Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noile tehnologii
între necesitate şi responsabilitate
Ghid pentru părinţi, bunici şi nu numai ...
ICT between
necessity and responsibility
Iași, 2015
Traducători:
Camelia Vraciu
Simona Ojică
Colaboratori:
Daniela Bâlcu (kinetoterapeut)
Alina Cantemir (medic oftalmolog)
Veronica Maxim (învățător)
Anca Străteanu (profesor)
Stoyanka Ivanova Rakova, ou '20 april', Bulgaria
Catherine Myrianthous, Konstantinoupoleos Gymnasium, Cipru
Ismail Sezgin, Acipayam Anadolu Imam Hatip Lisesi, Turcia
Tehnoredactori:
Gabriela Mihalache
Andreea Dimitriu
Redactor:
Ionela Ene
ISBN 978-973-0-20212-0
CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………... 5
1.2 Câteva metode simple de limitare a efectelor nedorite ale utilizării TIC
în exces ………………………………………………………………… 16
Capitolul III Cum pot să-l ajut pe copilul meu să folosească noile tehnologii cu
discernământ?......................................................................................... 28
Ideea de a scrie acest ghid a apărut în timpul implementării proiectului „Elevi fericiți,
sănătoși și creativi dincolo de granițe”, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin
Programul Erasmus Plus şi care urmează să fie implementat în perioada septembrie
2014 - septembrie 2016 de Şcoala Gimnazială „Dimitrie A. Sturdza” Iaşi, împreună
cu 3 şcoli partenere din Bulgaria (ou '20 april'), Cipru (Konstantinoupoleos
Gymnasium) şi Turcia (Acipayam Anadolu Imam Hatip Lisesi).
Ca dascăl, interacţionând zi de zi cu elevii mei, am constatat că noile tehnologii,
la care ne vom referi în acest ghid, folosind paradigma integratoare TIC (Tehnologia
Informaţiilor şi a Comunicaţiilor), exercită o atracţie deosebită atât în rândul elevilor
mai mari, cât şi în rândul elevilor mai mici. Strategiile europene (European Comission,
2010) încurajează această atracţie şi promovează folosirea noilor tehnologii în domenii
dintre cele mai variate, la nivel naţional sau internaţional.
Acasă sau la şcoală, observaţia mea directă demonstrează că activităţile în care
elevii fac uz de noile tehnologii par mai puţin plictisitoare şi interesul lor se menţine
pentru o perioadă mai mare de timp. În plus, în prezent, calitatea educaţiei este
indiscutabil dependentă de noile tehnologii şi de accesul la informaţia calitativă
(European Comission, 2010). Mai mult, 86% dintre profesori recunosc că elevii sunt
mai atenţi şi mai motivaţi atunci când în timpul predării sunt folosite calculatoarele şi
Internetul (Comission of the European Communities, 2008). Din acest motiv, dascălii
din întreaga lume sunt încurajaţi să integreze tot mai mult noile tehnologii în activitatea
de predare-învăţare (Council, 2009).
Dincolo de beneficiile indiscutabile, am constatat de-a lungul timpului şi unele
efecte nedorite ale folosirii îndelungate şi fără discernământ a noilor tehnologii. Tot mai
mulţi cercetători de pe plan local (Gheorghe, 2006) sau internaţional (Young, 2004;
Guan et al., 2009) atrag atenţia asupra acestor efecte nedorite, cum ar fi lipsa de interes
pentru comunicarea cu alţi copii de aceeaşi vârstă, lipsa de implicare în activităţile
sportive sau comunitare, afecţiuni ale ochilor şi/sau coloanei vertebrale, deficitul de
atenţie şi aşa mai departe. Din acest motiv, gândindu-mă uneori la noile tehnologii, cea
mai pertinentă comparaţie care îmi vine în minte este comparaţia cu ... dulciurile.
Dulciurile sunt atractive, creează momentan o stare de bine, dar folosirea lor fără
discernământ şi în cantităţi mari, conduce sigur şi ireversibil spre ... diabet!
Cum să-i avertizăm pe copii că există pericolul acestui diabet metaforic a fost şi
este o preocupare continuă a tuturor celor care sunt interesaţi să promoveze un stil de
viaţă sănătos pentru copiii din jurul lor. Dincolo de abordarea acestei problematici cu
elevii noştri ne-am gândit să realizăm şi un material scris care să fie util părinţilor,
bunicilor şi tuturor celor care doresc să contribuie la promovarea unui stil de viaţă
sănătos pentru copiii de pretutindeni.
Introducer
e 6
Paula Brăescu,
Managerul proiectului „Elevi fericiți, sănătoși și creativi dincolo de granițe”
Introducere
Capitolul I
Introducer
e
7
Ce spun elevii şi părinţii despre TIC?
Autori: Paula Brăescu, Andreea Dimitriu, Elena Mocanu
Dar trebuie să ştim că prea mult timp petrecut în faţa calculatorului ne provoacă
dureri de spate sau ne strică vederea. Din această cauză trebuie să purtăm ochelari. Eu
cred că 2-3 ore pe zi în faţa calculatorului nu sunt dăunătoare pentru mine.
Calculatorul poate fi prieten tot aşa de bine cum poate deveni duşman. Depinde
de noi. Trebuie să ştim să îl folosim cu înţelepciune.
(G.A., elevă, 13 ani, Bulgaria)
Calculatorul – unealtă
Fără nici o îndoială, este o realitate faptul că tehnologia este o parte importantă
a vieţii noastre. Are un rol important în dezvoltarea industriei, iar calculatoarele
beneficiază din plin de aceasta.
Beneficiile se simt în toate activităţile omenirii. Folosind mijloacele TIC putem
face apeluri video prin Internet.
În domeniul sănătaţii, spre exemplu, pot fi găsite mai uşor remedii. În domeniul
învăţământului, folosirea tabletelor inteligente şi a computerelor determină ca
predarea şi învăţarea lecţiilor să fie mai uşoară.
Pe lângă numeroasele beneficii ale tehnologiei, există, bineînţeles şi dezavantaje.
Unele aparate electronice dezvoltă, în special în rândul copiilor, dependenţă. Atunci
când timpul petrecut în faţa dispozitivelor electronice este prea mare, pot apărea sau se
pot agrava unele boli. Jocurile video jucate pe computer, smart-phone sau tabletă pot
avea avea efecte neplăcute asupra copiilor. Pot cauza dependenţă, probleme ale ochilor
şi ale coloanei vertebrale sau întârzieri în dezvoltarea intelectuală.
(F.D., elev, 15 ani, Turcia)
Thetis Tsinoglu, 15
ani, Cipru
10
Calculatorul meu
Calculatorul – Unealtă. El poate fi considerat astfel atunci când îl folosim doar
pentru realizarea anumitor sarcini, proiecte, prezentări etc.
De cele mai multe ori, calculatorul este considerat o unealtă indispensabilă.
După părerea mea, calculatorul nu trebuie să lipsească din viaţa nimănui,
deoarece acesta ne uşurează viaţa.
Cum ne uşurează calculatorul viaţa? Ne ajută să găsim mult mai rapid orice
informaţie de care avem nevoie. Prin intermediul Internetului putem comunica cu
persoanele aflate la distanţă
11
1
Pentru mai multe informaţii, puteţi consulta site-ul http://abcnews.go.com/Entertainment/oscars-
2014-results-complete-list-academy-award-winners/story?id=22740618.
2
Pentru mai multe informaţii, puteţi consulta site-ul http://edition.cnn.com/2014/0u
12
Dar cât de mult timp petrec elevii noştri în faţa calculatorului? Aşa cum ilustrează
Figura 1, marea majoritate a elevilor din România şi Turcia nu petrec mai mult de două
ore în faţa calculatorului, într-o zi obişnuită de şcoală. În Bulgaria, 55% dintre elevi
petrec mai mult de trei ore în faţa calculatorului, într-o zi obişnuită de şcoală (11,67% –
peste 3 ore şi 43,33% – fără restricţii).
3
Această analiză a fost realizată doar pentru elevii din Romania. Din lipsă de date, această analiză nu a fost
efectuată pentru elevii din Bulgaria şi Turcia.
13
Primesc sau nu elevii noştri sfaturi de la părinţi cu privire la cât şi cum utilizează
calculatorul şi noile tehnologii? Datele cantitative din studiul realizat de noi,
evidenţiază că marea majoritate a părinţilor din România (94,44%), Turcia (100%) şi
Bulgaria (80%) sunt conştienţi că există pericole în navigarea pe Internet, dar mai puţin
de jumătate verifică modul în care copiii lor îşi petrec timpul în faţa calculatorului.
Ce spun elevii? Răspunsurile elevilor (vezi Figura 3) ilustrează că un procent
reprezentativ al părinţilor (49,22% – România, 53,33% – Bulgaria şi 54% –Turcia)
monitorizează activitatea lor la calculator sau Internet. Cu toate acestea, există un
4
procent destul de ridicat de elevi care atrag atenţia că activitatea lor nu este
supravegheată de părinţi (50,78% – România, 46,00% – Turcia şi 46,67% – Bulgaria), în
special pentru că părinţii au încredere în copii (29,80% – România, 35,00% – Bulgaria şi
32% – Turcia) şi pentru că părinţii nu au cunoştinţe suficiente pentru a folosi un
calculator (16,56% - România, 3,33% – Bulgaria şi 20% – Turcia).
4
În această categorie (Nu), au fost incluşi şi elevii care au răspuns că părinţii lor nu consideră că e nevoie
să-i controleze.
14
Lungu Cătălina, 11
ani, România
Capitolul II
Efecte nedorite ale utilizării TIC în exces şi
15
metode simple de limitare a acestora
ü Oferă de la început nişte limite clare de timp pentru folosirea noilor tehnologii!
ü Aplică Regula 20-20-20 (Hazarika et al., 2014), mai ales când copilul trebuie să
realizeze un proiect pentru şcoală şi are mai mult de lucru. La fiecare 20 de
minute de privit ecranul, învaţă-l să ia o pauză de 20 de secunde în care ochii să
privească la cel mai îndepărtat colţ al camerei şi să clipească de 20 de ori.
ü Dacă vrea să citească o carte în format electronic, sugerează-i să o caute mai întâi
la bibliotecă sau la prieteni sau oferă-i bani pentru a o cumpăra din librărie!
Literele care se văd pe ecran sunt formate din pixeli sau puncte care sunt mai
strălucitoare în centru decât pe margini, ceea ce creează dificultăţi în focalizarea
imaginii, suprasolicitând astfel ochiul (Hazarika et al., 2014).
ü Asigură-te că există o distanţă optimă între copil, ecran şi tastatură! Bilton (apud
Rosenfield, 2011) subliniază că distanţele optime sunt: 30 de cm pentru
dispozitivele mobile, 60 de cm pentru calculatoare şi 3 m pentru televizoare.
Înălţimea ideală se obţine dacă ochiul priveşte în jos la marginea de sus a
ecranului sub un unghi de 15 grade, iar distanţa la care se află ecranul trebuie să
fie de aproximativ un braţ (Kozeis, 2009).
ü Asigură-te că scaunul este reglabil sau că are o înălţime potrivită, astfel încât să
permită coapselor să fie paralele cu podeaua, într-un unghi uşor ascendent, de la
coapse la genunchi. Copilul trebuie să stea într-o poziţie dreaptă, fără să se
legene, fără să stea încordat sau să se întindă după mouse sau tastatură.
18
În continuare voi prezenta zece astfel de mişcări care pot fi realizate de copii
împreună cu părinţii, bunicii sau prietenii sau când aceştia sunt singuri în camera lor de
lucru. Pentru a exemplifica aceste mişcări simple, am apelat la elevii coordonaţi de
doamna învăţătoare Veronica Maxim, din clasa a IV-a B, de la Şcoala Gimnazială
„Dimitrie A. Sturdza” din Iaşi, din România.
.
f) Din poziţia aşezat ... (vezi Figura 7)
è Ridică-te de pe scaun.
è Sprijină-te pe piciorul drept.
è Cu piciorul stâng sprijinit pe călcâi, în lateral,
efectuează 8 rotaţii în sensul acelor de ceasornic
şi în sens invers.
è Repetă mişcarea pentru piciorul drept.
Figura 11 Articulaţia mâinilor şi braţelor (I) Figura 12 Articulaţia mâinilor şi braţelor (II)
17 23
è Încrucişează degetele.
è Efectuează câte 10 rotiri în sensul acelor de
ceasornic şi 10 în sens invers.
În acest univers în care odinioarǎ copiii se jucau liniştiţi pe iarba din faţa
blocului şi adulţii pensionari stǎteau aşezaţi pe bǎnci de vorbǎ ceva mai încolo
supraveghindu-i, lucrurile s-au schimbat încetul cu încetul. În urmă cu 60-70 de ani,
jocurile copiilor, care ieşeau afarǎ „cu cheia de gât”, erau cele care îi fǎceau sǎ-şi facǎ noi
prieteni şi sǎ adoarmǎ seara fericiţi. Dupǎ o zi de vacanţǎ asortată cu „şotron”,
„elasticul”, „lapte gros”, „ţarǎ – ţarǎ, vrem ostaşi”, „ţomanapul” „de-a v-aţi ascunselea”
şi câte altele (Tudor, 2015), le sălta şi lor, ca şi marelui nostru Ion Creangǎ, acum o sută şi
ceva de ani ... inima de bucurie. Dar jocurile copiilor de azi sunt radical diferite şi
dominate de noile tehnologii. În zilele noastre, televizorul, nintendo-ul, tableta,
calculatorul, telefonul mobil, internetul mobil, mp3-ul şi ipod-ul au înlocuit aproape în
totalitate aceste minunate jocuri ale copilǎriei. Dar cât de fericiţi îi fac acestea pe copii?
Şi, mai ales, cât de sǎnǎtoase sunt pentru mintea şi sufletul lor?
Desigur, pretutindeni se vorbeşte despre tehnologii avansate care au
revoluţionat şi vor revoluţiona lumea, descoperiri care constituie o provocare şi o
necesitate sine qua non a lumii contemporane. Progresul însă nu poate fi oprit. Fǎrǎ
noile tehnologii este greu sǎ concepem viaţa noastrǎ. Accesul rapid la informaţiile cu
caracter educativ, posibilitatea schimbului de informaţii de natură intelectualǎ sau
socialǎ, deschiderea către informaţii privind sǎnǎtatea, drogurile sau sexualitatea sunt
beneficii indiscutabile. Dar cât de des ne întrebăm noi adulţii dacǎ acestea sunt
sǎnǎtoase pentru copiii noştri, fii sau elevi, mai ales dacă sunt folosite în exces?
Televizorul acapareazǎ atenţia micuţilor din primele luni de viaţǎ şi exercitǎ un
efect fascinant asupra copilului de 7- 8 luni abandonat de pǎrinţi în faţa ecranului
miraculos, care spune poveşti (Mihail, 2012). Pe moment, copilul urmǎreşte atent şi
pare sǎ-i placǎ spectacolul dar, de fapt, aceastǎ hipnoticǎ concentrare asupra obiectului
vrǎjit va avea efecte negative asupra dezvoltǎrii viitoare a copilului şi a adolescentului
(Mihail, 2012). Timpul îndelungat petrecut de copil în faţa calculatorului, determină
inhibarea activităţii emisferei stângi, cu impact negativ asupra dezvoltării
corespunzătoare a gândirii logice şi analitice, scrisului, cititului şi vorbirii (Gheorghe,
2006; Mihail, 2012). Dar televizorul nu este singurul care afectează performanţele
mentale ale copilului şi ale adolescentului de mai târziu. Jocurile pe calculator
reprezintă o altǎ distracţie nocivǎ contemporanǎ. În plus, deficitul de atenţie cu sau fără
hiperactivitate (în limba engleză ADHD – Attention Deficit with or without
Hyperactivity Disorder), care a început să fie semnalat în ultimii ani şi la noi şi de care
17 25
suferă mai mult de o treime din copiii americani, are ca factori de risc timpul în exces
petrecut în faţa televizorului sau calculatorului, alături de alimentaţia chimizată, dominată
de E-uri şi hormoni şi modul de viaţă sedentar (Gheorghe, 2006). Un citat explicit cu
privire la acest impact negativ a fost extras din articolul „Efectele micului ecran asupra
minţii copilului” (Mihail, 2012):
Cele mai grave sunt însă consecinţele pe care televiziunea şi jocurile pe calculator le au asupra
funcţionării părţii din faţă a creierului – cortexul prefrontal care îl deosebeşte pe om de animal. Prin frânarea
dezvoltării lui, şi chiar prin vătămarea produsă de televiziune şi calculator a acestei zone esenţiale în
dezvoltarea proceselor de conştiinţă, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de
concentrare a atenţiei, slăbeşte motivaţia şi favorizează comportamentele instinctive – bulimia,
1
agresivitatea şi pulsiunile sexuale (Mihail , 2012).
Desigur că o întreagă politicǎ pro progres va protesta vehement împotriva acestor
afirmaţii, aducând chiar argumente în apǎrarea noilor tehnologii şi a ideii cǎ folosirea lor la
orice vârstă este departe de a dǎuna şi e chiar beneficǎ. Însǎ numeroase studii de specialitate
demonstrează cu argumente incontestabile contrariul (Gheorghe, 2006; Young, 2004;
Guan et al., 2009).
Copiii şi de multe ori chiar şi tinerii, se expun unor factori de risc imposibil de
controlat, odatǎ deveniţi victimele acestor descoperiri ştiinţifice considerate epocale. Cele
mai semnificative riscuri identificate de studiile actuale (Michaud et al., 2010; Gheorghe,
2006; Young, 2004; Guan et al., 2009) sunt:
è Dificultatea pentru tineri de a mǎsura validitatea informaţiilor pe care le gǎsesc pe
diverse site-uri şi de a face distincţia între informaţiile reale şi informaţiile virtuale.
è Atragerea unor procese penale din partea unor persoane care ar putea fi defăimate
din cauza pǎrerilor personale postate pe blogurile proprii sau spaţii gen Facebook şi
Myspace sau a afirmaţiilor injurioase la adresa acelor persoane.
è Pierderea bunei imagini personale prin schimbul pe telefoanele portabile de
imagini pornografice, care sunt difuzate pe reţele largi de informaţii.
è Frânarea dezvoltării fizice armonioase a tinerilor de mai târziu ca urmare a
cyberbullying-ului sau a hǎrţuirii prin Internet, practici nesǎnǎtoase de denigrare a unor
anumiţi adolescenţi din diverse grupuri de cǎtre colegii lor.
è Evitarea expunerii tinerilor de până la 15-16 ani la jocurile disponibile online prin
care se induce violenţa, motiv pentru care psihologii recomandă eliminarea/limitarea
acestui gen de „distracţii”.
1
Articolul poate fi accesat la https://orthomihail.wordpress.com/2012/06/04/efectele-micului-ecran-asupra-
mintii-copilului/
17 26
Mai mult, sunt, de asemenea, frecvente cazurile în care copiii dezvoltǎ riscul de
depresie (Ju-Yu Yen et al., 2008), prezintǎ simptome psihosomatice cum ar fi durerile de
cap, durerile abdominale sau insomniile, şi tulburǎri comportamentale, care sfârşesc
uneori în consumul excesiv de alcool şi droguri. Copiii dependenţi de Internet şi calculator
îşi pierd respectul de sine şi sunt adesea depresivi, anxioşi şi chiar paranoici (Ju-Yu Yen et
al., 2008). Mulţi au dificultǎţi sociale şi emoţionale, inclusiv faptul de a se simţi singuri şi
în nesiguranţǎ, atât la şcoalǎ, cât şi acasǎ. De aceea, aceştia dezvoltǎ frecvent
comportamente antisociale şi prezintă dificultăţi în adaptarea la regulile grupurilor din care
fac parte, la şcoală sau acasă.
17 27
2
Existǎ o mǎsură în toate.
17 Capitolul III
28
Cum pot să-l ajut pe copilul meu să
folosească noile tehnologii cu discernământ?
Discuţia faţă în faţă poate ajuta copilul să conştientizeze efectele nedorite ale
folosirii în exces a noilor tehnologii, dar uneori aceasta nu este suficientă. Există şi alte
metode de supraveghere a activităţii desfăşurate de copii, care sunt mai mult sau mai
puţin cunoscute. În acest capitol ne propunem să evidenţiem o serie de instrumente utile
pentru părinţii care vor să-şi ajute copiii să aibă un stil de viaţă sănătos.
O măsură utilă atât părinţilor ai căror copii îşi petrec o parte din zi singuri acasă,
cât şi părinţilor care vor să supravegheze suplimentar activitatea pe calculator sau alt
dispozitiv mobil o reprezintă utilizarea programelor de control parental.
Părerea noastră este ca ar fi bine ca toate setările sistemului de control să fie
rezultatul unei discuţii între părinţi şi copil pentru ca acesta să înţeleagă necesitatea lui,
să aibă satisfacţia că i s-a cerut părerea şi să accepte mai uşor ulterioarele restricţii pe
care le va avea în folosirea computerului.
Pe piaţă există numeroase produse gratuite, contra cost, incluse/neincluse într-
un program antivirus. În acest sens, considerăm importante sfaturile, indicaţiile şi
informaţiile referitoare la controlul parental prezentate pe site-ul www.sigur.info. Tot pe
acest site se găsesc numeroase resurse online utile atât părinţilor, cât şi copiilor, în ceea
ce priveşte utilizarea în siguranţă a mediului virtual.
La o primă vedere aceste programe par greu de utilizat, de aceea, în cele ce
urmează, vom descrie cum se utilizează controlul parental al sistemului Windows 8, cu
menţiunea că paşii de urmat sunt aproximativ identici şi pentru sistemul Windows 7.
Sistemul de control parental se instalează odată cu sistemul de operare Windows (în
toate variantele sale).
Figura 1
Figura 2
17 30
Figura 3
Ø Pasul al treilea: Se creează contul de utilizator (vezi Figura 4).
Ø Pasul al patrulea: Se activează setările de Control Parental.
Figura 4
17 31
Figura 5
Ø Se apasă butonul Next şi va apărea o fereastră ca cea de mai jos (vezi
Figura 6).
Ø Se completează câmpurile libere din fereastra de mai sus. Se recomandă
ca parola introdusă (Password) să fie una pe care copilul o poate reţine cu
uşurinţă.
Ø Se apasă butonul Next şi va apărea o fereastră, ca cea din Figura 7, care
indică faptul că operaţiunea de creare a unui cont supus unui control
parental s-a încheiat.
17 32
Figura 6
Figura 7
17 33
Figura 8
Figura 9
17 34
Care sunt setările pe care le poate face un părinte?
a) Web filtering (vezi Figura 10)
Prin această setare se pot controla site-urile la care va avea acces copilul,
blocându-se astfel accesul acestuia la paginile cu un conţinut dăunător sau nepotrivit
cu vârsta lui.
Figura 10
Părintele poate alege una dintre cele două opţiuni pe care le are la dispoziţie:
· Web filtering level (vezi Figura 11) – opţiune prin care se poate seta nivelul de
Figura 11
17 35
·Allow or block specific sites (vezi Figura 12) – opţiune prin care se poate
întocmi o listă cu site-uri care vor fi blocate sau la care copilul va avea acces.
Figura 12
b)Time limits (vezi Figura 13) – este setarea care va permite alegerea, în două
moduri, a perioadei de timp în care copilul va avea acces la calculator:
Figura 13
· set time alowence (vezi Figura 14) – permite setarea numărului de ore în
care poate fi folosit calculatorul:
În exemplul nostru, Andreea poate folosi calculatorul timp de 30 de minute pe zi
(indiferent de ora la care o face) şi în week-end timp de 1 oră şi 30 de minute.
Curfew (vezi Figura 15) – permite setarea orelor la care copilul are acces la
calculator.
17 36
Figura 14
Figura 15
Figura 16
Figura 17
Figura 18
Figura 19
17 39
Figura 20 Figura 21
17 40
Figura 22 Figura 23
Figura 24 Figura 25
17 41
Figura 27
Figura 26 Figura 28
Figura 29 Figura 30
17 42
Figura 31 Figura 32
Figura 33
17 43
Figura 34
2. Se acceptă termenii şi condiţiile impuse de dezvoltatorul programului
(vezi Figura 35).
Figura 35
3. Se iniţiază procedura de instalare a programului pe dispozitivul ce va fi
folosit de către copil (vezi Figura 36).
Figura 36
17 44
Figura 37
Figura 38
6. Deoarece dispozitivul va fi urmărit de către programul Bitdefender în
permanenţă, este necesar să declarăm dacă noi suntem aparţinătorii de drept ai
dispozitivului (vezi Figura 39).
Figura 39
17 45
Figura 40
8. Se introduce o adresă de email validă pentru accesarea Programului de Control
Parental şi o parolă pentru contul nou creat, apoi se confirmă, în contul de email, crearea
contului Bitdefender (vezi Figura 41).
Figura 41
9. Se introduce numele persoanei care va folosi telefonul (vezi Figura 42).
Figura 42
17 46
Figura 43
11. Se creează contul pe dispozitivul dorit (vezi Figura 44).
Figura 44
12. Din acest moment Programul de Control Parental începe să preia controlul
asupra setărilor telefonului, începând de la blocarea ecranului şi continuând cu
potenţiale ameninţări ce pot veni asupra copilului pe cale digitală (vezi Figura 45 şi
Figura 46).
Figura 45 Figura 46
17 47
Figura 47
Figura 48
17 48
Probabil că mulţi părinţi folosesc de mai multe ori pe zi acest îndemn atunci când
consideră că propriul lor copil a petrecut cam mult timp în faţa calculatorului sau a
telefonului. De aceea, m-am gândit să ofer acest titlu sugestiv unui instrument inedit
care poate fi folosit de părinţii care doresc să-şi supravegheze în mod constructiv copiii,
limitând eficient şi amuzant timpul petrecut de copii la calculator.
Instrumentul vă propune spre utilizare o aplicaţie simplă care, odată instalată, va
optimiza timpul petrecut de copil în faţa calculatorului, încurajându-l să ia din când în
când o pauză.
Cu alte cuvinte, utilizatorul copil care a atins o anumită limită de timp negociată
anterior cu părintele, va fi întrerupt din activitatea pe care o desfăşoară de un mesaj de
atenţionare. În acest fel, copilul va fi obligat de instrumentul inteligent să facă o pauză a
cărei durată poate fi aleasă de părinte. În timpul pauzei stabilite, copilul nu va putea
folosi calculatorul. Părinţii au ocazia să implice copiii în procesul de negociere a duratei
activităţii lor la calculator, a duratei pauzei, dar şi a conţinutului mesajului de
atenţionare.
Mesajul de atenţionare introdus în aplicaţie este un material video realizat cu
ajutorul elevilor coordonaţi de doamna învăţătoare Paula Brăescu, din clasa a III-a A, de
la Şcoala Gimnazială „Dimitrie A. Sturdza” Iaşi, din România. Materialul video poate fi
personalizat. Fiecare părinte poate alege singur sau împreună cu propriul copil un mesaj
sugestiv şi amuzant care să-i amintească acestuia că are nevoie de o pauză.
Care sunt paşii care trebuie urmaţi pentru a instala acest program? În cele ce
urmează, voi descrie cei 5 paşi pe care trebuie să-i urmeze adultul care este interesat să
utilizeze instrumentul creativ „Ridică-te, e de ajuns!”.
Figura 1
Figura 2
17 50
Figura 3
Figura 4
17 51
Figura 5
Figura 6
Nu cred că noile tehnologii sunt în sine bune sau rele. Modul cum le utilizăm şi,
mai ales, cât de mult timp le dăm din viaţa noastră pot să conducă spre efecte dezirabile
sau nu. De multe ori, noile tehnologii ne ajută să avem acces la informaţii şi să realizăm
cu succes, într-un timp mai scurt sarcini importante. Dar cred că timpul salvat astfel ar
trebui drămuit cu atenţie şi dat celor care au nevoie de el ... prietenilor, părinţilor, celor
din jurul nostru şi, nu în ultimul rând, nouă pentru a deveni mai buni şi mai mulţumiţi de
ceea ce suntem şi facem. Folosirea în exces a noilor tehnologii, dincolo de efectele
nedorite analizate în acest ghid, ne împiedică să ne bucurăm de viaţa noastră, să zâmbim
mai des unii altora şi să fim ceea ce am fost creaţi să fim... oameni între oameni, nu mici
roboţi lipsiţi de creativitate, spirit critic şi poftă de viaţă.
Acest ghid a fost scris pentru a fi un instrument util părinţilor, bunicilor, dar şi
copiilor de azi care într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat vor deveni şi ei părinţi.
El conţine informaţii utile care au nevoie de analiză şi integrare în rutina zilnică pentru
a-şi dovedi într-adevăr eficienţa. E uşor să vorbeşti ... chiar şi prin intermediul unei foi
de hârtie. Mai greu e să transpui în faptă parte din sfaturile pe care noi le-am promovat în
acest ghid. Dar dacă la capătul drumului tău de părinte responsabil vei vedea un copil
mai fericit, mai sănătos şi mai creativ, vei spune cu siguranţă că efortul tău nu a fost în
zadar!
Paula Brăescu,
7) Crezi că sunt pericole la care eşti expus când petreci prea mult timp în faţa
calculatorului?
a) da;
b) nu.
17 54
8) Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este da, care crezi că sunt aceste
pericolele?
a) îţi strici vederea;
b) devii dependent;
c) pot apărea deviaţii ale coloanei vertebrale;
d) nu fac suficientă mişcare;
e) altele.
Numeşte-le: ..................................................................................................................
9) Crezi că sunt pericole la care eşti expus când petreci prea mult timp navigând pe
internet?
a) da;
b) nu.
10) Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este da, care crezi că sunt aceste
pericolele?
a) pot virusa calculatorul;
b) pot deveni dependent;
c) pot accesa siteuri cu un conţinut nepotrivit vârstei mele;
d) pot deveni victima unor persoane rău-intenţionate;
e) altele.
Numeşte-le: ....................................................................................................................
12) Dacă ai răspuns afirmativ la întrebarea 11, ştii care sunt metodele prin care părinţii
tăi controlează modul în care foloseşti calculatorul şi internetul?
a) nu ştiu;
b) ştiu.
Acestea sunt: ................................................................................................................
13) Dacă ai răspuns negativ la întrebarea 11, care crezi tu că sunt motivele pentru care
nu eşti controlat?
a) părinţii mei nu au cunoştinţe suficiente pentru a folosi un computer;
b) părinţii mei nu cred că e nevoie, au încredere în mine;
c) părinţii mei cred că e un lucru bun pentru mine să stau la calculator, devin mai
informat;
d) nu îi interesează.
14) Numeşte, în ordinea preferinţelor, care sunt activităţile tale de timp liber.
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Îţi mulţumim pentru timpul acordat!
4) Computerul la care are acces copilul dumneavoastră este în aceeaşi cameră care îi
serveşte drept dormitor?
a) da;
b) nu;
c) nu are computer.
7) Credeţi că sunt pericole la care copilul dumneavoastră este expus atunci când
petrece prea mult timp în faţa calculatorului?
a) da;
b) nu.
8) Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este da, care credeţi că sunt aceste
pericolele?
a) îşi strică vederea;
b) devine dependent;
c) pot apărea deviaţii ale coloanei vertebrale;
d) nu face suficientă mişcare;
e) altele;
Numiţi-le: ...................................................................................................................
9) Credeţi că sunt pericole la care copilul dumneavoastră este expus atunci când
petrece prea mult timp navigând pe internet?
a) da;
b) nu.
10) Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este da, care crezi că sunt aceste
pericolele?
a) poate virusa calculatorul;
b) poate deveni dependent;
c) poate accesa site-uri cu un conţinut nepotrivit vârstei sale;
d) poate deveni victima unor persoane rău-intenţionate
e) altele.
Numiţi-le: ...............................................................................................................
14) Dacă aţi răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, care este sprijinul de care aveţi
nevoie?
a) informaţii verbale şi scrise;
b) întâlniri cu alţi părinţi;
c) programe de limitare a accesului copilului la calculator;
d) altele.
Menţionaţi-le:
............................................................................................................................