil în vederea adaptării la şcoală
sunt politeea, sociabilitatea, controlul ateniei, respectarea disciplinei şi respectul faă de opinia celorlali (Tabelul 159).

Tabelul nr. 160: Activităi ale părinilor în vederea familiarizării copilului cu şcoala (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Cum familiarizai copilul cu activitatea şcolară? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Fac lecii 562 72.9 279 74.6 283 71.3
Îi arăt obiectele şcolare şi îl(o) învă cum să le 420 54.5 233 62.3 187 47.1
folosească
Nu fac nimic 65 8.4 23 6.1 42 10.6
Nu ştiu ce trebuie să fac 43 5.6 14 3.7 29 7.3

Preocupările părinilor pentru pregătirea psihologică a copilului în vederea şcolii sunt prezente la peste 85%
dintre părini, atât în urban cât şi în rural. Majoritatea părinilor familiarizează copilul făcând lecii şi peste 50% (mai mult
în urban decât în rural) îi arată rechizite şi obiectele şcolare (Tabelul 160).
Totuşi, numai 54% dintre părini cunosc care sunt rechizitele necesare pentru şcoală şi majoritatea consideră că
rechizitele nu trebuie cumpărate decât atunci când începe şcoala. La acest indicator există diferene mai semnificative
între oraş şi sat. În mediul rural 30,2% dintre părinii intervievai care nu au deja copilul şcolar, nu ştiu care sunt
rechizitele necesare (Tabelul 161).

Tabelul nr. 161: Distribuia răspunsurilor părinilor referitor la rechizitele necesare pentru şcoală
Ştii care sunt rechizitele şi celelalte Total Urban Rural
dotări necesare pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 420 54.5 230 61.5 190 47.9
Nu 203 26.3 83 22.2 120 30.2
Este şcolar/şcolăriă 142 18.4 59 15.8 83 20.9
Nu răspunde 6 0.8 2 0.5 4 1
Total 771 100 374 100 397 100

132
 Tabelul nr. 162: Distribuia răspunsurilor părinilor la întrebarea: „Ai cumpărat deja rechizitele pentru
şcoală?”

Ai cumpărat deja rechizitele şi Total Urban Rural

cele necesare pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 29 3.8 24 6.4 5 1.3
Nu 573 74.3 276 73.9 297 74.8
Este şcolar/şcolăriă 163 21.1 69 18.4 94 23.7
Nu răspunde 6 0.8 5 1.3 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

Ponderea părinilor care au cumpărat rechizite copiilor este foarte redusă, dar datele prezentate în tabel trebuie
considerate şi în funcie de momentul interviului (în general interviurile au fost realizate în lunile iunie-august, deci cu
suficient de mult timp înainte faă de data de începere a şcolii) (Tabelul 162).

Tabelul nr. 163: Cauzele pentru care părinii nu au cumpărat rechizite (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Dacă nu, de ce? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 579 cazuri N = 281 cazuri N = 298
Nu am bani 33 5.7 6 2.1 27 9.1
Nu am timp 16 2.8 7 2.5 9 3
Nu trebuie cumpărate decât când 479 82.7 240 85.4 239 80.2
începe şcoala
I se dau de la şcoală 20 3.5 6 2.1 14 4.7

Marea majoritate a părinilor consideră că rechizitele trebuie cumpărate când începe şcoală, iar din comentariile
lor a reieşit că muli aşteaptă să înceapă şcoala pentru a şti exact de ce rechizite este nevoie, sau alii au motivat că
aşteaptă să vadă ce rechizite va primi copilul de la şcoală (Tabelul 163).

Tabelul nr. 164: Distribuia răspunsurilor referitor la stabilirea şcolii unde va fi înscris copilul

Ai hotărât la ce şcoală va Total Urban Rural

învăa? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 532 69 261 69.8 271 68.2
Nu 70 9.1 42 11.2 28 7.1
Este şcolar/şcolăriă 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Nu răspunde 5 0.6 3 0.8 2 0.5
Total 771 100 374 100 397 100

Aproape 70% dintre părini, atât în mediul urban cât şi în rural, au stabilit şcoala la care îl vor înscrie pe copil, iar
mai mult de jumătate au arătat copilului şcoala în care va învăa. Se constată că nu există diferene semnificative, la
aceşti indicatori, între situaia din mediul urban şi cel rural (Tabelul 164).

133
 Tabelul nr. 165: Distribuia răspunsurilor referitor la prezentarea şcolii pentru viitorul şcolar

Ai fost cu copilul dumneavoastră Total Urban Rural

să-i arătai şcoala? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 394 51.1 193 51.6 201 50.6
Nu 151 19.6 84 22.5 67 16.9
A fost cu grădinia 59 7.7 27 7.2 32 8.1
Este şcolar/şcolăriă 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Nu răspunde 3 0.3 2 0.5 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

Faptul că mai mult de jumătate din părinii intervievai au declarat că au arătat copilului şcoala, denotă o
preocupare pentru pregătirea psihologică a viitorului şcolar. Totuşi, aproape 1/5 dintre părini nu au făcut aceasta sau
consideră că este de datoria grădiniei să o facă (Tabelul 165).

Tabelul nr. 166: Pregătirea unui spaiu adecvat pentru copilul şcolar unde să îşi facă temele acasă
Ai amenajat un spaiu unde să îşi Total Urban Rural
facă temele şi unde să îşi ină Număr Număr Număr
rechizitele şcolare? cazuri % cazuri % cazuri %
Da 488 63.3 237 63.4 251 63.2
Nu 91 11.8 40 10.7 51 12.8
Nu încă 146 18.9 75 20.1 71 17.9
Urmează 40 5.2 20 5.3 20 5
Nu este nevoie 3 0.4 0 0 3 0.8
Nu răspunde 3 0.4 2 0.5 1 0.3
Total 771 100 374 100 397 100
Este de apreciat faptul că peste 60% dintre părini au amenajat un spaiu în care copilul să îşi facă leciile, evident
acest aspect fiind legat direct şi de condiiile de locuit. De remarcat că părinii care consideră că nu este nevoie de un
astfel de spaiu au fost extrem de puini (doar 0,4%). De asemenea se constată că există un consens deplin cu privire la
acest aspect între părinii din mediul urban şi cei din mediul rural (Tabelul 166).

Tabelul nr. 167: Părerile părinilor referitor la cunoştinele necesare copilului pentru a fi pregătit pentru
şcoală (răspunsuri multiple)
Enumerai care sunt, în opinia dvs., Total Urban Rural
cunoştinele cele mai importante pentru ca Număr % Număr % Număr %
să fie pregătit(ă) pentru şcoală? cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Să ştie litere 393 51 199 53.2 194 48.9
Să ştie să citească 115 14.9 73 19.5 42 10.6
Să scrie de mână 90 11.7 57 15.2 33 8.3
Să ştie cifrele 505 65.5 258 69 247 62.2
Să numere până la 20/50/100
Să socotească 520
187 67.4
24.3 265
108 70.9
28.9 255
79 64.2
19.9
Să ştie o limbă străină 67 8.7 40 10.7 27 6.8
Să ştie să folosească un calculator 128 16.6 79 21.1 49 12.3
Să ştie să folosească telecomanda TV 262 34 128 34.2 134 33.8
Să ştie culorile 612 79.4 305 81.6 307 77.3
Să ştie formele geometrice 575 74.6 290 77.5 285 71.8
Să ştie zilele săptămânii şi lunile anului 603 78.2 295 78.9 308 77.6
Să cunoască anotimpurile 597 77.4 292 78.1 305 76.8
134
 Cele mai importante cunoştine necesare copilului pentru a fi pregătit de şcoală sunt, în opinia părinilor, să ştie
culorile (79%), să ştie zilele săptămânii (78%), să cunoască anotimpurile (77%), să recunoască formele geometrice
(74%). Dar peste jumătate dintre părini consideră că este important să ştie literele, să ştie cifrele şi să ştie să
socotească. Aşteptările părinilor de la copiii lor sunt mai mari în mediul urban decât în rural, mergând chiar până acolo
încât 10% dintre părinii din urban socotesc că a cunoaşte o limba străină este important pentru integrarea şcolară a
copilului lor. Peste 21% în mediul urban şi cca. 12% în rural consideră important să folosească un calculator.
Este regretabil că peste o treime din părini, atât în urban cât şi în rural, consideră că este important pentru
integrarea şcolară a copilului lor să ştie să folosească telecomanda televizorului (Tabelul 167).

Tabelul nr. 168: Membri familiei implicai în pregătirea şcolară a copilului (răspunsuri multiple)
Cine din familie îi transmite Total Urban Rural
copilului aceste cunoştine? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Mama 630 81.7 312 83.4 318 80.1
Tata 371 48.1 200 53.5 171 43.1
Bunica 148 19.2 72 19.3 76 19.1
Bunicul 70 9.1 38 10.2 32 8.1
Fratele sau sora mai mare 121 15.7 46 12.3 75 18.9
Altcineva (la grădiniă, de la altă rudă) 12 1.6 9 2.4 3 0.8
Nimeni 10 1.3 3 0.8 7 1.8

În peste 80% din familii, mama este cea care se ocupă de transmiterea acestor cunoştine către copil. În urban se
constată o implicare mai mare a tatălui (aşa cum de altfel a reieşit pe parcursul întregului studiu), iar în rural fratele /sora
mai mare au un rol mai important în transmiterea cunoştinelor (Tabelul 168).
serviciuCei
saumai muliAproximativ
seara. dintre părini5%auîndeclarat
urban şicăcca.
îşi rezervă timp au
8% în rural pentru a învăa
declarat că nucopilul după-amiaza,
se ocupă niciodată când vin derarla
sau foarte
(Tabelul 169).

Tabelul nr. 169: Când au timp părinii să îl învee pe copil (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Când avei timp să învăai cu copilul Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Dimineaa 106 13.7 43 11.5 63 15.9
Când mănâncă 31 4 15 4 16 4
Când se joacă 111 14.4 57 15.2 54 13.6
Când vin de la serviciu 351 45.5 220 58.8 131 33
Seara înainte de culcare 350 45.4 145 38.8 205 51.6
Niciodată 12 1.6 2 0.5 10 2.5
Foarte rar 38 4.9 17 4.5 21 5.3
Altele (doar în weekend, când vine de la şcoală) 6 0.8 2 0.5 4 1.1

135
 Tabelul nr. 170: Părerile părinilor referitor la modul în care intrarea la şcoală a copilului va influena viaa
de familie

Ce anume credei că se va schimba la dvs. Total Urban Rural

acasă atunci când copilul va începe şcoala? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Programul zilnic 407 52.8 209 55.9 198 49.9
Nu se va schimba nimic 56 7.3 19 5.1 37 9.3
Bugetul – vom avea mai multe cheltuieli 44 5.7 32 8.6 12 3
Totul 36 4.7 21 5.6 15 3.8
Ne vom schimba noi comportamentul
- vom fi mai duri, mai mult stres 15 1.9 9 2.4 6 1.5
Altele 19 2.5 7 1.9 12 3.1
Nu ştie 157 20.4 63 16.8 94 23.7

În general, părinii sunt conştieni că odată cu intrarea copilului la şcoală se vor schimba unele elemente în viaa
de familie. Este de remarcat că părinii de la sate sunt mai puin conştieni de aceste schimbări, deoarece ponderea
celor care au declarat că nu se va schimba nimic este de aproape de 2 ori mai mare la sat decât la oraş.
În mediul urban aproape 56% din părini s-au referit la schimbarea programului zilnic, 8,6% au indicat că vor avea
mai multe cheltuieli, 5,6% au declarat că «se va schimba totul», iar 16,8% în urban şi 23,7% în rural au declarat că nu
ştiu (Tabelul 170).

II.9.11 Comunicarea între copil şi părini

La această vârstă, nevoia de comunicare a copilului cu părinii – mai ales în plan verbal – este din ce în ce mai
mare. Copilul începe să îşi pună mai multe întrebări la care solicită răspunsuri. El nu este mulumit cu orice fel de
răspuns ci cu
explicaiile pe unul
care logic, complet,
le oferă care
copilului să-i lămurească
trebuie propriileluiprobleme.
să fie pe înelesul De aceea
şi să deschidă păriniicutrebuie
un dialog copilul,săcare
fie conştieni că
este tot mai
mult avid de informaii. Nevoia de comunicare cu copilul nu trebuie să rămână cantonată doar în domeniul transmiterii de
cunoştine ci şi de a povesti împreună, de a participa, împreună cu copilul la activităile acestuia.
Aproape 30% din părini au declarat că stau de vorbă zilnic cu copilul, fără a preciza cât timp; mai mult de 20%
au declarat că vorbesc cu copilul mai mult de 2 ore şi aproximativ acelaşi număr stau de vorba cu copilul cca. 2 ore. Se
constată că în mediul rural părinii acordă mai puin timp copilului (1 oră) (Tabelul 171).

Tabelul nr. 171: Răspunsurile la întrebarea „Câte ore stai de vorbă cu copilul?”
Câte ore pe zi stai de vorbă cu copilul Total Urban Rural
dvs. explicând sau răspunzând la Număr Număr Număr
întrebări? cazuri % cazuri % cazuri %
1 oră 124 16.1 59 15.8 65 16.3
2 ore 154 20 79 21.1 75 18.9
Mai mult de 2 ore 167 21.7 81 21.7 86 21.7
Zilnic 214 27.8 109 29.1 105 26.4
Ocazional 52 6.7 12 3.2 40 10.1
1oră + zilnic 17 2.2 5 1.3 12 3
1oră + ocazional 2 0.2 0 0 2 0.5
2ore + zilnic 19 2.5 16 4.3 3 .8
2ore + ocazional 2 0.2 0 0 2 0.5
3ore + zilnic 17 2.2 13 3.5 4 1
Nu ştie/Nu răspunde 3 0.4 0 0 3 0.8
Total 771 100 374 100 397 100

136
 Este remarcabil faptul că în general peste 70% din părini (77% în urban) oferă copilului explicaii atunci când se
uită la televizor. În ansamblu, peste 1/5 dintre părini (ponderi cumulate) au declarat că nu fac aceasta, că nu au timp şi
că nu consideră necesar. Nu există diferenieri pe medii de reşedină, cu excepia faptului că în mediul rural au existat
părini care au afirmat că nu au televizor (Tabelul 172).

Tabelul nr. 172: Răspunsurile părinilor la întrebarea „ Explicai copilului despre ce este vorba când se uită la
televizor?”
Când se uită copilul la TV îi Total Urban Rural
explicai despre ce este vorba? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 571 74.1 289 77.3 282 71.1
Nutimp
Nu am 81
32 10.5
4.2 38
12 10.2
3.2 43
20 10.8
5
Nu cred că este necesar 64 8.2 31 8.3 33 8.3
Nu se uită la TV 6 0.8 2 0.5 4 1
Nu am TV 12 1.6 0 0 12 3
Nu răspunde 5 0.6 2 0.5 3 0.8
Total 771 100 374 100 397 100

Tabelul nr. 173: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore se joacă pe calculator?”

Copilul dvs. se joacă pe Total Urban Rural

calculator? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Da 254 33 172 46 82 20.6
Nu 136 17.6 65 17.4 71 17.9
Nu are 380 49.3 136 36.4 244 61.5
Nu răspunde 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 771 100 374 100 397 100

Posesia şi folosirea unui calculator de către copilul de 6-7 ani depinde aproape în totalitate de nivelul socio-
material al familiei, de aceea şi diferenele mari între situaia din mediul urban şi rural. Ponderea copiilor de la sate care
nu au calculator este de două ori mai mare decât la oraş, iar ponderea copiilor care se joacă pe calculator este de două
ori mai mică. În mediul urban 46% dintre copii se joacă pe calculator, iar peste 90% dintre aceştia se joacă 1-2 ore pe zi
(Tabelele 173 şi 174).

Tabelul nr. 174: Timpul acordat jocului pe calculator

Dacă Da, cât timp? Total Urban Rural

Ore Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 254 cazuri N = 172 cazuri N = 82
1 127 50 87 50.6 40 48.8
2 104 40.9 67 39 37 45.1
3 11 4.3 9 5.1 2 2.4
4 şi peste 8 3.2 5 2.9 3 3.7
Nu ştie/Nu răspunde 4 1.6 4 2.4 0 0
Total 254 100 172 100 82 100

137
 Tabelul nr. 175: Distribuia răspunsurilor la întrebarea „Îi citii copilului poveşti?”

Total Urban Rural

Îi citii copilului poveşti? Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
Da 600 77.8 307 82.1 293 73.8
Nu 103 13.4 43 11.5 60 15.1
Nu am timp 57 7.4 22 5.9 35 8.8
Nu ştiu să citesc 11 1.4 2 0.5 9 2.3
Total 771 100 374 100 397 100

mediul Un procent
rural). destul
Se ştie de importantă
cât de mare de părini a afirmatactivitate
este această că citeşte copilului
pentru copilpoveşti
şi este (82,1%
lăudabilîncămediul
o mareurban
parteşia 73,8% în
părinilor
realizează acest lucru (Tabelul nr. 175). Totodată este de apreciat că peste 60% din părinii intervievai având copii de 6-
7 ani au declarat că îl învaă pe copil să povestească după imagini, cu unele diferene în favoarea părinilor din mediul
urban. Aproape 20% din părini consideră că dacă grădinia face acest lucru, ei nu trebuie să mai aibă această
preocupare (Tabelul 176).

Tabelul nr. 176: Răspunsurile părinilor la întrebarea „Învăai copilul să povestească după imagini?”

Îl învăai pe copil să Total Urban Rural

povestească după imagini? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 465 60.3 236 63.1 229 57.7
învaă
Îl la grădiniă 153 19.8 74 19.8 79 19.9
Nu 113 14.7 45 12 68 17.1
Nu cred că este necesar 16 2.1 9 2.4 7 1.8
Nu am timp 20 2.6 7 1.9 13 3.3
Nu răspunde 4 .5 3 .8 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

II.9.12 Implicarea copilului în activităile casnice

Peste 80% din copiii de 6-7 ani sunt implicai în activităi casnice. Implicarea copilului în activităile casnice este
ceva mai frecventă în mediul rural (Tabelul 177).

Tabelul nr. 177: Distribuia răspunsurilor la întrebarea „Implicai copilul în activităi casnice?”

l implica i pe cop il în ac tivită ile Total Urban Rural

casnice? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 623 80.8 294 78.6 329 82.9
Nu 147 19.1 79 21.1 68 17.1
Nu răspunde 1 0.1 1 0.3 0 0
Total 771 100 374 100 397 100

Comparativ cu copiii de 3-5 ani, în cazul copilului de 6-7 ani se constată că ponderea celor implicai în activităi
casnice este ceva mai mică, fapt explicat prin aceea că la această vârstă majoritatea copiilor merg la grădinia şi la
şcoală, având mai puin timp disponibil. Peste 21% din copiii din mediul urban nu sunt implicai în activităi casnice.
Există diferene semnificative între cele două medii de reşedină cu privire la implicarea copilului în activităi casnice.
Principala activitate pentru această vârstă este să ajute în casă (atât în rural cât şi în urban), dar în rural peste 60% din copii
ajută şi în grădină, peste 30% ajută la cules fructe şi legume, peste 27% au grijă de animalele din curte şi 24% au grijă de
animalele de companie. Din declaraiile părinilor a reieşit că peste 16% din copiii de 6-7 ani aduc apă – activitate grea, care
138
implică un efort mult prea mare pentru un copil – şi peste 5% duc vitele la păscut, activitate cu mare responsabilitate şi risc. De
asemenea, îngrijirea frailor mai mici este mai frecventă în rural decât în urban (Figura 40 şi tabel 178).

Figura nr. 41: Implicarea copilului de 6-7 ani în activităile casnice

Tabelul nr. 178: Activităile gospodăreşti desfăşurate de copil (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural

Dacă Da, ce are de făcut? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 623 cazuri N = 294 cazuri N = 329
Să ajute în casă 599 96.1 286 97.3 313 95.1
Să ajute în grădină 251 40.3 52 17.7 199 60.5
Să aibă grijă de animalele de companie 98 15.7 18 6.1 80 24.3
Să aibă grijă de animalele din curte 98 15.7 8 2.7 90 27.4
Să aibă grijă de fraii mai mici 88 14.1 32 10.9 56 17
Să ducă animalele la păscut 17 2.7 0 0 17 5.2
Să culeagă fructe/legume 116 18.6 15 5.1 101 30.7
Să aducă apă 60 9.6 7 2.4 53 16.1
Să ajute la muncile câmpului 12 1.9 4 1.4 8 2.4

II.9.13 Opiniile părinilor în funcie de sexul copilului

Marea majoritate a părinilor consideră că nu trebuie să existe diferene între băiei şi fete cu privire la studii, cu
meniunea că ponderea părinilor care au răspuns afirmativ este mai mare în mediul rural, precizând că băieii trebuie să
învee mai mult. Răspunsurile şi comentariile părinilor din mediul rural referitoare la aceste aspecte poartă încă
amprenta mentalităilor „tradiionale” conform cărora băieii trebuie „să facă o meserie” iar fetele „să se ocupe de
gospodărie” (Tabelele 179 şi 180).

Tabelul nr. 179: Distribuia răspunsurilor date de părini privind studiile copilului
Considerai că trebuie făcută o Total Urban Rural
deosebire între băiei şi fete cu privire Număr Număr Număr
la studii? cazuri % cazuri % cazuri %
Da 18 2.3 7 1.9 11 2.8
Nu 673 87.3 336 89.8 337 84.9
Nu ştie 80 10.4 31 8.3 49 12.3
Total 771 100 374 100 397 100
139
 Tabelul nr. 180: Părerile părinilor referitoare la studiile copilului în funcie de gen

Total Urban Rural

Dacă, da atunci: Număr cazuri Număr cazuri Număr cazuri
N = 18 din care: N = 7 din care: N = 11 din care:
Băieii trebuie să învee mai mult 12 5 7
Fetele trebuie să învee mai mult 6 2 4

Părinii din mediul urban consideră că băieii trebuie să învee cu prioritate computer, limbi străine, să citească.
Cei din mediul rural susin aproximativ aceleaşi priorităi dar consideră că este important ca băieii să ştie să cultive
pământul şi să crească animale (Tabelul 181).
În ceea ce priveşte fetele priorităile părinilor sunt aproximativ aceleaşi, atât în urban cât şi în rural, dar peste o
treime din părinii din rural consideră că fetele trebuie să învee să îngrijească copii şi peste 60% consideră că ele
trebuie să învee activităi gospodăreşti.
Se confirmă constatarea că în mediul rural există încă bine fixate mentalităi conservatoare cu privire la educaie
şi diferenele de gen aferente (Tabelul 188).

Tabelul nr. 181: Opiniile părinilor de băiei referitoare la cunoştinele acestora

Ce alte lucruri credei că trebuie să Total Urban Rural

învee băieii? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Computer 607 78.7 305 81.6 302 76.1
Să citească (lecturi suplimentare) 512 66.4 264 70.6 248 62.5
Să învee limbi străine 578 75 301 80.5 277 69.8
Activităi gospodăreşti 451 58.5 209 55.9 242 61
Să cultive pământul 208 27 63 16.8 145 36.5
Să crească animalele 206 26.7 62 16.6 144 36.3
Să îngrijească copii 212 27.5 87 23.3 125 31.5
Altele* 17 2.2 12 3.2 5 1.3

Tabelul nr. 182: Opiniile părinilor de fete referitoare la cunoştinele acestora

Ce alte lucruri credei că trebuie să Total Urban Rural

învee fetele? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Computer 604 78.3 305 81.6 299 75.3
Să citească (lecturi suplimentare) 508 65.9 264 70.6 244 61.5
Să învee limbi străine 580 75.2 301 80.5 279 70.3
Activităi gospodăreşti 463 60.1 217 58 246 62
Să cultive pământul 194 25.2 56 15 138 34.8
Să crească animalele 199 25.8 60 16 139 35
Să îngrijească copii 244 31.6 103 27.5 141 35.5
Altele 17 2.2 12 3.2 5 1.3

140
 II.9.14 Opiniile părinilor cu privire la dezvoltarea copilului, educaie şi rezultate şcolare
Părinilor li s-au adresat un set de întrebări pentru a reflecta cunoştinele lor privitor la dezvoltarea copilului, la
învăare şi performane şcolare.

Tabelul nr. 183: Distribuia răspunsurilor date de părini referitor la factori care pot influena
performanele şcolare

Pentru a avea performane bune la şcoală, Total Urban Rural

copiii au nevoie de mese frecvente, Număr Număr Număr
bogate în proteine, fructe şi legume cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 734 95.2 354 94.7 380 95.7
Nu sunt de acord 6 0.8 3 0.8 3 0.8
Nu sunt sigur 31 4 17 4.5 14 3.5
Total 771 100 374 100 397 100

Peste 95% din părini, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, consideră că este necesar să ofere copiilor
mese bogate în fructe şi legume pentru ca aceştia să realizeze performane şcolare (Tabelul 189). În general, 82% din
părini sunt de acord că atunci când sortează, numără şi potrivesc anumite piese copiii învaă să numere, dar peste 9%
dintre ei nu sunt siguri de acest lucru, iar 5% nu sunt de acord cu această afirmaie (Tabelul 184).

Tabelul nr. 184: Distribuia răspunsurilor părinilor despre diverse activităi ale copiilor (sortare, numărare
etc.)

Copiii învaă despre numere atunci Total Urban Rural

când sortează, numără şi potrivesc Număr Număr Număr
anumite piese cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 632 82 307 82.1 325 81.9
Nu sunt de acord 42 5.4 22 5.9 20 5
Nu sunt sigur 71 9.2 36 9.6 35 8.8
Nu îneleg 26 3.4 9 2.4 17 4.3
Total 771 100 374 100 397 100

Majoritatea părinilor consideră că memorarea este cel mai bun mod în care un profesor poate să sprijine învăarea, dar
aproape 1/5 din părinii intervievai nu au fost de acord cu această sugestie, mai muli în mediul urban (Tabelul 185).

Tabelul nr. 185: Părerea părinilor cu privire la memorare, ca metodă de învăare

Cel mai bun mod în care un profesor Total Urban Rural

poate să sprijine învăarea este să Număr Număr Număr
încurajeze memorarea cazuri % cazuri % cazuri %

De acord
Nu sunt de acord 523
149 67.8
19.3 237
78 63.4
20.9 286
71 72
17.9
Nu sunt sigur 92 11.9 58 15.5 34 8.6
Nu îneleg 7 1 1 0.2 6 1.5
Total 771 100 374 100 397 100

141
 Tabelul nr. 186: Opiniile părinilor despre mâzgălit

Mâzgălitul trebuie descurajat, pentru Total Urban Rural

că acesta poate să creeze dificultăi în Număr Număr Număr
a învăa să scrie ordonat cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 549 71.2 243 65 306 77.1
Nu sunt de acord 121 15.7 82 21.9 39 9.8
Nu sunt sigur 83 10.8 40 10.7 43 10.8
Nu îneleg 18 2.3 9 2.4 9 2.3
Total 771 100 374 100 397 100

Peste
putea crea 71% dintre
dificultăi părini,
copilului în acuscrie
prioritate
ordonatcei(Tabelul
din mediul rural, consideră că mâzgălitul trebuie descurajat deoarece ar
186).

Tabelul nr. 187 : Părerile părinilor referitor la adaptarea activităilor faă de nevoile copilului

Activităile ar trebui adaptate Total Urban Rural

nevoilor fiecărui copil, deoarece Număr Număr Număr
copiii învaă fiecare în ritmul său cazuri % cazuri % cazuri %
De acord 745 96.6 364 97.3 381 96
Nu sunt de acord 14 1.8 8 2.1 6 1.5
Nu sunt sigur 8 1.1 1 0.3 7 1.8
Nu îneleg 4 0.5 1 0.3 3 0.7
Total 771 100 374 100 397 100

Peste 96% dintre părini sunt de acord că activităile trebuie adaptate fiecărui copil deoarece fiecare copil se
dezvoltă 187).
(Tabelul în ritmul lui. Ponderile părinilor care nu sunt de acord sau au declarat că nu sunt siguri sunt foarte reduse

Concluzii
 Copiii de vârsta 6-7 ani sunt înscrişi în cvasitotalitate într-o formă de învăământ fie preşcolar fie şcolar; în
rural mai muli copii sunt şcolari la vârsta de 6-7 ani;
 Aproape toi părinii consideră că este important pentru copilul lor să urmeze şcoala;
 Majoritatea părinilor din mediul urban doresc pentru copilul lor să urmeze studii universitare, în timp ce, în
mediul rural, majoritatea opiunilor lor se rezumă la liceu;
 Majoritatea părinilor sunt preocupai de pregătirea copilului pentru şcoală, atât din punct de vedere practic,
(cunoştine, deprinderi igienice, crearea unui loc unde copilul să facă temele), cât şi din punct de vedere
psihologic;
 Peste 95% dintre părinii din mediul urban şi peste 90% în rural sunt de părere că este important să se simtă
copilul bine la şcoală;
 Mai mult de 4/5 din părini consideră copilul lor pregătit pentru şcoală;

Peste
şi 90%hăinuele
încheie considerăşi argumentul major
că înelege ce i sefaptul
spune;că are deprinderi igienice, că se îmbracă singur(ă), că ştie să-
 Comportamentele pe care părinii le-au considerat a fi cele mai importante pentru copil în vederea adaptării la
şcoală sunt politeea, sociabilitatea, controlul ateniei, respectarea disciplinei şi respectul faă de opinia
celorlali;
 Cele mai importante cunoştine necesare copilului pentru a fi pregătit de şcoală sunt, în opinia părinilor, să
ştie culorile (79%), să ştie zilele săptămânii (78%), să cunoască anotimpurile (77%), să recunoască formele
geometrice (74%). Dar peste jumătate dintre părini consideră că este important să ştie literele, să ştie cifrele
şi să ştie să socotească;
 Aproape 30% din părini au declarat că stau de vorbă zilnic cu copilul; mai mult de 20% au declarat că vorbesc
cu copilul mai mult de 2 ore; în mediul rural părinii acordă mai puin timp copilului, în medie 1 oră pe zi;
142
  Peste 70% din părini (77%în urban) oferă copilului explicaii atunci când se uită la televizor, iar peste 80% au
afirmat că citesc copilului povesti;
 În mediul urban 46% dintre copii se joacă pe calculator, iar 90% dintre aceştia se joacă 1-2 ore pe zi;
 Ponderea copiilor de la sate care nu au calculator este de două ori mai mare decât la oraş, iar ponderea
copiilor care se joacă pe calculator este de două ori mai mica.
 Peste 80% din copiii de 6-7 ani sunt implicai în activităi casnice, cu frecvenă mai mare în mediul rural şi în
activităi grele pentru vârsta copilului: peste 60% din copii ajută în gradină, peste 30% ajută la cules fructe şi
legume, peste 27% au grijă de animalele din curte şi 24% au grijă de animalele de companie, peste 16% din
copiii de 6-7 ani aduc apă;
 Marea majoritate a părinilor consideră că nu trebuie să existe diferene între băiei şi fete cu privire la studii,
cu meniunea că ponderea părinilor care au răspuns afirmativ este mai mare în mediul rural; peste o treime
din părinii din rural consideră că fetele trebuie să învee să îngrijească copii şi peste 60% consideră că ele
trebuie să învee activităi gospodăreşti.

143
 CAPITOLUL II.10
Participarea tatălui la îngrijirea şi educaia copilului preşcolar

Pentru a evalua participarea tatălui la creşterea şi educarea copilului au fost adresate părinilor o serie de
întrebări specifice. Pe ansamblu, 87,1% dintre părinii cu copii de 3-5 ani şi respectiv 90,1% în cazul părinilor cu copii de
6-7 ani au afirmat că responsabilitatea zilnică a îngrijirii copilului revine mamei (Tabelul 188). Pe locul următor ca
frecvenă se situează bunica (11,3% şi 7,5%). Doar 1,2% şi respectiv 1% dintre tai îşi asumă responsabilitatea îngrijirii
zilnice a copilului. Această atribuire/asumare dezechilibrată a responsabilităilor este caracteristică ambelor medii de
rezidenă şi constituie fără echivoc expresia profundă a tradiionalismului în asumarea rolurilor în familie de către părini.
Cel mai -surprinzător
venituri este atribuirii
domină modelul faptul căresponsabilităilor
şi în familia din mediul
pentruurban - undecopilului
creşterea majoritatea mamelor
femeilor (mamearebunici).
un serviciu aducător de
În raport cu cele două segmente de vârstă se constată faptul că ponderea tailor care au responsabilitatea
îngrijirii zilnice a copilului este uşor mai crescută la grupe de vârstă mai mică, în ambele medii de rezidenă. Această
constatare ar putea fi semnul unei uşoare schimbări la generaiile tinere de tai, privind asumarea responsabilităilor
părinteşti.

Tabelul nr. 188: Persoana care are responsabilitatea îngrijirii copilului – distribuie pe medii de rezidenă

Persoana care are responsabilitatea Total Urban Rural

zilnică a îngrijirii copilului % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Mama 87.1 90.1 86.3 89.5 87.7 90.7
Bunica 11.3 7.5 11.3 7 11.2 8.1
Tatăl 1.2 1 1.7 1.6 .8 0.2
O altă persoană 0.2 0.6 .5 0.3 - 1
O altă rudă 0.1 0.4 - 0.8 .3 0
Bona 0.1 0.4 .2 0.8 - 0
Total 100 100 100 100 100 100
(817) (771) (417) (374) (400) 397)

II.10.1 Implicarea tatălui în activităile de îngrijire şi educare a copilului

Chiar dacă nu-şi asumă responsabilitatea îngrijirii zilnice a copiilor, taii se implică într-o măsură mai mare sau
mai mică în activităile zilnice de creştere şi educare/dezvoltare ale acestora.
Activităile la care participă taii în creşterea copiilor de vârstă preşcolară au fost grupate în mai multe categorii şi
se referă atât la nevoile fizice ale copilului (hrană, spălat, vizite medicale etc.) cât şi la aspecte legate de educaie (joc,
discuii cu copilul privind activităile acestuia sau probleme ale copilului etc.).
A fost de asemenea evaluată şi frecvena cu care participă taii în diverse activităi, pentru a avea o imagine mai
precisă asupra aspectului de consecvenă sau întâmplare în participare (Tabelul 189).

1. Hrănirea
Aceasta copilului alături de joc, activitatea la care participă zilnic cei mai muli tai (aproximativ 40%) la ambele
reprezintă,
grupe de vârstă. Ponderea tailor care nu participă deloc sau aproape deloc la această activitate atinge aproape 10%
dintre tai la ambele segmente de vârstă.
Ponderea tailor care participă zilnic la hrănirea copilului este mai mare în mediul urban decât în cel rural. De
asemenea, ponderea tailor care nu realizează niciodată sau aproape niciodată („o dată pe lună” + „o dată pe an” +
„niciodată”) această activitate este mai mare cu câteva procente în mediul rural (Tabelele 189,190, 191).
2. Îmbrăcarea copilului
Îmbrăcarea copilului reprezintă una din activităile la care 25,1% şi 22,2% dintre tai participă zilnic. Cei mai muli
dintre tai, aproape 40%, se implică în această activitate de 2-3 ori pe săptămână. Pe de altă parte, peste 12% din tai nu
fac această activitate niciodată sau aproape niciodată. Diferenele dintre mediul urban şi rural sunt importante în privina
144
ponderii implicării tailor la această activitate (Tabelele 189,190, 191).
3. Baia copilului
În acest context ne referim la cazurile în care tatăl face baie copilului, independent de mamă sau de altă
persoană din casă. Cazurile în care tatăl asistă sau ajută la baie nu au fost luate în calcul.
Aceasta reprezintă o activitate în care taii se implică mai puin. Pe ansamblu, ponderea tailor care face baie
zilnic copilului nu depăşeşte 9%.(Tabelul 189). În raport cu mediul de reşedină, taii din mediul rural se implică foarte rar
în această activitate. Condiiile igienico-sanitare, difereniate între oraş şi sat, contribuie probabil şi ele la implicarea
foarte scăzută a tailor din rural, la îmbăierea copilului (Tabelele 190 şi 191).
4. Participarea tatălui la spălatul pe dini
Frecvena cu care taii se implică în spălarea dinilor copiilor lor este, de asemenea, determinată de factorii de
mediu (implicit condiiile igienico-sanitare), de cunoştinele despre igiena copilului, de practicile familiei. Din datele
studiului reiese că, la preşcolari, aproape o treime dintre tai participă zilnic la această activitate (Tabelul 189).
191). Diferenele între mediul urban şi rural sunt relevante atât la copilul de 3-5 ani cât şi la copilul de 6-7 ani (Tabelele 190 şi
5. Vizite medicale
Între 35% şi 40% dintre tai nu au însoit copilul la vizite medicale niciodată, dar cel mult o dată pe an. Vârsta
copilului sau mediul de rezidenă influenează mai puin acest indicator (Tabelele 189, 190, 191).
6. Însoire la grădiniă
Aproape un sfert dintre tai îşi însoesc zilnic copiii la grădiniă (Tabelul 189). Implicarea în această activitate a tailor
este legată şi de programul de muncă al acestora. Există diferene importante între mediul urban şi cel rural, în urban
ponderea tailor care participă la această activitate fiind mult mai mare la ambele grupe de vârstă (Tabelele 190 şi 193).
Aproape 15% din tai nu duc copilul la grădiniă niciodată, la ambele grupe de vârstă. Trebuie subliniat că în mediul rural
muli preşcolari merg la grădiniă singuri sau însoii de un frate/soră mai mare, ceea ce în urban se întâmplă foarte rar.
7. Jocul în spaiul casei şi în aer liber
Atât jocul în spaiul casei cât şi cel în aer liber sunt activităi de predilecie pe care taii le desfăşoară cu copiii. Pe
baza datelor analizate se poate afirma că ponderea tailor care participă la această activitate descreşte odată cu vârsta.
În cazul copiilor în vârstă de 3-6 ani peste 40% din tai se joacă zilnic ori de 2-3 ori pe săptămână cu copilul, în spaiul
casei; pentru copilul de 6-7 ani doar 30% din tai se joacă cu acesta zilnic, iar peste jumătate din tai preferă să se joace
o dată pe săptămână (probabil în weekend). Majoritatea tailor se joacă în aer liber cu copilul, de obicei de 2-3 ori pe
săptămână, atât în preşcolar
niciodată cu copilul mediul urban
este cât şi mică,
foarte în mediul
atât rural, la ambele
în mediul rural câtgrupe de vârstă.
şi în mediul urbanPonderea
(Tabeleletailor
190 şicare
191).nu se joacă

Tabelul nr. 189: Implicarea tatălui în îngrijirea şi educaia copilului de 3-7 ani (răspunsuri multiple)

Zilnic 2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe Niciodată

Implicarea tatălui în îngrijirea şi săptămână săptămână lună an
educaia copilului % % % % % % % % % % % %
3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7
ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.6 40.2 30.8 28.9 19.8 19.5 5.7 5.2 0.7 0.7 3.3 5.4
Îmbrăcarea 25.1 22.2 39.9 40.2 23.4 22.7 7.4 6.7 0.7 0.7 3.6 7.4
Îmbăierea 8.6 6.2 13.1 13.1 35.1 30.4 17.2 21.2 2.1 1.5 23.9 27.7
Spălat pe dini 31 34.8 23.4 23 17.4 18.3 10.7 9.1 3.1 1.7 14.3 13.1
Vizite medicale 4.1 3.2 4.5 3.2 6 6.2 46.5 52.3 16 17.3 22.9 17.8
Însoire
până la grădiniă 24.8 22.5 33.9 38 16.2 16.3 9.5 8.9 0.7 1 14.8 13.3
Jocuri în spaiul casei 40.1 29.6 39.1 50.4 14 14.6 4.8 4.2 0.2 0.2 1.7 1
Jocuri în aer liber 37.2 29.1 41.3 51.1 15.5 14.8 5.3 4.4 - 0 0.7 0.5
Discuii privind activităile zilnice 33.4 31.4 16.9 18 36.8 41.5 10.3 8.4 1 0.2 1.7 0.5
ale copilului
Achiziionarea de obiecte
vestimentare şi jucării pentru copil 4.3 3 7.2 5.9 9.8 10.4 55.8 59.5 19.8 19 3.1 2.2
Discuii privind probleme cu care se 33.4 27.7 14.6 16.5 37.9 43 10.3 10.1 1.9 1 1.9 1.7
confruntă copilul

145
 Tabel 190: Implicarea tatălui în activităi de îngrijire şi educaie în cazul copiilor preşcolari, în mediul
urban (răspunsuri multiple)

Implicarea tatălui în îngrijirea şi Zilnic 2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe Niciodată

educaia copilului săptămână săptămână lună an
3 – 5 (N = 232) 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7
6 – 7 (N = 211) ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.7 44.5 34.1 30.3 19.0 16.1 3.9 3.8 1.3 0.5 2.2 4.7
Îmbrăcarea 29.3 26.1 41.4 43.1 21.1 19.9 4.7 3.3 1.3 0.5 2.2 7.1
Îmbăierea 13.8 10.4 12.5 11.8 34.9 28 13.8 18 2.2 1.9 22.8 29.9
Spălat pe dini 33.2 39.3 24.6 24.6 14.2 14.7 9.5 5.7 1.7 1.4 16.8 14.2
Vizite medicale 5.2 4.3 5.6 5.7 6.0 5.7 47.4 53.1 12.5 13.7 23.3 17.5
Însoire
până la grădiniă 28.9 29.4 34.5 41.7 13.4 10 9.1 7.1 .4 0 13.8 11.8
Jocuri în spaiul casei 43.5 34.1 34.5 49.3 15.5 11.4 4.7 3.3 .4 0.5 1.3 1.4
Jocuri în aer liber 39.7 33.2 37.5 47.4 17.7 15.2 4.7 3.3 - 0 .4 0.9
Discuii privind activităile zilnice ale 36.6 39.8 19.4 12.8 32.8 37.9 8.6 8.1 1.3 0.5 1.3 0.9
copilului
Achiziionarea de obiecte
vestimentare şi jucării pentru copil 6.0 4.7 9.5 8.1 9.9 10.4 50.9 51.7 20.3 23.2 3.4 1.9
Discuii privind probleme cu care se 36.6 33.6 15.1 13.3 34.1 38.9 11.6 12.8 1.3 0.5 1.3 0.9
confruntă copilul

Tabel 191: Implicarea tatălui în activităi de îngrijire şi educaie în cazul copiilor preşcolari, în mediul rural
(răspunsuri multiple)

Implicarea tatălui în îngrijirea şi Zilnic 2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe Niciodată

educaia copilului săptămână săptămână lună an
3 – 6 ani (N = 187) 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6–7
6 – 7 ani(N = 194) ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.6 35.6 26.7 27.3 20.9 23.2 8.0 6.7 - 1 4.8 6.2
Îmbrăcarea 19.8 18 38.0 37.1 26.2 25.8 10.7 10.3 - 1 5.3 7.7
Îmbăierea 2.1 1.5 13.9 14.4 35.3 33 21.4 24.7 2.1 1 25.1 25.3
Spălat pe dini 28.3 29.9 21.9 21.1 21.4 22.2 12.3 12.9 4.8 2.1 11.2 11.9
Vizite medicale 2.7 2.1 3.2 0.5 5.9 6.7 45.5 51.5 20.3 21.1 22.5 18
Însoirepână la grădiniă 19.8 14.9 33.2 34 19.8 23.2 10.2 10.8 1.1 2.1 16.0 14.9
Jocuri în spaiul casei 35.8 24.7 44.9 51.5 12.3 18 4.8 5.2 0 2.1 0.5
Jocuri în aer liber 34.2 24.7 46.0 55.2 12.8 14.4 5.9 5.7 - 0 1.1 0
Discuii privind activităile zilnice ale 29.4 22.2 13.9 23.7 41.7 45.4 12.3 8.8 .5 0 2.1 0
copilului
Achiziionarea de obiecte
vestimentare şi jucării pentru copil 2.1 1 4.3 3.6 9.6 10.3 62.0 68 19.3 14.4 2.7 2.6
Discuii privind probleme cu care se 29.4 21.1 13.9 20.1 42.8 47.4 8.6 7.2 2.7 1.5 2.7 2.6
confruntă copilul

8. Implicarea tatălui în discuii privind activităile zilnice ale copilului sau în probleme cu care se confruntă copilul
Aşa cum reiese din datele studiului, taii copiilor din ambele segmente de vârstă se implică frecvent în discuii cu
copilul despre problemele sau activităile acestuia (Tabelul 189). Peste 60% din cei intervievai discută cu copilul zilnic
sau cel puin o dată pe săptămână. Ponderea tailor care se implică în astfel de activităi este mult mai mică în mediul
rural.
Implicarea tatălui în dialogul cu copilul, despre problemele acestuia, creşte odată cu vârsta. În cazul copilului de
6-7 ani tatăl discută mai frecvent cu copilul, mai ales în mediul urban. 80% din tai discută zilnic cu copilul, în timp ce în
rural doar 22% din tai sunt disponibili pentru acest lucru zilnic, rezervându-şi timp o dată pe săptămână (Tabelele 190,
191).
146
 9. Concediul de creştere a copilului
Un indicator care poate reflecta, într-o anumită măsură, interesul tatălui pentru creşterea copilului este „concediul
pentru creşterea copilului”. Deşi determinată de cele mai multe ori de raiuni economice (doar tatăl are drept de
concediu, tatăl are un salariu mai mic decât mama care are un serviciu pe care nu vrea să-l piardă etc.) participarea
tatălui la creşterea copilului în cadrul concediului legal de 2 ani este un factor favorizant pentru consolidarea legăturilor
afective între tată şi copil, precum şi pentru creşterea abilităilor parentale ale tatălui, cu urmări benefice pentru etapele
ulterioare de dezvoltare a copilului. Din tabelul 192 rezultă că 11,6% şi respectiv 14,7% dintre tai au ales să întrerupă
serviciul pentru a beneficia de concediul de îngrijire a copilului.

Tabelul nr. 192: Distribuia răspunsurilor la întrebarea„Cine a beneficiat de concediul de îngrijire a copilului
până la 2 ani?”

% %
3-6 ani 6-7 ani
Mama 70,5 71.3
Tatăl 11,6 14.7
Nu răspunde 17,9 14
Total 100 100

10. Participarea tatălui la pedepsirea copilului

Un alt indicator care reflectă implicarea tatălui în educaia copilului este măsura în care tatăl participă la
pedepsirea copilului, deşi aceasta depinde în foarte mare măsură şi de o serie de ali factori cum ar fi: educaia şi nivelul
de studii al părinilor, modelele familiei, numărul de copii, dacă subiectul este cel mai mare sau cel mai mic dintre frai,
felul în care tatăl a fost crescut la rândul lui şi alte consideraii antropologice.
Pedeapsa în sine poate fi percepută diferit de către fiecare părinte, în funcie de abilităile parentale ale acestuia.
Un deficit de cunoştine referitoare la dezvoltarea copilului poate conduce la aplicarea unor pedepse neadecvate vârstei
şi nivelului de înelegere a copilului.
Din analiza datelor s-a observat că tatăl pedepseşte mai frecvent băieii, iar implicarea lui în pedepsire este mai
mare în mediul urban (17,8%) faă de rural (9,1%).
Din tabelele 193 şi 194 rezultă că ponderea tailor care aplică pedepse copilului este mai mare la segmentul copii
de 3-5 ani (13,5%) decât la cei de 6-7 ani (9,3%).
Cu toate că mamele pedepsesc mai frecvent copilul, taii dein primul loc în ceea ce priveşte persoana de
care ascultă copilul. Peste 43% din familiile intervievate la această grupă de vârstă declară că tatăl este persoana
de care ascultă (se teme) copilul, doar 33% ascultă de mamă şi cca.13% ascultă de ambii părini (datele nu sunt
prezentate).

Tabel 193: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte pe copil?” - grupa de vârstă 3-5 ani

Cine îl pedepseşte în general Total Urban Rural

pe copil? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Mama 463 78.4 223 73.6 240 83.6
Tatăl 80 13.5 54 17.8 26 9.1
Ali membri ai familiei 41 7 21 7 20 7
Bona 2 0.4 1 0.3 1 0.3
Nu răspunde 4 0.7 4 1.3 - -
Total 590 100 303 100 287 100

147
Tabel 194: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte pe copil?” – grupa de vârsta 6-7 ani

Cine îl pedepseşte în general Total Urban Rural

pe copil? Număr % Număr % Număr %
cazuri cazuri cazuri
Mama 487 79.4 221 75 266 83.6
Tatăl 57 9.3 37 12.5 20 6.3
Ali membri ai familiei 29 4.7 21 7.1 8 2.5
Bunica 30 5 8 2.7 22 7
Bona 8 1.3 6 2 2 0.6

Nu răspunde
Total 2
613 0.3
100 2
295 0.7
100 0
318 0
100

Concluzii
Din analiza implicării tatălui în îngrijirea şi educaia copilului se pot sintetiza următoarele concluzii:
 Marea majoritate a tailor locuieşte cu familia;
 Implicarea tatălui în îngrijirea copilului este relativ restrânsă în România;
 Foarte puini tai îşi asumă întreaga responsabilitate a îngrijirii copilului şi aceste cazuri sunt determinate de
situaii speciale;
 În cazurile în care tatăl participă la creşterea copilului, el face acest lucru în colaborare cu mama (şi în mai
puine cazuri împreună cu bunica);
 Măsura în care tatăl participă la educaia copilului este influenată de o serie de factori precum:
o mediul de reşedină al familiei;
o nivelul socio-cultural al familiei;
o activităile părinilor: dacă lucrează în ture, dacă mama are sau nu serviciu, dacă unul dintre
o
părini
vârsta lucrează
copilului; în altă localitate sau în altă ară, dacă tatăl este liber profesionist sau şomer etc
 În general, taii se implică în egală măsura atât în activităi de îngrijire cât şi în activităi de educaie (joc,
conversaii/dialog cu copilul etc.);
 Activităile cele mai frecvente în care se implică taii în creşterea copilului sunt hrănirea, îmbrăcarea şi
jocul;
 Activităile în care se implică cel mai puin sunt cele legate de îngrijirea sănătăii (mers la doctor), unde
mama deine locul prioritar.

148
 CAPITOLUL II.11
Influena diferenelor de gen asupra cunoştinelor, atitudinilor şi practicilor
parentale ale părinilor cu copii preşcolari 3-7 ani

Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou în concepiile sociale din România, iar influena lui în creşterea şi
educaia copilului este încă foarte puin conştientizată de părini. Unul din aspectele importante pe care le abordează
cursurile de educaie parentală este tocmai acesta. Necesitatea de a informa, educa şi sensibiliza părinii referitor la
egalitatea de gen constituie o prioritate.
Deşi din analiza datelor în prezentul studiu nu s-a constatat că familiile intervievate au concepii discriminatorii cu
privire la gen,
pildă cele totuşi, laexistă
referitoare unele
jucării, tipare
jocuri, discriminatorii
haine sau tipuri debine înrădăcinate în atitudinile şi practicile părinilor, cum ar fi de
activităi.

II.11.1 Cunoştine şi atitudini ale părinilor referitoare la nevoile copilului

La întrebarea «Considerai că fetia dumneavoastră are nevoi diferite faă de cele ale unui băiat?» 62,3% din
părinii de fete au răspuns «n », 22,9% au răspuns «da», iar 15,3% nu au ştiut sau nu au răspuns (Tabelul 197).
Aproximativ 90% din părinii au considerat că fetele nu au nevoi diferite faă de băiei în privina educaiei,
dar 10% au considerat că nevoile sunt diferite în privina hainelor şi jucăriilor (datele nu sunt prezentate).

Tabelul nr. 197: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Considerai că fetia dumneavoastră are nevoi diferite
faă de cele ale unui băiat?” - părini care au fete –

Total Urban Rural

Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
Da 93 22.4 49 22.9 44 21.8
Nu 259 62.3 141 65.9 118 58.4
Nu ştiu 51 12.2 17 7.9 34 16.8
Nu răspund 13 3.1 7 3.3 6 3.0
Total 416 100 214 100 202 100

În cazul părinilor care au băiei, răspunsurile au fost foarte apropiate de cele ale părinilor de fete, cu meniunea
că ponderea celor care au răspuns negativ a fost uşor mai mare, la fel ca şi ponderea celor care au răspuns că nu ştiu
(Tabelul 199).

Tabelul nr. 199: Distribuia răspunsurilor la întrebarea: „Considerai că băiatul dumneavoastră are nevoi
diferite faă de cele ale unei fete?” - părini care au băiei -
Total Urban Rural
Număr Număr Număr
cazuri % cazuri % cazuri %
Da 92 22.9 51 25.1 41 20.7
Nu 271 67.6 141 69.5 130 65.7
Nu ştiu 30 7.5 9 4.4 21 10.6
Nu răspund 8 2.0 2 1.0 6 3.0
Total 401 100 203 100 198 100

149
 Tabelul nr. 200: Nevoile diferite ale băieilor faă de cele ale fetelor

Nevoi diferite de cele ale unei fete – DA (N = 92) Total

Copilul în discuie este băiat Număr cazuri %
Jucării diferite
Da 8 8.7
Nu 84 91.3
Educaie diferită
Da 8 8.7
Nu 84 91.3
Hăinue diferite
Da 5 5.4
Nu 87 94.6

II.11.2 Atitudini şi practici ale părinilor în legătură cu pedepsele difereniate în funcie de gen
Exigenele părinilor cu privire la disciplinarea copilului sunt mai mari în cazul băieilor. Ponderea părinilor de
băiei din grupa 3-5 ani care au declarat că îi pedepsesc pe copii, era 45,4% faă de 39% cât era ponderea în cazul
părinilor de fete.
În general, băieilor li se aplică mai frecvent decât fetelor pedepse fizice cum ar fi bătaia, tras o palmă, tras de
urechi. Totuşi, pedepsele cele mai mari frecvene sunt ridicatul vocii şi interdicia atât la fete cât şi la băiei, dar şi aici
există uşoare diferene între fete şi băiei: 84% din părini ridică tonul la băiei şi numai 81% ridică tonul la fete; 59,1%
din părini aplică interdicia la băiei, faă de doar 53% la fete. Datele nu sunt prezentate.

II.11.3 Modalităile în care părinii explică copiilor diferenele de gen

Întrebai ce argumente utilizează pentru a explica copilului diferenele dintre fete şi băiei, peste două treimi dintre
părini au declarat că fac apel la aspectele biologice specifice celor două sexe, între 55% şi 60% din părini evocă
comportamente diferite, între 39,3% şi 50,2% explică prin roluri şi responsabilităi, iar între 25,7% şi 32,9% prin abilităi
diferite (Tabelul nr. 201).

Tabelul nr. 201: Argumentele utilizate de părini pentru a explica diferenele de gen (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 66.1 71.1 33.9 28.9
Comportamente diferite 55.1 60.4 44.9 39.6
Roluri şi responsabilităi diferite 39.3 50.2 60.7 49.8
Abilităi diferite 25.7 32.9 74.3 67.1

4,9% dintre părinii copiilor de 6-7 ani declară că nu au discutat; 1,4% din respondeni nu ştiu; 0,5% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.
În mediul rural ponderea părinilor care îşi bazează explicaiile pe abilităi diferite este de peste 75%, explicaiile
bazate pe aspectele biologice diferite fiind mai reduse decât în urban (55%). De asemenea, în rural ponderea celor care
au declarat că nu au discutat aceste subiecte cu copiii este mai mare (6,8%) (Tabelele nr. 202 şi 203).
Deducem deci ca modelele tradiionale de educaie coninând unele subiecte „tabu” sunt încă prezente în
practicile părinilor. Evident că aceste aspecte sunt influenate şi de nivelul socio-cultural al familiilor respective.

150
 Tabelul nr. 202: Argumentele utilizate de părinii din mediul urban în explicarea diferenele de gen
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
Copii * Copii ** Copii Copii
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 75.1 75.7 24.9 24.3
Comportamente diferite 55.2 59.1 44.8 40.9
Roluri şi responsabilităi diferite 39.8 49.7 60.2 50.3
Abilităi diferite 74.1 36.4 25.9 63.6

3-5 ani: * 3,8% din respondeni declară că nu au discutat; 1,2% din respondeni nu ştiu; 1,4% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.
6-7 ani: ** 3,5% din respondeni declară că nu au discutat; 0,8% din respondeni nu ştiu; 0,3% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.

Tabelul nr. 203: Argumentele utilizate de părinii din mediul rural pentru a explica diferenele de gen
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
Copii Copii Copii Copii
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 56.8 66.8 43.3 33.2
Comportamente diferite 55 61.7 45 38.3
Roluri şi responsabilităi diferite 38.8 50.6 61.3 49.4
Abilităi diferite 74.5 29.7 25.5 70.3

3 – 5 ani: 6,8% din respondeni declară că nu au discutat; 2,3% din respondeni nu ştiu; 1% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.
6-7 ani: 6,3% din respondeni declară că nu au discutat ; 2% din respondeni nu ştiu; 0,8% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.

II.11.4 Atitudini ale părinilor referitoare la comportamente ale copiilor, în funcie de gen
Întrebai dacă consideră că «nu este masculin ca băieii să plângă în public» două treimi din părini au declarat că nu
sunt de acord cu această afirmaie, iar peste un sfert au declarat că sunt de acord cu această afirmaie (Tabelul 204).

Tabelul nr. 204: Atitudini ale părinilor referitoare la comportamente ale copiilor, în funcie de gen

Nu este masculin Total Urban Rural

ca băieii să plângă în public % % % % % %
De acord 23.1 27.1 20.9 24.6 25.5 29.5
Nu sunt de acord 64.3 66 68.3 67.6 60 64.5
Nu sunt sigur 11.5 5.7 10.1 7.3 13 4.2
Nu îneleg 1.1 1.2 0.7 0.5 1.5 1.8
Total 100 100 100 100 100 100

151
 De asemenea, mai mult de un sfert din părinii intervievai consideră că băieii sunt mai obraznici decât fetele,
deşi aproape 60% sunt de părere că nu se poate face această discriminare (Tabelul nr. 205).

Tabelul nr. 205: Atitudini ale părinilor faă de afirmaia: „Băieii sunt mult mai obraznici/neascultători decât
fetele! Trebuie inui mai din scurt”

Total Urban Rural

% % % % % %
De acord 27.5 28.3 22.1 23.5 33.3 32.7
Nu sunt de acord 59.1 63.4 64.5 68.2 53.5 58.9
Nu sunt sigur 13.2 8.2 13.2 8.3 13 8.1
Nu îneleg 0.2 0.1 0.2 0 0.2 0.3
Total 100 100 417 100 100 100

Referitor la anumite trăsături specifice, mai mult de jumătate din părini consideră că fetele sunt mai sensibile decât
băieii şi aproape 40% din părini optează pentru ca fetele să fie educate, mai ales pentru a deveni mame şi soii bune.
Tabelul nr. 206: Atitudini ale părinilor cu privire la valorile culturale în educaia fetelor

Fetele trebuie educate mai ales Total Urban Rural

pentru a deveni mame şi soii bune % % % % % %
De acord 39.3 40.1 34.8 38.5 44 41.6
Nu sunt de acord 50.3 54.9 54 57.8 46.5 52.1
Nu sunt sigur 10.3 4.9 11 3.7 9.5 6
Nu îneleg 0.1 0.1 0.2 0 - 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Tabelul nr. 207: Cunoştine ale părinilor privind particularităi de personalitate ale copiilor, în funcie de
gen

Fetele sunt mai sensibile şi mai Total Urban Rural

emotive decât băieii % % % % % %
De acord 50.7 54.7 47.5 51.6 54 57.7
Nu sunt de acord 38.3 37.5 41.7 39 34.8 36
Nu sunt sigur 10.9 7.7 10.8 9.4 11 6
Nu îneleg 0.1 0.1 0 0 0.2 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Alte aspecte referitoare la diferenele de gen (jocuri, jucării, activităi în timpul liber etc.) au fost prezentate în
capitolele anterioare specifice.

Concluzii
 Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou în concepiile sociale din România, iar influena lui în
creşterea şi educaia copilului este încă foarte puin conştientizată de părini;
 Marea majoritate a părinilor (aproximativ 90%) a considerat că fetele nu au nevoi diferite faă de băiei cu
privire la educaie, dar au considerat că diferenierile trebuie să se refere mai ales la haine şi jucării;
 Exigenele părinilor cu privire la disciplina copilului sunt ceva mai mari în cazul băieilor;
 Două treimi dintre părinii intervievai au declarat că explică copiilor diferenele de gen, folosind
argumentele biologice specifice celor două sexe, dar foarte muli se referă şi la comportamente diferite sau
atribuii şi abilităi diferite;
152
  În mediul urban, ponderea părinilor care îşi bazează explicaiile pe abilităi diferite este mult mai mare
decât în mediul rural, în timp ce explicaiile bazate pe aspectele biologice diferite ocupă un loc mai puin
important; de asemenea, în rural, ponderea celor care au declarat că nu au discutat aceste subiecte cu
copiii este mai mare decât în mediul urban;
 Aproximativ un sfert dintre părinii intervievai consideră că există diferene între atitudinea pe care trebuie
să o aibă în public băieii şi fetele (băieii să nu plângă în public, fetele sunt mai sensibile, etc.);
 Aproximativ 40% dintre părini consideră că fetele trebuie educate pentru a deveni mame şi soii bune, dar
aproximativ jumătate dintre părini nu sunt de acord cu acest deziderat.

153
 CONCLUZII

Acest studiu a evideniat o multitudine de aspecte, unele inedite, cu referire la competenele parentale, valorile,
proieciile şi aciunile educaionale ale părinilor care, în 2005, aveau copii sub 8 ani.
Studiul – prin prisma obiectivelor sale – a vizat cunoştine, atitudini şi practici ale părinilor reflectate în domeniile
eseniale ale creşterii şi dezvoltării copiilor.
Evaluarea acestor cunoştine, atitudini şi practici a avut ca referină Convenia Drepturilor Copilului şi cele mai
recente cunoştine recunoscute de comunitatea profesioniştilor din domeniu.

1. Caracteristici socio-demografice
Dat fiind faptul că cele 4 eşantioane de familii/părini sunt reprezentative pe ară şi reprezintă segmente de
populaie «normală» (adică neselecionate după nici un criteriu particular), prezentarea lor sub aspect socio-demografic
poate aduce la zi anumite caracteristici şi tendine ale familiilor din România şi, în acelaşi timp, să explice anumite
evoluii.
1.1 Caracteristici ale familiilor
Referitor la mărimea familiei, se remarcă faptul că familiile în mediul rural sunt mai numeroase decât cele din
mediul urban. Familiile formate din 3 persoane sunt dominante în mediul urban, în timp ce familia cu 4 persoane este
predominantă în mediul rural.
În ambele medii predomină familia nucleară şi nu cea extinsă.
Familiile bazate pe căsătorie au ponderi diferite în segmentele de populaie studiate. Ele sunt mai puin frecvente
la grupa de vârstă 0 - 1 an.
Familia monoparentală are de asemenea frecvene diferite în cele 4 segmente studiate. Variaiile sunt importante:
de la 7% în segmentul 7-6 ani la 22,5% la segmentul 0-1 an. Familia monoparentală provine din familia biparentală şi nu
de la părini celibatari.
Familiile consensuale sunt mai frecvente în mediul rural, la toate segmentele de vârstă, frecvena cea mai mare
înregistrându-se la segmentul 0-1 an (28,7%). Deşi cele 4 segmente de vârstă sunt într-o cronologie desfăşurată pe 7
ani, tentaia de a privi în evoluie aceste fenomene, prin cele 4 segmente de vârstă, nu este corectă. Nu ştim dacă
familiile actualmente legale nu erau consensuale în primii ani de la naşterea copilului şi că acest fenomen nu este o
practică frecventă înainte de legalizarea cuplului.
Fenomenul migraiei forei de muncă (interiorul ării şi în afara ei) este resimit şi la nivelul familiei româneşti.
Fenomenul este mai frecvent la segmentele 4-7 ani. De obicei pleacă taii, cu precădere cei din rural.
În privina nivelului socio-economic, familiile se difereniază după mediile de rezidenă. În familia urbană
predomină nivelul socio-economic mediu şi ridicat, în timp ce în rural predomină nivelul scăzut şi mediu.
În general, familiile cu copii mai mici (0 -1an) dein mai puine bunuri decât cele cu copii mari (6-7 ani).
Menionăm că numărul de bunuri posedate a stat la baza constituirii indicatorului socio-economic.

1.2 Caracteristici ale părinilor

La toate segmentele studiate, mamele din mediul rural sunt mult mai tinere decât cele din urban. Această
caracteristică este valabilă şi în cazul tailor, cu meniunea că diferenele sunt mult mai mici.
Nivelul de şcolarizare întâlnit cel mai frecvent atât la mame cât şi la tai este liceul. Totuşi, ponderea populaiei cu
studii universitare este de 3 ori mai mare în mediul urban decât în rural, la toate grupele studiate. Este de subliniat un
nivel de şcolarizare a părinilor mai redus în rural.
Ponderea părinilor fără şcoală este îngrijorătoare, atingând nivelul de 6,5%.
Atât în urban cât şi în rural, predomină, la distană, statutul ocupaional de salariat. Pe ansamblu, doar jumătate
din mame sunt active economic şi participă la venitul familiei. Ponderea tailor activi economic este de două ori mai mare
decât a mamelor. Cele mai puine mame active economic sunt în mediul rural.

154
 2. Nutriia copiilor
2.1 Alăptarea
Alăptarea este considerată, de aproape toi părinii, ca fiind esenială pentru creşterea şi dezvoltarea copilului.
Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaă este practicată de mai puin de jumătate dintre mamele care aveau
copii în acest segment de vârstă, la momentul studiului.
Durata medie a alăptării exclusive a fost de 2,4 luni iar mediana de 2 luni. Prin valoarea medianei, durata alăptării
exclusive este mai mare cu o lună în mediul urban decât în rural.
2.2 Diversificarea alimentaiei
Diversificarea începe timpuriu, în medie la vârsta de 3 luni. S-a constatat că jumătate dintre copiii care nu au fost
niciodată alăptai au fost hrănii necorespunzător, cu lapte praf integral sau laptele de vacă.
2.3 Igiena alimentaiei
În ceea ce priveşte nutriia copiilor de peste 3 ani, s-a constatat că ponderea părinilor care se preocupă de un stil
de viaă sănătos al copilului prin organizarea unui ritm de hrănire programat este de numai 30%, ceilali nefiind
preocupai de un program organizat al meselor copilului.

3. Sănătatea copilului
3.1 S-a constatat că aproape toi părinii au criterii corecte pentru a aprecia sănătatea copiilor lor, în special cea
fizică şi, deci, ştiu când trebuie să apeleze la un medic pentru o boală acută, cronică sau handicap.
3.2 În situaii de boală, muli părini administrează copiilor tratamente (între care şi cu antibiotice) fără să consulte
în prealabil un medic. Frecvena acestor atitudini creşte în rândul părinilor odată cu vârsta copiilor, cel mai probabil din
cauza experienelor avute de-a lungul timpului, în confruntarea cu diferite situaii de boală ale copiilor.
Aceste atitudini/tratamente inadecvate pot agrava starea de sănătate a copilului, pot duce la confuzii de
diagnostic sau pot reduce capacitatea de reacie a organismului la tratamente corecte (cazul antibioticelor).
3.3 Cel puin 17% dintre părini nu cunosc scopul vaccinărilor şi confundă vaccinurile cu alte tratamente care
previn rahitismul, anemia etc. Din acest motiv, din declaraiile părinilor nu se poate cunoaşte cu certitudine prevalena
copiilor într-adevăr vaccinai.
3.4 Medicii au fost invocai cel mai frecvent de părini drept surse de informaii privind sănătatea copiilor, cu mult
înaintea altor surse. Totuşi, frecvena mare a practicilor incorecte de nutriie sau de tratamente prezumă raportarea la
autenticitatea acestor declaraii (ale părinilor) cu multă rezervă.
Părinii apelează şi la surse de informaii nesigure, prevalena mai mare înregistrându-se la cei din mediul rural.
Între acestea, bunicii ocupă un loc important în ambele medii de rezidenă. I-am menionat deoarece ei pot constitui
uneori rezervor de cunoştine, experiene valoroase dar alteori acestea pot fi depăşite pentru modelele actuale de
creştere şi dezvoltare ale copiilor. Perpetuarea, pe această cale, a unor tradiii nesănătoase în nutriia copiilor
(renunarea la alăptare, diversificare precoce etc.) constituie un exemplu nefericit în acest sens, care explică, în parte,
de ce modelul alăptării exclusive în primele 6 luni de viaă se impune cu atâta neîncredere şi dificultate în conştiina
mamelor din România.

4. Igiena copilului
4.1 Cunoştinele şi practicile părinilor privind igiena intimă a copiilor sunt necorespunzătoare, atât în ceea ce
priveşte fetele cât şi băieii, fiind sesizate la toate segmentele de vârstă intrate în studiu.
4.2 Respectarea unor norme de igienă elementare cum ar fi spălatul sub jet de apă, în special a alimentelor care
se consumă crude, este limitată de inexistena apei curente în cele mai multe comunităi rurale din ară. Acelaşi lucru
este valabil pentru sigurana apei de consum.
Apa provenită din surse nesigure rămâne un factor de contaminare şi de risc permanent pentru sănătate, cu
deosebire la copiii mici. Ca urmare, în mediul rural, copiii sunt supuşi unui risc de îmbolnăvire mult mai mare.

155
 5. Ecologia socială a familiei
5.1 Situaiile de tensiune şi conflict între părini sunt prezente în mai toate familiile, dar în acest studiu nu au fost
remarcate situaii grave de violenă în familie.
5.2 Părinii au o dorină extremă de disciplinare a copiilor lor.
5.3 Actele comise de copil sunt etichetate indisciplină, numai după vârsta de un an.
5.4 La grupa de copii de până la 3 ani mamele sunt cele care se preocupă de educaia şi disciplinarea copilului,
în proporie de peste 85% din cazuri.
5.5 La copiii de peste 3 ani din eşantionul analizat, pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr,
zgâlâire) reprezintă peste 2/3 din pedepsele aplicate copiilor, iar pedepsele verbale (ridicatul vocii, insulte injurii,
sarcasme) totalizează peste 80% din tipurile de pedepse aplicate acestora. Mama este cea care îl pedepseşte în
general pe copil (78,4% - 3-5 ani, 79,4% - 6-7 ani). Tatăl se implică în mică măsură în disciplinarea zilnică a copilului. Cu
toate acestea
5.6 Pe copilul
de altă“ascultă”
parte, înmai ales de
paralel cu tată (43,3%
aceste -3-5 ani,
aspecte, 43,2 -6-7
în peste 90%ani).
dintre cazuri părinii au declarat că folosesc
recompense diferite pentru aciunile pozitive ale copilului, verbale sau prin recompense fizice (mângâiat, pupat), iar
cadourile sunt «păstrate» pentru ocazii festive (aniversări, sărbători tradiionale etc.).
5.7 Practicile utilizate pentru disciplinarea copilului evideniază însă o lipsă de cunoaştere a specificului de
dezvoltare a copilului mic cum ar fi: curiozitatea acestuia, dorina de explorare a mediului şi investigare a obiectelor din jur.
Trebuie, de asemenea, subliniat că dezvoltarea şi meninerea comportamentelor pozitive ale copilului in de măsura în
care mama şi tatăl aplică consecvent aceleaşi metode de disciplinare
6. Educaie, joc şi dezvoltarea copilului
Părinii au afirmat interesul lor special pentru şcolarizarea copilului şi pentru importana pe care o acordă aceştia
studiilor copiilor lor.
6.1 Educaia copilului
Aproximativ 88% dintre copiii preşcolari frecventează grădinia, 77% dintre copiii cu vârste între 6 şi 7 ani merg la
şcoală, iar 98% dintre părini consideră că este important pentru copilul lor ca acesta să urmeze şcoala. Totodată, peste
60% dintre părinii intervievai consideră că este important ca proprii copii să parcurgă şi studiile universitare.
6.2 Jocul şi educaia timpurie
Părinii dein informaii despre importana jocului pentru dezvoltarea copilului mic în proporie de 95% la grupul
părinilor copiilor de 0 – 1 an.
Marea majoritate a părinilor (peste 70%) consideră important jocul pentru dezvoltarea copilului şi, mai mult de
2/3 din părini (fie mama, tatăl sau ambii), îşi rezervă timp pentru a se juca cu copilul, îndeosebi în week-end, afară sau
în casă, în funcie de sezon.
Ponderea părinilor care cunoaşte importana jocului este mai mare în mediul urban.
Preferinele părinilor pentru diferite tipuri de jucării sunt destul de puternic influenate de concepia părinilor
referitoare la diferenele de gen. Astfel, jucăriile-păpuşi sunt în top pentru cazul în care au copii de sex feminin, iar
jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de sex masculin.
Jocul este apreciat de părini ca important pentru dezvoltarea copilului, mai ales sub aspect ludic şi nu este
perceput ca o activitate de învăare a copilului, ca singură modalitate pentru copil de a acumula cunoştine prin propria
experienă nemijlocită cu mediul. Totul este joc până la 6 ani.
În ceea ce priveşte timpul liber, la segmentul de vârstă de peste 3 ani, indiferent de sexul copilului, se remarcă o
tendină dominantă a părinilor de a-şi încuraja copiii să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii (98,1% în cazul
fetelor şi 98,8% în cazul băieilor de 3 – 7 ani).

7. Tradiii
7.1 Respectarea tradiiilor şi a practicilor tradiionale de îngrijire şi creştere a copilului este puternic înrădăcinată
în concepiile părinilor. Tradiiile sunt prezente în familiile copiilor mici, atât în mediu urban cât şi în rural, cu o pondere
mai crescută în acesta din urmă.
7.2 Se difereniază respectarea unor tradiii precum: serbarea zilei de naştere sau alte sărbători tradiionale, care
au o influenă benefică asupra dezvoltării relaiilor intrafamiliale şi marchează momente – reper în viaa copilului, de
156
practicarea unor obiceiuri de îngrijire dăunătoare, îndeosebi la sugar şi la copilul mic (înfăşatul strâns al copilului până la
vârsta de cel puin o lună, purtatul căciuliei pentru protejarea copilului împotriva curentului, găurele în lobul urechii
pentru punerea cerceilor la fete etc.). Aşa cum era de aşteptat, aceste tradiii sunt mult mai frecvent practicate în mediul
rural, unde spiritul tradiionalist este mai puternic.
7.3 Studiul a relevat şi persistena a unei serii de obiceiuri locale, utilizate însă pe scară restrânsă, care
sugerează ignorana totală a părinilor cu privire la unele aspecte ale dezvoltării copilului (de pildă întârzierea în vorbire)
sau se referă la teama părinilor pentru viitorul copilului (să aibă noroc, să nu devină ho etc.).

8 Aspecte de gen şi discriminare de gen

8.1 Declarativ părinii au atitudini egale faă de fete şi faă de băiei, în ambele medii de rezidenă a acestora. Mai
mult
băieiidenu1 din 2 părini
trebuie consideră
educai în modcădiferit.
fetele şi băieii
Lipsa denucunoştine
au nevoiadiferite. Aproape
părinilor privind85% dintre părini
dimensiunea de consideră că fetelepeşi
gen îi împiedică
aceştia să ofere o educaie bazată pe nevoile specifice ale copilului (în special cele legate de gen) afectând în acest fel
dezvoltarea optimă a potenialului fetelor şi băieilor lor.
Practicile arată, însă, că există diferene clare între tipurile de jucării cumpărate de părini fetelor şi băieilor, ca şi
în atributele/calităile specifice de gen care fac demarcări precise între genuri. Opiniile şi atitudinile stereotipale ale
părinilor privind rolurile şi responsabilităile fetelor/femeilor, băieilor/bărbailor limitează oportunităile de dezvoltare ale
copiilor. Dintre acestea am reaminti că mai mult de 50% dintre părini consideră că “fetele sunt mai sensibile şi mai
emotive decât băieii”; În jur de 40% dintre părini consideră că “fetele trebuie educate mai ales pentru a deveni mame şi
soii bune”. Mai mult de 50% dintre părini consideră că “responsabilitatea tatălui este în principal de a asigura resursele
necesare pentru creşterea copilului”. Peste 40% dintre părini consideră că “este important ca băiatul să fie încurajat să
devină mai independent şi mai puternic decât fata (1- 3 ani)”.
8.2 În practicile părinilor se accentuează diferenele de gen şi în participarea şi prezena cu precădere a
mamelor în jocul copiilor mici şi în activităile cotidiene de îngrijire. Mamele acompaniază zilnic copiii de 0-3 ani la joc iar
taii numai cu o frecvenă săptămânală.
8.3 Participarea tailor la creşterea şi educarea copilului. Există o preocupare foarte redusă a tailor pentru
participarea directă la îngrijirea şi educarea copiilor, mai vizibilă la segmentul de vârstă al copiilor de până la 3 ani. Doar
0.2% dintre
(0-1 ani). persoanele
Alături intervievate
de mamă, bunica esteconsideră
cea carecă se
tatăl este persoana
implică care areîn responsabilitatea
în mare măsură îngrijirea copiluluizilnică a îngrijirii
(1- 3 ani). copilului1
Aproximativ
din 3 tai se implică doar ocazional în hrănirea, schimbarea scutecelor, îmbăierea, îmbrăcarea, culcarea copilului (2-3 ori
pe săptămână). Mai mult de 1 din 3 tai nu citesc poveşti, poezii sau cântece copilului (0-3 ani). Această stare de fapt
trebuie luată în considerare din perspectiva faptului că oportunităile de dezvoltare ale copilului sunt direct legate de
frecvena şi calitatea interaciunilor cu tatăl său. Studiile realizate în privina relaiilor de gen au arătat că aşteptările
tatălui privind sexul copilului influenează modul acestuia de implicare în creşterea şi educarea copilului. În cadrul
acestei cercetări a reieşit că atât taii, cât şi mamele din România îşi doresc în mai mare măsură băiei. Taii îşi doresc în
proporie de 42,5% să aibă un băiat, faă de numai 16,2% care îşi doresc o fată. În cazul mamelor, 32,2% îşi doresc un
băiat iar 21,8% îşi doresc fată.

157
 RECOMANDĂRI

Recomandări privind politicile publice şi cadrul legislativ integrat

o Mai buna corelare şi colaborare reciprocă între Ministerele şi departamentele implicate în
protecia, sănătatea şi educaia copilului, realizarea unei politici coerente susinută de un cadru
legislativ adecvat.
o Crearea cât mai urgentă a structurilor administrative şi departamentelor necesare pentru ca
pachetul legislativ în domeniul proteciei şi promovării drepturilor copilului să devină funcional.
o Stabilirea unui sistem eficient de comunicare între factorii de decizie la nivel central şi autorităile
locale privind instruciunile de aplicare a acestor măsuri legislative.
o
Crearea unor structuri intersectoriale, atât la nivel local cât şi central, care să asigure o abordare
integrată a dezvoltării timpurii a copilului sub aspectul sănătăii, nutriiei, educaiei, proteciei şi
siguranei mediului.
o Crearea unei strategii naionale în domeniul educaiei parentale care să răspundă tuturor
dezideratelor enunate mai sus.
Din acest studiu sunt de reinut câteva aspecte importante care trebuie luate în considerare în elaborarea sau
coordonarea unor strategii şi programe educaionale sau de dezvoltare socială.
Condiia dezavantajată a familiilor din mediul rural:
- Frecvena relativ mare a unor forme instabile de familie (familii monoparentale, uniuni consensuale, familii în
care unul sau ambii părini nu locuiesc permanent cu copilul etc.);
- Existena unui număr din ce în ce mai mare de copii care sunt expuşi unor riscuri de neglijare, abandon,
analfabetism etc., ca urmare a fenomenului de migraie a părinilor la muncă;
- Existena, cu o frecvenă crescândă, a analfabetismului în rândul părinilor.
Aceste constatări determină, cu prioritate, intervenii concertate atât din partea autorităilor centrale cât şi din
partea autorităilor locale cu privire la informarea, educarea şi conştientizarea părinilor faă de nevoile de dezvoltare ale
copilului, faă de rolul părinilor, a familiei în educaia şi protecia drepturilor copilului.

Recomandări privind sectorul educaie

Dezvoltarea iniiativelor/programelor legate de educaia părinilor şi a viitorilor părini, capabile să îmbunătăească
practicile şi atitudinile părinilor faă de copilul mic şi faă de perioada copilăriei, înelegând-o în reala ei valoare şi
importană, ca perioadă determinantă în structurarea individului, atât în ceea ce priveşte sănătatea fizică cât şi a formării
structurilor psihologice intelectuale şi emoionale.
Creşterea nivelului de şcolarizare în special în mediul rural, prin acordarea de facilităi copiilor pentru a putea
finaliza anii de şcoală obligatorii şi după caz liceul sau alte forme de învăământ.
În domeniul educaiei propunem două direcii principale de intervenie:
♦ aciuni adresate profesioniştilor
o Sporirea gradului de informare şi formare a profesioniştilor care lucrează cu părini şi, care prin
activitatea lor, au posibilitatea de a influena pozitiv abilităile, cunoştinele şi practicile părinilor în
creşterea şi educarea copiilor lor în familie;
o Înfiinarea unor instituii de învăământ superior pentru formarea de educatori specializai pentru
copii mici, care devin şi persoane - resursă în formarea competenelor parentale;
o Introducerea la nivel naional în curriculumul elevilor din clasele medii şi superioare a unor noiuni
legate de cunoştinele minime necesare viitorilor părini, cu accent deosebit pe responsabilităile
acestora faă de viitorul copil;
o Formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenilor sociali şi a altor categorii de personal de
îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinii în domeniul educaiei copilului.

158
 ♦ aciuni adresate direct părinilor
o Continuarea şi extinderea programelor de lecii de educaie parentală desfăşurate în grădinie şi
extinderea lor în şcolile primare şi gimnaziale;
o Elaborarea unor programe de pregătire a părinilor pentru rolul lor de primi educatori ai copilului.
Aceste cursuri să fie prezentate părinilor într-o modalitate convingătoare şi atractivă;
o Încurajarea părinilor de a se informa în legătură cu problemele de educaie şi sănătate a copilului;
o Facilitarea accesului părinilor la educaie prin programe care să cuprindă toate tehnicile cunoscute:
media, broşuri, campanii de sensibilizare şi informare centrate pe copil şi problematica respectivă;
o Înfiinarea în cât mai multe şcoli, grădinie din mediul urban sau rural a unor Centre de Resurse şi
Informare pentru Părini, care să constituie locuri cunoscute şi recunoscute de către părini ca
sursă de informaie şi de consiliere;
o Producerea de materiale informative pentru părini, despre competenele copilului mic şi preşcolar
şi
unelemente de dezvoltare
coninut interesant timpurie
despre a copiluluinou-născutului
competenele (broşuri, pliante, publicaii,
şi copilului miccasete
care săvideo/CD-rom
incite părinii cu
la
activităi de susinere a copilului mic prin angajarea lui în activităi de învăare specifice pentru
această vârstă);
o Organizarea unor campanii de informare şi sensibilizare cu privire la importana aspectelor de
ordin psihic în dezvoltarea şi educaia copilului;
o Susinerea şi încurajarea modalităilor de informare şi comunicare directă cu părinii pe teme de
interes privind educaia copiilor prin implicarea canalelor media (emisiuni speciale TV şi radio,
site-uri specifice etc.);
o Organizarea unor servicii de tipul: Telefonul părintelui sau Mamele informează mame;
o Conceperea unui modul specific, în cadrul programului naional de educaie a părinilor, privind
educaia şi îngrijirea copilului din mediul rural;
o Conceperea unui modul specific, în cadrul programului naional de educaie a părinilor, privind
educaia de gen;
o Iniierea unor programe-pilot de stimulare a participării tatălui la educaia copilului;

Recomandări privind sectorul sănătăii

Ca şi în domeniul educaiei, propunem ca interveniile să se adreseze atât specialiştilor cât şi părinilor:
o Formarea competenelor de comunicare ale personalului medical cu părinii în general şi în mod
special cu părini aflai în situaii de risc crescut: analfabetism, sărăcie, boli cornice/handicapuri
grave etc.;
o Antrenarea asistenilor medicali şi sociali comunitari în informarea părinilor şi în urmărirea
transpunerii informaiilor/mesajelor în practici de îngrijire a copiilor;
o Pentru rezultate mai bune în alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaă şi meninerea alăptării
copiilor pe o durată cât mai mare, este necesară creşterea competenelor medicilor în dezvoltarea
copilului mic, încă din perioada de formare din universităi prin curriculum;
o Promovarea acestor practici în formarea continuă a tuturor categoriilor de profesionişti din
sectorul sanitar, care vin în contact cu mama şi pot influena acest lucru (moaşe, asisteni
medicali, asisteni medicali şi sociali comunitari, obstetricieni, neonatologi, pediatri);
o Comitetul pentru promovarea alăptării să monitorizeze presa scrisă şi audio-vizuală pentru
evitarea şi eliminarea mesajelor care relativizează importana alăptării şi promovează mitul
laptelui praf ca semn al grijii autorităilor pentru copii;
o Consiliul naional al audio-vizualului să introducă sanciuni (la sesizarea acestui comitet) pentru
jurnaliştii care
jurnalistul promovează
în cauză a «dreptuluimesaje contrare formulat
la replică» alăptării,deprincomitet.
amenziAceastă
şi citirea chiar arde creşte
măsură către
responsabilitatea jurnaliştilor în difuzarea mesajelor ştiinifice care nu intră în zona de bun sim a
opiniabilului. De asemenea, ar creşte conştientizarea importanei alăptării în rândul populaiei;
o Susinerea formării competenelor parentale privind sănătatea copilului prin toate tehnicile
cunoscute: media, broşuri, campanii de sensibilizare şi informare centrate pe sănătatea copiilor,
ateliere de formare pentru părini etc.

159
Pentru creşterea impactului materialelor informative asupra grupurilor intă propunem:
o Elaborarea materialelor informative pentru părini, împreună cu specialişti în comunicare, pentru
ca impactul lor să fie maxim;
o Difuzarea către profesionişti a materialelor informative destinate educaiei parentale să fie
precedată de întâlniri de lucru, ateliere sau alte forme prin care aceştia să poată fi motivai să le
afişeze, să le valorifice în practica medicală sau în relaia cu părinii, în vederea utilizării cât mai
eficiente a acestor materiale;
o Evaluarea impactului pe care informaiile şi materialele de educaie parentală le au asupra părinilor;
o Abordarea şi includerea tuturor aspectelor de igienă (corporală, mediu ambient, alimentară) în
mesajele profesioniştilor din sănătate şi educaie.

Recomandări privind autorităile publice

o Informarea şi sensibilizarea autorităilor locale cu privire la necesitatea educaiei parentale, ca
element esenial al dezvoltării comunitare, al evitării şi restrângerii fenomenelor de abandon
şcolar, marginalizare sau neintegrare socială;
o Implicarea autorităilor locale (primari, membri ai consiliilor judeene etc.) în aciuni concrete de
educaie parentală la nivel local;
o Factorii de răspundere locali (primari, consilii locale etc.) să participe la cursuri de formare cu
privire la importana educaiei parentale şi a implicaiilor marginalizării pentru comunitate;
o Stimularea unor aciuni de participare a părinilor la activităi comunitare prin care se realizează o
coeziune a comunităii;
o Iniierea şi stimularea creării, îndeosebi în comunităi rurale, a unor grupuri active de părini care
să promoveze exemple pozitive şi mentalităi moderne în educarea copilului;
o Diversificarea serviciilor de educaie, sănătate şi protecie a copilului, care să vină în sprijinul
familiilor aflate în dificultate: instituii cu program flexibil, centre post-şcoală, programe pentru
vacană;
o Organizarea de cursuri serale pentru părinii din mediul rural sau din oraşele mici în vederea
sporirii abilităilor parentale;
o
Sensibilizarea permanentă
riscurile consumului de apăanecontrolată,
autorităilor locale
pentruşimobilizarea
centrale, darresurselor
şi a părinilor, cu informaii
individuale despre
şi comunitare
în efortul introducerii sistemului de canalizare şi apă;
o Iniierea unor centre de resurse/consultană în mediul rural pentru încurajarea iniiativelor
antreprenoriale ale familiilor tinere (şi tinerilor în general), necesare schimbării modelului de viaă
aferent agriculturii de subzistenă;
o Înfiinarea de servicii de calitate pentru educarea copiilor mici şi implicit de susinere a părinilor
(creşe/grădinie cu program flexibil adaptat nevoilor părinilor) pentru a evita separarea de lungă
durată a părinilor de copiii;
o Înfiinarea în cât mai multe comunităi de cluburi ale părinilor în care să existe locuri de joacă şi
jucării pentru copii şi persoane abilitate să modeleze jocuri cu copiii şi părinii. Aceste cluburi pot
avea şi spaii de discuie între părini;
o Organizarea unor întâlniri informale şi a unor ateliere de lucru sau dezbateri cu specialişti (medici,
psihologi, sociologi şi psihopedagogi) pentru a dezvolta competenele şi abilităile părinilor din
mediul rural în domeniul creşterii şi educării copiilor.

Recomandări pentru partenerii media

o Participarea mass-media, în special a posturilor de televiziune, în promovarea unor emisiuni de
tipul dezbaterilor sau prezentării unor filme care redau aspecte despre dezvoltarea timpurie a
copilului şi competenele copilului (de ex: Le bebe est une personne; Temperamentul copiilor mici
sau Dezvoltarea copilului de la naştere la şase ani) precum şi aciuni de sensibilizare în
societatea românească pentru valorizarea copilului, a copilăriei mici şi a educaiei timpurii;
o Programele respective să fie prezentate în forme şi limbaj adecvat tuturor părinilor, chiar şi celor
cu un nivel socio-cultural scăzut, la ore de vârf şi să fie pregătite printr-o publicitate adecvată;
o Campanii de conştientizare privind beneficiile implicării tatălui în creşterea şi educarea copilului;

160
 o Realizarea de talk-show pe teme legate de dezvoltarea timpurie a copilului, pentru a creşte
interesul publicului pentru problemele copilului şi ale copilăriei, depăşind cadrul festivist sau
catastrofic al unor evenimente.

Recomandări pentru partenerii din sectorul privat

o Informarea acestora asupra importanei de a se implica prin diverse căi (finanare, contribuie în
natură, voluntariat etc.) în aciuni de educaie parentală;
o Elaborarea unor campanii de abordare a salariailor din sectorul privat ca părini, trezirea
interesului lor pentru acest domeniu; prezentarea riscurilor de a neglija propriul lor copil din cauza
timpului prelungit de lucru;
o Sprijinirea unor facilităi acordate părinilor pentru creşterea, nutriia, educarea, protecia şi
sănătatea copiilor mici (de exemplu: orar flexibil, asigurarea unui centru de dezvoltare timpurie
a copilului în incinta organizaiei, facilităi pentru alăptarea la sân sau pentru schimbarea
scutecelor etc.);
o Campanii de strângere de fonduri derulate la nivel naional şi local pentru publicarea unor
materiale informative pentru părini;
o Implicarea editurilor şi a presei pentru publicarea de materiale informative pentru părini.

161
 ANEXE
Instrumentele de colectare a datelor
 Evaluarea cunoştinelor, atitudinilor şi practicilor părinilor
care au copii până în 3 ani

Cod operator_______________________ Data____/____/____/

Judeul_ ___________________________ Localitatea ________________
Numărul de ordine al familiei selectate_____

Capitolul 1 INFORMAII DEMOGRAFICE

Q1. Cine este persoana intervievată:
1 = mamaQ3
2 = tatăl
3 = ambii păriniQ4
4 = bunica/ bunic
5 = alta persoana(cine...............)
Q2. Mama copilului locuieşte împreună cu copilul?
1 = da
2 = lucrează115
în străinătate
3 = internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = arestată/ condamnată
5 = lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = a părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = a decedat
8 = altele (care.....................)
Q3. Tatăl copilului locuieşte împreună cu copilul?
1 = da
2 = lucrează în străinătate
3 = internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = arestat/ condamnat
5 = lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = a părăsit familia
7 = a decedat
8 = altele (care.....................)
Q4. Mediul de reşedină: 1 = urban 2 = rural
Q5. Starea civila: 1 = căsătorită 2 = uniune consensuală 3 = divorată/separată
4 = văduvă 5 = celibatara 9 = nu răspunde
Q6. Din câte persoane se compune familia dvs?
Va rog să-i numii pe toi membrii familiei dvs. care locuiesc în această gospodărie.
Q7. Gradul de rudenie Q8.Vârsta Q9.Educaia Q10.Etnia Q11.Ocupatia Q12.Sexul Q13A fost
în raport cu copilul selectat

165
 Codurile pentru Q 9 Codurile pentru Q 10 Codurile pentru Q 11
Educaie Etnia Ocupaia/profesia
1 = fără şcoală 1 = Română 1 = salariată
2 = şcoală primară 2 = Maghiară 2 = patroană
3 = şcoală generală neterminată 3 = Rromă 3 = lucrător pe cont propriu
4 = şcoală generală 4 = Germană 4 = lucrător ocazional
5 = şcoală profesională 5 = altele 5 = şomeră
6 = liceu 9 = nu răspunde 6 = casnică
7 = şcoală postliceală 7 = elevă/studentă
8 = studii universitare 8 = fără ocupaie

99 == pensionar/ă
nu răspunde 10 == nu
99 altele
răspunde

Q14. Cine este persoana care are responsabilitatea zilnică a îngrijirii................................ (numele copilului)?
1 = mama 7 = o altă rudă 99 = nu răspunde
2 = tatăl 8 = naşa
3 = bunica 9 = bona
4 = bunicul 10 = vecina
5 = sora 11 = o altă persoană
6 = un frate 12 = nimeni
Q15. Cine altcineva,din familie, mai are grijă zilnic de copil ?
1 = mama….... da/nu 7 = o alta ruda……....da/nu 99 = nu răspunde
2 = tatăl ……...da/nu 8 = naşa……………..da/nu
3 = bunica……da/nu 9 = bona………….....da/nu
4 = bunicul.......da/nu 10 = vecina……..........da/nu
5 = sora……….da/nu 11 = o altă persoană…da/nu
6 = un frate…...da/nu 12 = nimeni

Atenie!
Dacă tatăl a fost menionat la Q 15 mergi la Q 16, dacă nu a fost menionat mergi la Q18.

Q 16.Mentionati în ce constă participarea tatălui la îngrijirea copilului

_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
Q16Cat de des se implica tatăl copilului în următoarele activităi:
De 2-3 ori pe O data pe O data O data
ACTIVITATEA/FRECVENTA Zilnic săptămână săptămână pe luna pe an Niciodată
(în medie) (în medie) (în medie)
Q17 Hrănire 1 2 3 4 5 9
Q18 Schimbare scutece 1 2 3 4 5 9
Q19 Îmbaiere 1 2 3 4 5 9
Q20 Îmbrăcare 1 2 3 4 5 9
Q21
Q22Culcare
Spălatapecopilului
dini 1 2 3 4 5 9
Q23 Intervine când plânge 1 2 3 4 5 9
copilul(alinare)
Q24Vizite la medic 1 2 3 4 5 9
Q25Ducerea copilului la creşă 1 2 3 4 5 9
Q26Jocuri în spaiul casei 1 2 3 4 5 9
Q27 Jocuri în aer liber 1 2 3 4 5 9
Q28 Povestiri, cântece, poezii spuse 1 2 3 4 5 9
copilului
166
 Q29 Achiziionare de obiecte 1 2 3 4 5 9
vestimentare şi jucări pentru copil
Q30 Sprijinirea copilului în învăarea 1 2 3 4 5 9
unor deprinderi: mers, vorbit

Q31. În ce limbă vorbii de obicei în familie?

1 = română 7 = engleză
2 = maghiară 8 = franceză
3 = germană 9 = spaniolă
4 = romani 10 = alta-care
5 = turcă 99 = nu răspunde
6 = rusă

Q 32. Ce___________
1. alte limbi_____
se vorbesc în familie (menionai
88 = în
nuordinea frecvenei)?
se vorbesc alte limbi
2. ___________
_____ 99 = nu răspunde
3. ________________
Q 33. Dvs. în ce limba vorbii cu copilul?
1 = romană 7 = engleză
2 = maghiară 8 = franceză
3 = germană 9 = spaniolă
4 = romani 10 = alta-care
5 = turcă 99 = nu răspunde
6 = rusă
Q 34. Ce alte limbi ştie copilul?
Q 34.1.Vorbeşte Q34.2.Intelege
______________ _____________
______________ _____________
______________ _____________
88 = nici o altă
99 = nu răspunde limbă 88 = nici o altă
99 = nu răspunde limbă

Q35. Care este venitul lunar al familiei dvs.?

(incluzând toate sursele: salarii, pensii, alocaii, indemnizaii, art. 416, activităi agricole etc.)
___________ _____________ ______________ _____________ ____ lei
9 = nu răspunde
Q 36. Dacă ai avea mai muli bani, ce ai face pentru.........................................................................?
(numele copilului)
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ _____________ _____________ _______

Q 37...........................................................................este fetiă/băiat are şi va avea şi alte nevoi decât un/o băiat/fetiă?

(Nume copil)
__________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________

Q 38. Ai beneficiat de concediu pentru îngrijirea acestui copil ?

1 = da
2 = nu Q41
9 = nu răspunde Q41
Q 39. Câte luni ai stat în concediu ?
------
88 = este în concediu şi în prezent Q46
Dacă a stat în concediu mai puin de 24 de luni continuă cu Q 27

167
Q 40. De ce ai întrerupt concediul pentru îngrijirea copilului?
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ _____________ _____________ _______
Q 41. Acum lucrai?
1 = da
2 = nu Q46
9 = nu răspundeQ46
Q 42. Câte ore lucrai pe zi?
1 = 7/8 ore
2 = mai mult de 7-8 ore
3 = mai puin de 7-8 ore
4 = altele
9 = nu răspunde
Q 43. Lucrai (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde
Q 44. Lucrai (în cadrul programului obişnuit) şi duminica?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde
Q 45. La ce oră ajungei acasă?
1=
88 = depinde de ture
99 = nu răspunde
Q 46. Celălalt părinte lucrează?
1 = da
Q38
29 ==nunurăspunde Q38

Q 47. Câte ore lucrează tatăl copilului?

1 = 7/8 ore
2 = mai mult de 7-8 ore
3 = mai puin de 7-8 ore
4 = altele
9 = nu răspunde
Q 48. La ce oră ajunge acasă în mod obişnuit?
88 = depinde de ture
99 = nu răspunde
Q 49. Lucrează (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 50. Lucrează (în cadrul programului obişnuit) duminica?

1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

168
 Capitolul 2. NUTRIIA COPILULUI
Q 51. Considerai că alăptarea este un lucru esenial pentru un copil?
1 = da 3 = nu ştiu
2 = nu 9 = nu răspunde
Q 52. Câte luni este necesară alimentaia exclusiv la sân a copilului ?
luni
88 = nu ştie
99 = nu răspunde
Q 53. Copilul dvs. a fost alăptat?
1 = da
2 = nu Q58
3 = nu ştiuQ58
9 = nu răspundeQ58
Q 54. Până la ce vârsta a fost alăptat?
luni
77 = este alăptat şi în prezent
88 = nu ştie/nu-şi aminteşte
99 = nu răspunde

Q 55. Până la ce vârsta i-ai dat exclusiv sân copilului dvs.?

luni
77 = este alimentat şi în prezent exclusiv la sân
88 = nu ştie
99 = nu răspunde
Q 56. Cum îi dădea(ti)/da(ti) sân copilului?
1 = la cerere
2 = după orar
3 = nu ştie
9 = nu-şi aminteşte/nu răspunde
Q 57. De la ce vârsta i-ai introdus copilului (şi) alt lapte decât laptele de mama?
săptămâni
77 = de la naştere
88 = şi în prezent la sân→Q61
99 = Nu răspunde
Q 58. Ce lapte ai folosit?
1 = lapte praf pentru sugari (formula)
2 = lapte praf integral
3 = lapte de vacă
4 = =alta
88 nu ştie
99 = nu răspunde
Q 59.De la ce vârsta ai început să-i dai altceva decât lapte?
săptămâni
77 = în prezent îi da numai lapteQ62
88 = nu ştie
99 = nu răspunde

169
Q 60. De la ce vârsta i-ai dat?
1. legume /fructe_______
2. cereale_____________
3. produse lactate_______
4. carne/pui/peste_______
5. produse de cofetărie/patiserie_____
6. produse din pâine________
7. verdeuri__________
88 = nu ştie
99 = nu răspunde
Q 61. Cât de des îl hrănii pe copil în cursul unei zile?__________
77 = când cere(a) copilul
88 = nu răspunde
99 ştie

Capitolul 3. SĂNĂTATEA COPILULUI

Q 62. Copilul dumneavoastră este(citii răspunsurile):
1 = sănătos
2 = destul de sănătos
3 = nu este sănătos
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde
Q 63. Copilul dumneavoastră suferă de vreo boală sau are vreun handicap ?
1 = Da
2 = Nu Q65
3 = Nu ştieQ65
9 = nu răspundeQ65

Q 64. Specificai ___________________________________________________________________________________

Q 65. În ce situaie apelai la doctor?
Răspunsuri multiple. Aşteptai răspunsurile mamei.
1 = febră
2 = tuse
3 = diaree
4 = spasme
5 = nervozitate
6 = traumatisme
7 = accidente
8 = nu ştie
9 = nu răspunde
Q 66. Folosii şi tratamente fără să întrebai un doctor (empirice) atunci când copilul se îmbolnăveşte?
1 = da
2 = uneori
3 = nuQ68

4 = nu aştie
fost nevoie Q68
Q68
9 = nu răspundeQ68
Q 67. Specificai care sunt acestea __________________________________
Q 68. Copilul dumneavoastră a fost vaccinat?
1 = Da
2 = Nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

170
 Q 69. Cunoaştei scopul vaccinărilor?
1 = da (specificai)..................................
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 70. Din ce surse obinei informaii referitoare la sănătatea copilului dumneavoastră ?

Răspunsuri multiple. Aşteptai răspunsurile mamei.
1 = Medic/asistentă
2 = Mass-media
3 = Educatori
4 = Rude
65 = Bunici
Vecini/cunoştine
7 = altele (specificai.).......
9 = Nu ştie/nu răspunde
Q 71. De câte ori s-a îmbolnăvit copilul dumneavoastră în ultimele 12 luni?
1 = o dată pe lună
2 = o dată la două luni
3 = o dată la şase luni
4 = o dată în tot anul
5 = nu-şi aminteşte
6 = niciodată
99 = nu răspunde
Q 72. Îi formai copilului dumneavoastră deprinderi de igienă?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 73. Ce deprinderi
Răspunsuri foloseşterăspunsurile
multiple. Aşteptai în mod regulat:
mamei.
1 = se spală pe faă şi mâini …………
2 = se spală pe dini…………………
3 = face baie…………………………
4 = se spală pe mâini înainte de masă...
5 = se spală pe mâini după ce foloseşte WC-ul
6 = altele (specificai care)____________
7 = nu este cazul
9 = nu răspunde
Q 74. Are vreo importană cum spălai pările intime ale copilului?
A. Fetie:
1 = da, înspre spate
2 = înspre fata
3 = nu are importană
4 = nu ştie
9 = nu răspunde
B. Băiei:
1 = da /decalotări în apa calda la baie
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 75. Cât de des schimbai lenjeria de corp a copilului dumneavoastră?

1 = în fiecare zi
2 = o data pe săptămână
3 = de 2-3 ori pe săptămână
4 = de câte ori este necesar
5 = nu ştie
171
9 = nu răspunde
Q 76. Ce fel de apa îi dai copilului dvs.?
1 = din sistemul de alimentare public
2 = din fântână
3 = din apa curgătoare
4 = din apa stătătoare
6 = îmbuteliată
7 = nu ştie
9 = nu răspunde
Q 77. Fierbei apa pe care o dai direct copilului?
1 = da
32 = nu ştie
9 = nu răspunde
Q 78. Folosii pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care o bea?
1 = da
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde
Q 79. În ce fel spălai/curăai legumele şi fructele?
1 = sub jet de apă curgătoare
2 = lighean cu apă caldă
3 = în lighean cu apă rece
4 = le opăresc
5 = le şterg cu un şerveel/cârpă
6 = nu obişnuiesc să le spăl
7 = altfel
7 = nu ştie
9 = nu răspunde

Capitolul 4. STAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI

Q 80. Considerai că din punct de vedere fizic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = daQ82
2 = nu
3 = nu ştiu
9 = nu răspundeQ82
Q 81. Specificai de ce:
1 = înălime mică
2 = greutate mică
3 = altele ____________________ ______________________
Q 82. Considerai că din punct de vedere psihic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = da
32 = nu ştiu
Q 83. Cum v-ai dat seama _______________________________________________________________

172
 Capitolul 5. ELEMENTE DE ECOLOGIE SOCIALĂ A FAMILIEI

Q 84. Cât de des apar certuri/dispute în familia dvs.?

1 = în fiecare zi
2 = de câteva ori pe săptămână
3 = o dată pe luna
4 = aproape niciodată
5 = altele (specificai) __________________________
9 = nu răspunde

Q 85.Care sunt cele mai obişnuite motive pentru certurile care apar în familia dvs.?
(Citii variantele de mai jos. Răspunsuri multiple.)
1 = bani ………………….da /nu
2 = părini/rude…………...da/nu
3 = din cauza copilului …..da/nu
4 = consum alcool …….…da /nu
5 = gelozie………………..da/nu
6 = neglijarea familiei.. ….da/nu
7 = altele (specificai)_________________________
9 = nu răspunde
Q 86. Vă certai în prezena copilului?
1 = adeseori
2 = rareori
3 = niciodată
9 = nu răspunde
Q 87. Se întâmplă să-l pedepsii pe copil?
1 = da
2 = nuQ90
3 = câteodată
9 = nu răspunde
Q 88. Cum îl pedepsii pe copil?
1 = verbal………...................da/nu
(sarcasme, insulte)
2 = fizic…………..................da/nu
3 = îi interzic să facă ceva…..da/nu
9 = nu răspunde
Q 89. Cine îl pedepseşte în general copil?
1 = mama
2 = tatăl
3 = ali membri ai familiei (specificai) _____________________________
4 = bona
9 = nu răspunde
Q 90. Copilul ascultă mai ales de:
1(Încercuii
= mamaun singur răspuns)
2 = tata
3 = alt membru al familiei (specificai)___________________________
4 = alte persoane (specificai) __________________________________
Q 91. Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului ?
mai des mai puin des niciodată Nu răspunde/
nu ştie
1 = verbal 1 2 3 9
2 = fizic 1 2 3 9
3 = prin cadou 1 2 3 9
173
Q 92. Alegei/avei intenia să alegei prietenii copilului dvs.?
1 = da
2 = nu Q94
9 = nu răspundeQ94
Q 93. După ce criterii:
(răspunsuri multiple)
1 = vecinătate
2 = familie cunoscută
3 = altele /specificai_____________
9 = nu răspunde

Capitolul 6 JOCUL COPILULUI/EDUCAIA TIMPURIE

Q 94. Ce credei, cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului?
1 = foarte important
2 = important
3 = neimportant
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde
Q 95. Cum se joacă copilul dvs.?
(răspunsuri multiple)
1 = desenează/colorează…………………..da/nu
2 = se uita la cări…………………………..da/nu
3 = cu jucării……………………………....…da/nu
4 = cu obiecte din casă…………………….da/nu
5 = jocuri în aer liber (aleargă, sare etc.)...da/nu
6 = puzzle, jocuri de construcie……….….da/nu
7 = jocuri imaginare……………………...…da/nu
8 = jocuri/sporturi în cadru organizat……..da/nu
9 = jocuri la masă………………………......da/nu
10 = Altele (specificai) ____________________________________
99 = nu răspunde

Q 96. Câte ore pe zi petrece copilul dvs. în faa televizorului?

66 = nu au televizorQ99
77 = nu se uită la televizorQ99
99 = nu răspundeQ99
Q 97. Ce programe urmăreşte mai frecvent?
___________________________________________________________________________________
Q 98. Cine îi selecionează programele?
(se aşteaptă răspunsurile)
1 = mama
2 = tata
3 = bunicii
54 = altcineva
bona
6 = nimeni
9 = nu răspunde
Q 99. Cine din casă se joaca cu copilul?
(se aşteaptă răspunsurile)
1 = Mama
2 = Tatăl
3 = Fraii
4 = Ali aduli (specificai) __________________________________
9 = nu răspunde
174
 Q 100. Dvs. când v-ai jucat ultima dată cu copilul dvs.?
1 = astăzi
2 = ieri
3 = acum câteva zile
4 = în weekend
5 = săptămână trecută
6 = nu-mi amintesc
9 = nu răspunde

Q 101. Care din următoarele activităi le-ai încuraja să le desfăşurai, în timpul liber, pentru fete, pentru băiei?

Activităi de timp liber Fată Băiat

da nu Nu ştie /nu răspunde da nu Nu ştie /nu
răspunde
De mişcare (alergat, căărat etc.) 9 9
Artistice (ex.: dans, desen) 9 9
De petrecere a timpului liber în compania altor copii 9 9
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă 9 9

Q 102. Tatăl, când s-a jucat ultima data cu copilul?

1 = astăzi
2 = ieri
3 = acum câteva zile
4 = în weekend
5 = săptămână trecuta
6 = nu-mi amintesc
7 = nu e cazulQ104
9 = nu răspunde
Q 103.Cum s-au jucat?
12 == cu
joc jucării
în aer liber
3 = jocuri de masa (jocuri cu zar tip Piticot etc.)
9 = nu răspunde
Q 104. Ce fel de jucării cumpărai pentru........(nume copil)?
_______________________________________________________________________________________________
Q 105. Care din următoarele jucării şi obiecte ai prefera să le cumpărai unei fete sau unui băiat?
Jucării Fete Băiei

da nu Nu ştie/nu da nu Nu ştie/nu
răspunde răspunde
1. Păpuşi
2. Maşini
3. Jocuri tip puzzle
4. Jocuri de construit (cuburi, truse deconstruit etc.)
5. Jocuri războinice (puşti, tancuri, avioane,
soldai, roboti etc.)
6. Jucării pentru casa păpuşii care reprezintă
obiecte bucătărie, crăticioare, aragaz, cărucior de
păpuşă, pătu, dulăpior etc.
7. Truse de machiaj
8. Mingi sau alte jucării sportive
9. Cări de colorat
10. Cări de citit
11. Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti
175
Q 106. De ce?
__________________________________________________________________________________________________

Capitolul 7 TRADIII NAIONALE ÎN CREŞTEREA COPILULUI

Q 107. De obicei urmai tradiiile şi obiceiurile în creşterea copilului?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde
Q 108. Care din următoarele obiceiuri le-ai respectat:
1 = Să nu arăi copilul nimănui în primele 40 de zile.....................da/nu
2 = Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice...... da/nu
3 = Luarea moului la 1 an.............................................................da/nu
4 = Ruperea turtei..........................................................................da/nu
5 = Găuri pentru cercei..................................................................da/nu
6 = Sărbătorile naionale/tradiionale.............................................da/nu
7 = Serbarea zilei de naştere a copilului.......................................da/nu
8 = Altele ________________________________
Q 109. Va/v-ai înfăşat copilul
1 = da
2 = nu →Q113
3 = nu ştiu
9 = nu răspunde
Q 110. Câte săptămâni l-ai inut înfăşat?

88 = nu ştiu
99 = nu răspunde
Q 111. Cum îl înfăşai
1 = întreg corpul
2 = numai picioarele
3 = nu ştiu
9 = nu răspunde
Q 112. Când îl înfăşai
1 = numai noaptea
2 = numai ziua
3 = şi ziua şi noaptea
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde
Q 113. Ce părere avei despre obiceiul de a ine înfăşat copilul în primele luni de viaă?
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ _____________ _____________ ____
Q114. În timpul sarcinii va doreai să avei:
1 = băiat
23 == fată
indiferent
9 = nu răspunde
Q115. Tatăl copilului ce îşi dorea
1 = băiat
2 = fată
3 = indiferent
9 = nu răspunde

176
 CHESTIONARUL PENTRU OBSERVATOR
Spaiul fizic al locuinei

Q1. Care este suprafaa totală a locuinei dvs. (mp) __________

Q2. Ce podea are apartamentul (casa)
1 = parchet
2 = linoleum
3 = scândură
4 = gresie
5 = mozaic
6 = pământ
7 = altele

Q3. Lista camerelor din casă:

Există:
1 = camera de zi………………..da/nu
2 = bucătărie…………………...da/nu
3 = baie………………………..da/nu
4 = dormitor…………………….da/nu
5 = toaleta în curte…………… da/nu
6 = camera copilului……………da/nu
7 Altele (specificai)________________________
Q4. Avei:
1 = aragaz
2 = frigider
3 = maşină de spălat
4 = televizor
5 = radio
6 = telefon
7 = autoturism
8 = locuina este proprietate personală
9 = locuină secundară
Q5. Unde doarme copilul?
1 = sigur în cameră
2 = singur în pat în aceeaşi camera cu părinii
3 = în pat cu mama
3 = în pat cu tatăl
4 = în pat împreună cu părinii
9 = nu răspunde
Q6. Exista animale de companie?
1 = da
2 = nu- Q7

Q5. Specificai ____________________________________________________________________________

Q6. Copilul se joacă cu animale de companie?
1 = Da
2 = Nu
Q7. Există încălzire centrală?
1 = Da
2 = NuQ9
Q8. Ce tip de încălzire se foloseşte:__________________________________________________________

177
Q9. Există sistem de canalizare?
1 = da
2 = nu- Q11
Q10. Specificai ce sistem de canalizare se foloseşte ___________________
Q 11. Există apă curentă în locuină?
1 = da- Q13
2 = nu
Q12. Ce surse de apă sunt folosite __________________________
Q13. Există afară un spaiu de joacă accesibil copilului?
21 = Nu
DaQ16
Ce caracteristici are:
Q14.Curată Q15.Sigura Q16.Nu există
1. verandă deschisă……………...da/nu……………………..da/nu 8
2. veranda închisă………………...da/nu……………………..da/nu 8
3. balcon/terasă……………….…. da/nu……………………..da/nu 8
4. gradină………………………......da/nu…………………......da/nu 8
5. curte în spatele casei……….….da/nu…………………......da/nu 8
6. curte centrală………………….. da/nu……………………...da/nu 8
7. strada ………………………...…da/nu……………………...da/nu 8
8. teren viran…………………........da/nu……………………...da/nu 8
9. parc apropiat…………………....da/nu……………………...da/nu 8
10. Altele…………………
Q17. Există obiecte periculoase care sunt accesibile copilului ?
1 = da
2 = nu Q19

Q18. Marcaiascuite
1 = Obiecte toate obiectele, dupăetc.)
(foarfeci, cuite caz:
2 = Obiecte/substane otrăvitoare (medicamente, articole de curăenie etc.)
3 = Ferestre înalte, neprotejate
4 = Foc deschis
5 = Suprafee fierbini
6 = Surse de curent electric neprotejate corespunzător
7 = Altele (specificai) ___________________________________
Q19. Care dintre următoarele obiecte există în locuină:
(se citesc variantele)
1. Cări……………………………… da/nu
2. Cări pentru copii ………………… da/nu
3. Ziare/reviste……………………… da/nu
4. Calendar………………………… da/nu
5. Tablouri/poze pe perete…………. da/nu
6. Hârtie de desenat, creioane……. da/nu
7. Jucării……………………………. da/nu
8. Jucării lucrate manual…………… da/nu
9. Radio…………………………….. da/nu
10. Televizor………………………… da/nu
11. Instrumente muzicale…………… da/nu
12. Jocuri de masă………………….. da/nu
Q20. Există un loc special unde copilul îşi depozitează jucăriile/lucrurile?
1 = da
2 = nu

178
 Q 21. Cât de dezordonată este casa?
1 = Mult
2 = Puin
3 = Deloc dezordonată
Q22. Cât de luminoasă este casa?
1 = luminoasă
2 = mai puin luminoasă
3 = întunecoasă
Q23. Care este calitatea aerului în interiorul casei?
1 = foarte bună (aer proaspăt)
2 = potrivit de bună
3 = lipsa de aer

INFORMAII SPECIFICE VÂRSTEI 0-1 AN

Q1.V-ati schimbat obiceiurile şi practicile în timpul cât ai fost însărcinată?
1 = da
2 = nu Q3
9 = nu răspunde Q3
Q2.Ce anume ai schimbat:
1. ________________________
2. ________________________
3. ________________________
4. ________________________
Q3 V-ai schimbat dieta pe timpul sarcinii?
1 = da
2 = nuQ5
9 = nu răspundeQ5
Q4 Cum anume? ____________________________________________
Q5 V-ai schimbat în timpul sarcinii activităile privind rutina zilnică?
1 = da
2 = nuQ7
9 = nu răspundeQ7
Q6 Ce anume? ______________________________________________
Q7 Cine v-a transmis informaii cu privire la sarcină?
1. un membru al familiei..........................da/nu
2. un prieten.............................................da/nu
3. medicul de familie................................da/nu
4. alt medic...............................................da/nu
5. asistenta medicală.................................da/nu
6. asistentul medical comunitar................da/nu
7. mediatorul sanitar................................da/nu
8. alii (specificai)_________
9. nu răspunde
Q8. Cum vă comportai în timpul alăptării?
1. mângâiai copilul..............da/nu
2. vorbii copilului.................da/nu
3. cântai copilului................da/nu
4. privii copilul în ochi..........da/nu
5. privind la televizor............da/nu
9. nu răspunde

179
 Q9. Ce facei în momentul în care copilul plânge fără nici un motiv aparent ?
1. îl iau imediat în brae
2. încerc să-l calmez
3. îl ignor
4. îi vorbesc/cântai/vă jucai
5. încerc să găsesc motivul
6. altele ____________________________ __________________
9. nu răspunde
Q10. Ce facei dacă aceste lucruri nu dau nici un rezultat? __________________
Q11. Cum vă dai seama dacă se dezvoltă bine copilul?_____________________
1. copilul e vioi...............................da/nu
2. are
3. nu este bolnav...........................da/nu
o greutate bună................... da/nu
4. este vesel...................................da/nu
5. altele _______________________
9. nu răspunde

Acum am să va citesc câteva propoziii la care va trebui să răspund ei

“De acord”, “Nu sunt de acord”, “Nu sunt sigură”, “Nu îneleg”:
(se încercuiesc răspunsurile acceptate)

Q 12. Alăptarea trebuie să înceapă imediat după naştere.

1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3.Nu sunt sigură ______ 4.Nu îneleg __
Q 13. Dacă mama crede că nu are destul lapte, ar trebui să alăpteze mai puin .
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu îneleg _____
Q 14. Dacă mişcările copilului sunt dezordonate şi necoordonate, mama ar trebui să fie îngrijorată.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord _____ 3. Nu sunt sigură _____ 4. Nu îneleg ______

Q15 Majoritatea copiilor se ridică în picioare şi merg înainte de a împlini un an, dacă nu se întâmplă aşa, mama lor ar
trebui să fie îngrijorată.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _____ 4. Nu îneleg _____
Q16 Copilul se dezvoltă mai rapid în primul an de viaa decât în orice alt moment ulterior. Acest proces este sprijinit
de o atitudine apropiată şi caldă a celor din jurul său .
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură ______ 4. Nu îneleg ___
Q17 Considerai că părintele trebuie să se raporteze în mod diferit la copilul sau, în special privind:
(încercuii afirmaiile cu care părintele este de acord).
1. Aleg în funcie de sexul copilului meu culoarea hăinuelor (roz pentru fete, albastru pentru băiei).
2. Consider că este important ca fata să fie mângâiată, dezmierdată mai mult decât băiatul.
3. Consider că este important ca băiatul să fie încurajat să devină mai independent şi mai puternic decât fata.
4. Mama este în principal responsabilă de îngrijirea şi educarea copilului.
5. Responsabilitatea tatălui este în principal de a asigura resursele necesare pentru creşterea copilului.
6. Băieii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie inui mai din scurt.
7. Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieii.
Q 18. Sarcina cu acest copil a fost planificată?
1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

180
 INFORMAII SPECIFICE VÂRSTEI 1 - 3 ANI

Q1. Îl lăsai pe copilul dvs. să atingă/să se joace cu obiecte din gospodărie care prezintă sigurană?
1 = da
2 = nu Q5
9 = nu răspundeQ5

Q2.Care sunt aceste obiecte(exemple)?__________________________________

Q3. S-a jucat copilul dvs. cu asemenea obiecte ieri?
1 = da
29 == nu Q5
nu răspundeQ5

Q4. Cu ce obiecte s-a jucat ? ______________________________________________

Q5. Cum îl tratai pe copilul dvs. atunci când e obraznic?
1 = nu îl pedepsesc
2 = ip la el
3 = îl amenin ca îl spun celuilalt părinte
4 = îl izolez
5 = discut cu el/ îi explic ce a greşit
6 = îl pălmuiesc
7 = îl urechez
8 = îl trag de ciuf
9 = altele (specificai) ________________________________________________
99 = nu răspunde
Q6. Stabilii reguli pentru copil?
1 = da
2 = nuQ8
9 = nu răspunde Q8
Q7. Dai un exemplu _______________________________________________
Q8. Considerai că ar trebui să existe reguli specifice pentru băiei şi specifice pentru fete această
la vârstă (1-3 ani)?
1 = da
2 = nuQ10
9 = nu răspunde Q10
Q9. De ce anume __________________________________________________
Q10. Când a început copilul să:
1. se îmbrace singur_________________
2. să facă diferena între culori_________
3. să fie interesat de poze, cări etc.______________

Acum am să va citesc câteva propoziii la care va trebui să răspun dei

“De acord”, “Nu sunt de acord”, “Nu sunt sigur”, “Nu îneleg”:
(se încercuiesc răspunsurile acceptate)
Q11. Dezvoltarea creierului copilului este completă la vârsta de 2 ani.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu îneleg ____
Q12. Primele cuvinte sunt rostite de copil de obicei în primele 12 – 18 luni şi acestea reprezintă numele unor lucruri
care sunt importante şi pline de îneles pentru copil.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu îneleg____

181
 Q13. Rezolvarea de probleme este o sarcină solicitantă şi îl poate frustra, iar copilul tinde să-şi piardă rapid
interesul, dacă nu este ajutat.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu îneleg ___
Q14. Activităile de sortarea şi grupare a obiectelor după culoare, formă şi dimensiuni sunt fundamentale pentru
procesele de gândire şi învăare de mai târziu a copilului .
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu îneleg____
Q15. Considerai că părintele trebuie să se raporteze în mod diferit la copilul sau, în special privind:
(încercuii afirmaiile cu care părintele este de acord).
1. Aleg în funcie de sexul copilului meu culoarea hăinuelor (roz pentru fete, albastru pentru băiei).
2. Consider că este important ca fata să fie mângâiată, dezmierdată mai mult decât băiatul.
3. Consider că este important ca băiatul să fie încurajat să devină mai independent şi mai puternic decât fata.
4. Mama
5. este în principal
Responsabilitatea tatăluiresponsabilă de îngrijirea
este în principal şi educarea
de a asigura copilului.
resursele necesare pentru creşterea copilului.
6. Băieii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie inui mai din scurt.
7. Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieii.

182
 Evaluarea cunoştinelor, atitudinilor şi practicilor părinilor
care au copii în vârsta de 3-7 ani.

Cod operator_______________________ Data____/____/____/

Judeul_ ___________________________ Localitatea ________________
Numărul de ordine al familiei selectate_____

Capitolul 1 INFORMAII DEMOGRAFICE

Q1 Cine este persoana intervievată: 1 = mama
1 = MamaQ3 2 = tatăl
2 = Tatăl 34 == bunica
bunicul
3 = Ambii părini -> Q4
4 = Bunica/ bunicul 5 = sora
6 = un frate
5 = Alta persoana(cine?)__________________ 7 = o altă rudă/altă persoană (verişori, mătuşi, unchi etc.)
8 = naşa
Q2 Mama copilului locuieşte împreună cu copilul?
1 = Da
2 = Lucrează în străinătate
3 = Internata într-un sanatoriu/preventoriu
4 = Arestată/ condamnată
5 = Lucrează într-o alta localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = A decedat
8 = Altele (care?)____________________
Q3 Tatăl copilului locuieşte împreună cu copilul?
1 = Da
2 = Lucrează în străinătate
3 = Internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = Arestat/ condamnat
5 = Lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = A decedat
8 = Altele (care?)_____________________
Q4 Mediul de reşedină: 1 = Urban 2 = Rural
1 = mama
Q5 Starea civilă: 2 = tatăl
1 = Căsătorit(ă) 4 = Văduv(ă) 3 = bunica
2 = Uniune consensuală 5 = Celibatar(ă) 4 = bunicul
5 = sora
3 = Divorat(ă)/separat(ă) 99 = Nu răspunde
6 = un frate
7 = o alta rudă/altă persoană (verişori, mătuşi, unchi etc.)
Q6 Din câte persoane se compune familia dvs.? 8 = naşa
____________
Q7 Vă rog să-i numii pe toi membrii familiei dvs. care locuiesc în această gospodărie.
Q7.Gradul de rudenie în Q8.Vârsta Q9.Educaia Q10.Etnia Q11.Ocupatia Q12.Sexul Q13A fost
raport cu copilul selectat

183
 Codurile pentru Q 9 Educaie Codurile pentru Q 10 Etnia Codurile pentru Q 11
Ocupaia/profesia
1 = fără şcoală 1 = Română 1 = salariat(a)
2 = şcoală primară 2 = Maghiară 2 = patron(patroană)
3 = 5- 8 clase 3 = Rromă 3 = lucrător(lucrătoare) pe cont propriu
4 = şcoală generală 4 = Germană 4 = lucrător (lucrătoare)ocazional
5 = şcoală profesională 5 = altele 5 = şomer(ă)
6 = liceu 6 – moldovean (basarabean) 6 = casnic(ă)
7 = şcoală postliceală 7 – sârb 7 = elev(ă)/student(ă)
8 = studii universitare 8 - ucrainean 8 = fără ocupaie
9 = pensionar(a)

99 = nu răspunde 99 = nu răspunde 10 = altele

99 nu răspunde

Q14 Cine este persoana care are responsabilitatea zilnica a îngrijirii................ (numele copilului)?
(Se alege o singură opiune!)
1 = Mama 7 = O altă rudă
2 = Tatăl 8 = Naşa
3 = Bunica 9 = Bona
4 = Bunicul 10 = Vecina
5 = Sora 11 = O altă persoană
6 = Un frate 99 = Nu răspunde
Q15 Cine altcineva, din familie, mai are grijă zilnic de copil ? (Se pot încercui mai multe opiuni!)
1 = Mama….....da/nu 7 = O altă rudă….....….da/nu 99 = Nu răspunde
2 = Tatăl ……..da/nu 8 = Naşa………....…….da/nu
3 = Bunica……da/nu 9 = Bona…………….....da/nu
4 = Bunicul..… da/nu 10 = Vecina……......…..da/nu
5 = Sora………da/nu 11 = O altă persoană….da/nu
6 = Un frate…..da/nu 12 = Nimeni
Dacă tatăl a fost menionat la Q 15 mergi la Q 16, dacă nu a fost menionat mergi la Q27.
În ce activităi privind îngrijirea şi educarea copilului se implică tatăl în mod direct? Specificai la fiecare activitate
frecvena acesteia.
ACTIVITATEA/FRECVENA De 2-3 ori pe
Zilnic O data pe O data pe O data pe Niciodată
săptămână săptămână luna an
Q16. Hrănire 1 2 3 4 5 6
Q17. Îmbrăcare 1 2 3 4 5 6
Q18. Îmbăiere 1 2 3 4 5 6
Q19. Spălat pe dini 1 2 3 4 5 6
Q20. Vizite medicale 1 2 3 4 5 6
Q21. Însoire până la grădiniă 1 2 3 4 5 6
Q22. Jocuri în spaiul casei 1 2 3 4 5 6
Q23. Jocuri în aer liber 1 2 3 4 5 6
Q24. Discuii privind activităile 1 2 3 4 5 6
zilnice ale copilului
Q25. Achiziionare de obiecte 1 2 3 4 5 6
vestimentare şi jucării pentru copil
Q26. Discuii privind probleme cu
care se confruntă copilul 1 2 3 4 5 6
(ex. conflicte cu ali copii)
Q27 În ce limbă vorbii de obicei în familie?
1 = Română 7 = Engleză
2 = Maghiară 8 = Franceză
3 = Germană 9 = Spaniolă
4 = Romani 10 = Alta_________________
184
 5 = Turcă 99 = Nu răspunde
6 = Rusă
Q28 Ce alte limbi se vorbesc în familie (menionai în ordinea frecvenei)?
1.________________ 1 = română
2.________________ 2 = maghiară
3.________________ 3 = germană
4 = romani
Q29 Dvs. în ce limbă vorbii cu copilul? 5 = turcă
6 = rusă
1 = Română 7 = Engleză 7 = engleză
2 = Maghiară 8 = Franceză 8 = franceză
3 = Germană 9 = Spaniolă 9 = spaniolă
4 = Romani 10 = Alta_________________ 10 = Alta
5 = Turcă 99 = Nu răspunde 11 = sârbă
12 = ucraineană
6 = Rusă 13 = japoneză
Q30 Ce alte limbi ştie copilul? 14 = română+romani
Q30.1.Vorbeşte Q30.2.Înelege 15 = italiană
22 = română+maghiară
______________ ____________ 23 = română+sârbă
______________ ____________
______________ ____________
99 = Nu răspunde
Q31 Care este venitul lunar al familiei dvs. (incluzând toate sursele: salarii, pensii, alocaii, indemnizaii, activităi
ocazionale, agricole, conform legii 416)?
_________________________ lei
99 = Nu răspunde
Q32 Dacă ai avea mai muli bani ce ai face pentru……………...... (numele copilului)?
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ ___
1 – Investiie în educaie (limbi străine, balet, dans, muzică, calculator, internet etc.
2 – îmbrăcăminte, încălăminte
3 - alimente, hrană mai bună
4 - jucării
5 – o casă/locuină proprie sau mai mare
6 – păstrai la bancă pentru mai târziu
7 - păstrai la bancă pentru copil
8 - pentru activităi de timp liber
9 - pentru sănătate
11 – aceleaşi lucruri ca şi până acum/nimic în plus
12 – tot ce trebuie
13 - tot ce îşi doreşte copilul
98 – nu ştiu

Q33..........................este fetiă/băiat are nevoi diferite decât un(o) băiat/fetiă?

_________________________________
1 – Da
2 – Nu
Q33.1 – jucării diferite
Q33.2 – educaie diferită
Q33.3 – hainue diferite
88 = nu îneleg întrebarea

Q34 Ai beneficiat de concediu pentru îngrijirea acestui copil ?

1 = Da
2 = NuQ37
99 = Nu răspunde
Q35 Câte luni ai stat în concediu ?
________ luni
88 = Este în concediu şi în prezent- Q42

Dacă a stat în concediu mai puin de 24 de luni continuă cu Q36

185
Q36 De ce ai întrerupt concediul pentru îngrijirea copilului?
___________ _____________ ______________ _____________ ____
Q36.1 – reluarea serviciului
Q36.2 – celalalt părinte a intrat în concediu
Q36.3 – am avut cu cine să las copilul acasă

Q37 Acum lucrai ?

1 = Da
2 = Nu-Q42
99 = Nu răspunde
5 – ocazional, la domiciliu
Q38 Câte ore lucrai pe zi? 6 – lucrează în străinătate
21 = Mai
7/8 ore
mult de 7-8 ore 7 – vine acasă mai rar (săptămânal/lunar etc.)
3 = Mai puin de 7-8 ore
4 = Altele____________
99 = Nu răspunde
Q39 Lucrai (în cadrul programului obişnuit)şi sâmbăta?
1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde
Q40 Lucrai (în cadrul programului obişnuit) şi duminica?
1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde
Q41 La ce ora ajungei acasă?
1 = La ora ______
33 = Depinde de ture
99 = Nu răspunde
Q42 Celalalt părinte lucrează?
1 = Da
2 = Nu-Q47
3 = este în concediu de paternitate
99 = Nu răspunde
5 – ocazional, la domiciliu
Q43 Câte ore lucrează tatăl copilului?_______ 6 – lucrează în străinătate
1 = 7/8 ore 7 – vine acasă mai rar (săptămânal/lunar etc.)
2 = Mai mult de 7-8 ore
3 = Mai puin de 7-8 ore
4 = Altele___________
9 = Nu răspunde
Q44 La ce oră ajunge acasă tatăl, în mod obişnuit?______
1 = la ora______
33 = Depinde de ture
99 = Nu răspunde
Q45 Lucrează (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?
1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde
Q46 Lucrează (în cadrul programului obişnuit) duminica ?
1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

186
 Capitolul 2. NUTRIIA COPILULUI
Q47 Considerai că alăptarea este un lucru esenial pentru un copil?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q48 Câte luni considerai că este necesară alimentaia exclusiv la sân a copilului?
_____ luni
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q49 Copilul dvs. a fost alăptat?

1 = Da
2 = Nu-Q51
98 = Nu ştiu-Q51
99 = Nu răspunde
Q50 Până la ce vârstă a fost alăptat?
_____luni
77 = Este alăptat şi în prezent
98 = Nu ştie/nu-şi aminteşte
99 = Nu răspunde
Q51 Cât de des îl hrănii pe copil în cursul unei zile?__________
77 = Când cere copilul
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Capitolul 3. SĂNĂTATEA COPILULUI

Q52 Copilul dumneavoastră este (citii răspunsurile):
1 = Sănătos
2 = Destul de sănătos
3 = Nu este sănătos
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q53 Copilul dumneavoastră suferă de vreo boală sau are vreun handicap?
1 = Da
2 = Nu-Q55
98 = Nu ştiu-Q55 Q54.1 – dificultăi de vorbire
99 = Nu răspunde Q54.2 – sindrom/maladie/boală specificată
Q54.3 – ALERGII
98 – nu ştie
Q54 Specificai _________________________________________________ 99 – nu răspunde
Q55 În ce situaie apelai la doctor?
1 = Febra……………………………………………………….da/nu
23 == Tuse………………………………………………………...da/nu
Diaree………………………………………………………da/nu
4 = Spasme…………………………………………………….da/nu
5 = Nervozitate…………………………………………………da/nu
6 = Traumatisme……………………………………………….da/nu
7 = Accidente……………………………………………………da/nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

187
Q56 Folosii şi tratamente fără să întrebai un doctor (empirice) atunci când copilul se îmbolnăveşte?
1 = Da
2 = Uneori
3 = Nu-Q58
4 = Nu a fost nevoie-Q58
98 = Nu ştiu-Q58 Q57.1 – administrarea de medicamente, unguente, fără recomandarea
99 = Nu răspunde-Q58 medicului
Q57.2 – frecii, comprese, ceaiuri, cartof crud la gât, oet la cap când are
febră, naturiste etc.
Q57 Specificai care sunt acestea __________________________________

Q58 Copilul dumneavoastră a fost vaccinat?

1 = Da
2 ==Nu
98 Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q 59 Cunoaştei scopul vaccinărilor? specificaiile de după DA la var. 1 se introduc la Q59.1 astfel:
1 = Da (specificai)___________________________________________
2 = Nu 1 = prevenirea bolilor /imunizare
98 = Nu ştiu 2 = pentru orice alt răspuns
99 = Nu răspunde
Q 60 Din ce surse obinei informaii referitoare la sănătatea copilului dumneavoastră?
1 = Medic/asistentă……………………………………………....da/nu
2 = Mass-media………………………………………………......da/nu
3 = Educatori……………………………………………………...da/nu
4 = Rude…………………………………………………………...da/nu
5 = Bunici………………………………………………………..…da/nu
6 = Vecini/cunoştine……………………………………………...da/nu
7 = Altele (specificai.)_______________________________________ 5- experiena cu ceilali copii
99 = Nu ştie/nu răspunde 6 - cări

Q61 De câte ori s-a îmbolnăvit copilul dumneavoastră în ultimele 12 luni?

1 = O dată pe lună
2 = O dată la două luni
3 = O dată la şase luni
4 = O dată în tot anul
5 = Nu-şi aminteşte
6 = Niciodată
99 = Nu răspunde
Q62 Îi formai copilului dumneavoastră deprinderi de igienă?
1 = Da
2 = Nu ->Q64
99 = Nu răspunde
Q63 Ce deprinderi foloseşte în mod regulat? (Se citesc opiunile!)
1 = Se spală pe faă şi mâini …………………………..….da/nu
2 = Se spală pe dini…………………………………...…...da/nu
3 = Face baie…………………………………………......…da/nu
4 = Se spală pe mâini înainte de masă…………………...da/nu
5 = Se spală pe mâini după ce foloseşte WC-ul………....da/nu
6 = Altele (specificai care)________________________
99 = Nu răspunde 6 – are grijă de haine şi jucării

Q64 Are vreo importană cum spălai pările intime ale copilului?
A. Fetie: B. Băiei:
1 = Da/ înspre spate 1 = Da /decalotări în apă caldă la baie
2 = Înspre faă 2 = Nu
188
 3 = Nu are importană 98 = Nu ştiu
98 = Nu ştiu 99 = Nu răspunde
99 = Nu răspunde
Q65 Cât de des schimbai lenjeria de corp a copilului dumneavoastră?
1 = În fiecare zi
2 = O dată pe săptămână
3 = De 2-3 ori pe săptămână
4 = De câte ori este necesar
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q66 Ce fel de apă îi dai copilului dvs.?
21 = Din fântână
sistemul de alimentare public
3 = Din apă curgătoare
4 = Din apă stătătoare
5 = Îmbuteliată
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q67 Fierbei apa pe care o dai direct copilului?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q68 Folosii pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care o bea?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q69 În ce fel spălai/curăai legumele şi fructele?
1 = Sub jet de apă curgătoare
2 = În lighean cu apă caldă
3 = În lighean cu apă rece
4 = Le opăresc
5 = Le şterg cu un şerveel/cârpă
6 = Nu obişnuiesc să le spăl
7 = Altfel ________________________
8 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Capitolul 4. STAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI

Q70 Considerai că din punct de vedere fizic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = DaQ72
2 ==Nu
98 Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q71 Specificai de ce:

1 = Înălime mică.………………………………………………da/nu
2 = Greutate mică………………………………………………da/nu
3 = Altele __________________________________________

189
Q72 Considerai că din punct de vedere psihic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = Da
2 = Nu Q73.1 – se comportă normal/poi vorbi cu el/înelege ce-i explici/memorează uşor, prin
98 = Nu ştiu observare/l-am comparat cu ali copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
99 = Nu răspunde Q73.2 – analize medicale/am vorbit cu doctorul
Q73.3 – aşa cred eu/pur şi simplu
4 (pe col. Q73) – e nervos
Q73 Cum v-ai dat seama? _______________________________

Capitolul 5. ELEMENTE DE ECOLOGIE SOCIALĂ A FAMILIEI

Q74 Cât de des apar certuri/dispute în familia dvs.?
1 = În fiecare zi
2 = De câteva ori pe săptămână
3 = O dată pe lună
4 = Aproape niciodată 6 – de 2 ori pe lună
7 – niciodată
5 = Altele (specificai) __________________________
99 = Nu răspunde
Q75 Care sunt cele mai obişnuite motive pentru certurile care apar în familia dvs.? (Se citesc opiunile!)
1 = Bani …………................................................................….da /nu
2 = Părini/rude…................................................................……da/nu
3 = Din cauza copilului............................................................... da/nu
4 = Consum alcool......................................................................da /nu
5 = Gelozie…………................................................................…da/nu
6 = Neglijarea familiei...................................................................da/nu
7 = Altele (specificai)_________________________ 8 – nu sunt motive
99 = Nu răspunde 9 – stres/nervozitate
10 – banalităi/păreri diferite
Q76 Vă certai în prezena copilului ?
1 = Adeseori
2 = Rareori
3 = Niciodată
99 = Nu răspunde
Q77 Se întâmplă să-l pedepsii pe copil?
1 = Da
2 = NuQ80
3 = Câteodată
99 = Nu răspunde
Q78 Cum îl pedepsii pe copil?
1 = Ridic tonul la el……………………………………...………da/nu
2 = Sarcasme (îl ironizai)….………………………..…………da/nu
3 = Insulte/injurii…………………………………………...……da/nu
4 = Îl zgâlâi…………………………………………………...…da/nu
5 = Îl trag de par…………………………………………….…..da/nu
6 = Îl bat……………………………………………………...…..da/nu
7 = Îi trag o palmă(e)………………………………………...…da/nu
8 = Îl trag de urechi…………………………………….……….da/nu
9 ==Îi Nu
99 interzic să facă ceva……………………………………..da/nu
răspunde
Q79 Cine îl pedepseşte în general pe copil? 3 = bunica
1 = Mama 4 = bunicul
2 = Tatăl 5 = sora
3 = Ali membri ai familiei (specificai) _______________________________6 = un frate
4 = Bona 7 = o alta rudă
99 = Nu răspunde 7 = altă persoană
8 = naşa

190
 Q80 Copilul ascultă mai ales de: 3 = bunica
1 = Mamă 4 = bunicul
2 = Tată 5 = sora
3 = Alt membru al familiei (specificai)___________________________6 = un frate
4 = Alte persoane (specificai) __________________________________ 7 = o altă rudă
7 = altă persoană
Q81 Cum lăudai aciunile pozitive ale copilului? 8 = naşa
mai des mai puin des niciodată
1 = Verbal 1 2 3
2 = Fizic 1 2 3
3 = Prin cadou 1 2 3
99 = Nu răspunde

1Q82 Alegei/avei intenia să alegei prietenii copilului dvs.?

= Da
2 = NuQ84
99 = Nu răspunde Q84
Q83 După ce criterii:
1 = Vecinătate
2 = Familie cunoscută
3 = Altele /specificai_______________________4 – comportamentul copiilor (prietenilor)
99 = Nu răspunde

Capitolul 6 JOCUL COPILULUI/EDUCAIA TIMPURIE

Q84 Cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului?
1 = Foarte important
2 = Important
3 = Neimportant
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q85 Cum se joacă copilul dvs.?
1 = Desenează/colorează……………………………………..........da/nu
2 = Se uită la cări………………………………………………........da/nu
3 = Cu jucării…………………………………………………….........da/nu
4 = Cu obiecte din casa (cratie, mături, hainele adulilor)……….da/nu
5 = Jocuri în aer liber (aleargă, sare etc.)……………………........da/nu
6 = Puzzle, jocuri de construcie………………………………........da/nu
7 = Jocuri imaginare şi de grup (de-a mama şi de-a tata)………..da/nu
8 = Jocuri/sporturi în cadru organizat…………………………....…da/nu
9 = Jocuri de masă (remi, şah)….…………...................................da/nu
10 = Jocuri pe calculator…………………………………………......da/nu
11 = Altele (specificai) ____________________________________
99 = Nu răspunde
Q86 Câte ore pe zi petrece copilul dvs. în faa televizorului?
___________
66 = Nu se
77 au uita
televizor ->Q89Q89
la televizor
99 = Nu răspundeQ89 Q87.1 – desene animate
Q87.2 – documentare/filme/telenovele
Q87 Ce programe urmăreşte mai frecvent? Q87.3 – muzică/muzică populară /divertisment
___________ _____________ ______________ _____________ ___________
Q87.4 – reclame/publicitate

Q88 Cine îi selecionează programele?

1 = Mama……………….. ……………………………………..da/nu
2 = Tata………………… …………………………………..….da/nu
3 = Bunicii……………………………………………….……...da/nu
4 = Bona………………………………………………………...da/nu
191
 5 = Altcineva (specificai)______________________________ = sora/frate
6 = Nimeni 7 = o alta ruda/alta persoana (verişori, mătuşi, unchi etc.)
99 = Nu răspunde 8 = naşa

Q89 Cine din casă se joacă cu copilul?

1 = Mama………… ………………………………………........……da/nu
2 = Tatăl………… ………………………………………..........……da/nu 7 = o altă rudă/altă persoană (verişori,
3 = Frai………….........................................................................da/ nu mătuşi, unchi etc.)
4 = Ali aduli (specificai) ______________________________________ 89 == naşa bona
99 = Nu răspunde
Q90 Dvs. când v-ai jucat ultima dată cu copilul dvs.?
1 = Astăzi
32 = Acum
Ieri câteva zile
4 = În weekend
5 = Săptămână trecută
6 = Altele_______________ 8 – în urma cu mai multe săptămâni
7 = Nu-mi amintesc
99 = Nu răspunde
Q91 Cum v-ai jucat?
1 = Cu jucării
2 = Joc în aer liber
3 = Jocuri de masa(jocuri cu zar tip Piticot etc.)
99 = Nu răspunde
Q92 Când s-a jucat tatăl ultima data cu copilul?
1 = Astăzi
2 = Ieri
3 = Acum câteva zile
4 = În weekend
56 == Săptămână trecută 8 – în urma cu mai multe săptămâni
Altele____________
7 = Nu-mi amintesc
8 = Nu e cazul- Q94
99 = Nu răspunde
Q93 Cum s-au jucat? dacă e bifat mai mult de o variantă se trece în coloană combinaia:
1 = Cu jucării 12 – pentru cu jucării + joc în aer liber
2 = Joc în aer liber 13 – pentru cu jucării + jocuri de masă
123 - pentru cu jucării + joc în aer liber+ jocuri de masă
3 = Jocuri de masa (jocuri cu zar tip Piticot etc.) 23 – joc în aer liber + jocuri de masă
99 = Nu răspunde
Q94 Ce tipuri de jucării sau alte obiecte ai prefera să cumpărai pentru o fată sau pentru un băiat?
!!!! ÎNCERCUII ATÂT LA BĂIEI CÂT ŞI LA FETE OPIUNEA PĂRINILOR PENTRU FIECARE TIP DE JUCĂRIE.
Jucării Fete Băiei
1. Păpuşi Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
2. Maşini Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
3. Jocuri tip puzzle Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
4. Jocuri de construit (cuburi, truse de construit etc.) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
5. Jocuri războinice (puşti, tancuri, avioane, soldai, roboi etc.) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
6. Jucării care reprezintă obiecte bucătărie sau din camera Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
copilului (cărucioare, pătu, dulăpior etc.)
7. Truse de machiaj Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
8. Mingi sau alte jucării sportive Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
9. Cări de colorat Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
10. Cări de citit Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
11. Casete sau CD-uri cu muzica, poveşti Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)

192
 Q 95 Care sunt activităile de timp liber pe care le încurajai la copilul dumneavoastră? Bifai activităile pe care le
încurajai.
!!!! INCERCUII ATÂT LA BĂIEI CÂT ŞI LA FETE OPIUNEA PENTRU FIECARE TIP DE ACTIVITATE
Activităi de timp liber Fată Băiat
1. Sportive (ex.: fotbal, gimnastică) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
2. Artistice (ex.: dans, desen) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
3. Casnice (ex.: aranjarea mesei, ordine în cameră) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
4. De petrecere a timpului liber în compania altor copii Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
5. Jocuri desfăşurate de copil singur în casa Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)

Q 96 Credei că atât fetiele cât şi băieii trebuie încurajai să se joace în grupuri mixte?
1 = Da
2 ==Nu
98 Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q97 Pentru a explica copilului diferenele dintre fete şi băiei ce argumente utilizai?:
1 = aspecte biologice specifice celor două sexe................................................................DA/NU
2 = comportamente diferite (ex.: preferine pentru un anumit joc)......................................DA/NU
3 = roluri şi responsabilităi diferite (ex.: de a ajuta mama în bucătărie)..............................DA/NU
4 = abilităi diferite (ex.: îngrijirea/sprijinul părinilor).............................................................DA/NU
5 = altele (care..................................................
6 – încă nu am discutat
7 – haine specifice (fustă /pantalon)

Capitolul 7 TRADIII NAIONALE ÎN CREŞTEREA COPILULUI

Q98 Urmai tradiiile/obiceiurile naionale/locale în creşterea copilului?
1 = Da
2 = Nu-Q100
99 = Nu răspunde-Q100
Q99 Care anume?
1 = Să nu arăi copilul nimănui în primele 40 de zile.......................da/nu
2 = Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice........ da/nu
3 = Luarea moului la 1 an.............. …………………………........…da/nu
4 = Ruperea turtei............................... ………………………....……da/nu
5 = Găuri pentru cercei....................................................................da/nu
6 = Sărbătorile naionale/tradiionale...............................................da/nu 9 – nu-i taie unghiile până la vârsta de 1 an
7 = Serbarea zilei de naştere a copilului..........................................da/nu 10 – nu-i dă peşte până nu începe să vorbească
8 = Altele _________________________ ____________________________11 – ridicat în grindă
12 - ursitori
Q100 În timpul sarcinii vă doreai să avei:
1 = O fetiă ->Q101
2 = Un băieel ->Q101 1 – toti părinii vor ca primul copil să fie baiat
3 = Indiferent 2 – aşa îşi dorea tata
99 = Nu răspunde 3 – aveam deja un baiat/o fetiă
4 – fetiele sunt mai cumini/băieii sunt mai energici/băieii se descurcă mai
Q101 De ce? uşor, îmi plac mai mult fetiele/băieii/băieii sunt mai liberi
5 – am mai avut 1 baiat/fată care a decedat
___________ _____________ ______________ _____________ ______
Q102 Tatăl copilului ce îşi dorea?
1 = Fetiă
2 = Băieel
3 = Indiferent
99 = Nu răspunde
Q103 Copilul dvs. a fost înfăşat?
1 = da
2 = nuQ107
99 = nu ştie/nu răspunde
193
 Q104 Până la ce vârsta a fost înfăşat?
______săptămâni
99 = nu ştie/nu răspunde
Q105 Cum era înfăşat?
1 = tot corpul legat fedeleş
2 = numai picioarele
99 = Nu ştie/nu răspunde
Q106 Când era înfăşat?
1 = ziua şi noaptea
2 = numai ziua
3 = numai noaptea
54 = uneori ziua
noaptea
99 = Nu ştie/nu răspunde
Q107 De ce ai practicat înfăşatul copilului (aşteptai răspunsurile mamei)
1 = este mai liniştitQ108
2 = pentru a avea picioarele drepteQ108
3 = aşa m-a sfătuit familiaQ108
4 = aşa m-a sfătuit medicul/asistenta Q108
5 = aşa am văzut în spitalQ108
6 = să nu răceascăQ108 10 – să aibă spatele tare/să aibă coloana dreaptă
7 = nu aveam bani de pampers Q108 11 – l-am înfăşat în pernă pentru ca aşa se in copiii mici
8 = altele(care……………………….Q108 12 – să nu se sperie de mânue când se mişca
99 = nu ştie/ nu răspunde Q108
Q108 Ce părere avei despre obiceiul de a ine înfăşat copilul în primele luni de viaă?
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ _________
1 – e bine pentru copil (e mai liniştit/e mai protejat/îl ii în brae mai usor/aşa trebuie când sunt mici/nu se sperie de mişcările haotice etc.
2 – nu e bine pentru copil (nu se poate mişca/se poate deforma/sufoca/poi să-l răneşti dacă îl legi etc.)

43 – enumai
maiieftin
e la înfăşatul
modă/acum există pampers
5 – n-am nici o parere
6 – aşa e tradiional
98 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q109 În primul an de viaă obişnuiai să-i inei în permanenă o căciuliă pe cap?

1 = da
2 = nu
99 = nu ştie/nu răspunde
Q110 De ce?..................................................
1- să-l protejeze de soare/frig/curent/să nu răcească/e sensibil/să nu-l tragă curentul
2 – se căleşte/nu e necesar
3 – altele
4 – plângea dacă nu-i puneam ceva pe cap
5 – să aibă aer
6 – să-i stea urechile lipite de cap

Q111 În continuare vă voi citi câteva afirmaii la care va trebui să răspundei

„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur”, sau „nu îneleg”.
Nu este masculin ca băieii să plângă în public.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
Băieii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie inui mai din scurt.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
Fetele trebuie educate mai ales pentru a deveni mame şi şotii bune.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieii.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
194
 CHESTIONARUL PENTRU OBSERVATOR
Spaiul fizic al locuinei

Q1 Care este suprafaa totală a locuinei dvs. (mp)? ______

Q2 Ce podea are apartamentul (casa)
1 = Parchet
2 = Linoleum
3 = Scândură
4 = Gresie
5 = Mozaic 8 – beton
6 = Pământ 9 – mochetă
10 - covoare
7 = Altele_____________________________ ________________
Q3 Lista camerelor din casă:
Există
1 = Cameră de zi………………………………………………da/nu
2 = Bucătărie…………………..............................................da/nu
3 = Baie………………………………………………………...da/nu
4 = Dormitor……………………………………………………da/nu
5 = Toaletă în curte…………… …………………………..…da/nu
6 = Camera copilului………………………………………….da/nu
7 = Altele (specificai)______________________________________
Q4 Avei: (Se încercuiesc opiunile!)
1 = Aragaz
2 = Frigider
3 = Maşină de spălat
4 = Televizor
5 = Radio
6 = Telefon
7 = Autoturism
8 = Locuina este proprietate personală
9 = Locuină secundară
Q5 Unde doarme copilul?
1 = Singur în cameră
2 = Singur în pat în aceeaşi cameră cu părinii
3 = Singur în pat în aceeaşi cameră cu fraii
4 = În pat cu mama
5 = În pat cu tatăl
6 = În pat împreuna cu părinii 8 – în pat cu fratele/sora în aceeaşi cameră cu părinii
9 – în pat cu fratele/sora în camera lor
7 = Altele_____________________________ _________________
10 – în pat cu bunica/bunicul
98 = nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q6 Exista animale de companie? 1 – câine
1 = Da 2 – pisică

2 = Nu- Q9 43 – hamster/iepure/porcuşor
papagal/canar de guineea
5 – altele (miriapod, melc etc.)
Q7 Specificai _______________________________________________
Q8 Copilul se joacă cu animale de companie?
1 = Da
2 = Nu
Q9 Există încălzire centrală?
1 = Da ->Q11
2 = Nu

195
Q10 Ce tip de încălzire se foloseşte?_____________________________
1 – centrală cu gaz/lemne
2 – sobe cu gaz
Q11 Există sistem de canalizare? 3 – sobe cu lemne
1 = Da ->Q13 4 - sobe cu rumeguş
2 = Nu
1 – fosă septică
Q12 Specificai ce sistem de canalizare se foloseşte ___________________
2 - fosă absorbantă/hazna/pu absorbant
3 – nici un sistem (aruncă apa uzată la şan/în grădină)
Q13 Există apă curentă în locuină?
1 = Da ->Q15
2 = Nu 1 – fântână proprie în curte
2 - fântână publică/comunitară
Q14 Ce surse de apă sunt folosite ?_________________________________
3 – sistem de alimentare publică (pe stradă în faa casei)

Q15 Există afară un spaiu de joc accesibil copilului ?

1 = Da
2 = Nu Q17
Ce caracteristici are?
Q16 Curata Q17 Sigura
1 = Balcon/terasă/verandă deschisă……………...da/nu…………..….da/nu
2 = Balcon/terasă/verandă închisă………………..da/nu………………da/nu
3 = Gradină/curte ……….……………………....… da/nu..……………..da/nu
4 = Stradă ………………………………....………...da/nu..…..…….…. da/nu
5 = Teren viran………....………………………….. da/nu.………….…..da/nu
6 = Parc apropiat……………...…………………….da/nu………………da/nu
7 = Altele_____________________________ _________________
Q18 Există obiecte periculoase care sunt accesibile copilului ?
1 = Da
2 = Nu-Q20
Q19 Marcai toate obiectele, după caz:
12 == Obiecte ascuite (foarfeci,
Obiecte/substane cuite(medicamente,
otrăvitoare etc.)……………………………......….da/nu
detergeni etc.)……….da/nu
3 = Ferestre înalte, neprotejate…………………………………………........da/nu
4 = Foc deschis………………………………………………………….......... da/nu
5 = Suprafee fierbini………………………………………………….........…da/nu
6 = Surse de curent electric neprotejate corespunzător……………….…..da/nu
7 = Altele (specificai) _______________ 8 - unelte agricole ____________________

Q20 Care dintre următoarele obiecte există:

1 = Cări ………………………………………………………….................da/nu
2 = Cări pentru copii ……………………………………………................…da/nu
3 = Ziare/reviste…………………………………………………………..........da/nu
4 = Calendar……………………………………………………………........…da/nu
5 = Tablouri/poze pe perete……………………………………………….......da/nu
6 = Hârtie de desenat,creioane…………………………………………....….da/nu
7 = Jucării………………………………………………………………….........da/nu
8 = Jucării lucrate manual…………… ………………………………….........da/nu
9 = Radio……………………………………………………….........................da/nu
10 = Televizor……………………… ………………………………….............da/nu
11 = Calculator…………………………………………………………............da/nu
12 = Instrumente muzicale…………………………………………................da/nu
13 = Jocuri de masă…………………..........................................................da/nu
Q21 Există un loc special unde copilul îşi depozitează jucăriile/lucrurile?
1 = Da
2 = Nu
Q22 Cât de dezordonată este casa?
1 = Mult
2 = Puin
196
 3 = Deloc dezordonată
Q23 Cât de luminoasă este casa?
1 = Luminoasă
2 = Mai puin luminoasă
3 = Întunecoasă
Q24 Care este calitatea aerului în interiorul casei?
1 = Foarte bună (aer proaspăt)
2 = Potrivit de bună
3 = Lipsa de aer

INFORMAII SPECIFICE VÂRSTEI 3 - 6 ani

Q1 Considerai ca la această vârsta personalitatea copilului poate fi influenată?
1 = Da
2 = Nu ->Q4
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q2 Cum putei influena în bine personalitatea ………………………? (Se trece numele subiectului)
1 = Prin încurajări/laude pentru aciunile pozitive………………....da-nu
2 = Prin recompense cu jucării…………………………………….…da-nu
3 = Prin recompense cu dulciuri………………………………….…..da/nu
4 = Gest de afeciune……………………………………………….....da/nu
5 = Prin oferirea de privilegii (TV, joc, la pescuit, cu bicicleta)…….da/nu
6 = Oferindu-i exemple pozitive…………………………………..…..da/nu
7 = Stabilind reguli de comportament………………………………..da/nu
8 = Altele_____________________________ _______________________
99 = Nu răspunde
Q3 Cum putei influena în rău personalitatea copilului dvs. ........…………........ ?
1 = Nu i se arată suficientă afeciune………………………………….....da/nu
2 = Nu i se acordă atenie pozitivă atunci când este necesar…………da/nu
3 = Nu se ine cont de dorinele copilului………………………….....….da/nu
4 = Pedepse………………………………………………………......……da/nu
5 = Nu s-au stabilit reguli de comportament clare………………...……da/nu
6 = Prin exemple negative…………………………………………......….da/nu
7 = Nu se satisfac nevoile de bază (hrană, joc, igienă, somn)………...da/nu
8 = Altele_____________________________ _______________________
99 = Nu răspunde
Q4 Câte ore pe zi se joaca în general ………................. .? (Se scrie numele subiectului)
1 = Mai puin de 2 ore
2 = 2-4 ore
3 = 4-6 ore
4 = Mai mult de 6 ore
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q5 Credei că se joacă: (Se citesc opiunile!)
1 = Mai puin decât are nevoie
2 = Suficient
3 = Mai mult decât are nevoie 1 – doarme/se odihneşte
2 – se uită la TV
98 = Nu ştiu 3 – ajută în casă/curte
99 = Nu răspunde 4 – face lecii/răsfoieşte o
carte/sta langa fratele lui când îşi
Q6 Când nu se joacă ce altă activitate desfăşoară copilul dumneavoastră? face temele/desenează etc.
___________ _____________ ______________ _____________ ______________ ___________
5 – merge la sport/balet/activităi
organizate
6 – plimbare

197
Q7 Îi permitei copilului să plece de acasă fără a fi însoit de un adult?
1 = Oricând
2 = Uneori
3 = Niciodată
99 = Nu răspunde
Q8 Copilul dvs. merge la grădiniă?
1 = Da
2 = Nu -> Q11
99 = Nu răspunde
Q9 Ce tip de grădiniă frecventează?
1 = Cu program normal
32 = Cu program săptămânal
prelungit
4 = Altele_____________________________ _______________________
99 = Nu răspunde
Q10 Frecventează regulat grădinia?
1 = Da
2 = Nu
3 = Altele_______________
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q11 Din ce cauză nu merge la grădiniă?
1 = Nu există grădiniă în apropiere………………………………...…..da/nu
2 = Nu are cine să-l ducă pe copil…………………………………...….da/nu
3 = Copilul este bolnav/handicapat…………………………………......da/nu
4 = Mâncarea nu este suficient de hrănitoare……………………..…...da/nu
5 = Condiiile nu sunt satisfăcătoare (încălzire/spaiu etc.)…………...da/nu
6 = Calitatea educaiei nu este satisfăcătoare………………………....da/nu
78 == Copilul
Nu putemcapătă
plăti oalocaia
educaie
demai bună acasă………………………...da/nu
hrană…………………………………....da/nu
9 = Nu are îmbrăcăminte/încălăminte……………………………....…..da/nu
10 = Nu văd de ce e necesar……………………………………….........da/nu
11 = Alte cauze____________________ ____________________________
12 – are cu cine să stea acasă
99 = Nu răspunde
Q12 Intenionai să trimitei copilul la grădiniă în următorul an şcolar?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q13 Îl implicai pe copil în activităile casnice?
1 = Da
2 = Nu ->Q15
99 = Nu răspunde
Q14 Ce are de făcut?
1 = Să ajute în casă………………….............................……………..da/nu
2 = Să ajute în gradină………………………............................……..da/nu
3 = Să aibă grijă de animalele de companie…............................…..da/nu
4 = Să aibă grijă de animalele din curte……...............................…..da/nu
5 = Să aibă grija de fraii mai mici…………............................……....da/nu
6 = Să ducă animalele la păscut…............................………………..da/nu
7 = Să aducă apa…………………………………...........................….da/nu
8 = Să culeagă fructe/legume……………….……..............................da/nu
9 = Să ajute la muncile câmpului…….............................…………….da/nu
99 = Nu răspunde ………………………….............................……….da/nu

198
 Q15 De ce nu îl/o implicai pe ……………………… în activităile casnice?
1 = E prea mic(ă)
2 = Nu consider că e necesar
3 = Sunt împotriva implicării în activităile casnice a copilului
4 = Nu am timp să îl(o) învă
5 = Nu e capabil(a)
99 = Nu răspunde
Q16 Considerai că există activităi specifice pentru băiei/fetie ?
1 = Da
2 = Nu ->Q18
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q17 Enumerai:
Băiei Fetite
1. Reparaii/construcii 1. Curăenie/gătit
2. Fotbal 2. Modeling/croitorie/tricotat
3. Jucării diferite/Maşinue 3. Jucării diferite/Păpuşi
Q18 Are copilul dumneavoastră deprinderi de igienă zilnică pe care le foloseşte singur în mod regulat?
1 = Da
2 = Nu ->Q20
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q19 Care sunt acestea?
1 = Se spală pe mâini înainte de masă……………………..............…da/nu
2 = Se spală pe mâini după ce a fost la WC….………….............…...da/nu
3 = Se spală pe dini zilnic…….………………………...............…...…da/nu
4 = Altele_____________________________ _______________________
99 = Nu răspunde
Q20 Copilul …………………………….. se îmbracă/dezbracă singur?
1 = Da
2 = Nu
3 = Parial
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q21 L-ai învăat pe copilul dumneavoastră:
1 = Să îşi lege şireturile…………………..........................……….…..da/nu
2 = Să încheie nasturii…………………………...........................……da/nu
3 = Să închidă/deschidă fermoarul.………...........................…….…da/nu
99 = Nu răspunde

În continuare va voi citi câteva afirmaii la care va trebui să răspundei

„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur” sau „nu îneleg”.

Q22 Unii copii învaă să vorbească mai târziu, cei mai muli ajung să vorbească bine la 3 ani.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
Q23 La vârsta de 3 ani, copiii pot fi diferii unul de celalalt ca dezvoltare, deoarece fiecare copil e voluează în ritmul lui.
1.De acord________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg_______.
Q24 Unii sunt de părere că la 4 ani copiii sunt atraşi de lucruri, oameni, locuri şi activităi noi.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.
Q25 Unii sunt de părere ca succesul unui copil la şcoală se bazează pe repetarea lucrurilor deja învăate.
1.De acord________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg_______.

199
 Q26 Unii sunt de părere ca jocul copiilor de 4 ani include adesea folosirea în moduri pline de imaginaie a obiectelor
casnice.
1. De acord_______2.Nu sunt de acord________3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg______.

INFORMAII SPECIFICE VÂRSTEI 6-7 ani

A. Importana pe care o acordă părinii studiilor pentru copilul lor
Q1 Copilul dvs. merge la grădiniă?
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu ştiu
4 = Este şcolar
99 = Nu răspunde
Q2 Din ce motive nu merge ……………………… la grădiniă?
1 – copilul este bolnav/handicapat
2 - nu există grădiniă în apropiere/nu are cine să-l ducă pe copil
mâncarea nu este suficient de hrănitoare/condiiile nu sunt satisfăcătoare (încălzire/răcire etc.)/calitatea educaiei nu este satisfăcătoare
3 - nu putem plăti alocaia de hrană/nu are îmbrăcăminte/încălăminte/nu văd de ce e necesar/copilul capătă o educaie mai bună acasă

Q3 Considerai că este important ca ……………….. să urmeze şcoală?

1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde
Q4 Câte clase considerai ca este important să urmeze?
1 = 4 clase
2 = 8 clase
3 = Şcoală profesională
54 = Studii
Liceu post liceale
6 = Studii universitare
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q5 …………………… va merge la şcoală în anul şcolar viitor?
1 = Da ->Q7
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolărită ->Q7
99 = Nu răspunde
Q6 De ce?
1 = Nu am bani
2 = Nu exista o şcoală în localitate
3 = Are o dizabilitate
4 = Mă ajută în gospodărie
5 – e încă mic/nu are vârsta/va merge peste încă un an
99 = Nu răspunde
B. Pregătirea copilului pentru şcoală în familie
Q7 Considerai că e important ca ….......…............ (numele) să se simtă bine la şcoală printre ceilali copii?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
4 = Nu m-am gândit
5 = Mi-e indiferent
99 = Nu răspunde

200
 Q8 Îl considerai pe copilul dumneavoastră pregătit pentru şcoală?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q9 Cum ai pregătit copilul pentru şcoală?
1 = Are deprinderi igienice independente……………………..…….…da/nu
2 = Se îmbracă/dezbracă singur(ă)……………………………….…….da/nu
3 = Are grijă de lucrurile sale……………………………………….…...da/nu
4 = Să îşi lege şireturile……………………………………………….....da/nu
5 = Să îşi încheie nasturii la hăinue…………………………………....da/nu
6 = Să închidă/deschidă un fermoar…………………………………....da/nu

87 = Înelege şi reine ce i se explică………………………………..…...da/nu

Altele ________________ 9– doar în week-end (sâmbăta/duminica) ______________
99 = Nu răspunde
Q10 Ce comportamente ai învăat pe ………………. pentru a se adapta la şcoală?
1 = Să fie politicos/politicoasă………………………………...……….da/nu
2 = Să fie sociabil(ă)…………………………………………………....da/nu
3 = Respectul faă de opinia celorlali………………………………...da/nu
4 = Să fie independent(ă)……………………………………………....da/nu
5 = Să îşi facă singur(ă) dreptate………………………………….......da/nu
6 = Să riposteze dacă e atacat(ă)……………………………………...da/nu
7 = Să se ducă la învăătoare să spună ce i se întâmplă…………...da/nu
8 = Să nu vorbească cu copiii obraznici……………………………....da/nu
9 = Să îşi controleze atenia……………………………………...........da/nu
10 = Să facă faă unor frustrări………………………………….…..…da/nu
11 = Să fie capabil(ă) să respecte o disciplină impusă…………......da/nu
99 = Nu răspunde
Q11 Cum familiarizai copilul cu activitatea şcolară?
12 == ÎiFac
arătlecii………………………………………………………….......….da/nu
obiectele şcolare şi îl(o) învă cum să le folosească…………da/nu
3 = Nu fac nimic
4 = Nu ştiu ce trebuie să fac
99 = Nu răspunde
Q12 Ştii care sunt rechizitele şi celelalte dotări necesare pentru şcoală?
1 = Da
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolăriă
99 = Nu răspunde
Q13 Ai cumpărat deja rechizitele şi cele necesare pentru şcoală?
1 = Da ->Q15
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolărită ->Q15
99 = Nu răspunde
Q14 Dacă nu, de ce?
1 = Nu am bani……………………………………………………da/nu
2 = Nu am timp……………………………………………………da/nu
3 = Nu trebuie cumpărate decât când începe şcoală…………da/nu
4 = I se dau de la şcoală………………………………………...da/nu
99 = Nu răspunde
Q15 Ai hotărât la ce şcoală va învaă copilul?
1 = Da
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolăriă ->Q17
99 = Nu răspunde
201
 Q16 Ai fost cu …………………(numele) să-i arătai şcoală?
1 = Da
2 = Nu
3 = A fost cu grădinia
4 = Este şcolar/şcolăriă
99 = Nu răspunde
Q17 Ai amenajat un spaiu unde …………………….. să îşi facă temele şi unde să îşi ină rechizitele şcolare?
(Se menionează numele copilului)
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu încă
4 = Urmează
5 = Nu e nevoie
99 = Nu răspunde
Q18 Enumerai care sunt în opinia dvs. cunoştinele cele mai importante pentru ca ………..……… să fie pregătit(a)
pentru şcoală? (Nu se citesc opiunile!)
1 = Să ştie literele………………………………………………..da/nu
2 = Să ştie să citească…………………………………………..da/nu
3 = Să scrie de mână…………………………………………….da/nu
4 = Să ştie cifrele………………………………………………....da/nu
5 = Să numere până la 20/50/100……………………………...da/nu
6 = Să socotească ……………………………………………….da/nu
7 = Să ştie o limbă străină……………………………………….da/nu
8 = Să ştie să folosească un calculator………………………...da/nu
9 = Să ştie să folosească telecomanda TV………………….…da/nu
10 = Să ştie culorile…………………………………………...…..da/nu
11 = Să ştie formele geometrice…………………………………da/nu
12 = Să ştie zilele săptămânii şi lunile anului………………..…da/nu
13 = Să cunoască anotimpurile…………………………………..da/nu
14 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
Q19 Cine din familie îi transmite copilului aceste cunoştine?
1 = Mama…………………………………………………………da/nu
2 = Tata…………………………………………………………...da/nu
3 = Bunica………………………………………………………...da/nu
4 = Bunicul………………………………………………………..da/nu
5 = Fratele/sora mai mare………………………………………da/nu
6 = Altcineva___________________________66 nimeni________________
99 = Nu răspunde
Q20 Când avei timp să învăai cu copilul?
1 = Dimineaa…………………………………………………..……da/nu
2 = Când mănâncă………………………………………………….da/nu
3 = Când se joacă…………………………………………………...da/nu
4 = Când vin de la serviciu…………………………………….……da/nu
5 = Seara înainte de culcare…………………………………..…...da/nu
6 = Niciodată
7 = Foarte rar
99 = Nu răspunde
Q21 Câte ore pe zi stai de vorba cu ……………………. explicând sau răspunzând la întrebări?
1 = 1 oră
2 = 2 ore dacă sunt bifate mai multe variante se trece în
3 = Mai mult de 2 ore coloană combinaia:
4 = Zilnic
5 = Ocazional 14 – 1 oră + zilnic
6 = Deloc 15 – 1 oră + ocazional
7 = Altele_________________________ 24 – 2 ore + zilnic
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde
202
 Q22 Când se uita copilul dvs. la TV îi explicai despre ce este vorba?
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu am timp
4 = Nu cred că e necesar
5 = Nu se uită la TV
6 = Nu am TV
99 = Nu răspunde
Q23 Copilul dvs. se joacă pe calculator?
1 = Da
2 = Nu ->Q25
3 = Nu are
99 = Nu răspunde
Q24 Cât timp?
_______ ore
Q25 Îi citii copilului ………………. poveşti?
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu am timp
4 = Nu ştiu să citesc
99 = Nu răspunde
Q26 Îl învăai pe copil să povestească după imagini?
1 = Da
2 = Îl învaă la grădiniă
3 = Nu
4 = Nu cred că este necesar
5 = Nu am timp
99 = Nu răspunde
Q27 Ce anume credei că se va schimba la dumneavoastră acasă atunci când copilul va începe şcoală?
_________________________________________________________________1- programul zilnic
2 - nu se va schimba nimic
Q28 Îl implicai pe copil în activităile casnice? 3 - bugetul/vom avea mai multe cheltuieli
1 = Da 4 - totul
2 = Nu ->Q30 5 – este şcolar
99 = Nu răspunde 6 – ne vom schimba noi comportamentul/vom fi mai
duri/mai mult stres
7 – comportamentul copilului se va schimba – mai
Q29 Ce are acesta de făcut? ordonat/responsabil
1 = Să ajute în casă………………………………………………….da/nu
2 = Să ajute în gradină……………………………………………....da/nu
3 = Să aibă grija de animalele de companie………………………da/nu
4 = Să aibă grija de animalele din curte……………………………da/nu
5 = Să aibă grija de fraii mai mici…………………………………. da/nu
6 = Să ducă animalele la păscut………………………………...….da/nu
7 = Să culeagă fructe/legume...…………………………………..…da/nu
8 = Să aducă apa………………………………………………..…....da/nu
9 = Să ajute la muncile câmpului….…………..………………...….da/nu
99 = Nu răspunde
C. Opiniile părinilor în funcie de sexul copilului
Q30 Considerai că trebuie făcută o deosebire între băiei şi fete cu privire la studii?
1 = Da
2 = Nu ->Q32
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

203
 Q31 Dacă da, atunci:
1 = Băieii trebuie să învee mai mult………………………….………da/nu
2 = Fetele trebuie să învee mai mult…………………………………..da/nu
Q32 Ce alte lucruri considerai că trebuie să învee băieii/fetele? (Nu se citesc opiunile)
Băiei Fete
1 = Computer…………………………….…..da/nu…………...da/nu
2 = Să citească (lecturi suplimentare)……..da/nu…………...da/nu
3 = Să învee limbi străine…………………..da/nu…………...da/nu
4 = Activităi gospodăreşti…………………..da/nu…………...da/nu
5 = Să cultive pământul……………………...da/nu…………...da/nu 10 – şofat
6 = Să crească animale…………………..…da/nu……………da/nu 11 – croitorie
7 = Să îngrijească copii……………………...da/nu……………da/nu 12 – să învee să aleagă
8 ==Altele_____________________________
98 nu ştiu _______________________13
98 –= maniere/comportament
nu ştiu social
99 = Nu răspunde

În continuare va voi citi câteva afirmaii la care va trebui să răspundei

„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur” sau „nu îneleg”.

Q33 Pentru a avea performane bune la şcoală, copiii au nevoie de mese frecvente, bogate în proteine, fructe şi
legume.
1.De acord_______2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur_______4.Nu îneleg_____
Q34 Copiii învaă despre numere atunci când sortează, numără şi potrivesc anumite piese/modele.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur______4.Nu îneleg____
Q35 Cel mai bun mod în care un profesor poate să sprijine învăarea este să încurajeze memorarea.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur_____4.Nu îneleg_____
Q36 Mâzgălitul trebuie descurajat, pentru că acesta poate crea dificultăi în a învăa să scrie ordonat.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur__4.Nu îneleg_____
Q37 Activităile ar trebui adaptate nevoilor fiecărui copil, deoarece copiii învaă fiecare în ritmul sau.
1.De acord_______2.Nu sunt de acord_______3.Nu sunt sigur______4.Nu îneleg_____

204
205